Conservarea şi protejarea lemnului

• Arborii pe picior sau doborâţi precum şi buştenii înainte, în curs sau după
prelucrare, pot suferi degradări datorită atacului insectelor şi ciupercilor.
• După doborârea arborelui, buştenii sau sortimentele rezultate prin
prelucrarea acestora trebuie protejate împotriva dăunătorilor şi a tuturor
factorilor cu influenţă asupra micşorării duratei de viaţă.
• Măsurile de protejare şi conservare a lemnului se stabilesc în funcţie de
mai mulţi factori, cum ar fi:
– Perioada de doborâre, unde un rol foarte important îl are
temperatura, dacă e rece sau cald ( atunci când temperatura
depăşeşte 10° C );
– Starea hidrică a lemnului, dacă este umed sau uscat;
– Durata şi condiţiile de depozitare până la debitarea sau
prelucrarea lemnului,etc
• Conservarea lemnului
• Lemnul în stare verde, expus o perioadă
mai mare acţiunii directe a factorilor
atmosferici, mai ales a căldurii în perioada
verii, este supus degradării prin încingere,
răscoacere sau crăpare.
• Pentru menţinerea lui in formă naturală,
lemnul se conservă prin diferite procedee
şi mijloace
 • Conservarea pe cale umedă, constă în
menţinerea unei cantităţi sporite de apă în lemn
pentru a nu permite dezvoltarea ciuperilor,
datorită lipsei de oxigen. In aecst caz lemnul se
conservă prin imersie totală în apă ( lacuri,
bazine, etc ), stropire cu apă sau ploaie
artificială, acoperirea capetelor lemnului sau a
buştenilor cu rumeguş, paste sau chituri. Un
factor determinant în folosirea acestui procedeu
este exitenţa unor lacuri, bazine, cu apă sau
surse de apă naturale, folosindu-se de obicei
reţeaua hidrografică din fondul forestier.

De obicei acest procedeu se

utilizează atunci când avem de
depozitat cantităţi mari de lemn
pe perioade lungi de timp, masă
lemnoasă provenită de obicei în
urma doborâturilor şi rupturilor
de vânt sau zăpadă
– Cu rumeguş umed la capete –
rumeguşul trebuie să fie
proaspăt şi fără putregai,
compactat şi îmbibat cu apă,
udarea făcându-se la 3 – 4
zile
– Prin imersie în apă – este o
metodă scumpă dar foarte
eficientă, pentru toate
sortimentele de lemn şi
pentru toate speciile, mai
ales la fag.
• Menţinerea umidităţii naturale în depozite
– Prin stropirea cu apă – se face la capetele buştenilor printr-un sistem de
conducte şi aspersoare, pt buştenii destinaţi obţinerii furnirului se asigura o
umiditate de 70 %, iar la cei pentru cherestea o umiditate de 40 %. Stropirea
se face în fiecare zi, excepţie făcând zilele ploioase.
• Răscoacerea apare la speciile: Fa, Me, Pl, Sa, An, Te, Ca. La acestea se recomandă
conservarea prin stropire sau imersie.
• Conservarea lemnului cu ajutorul pastelor pe
bază de bitum sau păcură, se face prin
încălzirea acestora şi întinderea lor cu pensula
pe secţiunea capetelor buştenilor. Pastele se
pot întinde şi la rece când sunt sub formă de
emulsii făcute din amestecuri de păcură şi
argilă. Acoperirea lemnului cu paste nu
permite o uscare rapidă a lemnului şi deci nu
se pot înregistra pagube prin crăpare şi atacuri
ale dăunătorilor.
 – Aplicarea de paste:
• Paste calde – păcură parafinoasă, bitum petrolier,
gudroane din distilare
• Paste reci – din păcură sau gudroane
• La aplicarea pastelor se au în vedere următoarele:
• - buştenii care au fost fasonaţi toamna şi se vor
păstra până anul viitor după luna mai, vor fi trataţi
cu paste la maxim 6 – 7 zile de la secţionare
• - buştenii fasonaţi în martie – aprilie, dacă vor fi
• păstraţi după luna mai, li se vor aplica paste
• imediat după secţionare
• Procedeul de conservare cu paste este inferior, în
ceea ce priveşte randamentul, celor prin scufundare
şi stropire, deoarece acest procedeu nu împiedică
total pătrunderea aerului şi dezvoltarea ciupercilor.
 • Uscarea rapidă a sortimentelor

• Se realizează prin cojire – uscare

• Conservarea prin cojire – uscare se aplică cu preponderenţă
la răşinoase, dar există şi unele specii de foiase la care se
aplică acest procedeu.
• Se cojesc în special buştenii de răşinoase, conservarea
acestora făcându-se prin metoda cojire – uscare. Prin cojire
totodată se face şi protecţia pânzelor şi a lanţurilor utilajelor
folosite la secţionat – debitat ( in coajă se pot găsi pietre,
nisip, noroi, etc. )
• Tipuri de cojitoare: CLM – 30, CLM – 60, CBR – 1000, CDPC,
LCL 5, etc.
• Protejarea lemnului împotriva incendiilor -
ignifugarea
• Lemnul este un material uşor inflamabil, arzând cu
atât mai uşor cu cât dimensiunile şi umiditatea lui
sunt mai mici.
• Protejarea lemnului împotriva focului se face în
funcţie de condiţiile de existenţă ale lemnului, prin
acoperirea lui cu substanţe chimice ignifuge, în
stare, compoziţie şi cantitate corespunzătoare.
Astfel de substanţe aplicate asupra lemnului, cum
sunt peliculele de vopsea pe bază de praf cu
aluminiu, sticlă solubilă sau impregnarea cu
substanţe ignifuge (fosfat de amoniu), introduse în
lemn cât mai adânc, în procesul de încălzire la
flacără degajă un produs care se amestecă cu gazele
de ardere, ridicând punctul termic de aprindere al
lemnului.
• Substanţele ignifuge ca să poată fi folosite, în condiţii de
rentabilitate maximă, trebuie să îndeplinească unele
condiţii: penetrare uşoară şi pe o adâncime cât mai mare din
lemn, nealterarea lemnului, stabilitate la acţiunea apei,
durată de protecţie îndelungată, acţiune nedistructivă
asupra corpurilor cu care lemnul intră în contact sau care
sunt introduse în lemn, să fie ieftine, ş.a.
• La ignifugarea lemnului se folosesc cu rezultate bune
compuşii borului, sărurile acizilor: fosforic, clorhidric,
sulfuric, carbonic şi siliciului.
• Tratarea lemnului se poate face prin întinderea cu pensula,
stropire, impregnarea prin imersie, presiune sau vacuumare,
etc., în funcţie de modalitate şi substanţa de ignifugare.
• Măsurile de protecţie a lemnului împotriva focului se
stabilesc, după caz, în concordanţă cu prevederile
instrucţiunilor şi normativelor existenteîn acest domeniu.
• Conservarea asigură
protecţia pentru o durată
mai lungă de timp, întârziind
mult putrezirea, prin
introducerea în lemn a unor
substanţe de prezervare, la o
adâncime însemnată, cu
scopul de a nu fi dizolvate
sau extrase rapid.
Conservarea lemnului pe cale
chimică, constă în folosirea de
substanţe chimice pentru
prevenirea dezvoltării unor agenţi
biologici de distrugere a lemnului
sau de combatere a acestora dacă
s-au instalat deja. Se folosesc
substanţe antiseptice care pătrund
în lemn prin întindere, împrăştiere,
impregnare, imersare, injectare,
ş.a.
• Antiseptizarea este o protecţie de scurtă durată, împotriva
acţiunii ciupercilor inferioare care provoacă mucegăirea sau
colorarea anormală a lemnului ( mai alea la fag şi mesteacăn
).
• Ca substanţe antiseptice se utilizează soluţii de
pentaclorfenolat de sodiu, fungicide nepoluante aplicate prin
imersie, ş.a.
• Antisepticele trebuie să aibă următoarele caracteristici:
– toxicitate ridicată faţă de agenţii patogeni care
atacă lemnul
– durabilitate mare
– să nu diminueze sau să nu afecteze rezistenţa sau
calitatea lemnului
– să nu fie corozive
– să nu afecteze sănătatea personalului care lucrează
– să fie eficiente şi uşor de aplicat
• Stabilirea toxicităţii şi a dozei limită letală se obţine prin încercări de
laborator, pe epruvete cu ciuperci sau cu insecte.
• Pentaclorfenolatul de sodiu este un antiseptic puternic folosit pentru
combaterea ciupercilor şi insectelor xilofage.
• La oricare dintre substanţele folosite trebuie să se cunoască natura
solventului şi gradul de solubilitate.
• Valoare fungicidă este foarte importantă
• P = 1 / Cl
• Unde: p – valoarea fungicidă
• Cl – concentraţia limită sau volumul de lemn ce se poate przerva cu
1 kg substanţă în doză limită.
• Substanţele de prezervare pot fi:
– solubile în apă
– insolubile în apă
• Cele insolubile au un aspect uleios.
• In cazul folosirii insecticidelor, acestea se folosesc atât pentru protejarea
suprafeţei lemnului împotriva atacului insectelor, cât şi pentru
combaterea acestora dacă s-au instalat deja, prin tratarea lemnului cu
apă fierbinte sau gazare.
• Ca insecticide se folosescdupă caz: uleiurile de creozot, carbolineumul,
cloruri sau nitraţi de fenol, clorură de zinc, fluorură de sodiu, sulfatul de
cupru, ş.a.
1. STRUCTURA UNEI FABRICI DE CHERESTEA
Încărcător frontal
 Încărcător frontal
Descriere
Încărcătorul frontal IFRON 2000 este un utilaj specializat,
destinat deplasării diferitelor materiale și obiecte în cele mai variate
domenii și sectoare de activitate.
Operațiile de încărcare, descărcare, mutare și stivuire se fac cu
ajutorul unor unelte de lucru care se pot schimba după natura lucrărilor,
și care cuprind: graifere pentru lemn rotund și lemn despicat, cupe
pentru balast, piatră spartă și materiale ușoare, lame de buldozer,
pluguri de zăpadă, respectiv brațe de macara.
În sectorul forestier, principalele domenii de activitate a lui
IFRON 2000 sunt: încărcarea, descărcarea și stivuirea lemnului rotund
în cadrul exploatării pădurilor, respectiv deplasarea balastului și a
pământului, nivelarea terasamentului, precum și lucrări de dezăpezire în
cadrul construcției și întreținerii drumurilor forestiere.
 Încărcător frontal
IFRON 2000
Motor Belarus 82 CP
Sarcina utilă 2000 kgf
Raza minimă de virare 5m
Viteza de deplasare între 3.8-
26.9 km/h
Transmisie manuală 4x2

IFRON 2000 PS
Motor Perkins 95 CP
Sarcina utilă 2200 kgf
Raza minimă de virare 3.2 m
Viteza de deplasare între 4.7-
30.9 km/h
Transmisie automată
4x2 sau 4x4
 Încărcător frontal
Chiar daca aspectul utilajului nu trădează schimbări majore, el a suferit
practic o reproiectare internă totală, cele mai importante aspectele avute în
vedere fiind:
- Simplificarea modului de operare prin reducerea elementelor de
control
- Menținerea principiilor simple de funcționare și mentenanță
- Creșterea confortului în cabină, aerul conditionat fiind optional
- Creșterea fiabilități prin folosirea unor componente de calitate
superioară.
Astfel, transmisia este una total noua, configurată împreună cu partenerul
nostru JCB; cu acesta avem deja o colaborare de succes pe gama TAF 2012.
Schimbarea vitezelor și inversarea sensului de deplasare se face mult mai
ușor cu noua cutie Powershift. Tractiunea poate fi 4x2 sau 4x4.
 Încărcător frontal

A fost eliminată pedala de ambreiaj și alte 3

manete care făceau dificilă operarea și învățarea utilizării
acestui utilaj. A fost îmbunătățit accesul în cabină,
etanșeitatea podelei și a geamurilor, ergonomia postului
de lucru și vizibilitatea frontală.
Vechiul motor Belarus a fost înlocuit cu bine
cunoscutul motor Perkins seria 1104, care echipează și
TAF 690 PE, fiind dovedit ca un motor fiabil și economic.
Încărcător frontal
 ÎNCĂRCĂTOARE FRONTALE
- folosite la : încărcarea-descărcarea materialului lemnos
: manipularea materialului lemnos
: stivuirea materialului lemnos
- au ca vehicul suport un tractor (U 650 M sau TAF)
- cele mai folosite IFRON 204-D și IFRA-25
IFRON 204-D
Caracteristici - capacitate de ridicare 1.8-2.5 t
- înălțimea de stivuire max 3.6 m
- cel mai utilizat mijloc de descărcare și manipularea lemnului
în depozite
Dezavantaje - necesită suprafețe mari de acces și manevră
- raport nefavorabil masă proprie/ masa sarcinii
- consum relativ mare de combustibil
- asigurarea unei întrețineri și deserviri specializate
IFRA-25
Caracteristici:
- sarcină de ridicare 4 t
- înălțime de ridicare 5 m
- poate fi echipat cu troliu monotambur
Remorcă forestieră – cu
macara
1 – timonă articulată; 2 – picior de staționare; 3 – țevi
hidraulice flexibile; 4 – inel de cuplare; 5 – dispozitiv
hidraulic al timonei articulate; 6 – grilaj; 7 – lonjeron; 8 –
răcoanță; 9 – traversă; 10 – roată dințată de antrenare; 11
– bară mobilă; 12 – motor de acționare
Montarea pe puntea din spate
Montarea pe brațul remorcii cu boghiu
Montarea pe ataş Montajul pe braţul remorcii
în 3 puncte cu ajutorul unei coloane
TROLII
MACARALE
- instalații temporare sau permanente
- fixe sau mobile
- independente sau montate pe vehicule
- execută încărcarea, descărcarea, stivuirea și transportul intern al lemnului
Macaraua turn
- deplasarea macaralei se face cu ajutorul unor cărucioare
- acțioanrea materialului lemnos se face cu ajutorul cablurilor
acționate de tamburi și dirijate cu ajutorul rolelor
Macaraua hidraulică
- pot fi montate pe un mijloc de transport auto sau independente
Macaraua portal
- utilaj de bază în CSPL de capacitate mare
- 22 variante constructive utilizate la noi
- calea de rulare este pe sol
- mișcări: ridicare și coborâre a sarcinii
: translația căruciorului în lungul grinzii
: deplasarea întregii platforme pe șine
Macara pentru descăracarea lemnului
PODURI RULANTE
- calea de rulare este suspendată
Suport curs
 1. GENERALITATI TEHNOLOGIA FABRICARII CHERESTELEI

1.1. Terminologie
Prin "cherestea" se înţelege materialul lemnos, ferăstruit în direcţie longitudinală,
având fetele paralele, ce se executa prin debitarea buştenilor la gatere, ferăstraie-
panglică si ferăstraie circulare.
La o piesă de cherestea se deosebesc următoarele elemente geometrice (fig. 1):
- faţa este suprafaţa lată, longitudinală a piesei de cherestea, si deosebim
fata exterioară 7, care este mai îndepărtată de inima buşteanului si fata
interioară 2 care este mai apropiată de inima buşteanului ;
- cantul 3 este suprafaţa îngustă longitudinală a piesei de cherestea tivita,
sau suprafaţa îngustă longitudinala teşită a unei piese de cherestea netivită
;
- capătul 4 este secţiunea transversala localizata la extremităţile unei piese
de cherestea ;
- muchia 5 este linia de intersecţie a doua suprafeţe învecinate ;
- grosimea g a unei piese de cherestea este distanta dintre fetele unei piese
de cherestea, măsurată perpendicular pe acestea si se exprima în mm ;
- lăţimea b a unei piese de cherestea reprezintă distanta între cele doua
canturi, si se exprima în cm ;
- lungimea l este distanta dintre capetele unei piese de cherestea, socotită
convenţional paralela cu axa longitudinală a piesei, si se exprima în m cu o
zecimală.

Fig. 1.
Elementele geometrice ale unei piese de cherestea

După locul ocupat în buştean si modul de debitare, se deosebesc următoarele feluri

de cherestea (fig. 2) :
- piese debitate radial, când urmele inelelor anuale taie fata interioară sub
unghiuri cuprinse între 90 si 60° (fig. 2 a).

2
 - piese debitate semiradial, când unghiul fetelor cu inelele anuale este cuprins
între 45 si 60° (fig. 2, b) ;
- piese debitate tangenţial, când planul fetelor este tangent cu conturul inelelor
anuale sau face cu acestea unghiuri cuprinse între 0 si 45° (fig. 2, c).

Fig. 2.
Denumirea cherestelei după poziţia ocupată in buştean si modul de
debitare.

După poziţia pieselor de cherestea în secţiunea transversale a buşteanului în

special scândurile si dulapii mai poartă următoarele denumiri (fig. 3.) :
- scânduri (dulapi) de inimă, care cuprind "inima" si măduva lemnului în
aceeaşi piesă, ale cărei fete sunt paralele si simetrice eu planul axei longitu-
dinale a buşteanului 1 (fig. 3, a) ;
- scânduri (dulapi) cu inima despicată sau scânduri centrale, ale căror fete
interioare coincid cu planul axial al buşteanului 2 (fig. 3, b) ;
- scânduri laterale, obţinute din porţiunea cuprinsă între piesele centrale si
lăturoaie 3 (fig. 3, c). Piesele de acest fel, alcătuiesc majoritatea cantităţii de
cherestea produsă prin debitarea buştenilor la gater.

a b c

Fig. 3.
Poziţia scândurilor sau dulapilor in secţiunea transversala a buştenilor debitaţi

După gradul de prelucrare a pieselor de cherestea se poate deosebi (fig. 4.) :

- cherestea tivită, când piesele obţinute au canturile tăiate de ferăstrău pe
toată lungimea lor (fig. 4, a) ;
- cherestea semi-tivită, cu unul din canturi tăiat la ferăstrău, rămânând
rotund (fig. 4, c) ;
- cherestea netivită, cu canturi rotunde, sau tăiate de ferăstrău pe mai puţin
de jumătate din lungimea pieselor (fig. 4, b).

3
 a b c

Fig..4. Denumirea cherestelei după gradul de prelucrare

1.2. Dimensiunile cherestelei

Dimensiunile cherestelei sunt reglementate prin standardele de stat a căror aplicare
este obligatorie.
La cererea beneficiarilor, pentru satisfacerea unor necesitaţi obiective si cu
acordul producătorului se pot produce si livra piese de cherestea cu alte dimensiuni
decât cele prevăzute în standarde având costul majorat cu un anumit procent, conform
reglementărilor producătorului.
In producţia de cherestea se disting doua feluri de dimensiuni ale cherestelei :
- dimensiunile nominale ale cherestelei sunt cele prevăzute in standarde,
indiferent de imperfecţiunea tăierii, sau de gradul de umiditate a lemnului.
In baza acestor dimensiuni nominale, se efectuează calculele tehnico-economice
în producţia de cherestea, se lansează comenzile si se efectuează cubajul
cherestelei ;
- dimensiunile reale ale cherestelei sunt dimensiunile efective ale unei piese
de cherestea, măsurată la o umiditate oarecare.
Dimensiunile cherestelei indicate în standardele de stat corespund stării lemnului
cu o umiditate de 15%. Piesele de cherestea se debitează din buştean (care are o umiditate
mare), cu supradimensiuni pentru contragere, care adăugate la dimensiunile nominale
constituie dimensiunile reale ale cherestelei în momentul debitării.
Relaţia între cele doua feluri de dimensiuni este deci:
D n = D r - s ± a,
în care :
D n este dimensiunea nominala a cherestelei;
D r - dimensiunea reala a cherestelei;
s - supradimensiunea pentru contragere;
a – abaterea limita, reglementată prin standarde.
In tabelele 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 se dau dimensiunile principalelor sort iment e de cherestea,
abaterile limita si supramăsurile, grupate pe cele doua mari grupe de specii lemnoase
din tara noastră, răşinoase si foioase.
Lemnul este un material higroscopic, schimbându-si dimensiunile sub influenta
umidităţii, fenomen denumit în practică "jocul lemnului".
Variaţia dimensiunilor lemnului are loc numai de la starea anhidra pana la punctul
de saturaţie al fibrei, datorită apei sub forma moleculara ce se depozitează în pereţii
celulari, între micele, îndepărtându-le din ce in ce mai mult încât dimensiunile exterioare
ale lemnului se măresc ducând la umflarea lemnului.
In sens contrar, prin uscarea lemnului, apa din pereţii celulei eliminându-se prin evaporare
conduce la contragerea lemnului, respectiv la reducerea dimensiunilor exterioare ale
lemnului.

4
 Dimensiuni nominale ale cherestelei de răşinoase Tabelul 1.

Gro- Lăţimi Lungimi

simi în cm în m
Denumirea sortimentelor
in mm înguste late scurte lungi
Scânduri 12
18 6.....15 16…..30 1,0.....2,75 3,0.....6,0
24
28
38
Dulapi 48 7…..15 16…..30 1,0.....2,75 3,0 ….. 6,0
58
68
75
8…..15 16…..30 Cu trepte de lungimi
Scânduri si dulapi - Cu trepte de lăţimi din 0,25 în din 0,5 în
din cm în cm 0,25 m 0,5 m
12 24 1,0... 2,75 3,0... 6,0
Şipci 18 18; 38; 48 din 0,25 în din 0,5 în
24 24; 38; 48 0,25 m 0,5 m
28 28; 48; 58
38 38 ; 58 ; 68 ; 75 1,0…..2,75 3,0…..6,0
48 48; 68; 75; 96 din 0,25 în din 0,5 în
Rigle 58 58; 75 0,25 m 0,5 m
68 68
75 75
96 96

Abaterile limita fata de dimensiunile nominale ale sortimentelor din cherestea de

răşinoase Tabelul 2.
Dimensiunea Specificaţia Abatere limita
Grosimea La 12 ≥ ; 18 ; 24 mm ± 1 mm
Ss;;38
La 28 18 ;; 48
24 ;mm
58 mm ± 1,5 mm
La 68 ; 75 ; 96 mm ± 2 mm
Lăţimea de la 6…..15 cm ± 2 mm
de la 6…..30 cm ± 3 mm
Lungimea toate lungimile ± 40 mm

Contragerea si umflarea lemnului se exprima prin coeficienţi liniari sau volumetrici,

exprimaţi în milimetri sau în procente, fiind direct proporţionali cu dimensiunile si
umiditatea lemnului.

5
 Dimensiunile nominale ale cherestelei de foioase Tabelul 3.

Denumirea Grosimi Lăţimi Lungimi

sortimentelor în mm în cm în m
Scânduri tivite 25; 32; 40 de la 6 cm în sus 0,45...0,95 din 5 în 5 cm
netivite 25; 32; 40 de la 8 cm în sus 1,0...4,0 din 10 în 10 cm
tiviţi 50; 60; 70; de la 8 cm în sus
1,8...4,0 din 10 în 10 cm
80; 90
Dulapi netiviţi si 50; 60: 70; de la 15 cm în sus
semitiviţi 80; 90 de la 10 cm în sus
Grinzi tivite 120 12; 15; 20; 25 1,8...4,0 din 10 In 10 cm
150 15; 20; 25; 30
200 20; 25; 30
250 25; 30
300 30
Frize pentru piese de 20; 25 38; 48; 58 0,2...0,4 m din 5 în 5 cm
parchet 68; 78
Frize pentru frizuri de
perete 20; 25 58; 68; 78 0,6...0,95 din 5 în 5 cm
Frize pentru pervazuri 25 38 0,8...1,5 din 10 în 10 cm

Abaterile limita faţă de dimensiunile nominale la sortimentele din cherestea de

foioase
Tabelul 4.

Denumirea Specificaţii Abaterea limita

Grosimea la grosimi de 25 cm ± 1 mm
la celelalte grosimi ± 2 mm
Lăţimea în toate cazurile + 4 mm
- 5 mm
Lungimea în toate cazurile + 20 mm
- 20 mm
grosimea la frize + 1 mm
lăţimea la frize + 2 mm
lungimea la frize + 10 mm

Lemnul fiind un material anizotrop, contragerea si umflarea liniară variază după

direcţia fibrelor si poziţia inelelor anuale.
Astfel, exista contragerea si umflarea longitudinale (paralelă cu fibrele), radială si
tangenţială (faţă de inelele anuale). Raportul între contragerea si umflarea longitudinală,
radială si tangenţială, este în general un raport de 1 la 10 si 20.
In practica prelucrării buştenilor in cherestea, contragerea si umflarea longitudinală se
neglijează, fiind foarte mica, iar umflarea si contragerea radială si tangenţială neputând fi
delimitate exact, se exprima cu aceleaşi valori care in funcţie de dimensiunile nominale

6
ale cherestelei se refera la umiditatea de referinţă de 15%, iar buştenii debitaţi cu o
umiditate de peste 50%, sunt date in tabelul 5.

Supradimensiuni pentru contragere la cheresteaua de răşinoase si foioase, având

umiditatea iniţială de peste 50%, iar umiditatea de referinţă de 20% la lemnul de
răşinoase si de 15% la lemnul de foioase
Tabelul 5.
Supradimensiuni la cheresteaua Supradimensiuni la cheresteaua
de răşinoase de foioase
Dimensiunea Supradimen- Dimensiunea Dimensiunea Supradimen- Dimensiunea
nominală a siunea pentru reală a nominală a siunea pentru reală a
cherestelei contragere cherestelei cherestelei contragere cherestelei
mm mm mm mm mm mm
12 0.4 12,4 25 1,8 26,8
18 0,6 18,6 32 2,1 34,1
24 0,9 24,9 40 2,7 42,7
28 1,0 29,0 50 3,2 53,2
38 1.3 39,3 60 3,8 63,8
48 1,6 49,6 70 4.4 74,4
58 1,9 59.9 80 5,0 85,0
68 2,1 70,1 90 5,6 95,6
75 2,3 77,3 100 6,2 106,2
96 3,0 99,0 120 7,2 127,2
100 3.1 103,1 140 8,4 148,4
120 3,6 123.6 150 9,0 159,0
150 4,3 154,3 170 10,2 180,2
180 5.0 185,0 200 11,9 211,9
200 5,6 205,6 220 13,0 j233,0
220 6,1 226,1 240 14,2 254,2
250 6,9 256,9 250 14,9 264,9
280 7,4 287,4 280 16,5 296,5
300 7,9 307,9 300 17,8 317,8

Pentru a obţine deci un dulap de răşinoase eu lăţimea nominală de 220 mm la umiditatea

de referinţă de 20%, în momentul debitării lui in gater sau ferăstrău circular, trebuie sa se
asigure o supradimensiune pentru contragere de 6,1 mm. Deci, piesa trebuie sa aibă in
momentul debitării o lăţime de 226,1 mm. De asemenea, pentru a obţine o scindurâ de
foioase de 25 mm, la umiditatea de referinţă de 15 % in timpul debitării ei in gater, trebuie
să i se asigure o supradimensiune de 1,8 mm, deci trebuie să aibă in momentul tăierii o
grosime de 26,8 mm.

7
 2. PROCESUL TEHNOLOGIC ÎN DEPOZITUL DE BUSTENI

Tehnologiile de exploatare a lemnului în pădure, concepute si aplicate până la sfârşitul

secolului trecut, utilizând mijloacele de muncă tradiţionale, cu un grad redus de
mecanizare, prevedeau în totalitate sau parţial, executarea operaţiilor, transformarea
lemnului rotund în sortimente cu destinaţie precisă : lemn de derulaj, furnire, buşteni de
gater, lemn subţire, lemn despicat în cuprinsul parchetelor, la locul de doborâre a arborilor
sau la marginea parchetelor, lângă instalaţiile de transport. Din aceste depozite sortimentele
de lemn rotund sau despicat, rezultate prin operaţiile de secţionare si despicare a arborilor,
erau încărcate in mijloacele de transport si expediate direct la beneficiari sau în ,,Depozitele
finale", amplasate de regulă în staţiile de cale ferată normală, a căror funcţionalitate era numai
de a tranzita produsele, expediindu-le apoi beneficiarilor. In depozitele finale, nu se executau
,,transformări" ci numai operaţii de descărcare, manipulare, stivuire si încărcare în vagoane de
cale ferată normală.
In ultimul deceniu, progresul tehnic si tehnologic, a contribuit substanţial la
raţionalizarea procesului de producţie din exploatările forestiere, influenţând favorabil gradul
de valorificare a lemnului si productivitatea muncii. Necesitatea diminuării volumului mare de
muncă din pădure a impus adoptarea unor tehnologii de exploatare în amplasamente din afara
pădurii, dezvoltându-se astfel concepţia de preindustrializare centralizată a lemnului
rotund.
Transformarea unor operaţii tehnologice, din parchetele de exploatare, în anumite
spatii amplasate si amenajate corespunzător cerinţelor de sortare a mesei lemnoase, are ca
obiectiv creşterea gradului de valorificare a lemnului în condiţii de muncă si de viată mult
îmbunătăţite faţă de cele din pădure, inclusiv creşterea substanţială a productivităţii
muncii.
Aceste amplasamente, în care se concentrează un important volum de lemn brut si în
care se execută o multitudine de operaţii de transformare, ca : secţionare, sortare, stivuire,
încărcări si descărcări, au denumirea de ”centre de sortare si preindustrializare a
lemnului”.
In aceste centre, amplasate în condiţii geografice favorabile, în incinta fabricilor de
cherestea sau în lipsa acestora în apropierea unor staţii de cale ferată, dotate cu utilaje
tehnologice specializate pentru fasonarea, sortarea si preindustrializarea masei lemnoase,
transportate din exploatările forestiere, se execută transformarea acesteia în produse si
sortimente necesare industriei de prelucrare a lemnului si livrarea lor la beneficiarii finali.
Materia primă, ce soseşte la aceste fabrici, este sub forma de lemn rotund brut, care supus
operaţiilor de transformare prin secţionare, despicare si sortare în centrul de sortare si
preindustrializare, duce la obţinerea sortimentelor de lemn rotund si despicat, necesare
fabricii de cherestea, a sortimentelor de lemn rotund pentru fabricile de placaj, furnir, a
fabricilor de PAL, PFL si tananţi, amplasate în alte localităţi, precum si sortimente de lemn
necesare altor sectoare industriale inclusiv lemnul pentru combustibil.
La fabricile de cherestea care sunt amplasate la o distantă mai mare de exploatările
forestiere, si care nu au în cadrul lor un centru de sortare si preindustrializare a lemnului,
primesc materia prima, sub forma de buşteni de gater, iar depozitul lor de buşteni are
funcţia de a pregăti buştenii pentru debitare, efectuându-se operaţiile de retezare, sortare,
distribuire si stocare în funcţie de diverse criterii specifice fabricilor de cherestea.
Si la aceste fabrici rezultă inevitabil si alte sortimente de lemn rotund, necorespunzător
producţiei de cherestea si care prin despicare se transforma în lemn despicat ce urmează a fi
livrat fabricilor de plăci, sau în lemn inferior pentru combustibil.

8
 Sortimentele de lemn rotund si despicat ce rezultă în centrele de sortare si
preindustrializare a lemnului sunt date în tabelul 6.
Sortimente de lemn rotund si despicat ce rezultă în centrele de sortare si
preindustrializare a lemnului
Tabelul 6.
Caracteristici dimensionale
Specia Sortimentul Diametrul, in Lungimea Simbol
cm
minim maxim minima in m
Lemn brut Nu se limitează —
Manele si prăjini 4 11 2,00 —
Lemn pentru mina 14 24 1,25 —
Buşteni de rezonantă 34 — 2,00 RS
Buşteni pentru lemn de
Răşinoase 31 — 2,00 CV
claviatură
Buşteni pentru cherestea 14 — 3,00 C
Lemn pentru celuloză 10 20 1,00 Cel
Coajă — — — Cj
Lemn de foc 5 15 1,00 —
Lemn brut rotund Nu se limitează
Buşteni pentru furnire 40 — 2,60 Fe
Buşteni pentru derulaj —
25 — 1,40 Ft
Buşteni pentru cherestea 16 — 3,00 C
Lemn pentru construcţii 9 18 1,00 —
Foioase Lemn rotund si despicat pentru:
celuloză 7 25 1,00 —
PAL si PFL > 5 24 1,00 —
Doage 9 16 0,50 —
Coajă — — — —
Lemn de foc 5 15 1,00 —

Prin desfăşurarea procesului tehnologic din depozitul de buşteni, a unei fabrici de

cherestea, se urmăreşte asigurarea în bune condiţii a primirii, conservării si pregătirii
buştenilor, în vederea prelucrării lor în cherestea.
Principalele operaţiuni ale procesului tehnologic sunt :
- descărcarea lemnului rotund din mijloacele de transport ;
- recepţia cantitativă si calitativă a materiei prime ;
- retezarea si secţionarea lemnului rotund în buşteni de gater si alte
sortimente de lemn rotund ;
- sortarea si distribuirea buştenilor de gater în depozitul de buşteni sortaţi ;
- manipularea, spintecarea, sortarea, stocarea si expediţia sortimentului de lemn
rotund sau despicat, rezultat în paralel cu buştenii de gater, prin transformarea
lemnului rotund in centrul de sortare si preindustrializare a lemnului, din cadrul
depozitului.

9
 3. RECEPTIA CANTITATIVA SI CALITATIVA A MATERIEI PRIME

Imediat după descărcarea din mijloacele de transport a materiei prime, fie că ea a sosit
sub forma de lemn rotund sau buşteni de gater, are loc recepţia cantitativă si calitativă.
Recepţia cantitativă se face prin confruntarea cantităţilor (număr de piese, diametre,
lungimi si volume) înscrise din avizul de expediţie al furnizorului care însoţeşte
documentele de transport eu cantităţile reale constatate. In cazul când sunt diferenţe între
cantităţile avizate si cantităţile recepţionate, întregul camion sau vagon se pune la dispoziţia
furnizorului si se încheie un proces verbal cu un delegatul neutru, sau se reglementează
diferenţele cu delegatul furnizorului, si în baza cantităţilor recepţionate se efectuează plata
câtre furnizor.
Recepţia calitativă se face vizual, lemnul rotund sau buştenii de gater trebuie să nu
prezinte anomalii sau defecte care sa depăşească pe cele admise de standarde. Piesele care
nu corespund condiţiilor de calitate se pun la dispoziţia furnizorului si cu acordul acestuia,
piesele necorespunzătoare calitativ pot fi remanipulate si prelucrate de beneficiar,
decontarea facondu-se in funcţie de adevărata calitate a buştenilor.
Stabilirea volumului lemnului rotund sau a buştenilor de gater se face în funcţie de
diametrul si lungimea lor. Măsurarea acestor dimensiuni se face la fiecare piesă în parte,
utilizând clupa forestieră pentru măsurarea diametrelor si ruleta gradată sau metrul pentru
măsurarea lungimilor.
Diametrul se măsoară cu clupa forestieră , la jumătatea lungimii piesei, într-un loc fără
defecte, mărimea lui fiind media a doua diametre perpendiculare măsurate în aceeaşi secţiune
transversală . Când lemnul este cu coajă , după citirea diametrului pe clupă , se scade
grosimea cojii. Mărimea diametrelor măsurate se exprima în centimetri întregi,
rotunjirile fă cându-se in minus pentru fracţiuni până la 0,5 cm inclusiv, si în plus
pentru fracţiuni de peste 0,5 cm.
Lungimea se măsoară între capetele piesei pe porţiunea cea mai scurtă. Valoarea
lungimilor măsurate se exprima în metri cu o zecimală, din 0,1 în 0,1 m, rotunjirile
fă cându-se întotdeauna la decimetrul acoperit (ultimul decimetru întreg).
Volumul V se calculează pentru fiecare piesă în parte pe baza diametrului si lungimii
si se exprima în m3 eu trei zecimale, cu ajutorul formulei:

 d2
V  L
4
în care :
- d este diametrul mediu mă surat la mijlocul lungimii piesei fără coajă , în m ;
- L – lungimea nominala a lemnului rotund, in m.
In practica, cubajul lemnului rotund sau a buştenilor de gater se face cu ajutorul
tabelelor de cubaj care indic ă volumul în funcţie de diametru si lungime.
Pentru lemnul rotund eu putregai la inimă sau la exterior, volumul lemnului atacat
se calculează si se scade din volumul total.

10
4. PROCESUL TEHNOLOGIC LA O FABRICA DE CHERESTEA DE FOIOASE
DOTATA CU FERASTRAIE-PANGLICA
In cazul unei fabrici de cherestea care are ca utilaj de bază feră stră ul-panglică pentru
buşteni, nu mai este necesară operaţiunea de sortare a buştenilor. In acest caz funcţia
depozitului de buşteni se rezumă la aceea de depozitare si conservare. Soluţia optim ă
este ca depozitul sa fie deservit de poduri rulante sau ifroane cu care sa se execute toate
operaţiile, respectiv descă rcarea buştenilor din mijloacele de transport, depozitarea si
alimentarea halei de fabricaţie.
Vagoanele C.F. (fig. 5) încărcate eu buşteni se garează pe liniile de garaj 1.
Descă rcarea lor se face cu podurile rulante 2 ce circula pe că ile de rulare 5, sau cu
un ifron. Lemnul rotund este depus pe rampele 3 si 4 unde are loc recepţia si
eventuala secţionare si retezare eu ajutorul ferăstraielor electrice cu lanţ. De aici
buştenii sunt transportaţi pe platformele betonate 6 si stivuiţi la mari înălţimi cu
podurile rulante.
Pentru a fi transportaţi în hala de fabricaţie, buştenii sunt preluaţi din nou de
podurile rulante si depuşi pe transportorul cu lanţ 7. Buştenii, în deplasarea lor spre
hală sunt trecuţi prin instalaţia de detectare a metalelor 8 si prin colierele de spălare 9.

Hala de prelucrare

Fig. 5. Schema procesului tehnologic din depozitul de buşteni al unei fabrici de

cherestea de foioase, echipată eu ferăstraie-panglică.

5. HALA DE FABRICATIE

11
5.1. Generalităţi
Prin debitarea buştenilor în cherestea se urmă reşte valorificarea optimă a zonelor
de calitate ale lemnului rotund, obţinerea unor randamente cantitative si calitative
maxime si totodat ă realizarea sortimentelor de cherestea în specificaţia dimensională
cerută prin comenzi.
Calitatea lemnului variază de la buştean la buştean, cât si în cadrul aceluiaşi buştean
în funcţie de poziţia lemnului în cadrul secţiunii transversale.
Dintre defectele mai importante care determina calitatea lemnului la buşteni de
gater enumerăm : nodurile, inima lemnului, putregaiul, crăpăturile, coloraţiile, fibra
răsucita, curbura etc.
In secţiunea transversală defectele mai importante ale lemnului se grupează astfel:
- în zona centrală, în jurul axei longitudinale, apar : măduva lemnului, inima
propriu-zisă, putregaiul de inima, crăpăturile interioare, care în general
depreciază calitatea lemnului ;
- în zona exterioară, la periferia lemnului, apar curent crăpăturile exterioare,
nodurile, coloraţii provenite din depozitare, putregaiul de exterior, fibra
răsucit ă , defecte care de asemenea depreciază calitatea lemnului.
Din aceste zone, cea centrală si zona exterioară nu se obţine de regulă cherestea de
calitate superioară. între aceste doua zone, respectiv zona de mijloc măsurată pe raza
buşteanului, respectiv treimea mijlocie, constituie zona cu cea mai buna structura a
lemnului în care defectele naturale au o frecventă minimă.

5.2. Sisteme de debitare a buştenilor

La debitarea buştenilor în cherestea se utilizează diverse sisteme si anume :
- Debitare pe plin (fig. 6, a), cea mai frecventa, se face printr-o singură trecere a
buştenilor prin gater sau printr-o singură prindere a buşteanului in feră străul-panglică
de capăt, obţinându-se în urma debitării numai piese de cherestea tivit ă.

a b c d

e f

Fig. 6. Sisteme de debitare a buştenilor.

12
Sistemul asigură o productivitate maximă la utilajele de bază, ferăstrăul-panglică sau
gaterul, dar necesit ă operaţii ulterioare pentru prelucrarea cherestelei netivite la
ferăstraiele circulare. Debitarea pe plin nu valorifică raţional zonele de calitate a
buştenilor si din această cauză se practică în cazul buştenilor inferiori calitativi sau cu
diametre mici.
- Debitarea pe prisme (fig. 6, b) constă în trecerea buşteanului de două ori prin gater
: la prima trecere, tăierea înainte, se obţine din zona centrală a buşteanului o grindă cu doua
feţe plane (prismă ) si piese de cherestea netivite din flancurile buşteanului.
Prisma rezultată se trece din nou prin gater, obţinându-se din debitarea ei în majoritate
piese de cherestea tivite, si numai din flancurile prismei piese, de cherestea netivite. In
cazul debită rii buştenilor la feră stră ul-panglică de capă t, acest sistem de debitare se obţine
prin două prinderi (grifări) ale buşteanului pe cărucior.
La prima prindere, prin debitare, se obţine prisma si piesele de cherestea netivite iar la a
doua prindere se realizează debitarea prismei în piese de cherestea.
Sistemul duce la o productivitate mai scăzută, rezultat al trecerii aceluiaşi buştean
de două ori, prin acelaşi gater sau prin două gatere amplasate decalat, dar asigură o
valorificare raţională si optimă a zonelor de calitate a buştenilor.
Acest sistem se utilizeaz ă la debitarea buştenilor de calitate superioară .
- Debitarea nordica (fig. 6, c) este o variantă a debită rii pe prisme si se utilizează
numai în cazul debit ă rii buştenilor de ră şinoase în cherestea.
La prima trecere a buştenilor prin gater se urmă reşte obţinerea numai a prismei
centrale, flancurile buşteanului ră mânând nedebitate, sub forma de calote. La a doua
trecere a buşteanului, din zona descoperit ă a prismei se urmă reşte obţinerea de piese de
cherestea tivită, a căror lă ţime este egală cu grosimea prismei, flancurile prismei
ră mânând nedebitate sub forma de calote.
Prin folosirea acestui sistem, se renunţă la obţinerea de piese de cherestea din flancurile
buştenilor sau a prismei, piese de cherestea In general slabe calitativ si având dimensiuni
inferioare, lungimi sub cele normale, si lă ţimi înguste. In schimb, piesele de cherestea
obţinute din debitarea buştenilor dintr-o singură grupă de sortare au o singură lungime,
egală cu lungimea buştenilor, si o singură lă ţime egală cu grosimea prismei, care face
posibilă mecanizarea operaţiilor de sortare si stivuire a cherestelei.
Calotele râmase din debitare, se valorifică integral, drept materie prima în producţia
de celuloză. Livrarea acestor calote câtre fabricile de celuloză se poate face sub forma
în care rezult ă în hala de fabricaţie, dar se pot livra sub forma de tocă tură , în care caz se
prelucrează în tocă toare.
Acest sistem de debitare a fost generat de faptul că producţia de celuloză atrage
cantităţi sporite de lemn de ră şinoase si ca atare în producţia de cherestea se urmă reşte
obţinerea numai de piese de cherestea superioare din punct de vedere calitativ si
dimensional, restul valorificându-se in producţia de celuloză. Se înţelege că , urmare unui
randament mai scăzut, în fabricile de cherestea se va debita o cantitate sporită de buşteni,
pentru a se obţine aceeaşi cantitate de cherestea ca în cazul utilizării sistemului de debitare
pe prisme. Debitarea nordică asigură realizarea unor productivităţi mari, urmare
neprelucrării cherestelei la ferăstraiele circulare, cât si simplificării operaţiunilor de
sortare a cherestelei.
- Debitarea pe sferturi (fig.6, d) se utilizează în cazul când se urmă reşte a se
obţine prin debitare un procent maxim de piese de cherestea radiale, în acest sistem,
buşteanul pentru cherestea se trece de şapte ori prin gater.
In prima trecere buşteanul este spintecat în dou ă , în a doua si a treia trecere cele
două jumă tă ţi sunt debitate în sferturi după care fiecare sfert de buştean este debitat în

13
piese de cherestea radiale. Sistemul conduce la o productivitate extrem de redusă, si
se aplică în cazul buştenilor de stejar în doage pentru butoaie cât si a buştenilor de
ră şinoase superiori calitativ, în cherestea de rezonanţă.
- Debitarea slavonă (fig. 6, e) este o variant ă a debitării pe sferturi, utilizată pentru
a obţine piese de cherestea radiale si semiradiale, trecând de doua ori buşteanul prin
gater.
La prima trecere a buşteanului prin gater, se obţin din zona centrale a buşteanului
piese de cherestea radiale si semiradiale, lăsând nedebitate cele două calote.
La a doua trecere prin gater calotele suprapuse sunt debitate în piese radiale,
semiradiale si tangenţiale, după cum sunt amplasate în centrul sau marginea
calotelor.
In figura 6, f se prezintă o variant ă a debitării slavone ; la prima trecere a
buşteanului prin gater se obţin din zona centrală două prisme si piese de cherestea
debitate tangenţial. La a doua trecere prin gater prismele suprapuse sunt debitate
în piese de cherestea radiale, semiradiale si tangenţiale.

5.3. Întocmirea modelelor de tăiere

Prin ,,model de tăiere” se înţelege modul de aşezare si grupare a pânzelor
tăietoare in ramura gaterelor sau schema după care urmează a fi debitat un buştean
la ferăstrăul-panglică de capăt.
La alcătuirea unui model de tăiere trebuie sa se ţină seama de următorii factori
principali:
- folosirea optimă a zonelor calitative ale buştenilor ;
- realizarea pieselor de cherestea în specificaţia dimensională si calitativă
cerută în comenzi ;
- obţinerea unui randament cantitativ maxim.
După poziţia pânzelor în rama gaterului, modelele de tăiere pot fi :
- simetrice, când poziţia pânzelor faţă de axa ramei gaterului (deci si faţă de axa
longitudinală a buştenilor ce se debitează) este simetrică . Când inima lemnului este
cuprinsă într-o singur ă piesă din centrul modelului de tăiere, atunci modelul este
simetric fă ră soţ (fig. 7, a), iar când inima lemnului este spintecat ă de o pânză , astfel
că ea apare pe feţele pieselor centrale, sau are un model simetric eu soţ (fig. 7, b).
- asimetrice (fig. 7, c), când aşezarea pânzelor în rama gaterului nu prezintă vreo
simetrie faţă de axa ramei gaterului, cazuri de altfel destul de rare, ca de exemplu,
modelul de t ă iere pentru debitarea buştenilor de foioase în traverse.
Modelele de tăiere se scriu indicându-se pentru fiecare pânză de gater poziţia ei
în rama gaterului. Scrierea modelului de tăiere se face prin notarea cifrelor ce
reprezintă grosimea nominală a pieselor de cherestea ce urmează sa fie debitate, în mm,
în ordinea aşez ă rii pânzelor în rama gaterului, începând cu mont ant ul st âng al
ramei gat erulu i, sau pr in not area numai a unei jumă tă ţi din model, începând cu
piesa centrale in cazul modelelor de tăiere simetrice.
Astfel, la debitarea pe plin a unor buşteni de foioase, ca de exemplu, un model
de tăiere se scrie astfel :
25; 25; 40; 60; 40: 25; 25 sau 1/60; 2/40: 4/25,
notare ce arat ă că din centrul buşteanului se va obţine o piesă de 60 mm, care va fi
flancată de o parte si de alta de câte o piesă de 40 mm si apoi de câte două piese de 25
mm.

14
 a b c
Fig. 7. Modele de tăiere
Notarea modelelor de tăiere în cazul debitării pe prismă se face astfel :
La gaterul I1 la prima tă iere :
24: 24; 48: 280: 48; 24; 24 sau 1/280; 2/48; 4/24.
La gaterul II, la debitarea prismei:
24; 24; 38; 48; 48; 38; 24; 24 sau 2/48; 2/38; 4/24.
Modelele de tăiere trebuie s ă acopere în întregime secţiunea transversală a
buşteanului ce se debitează , respectiv lă ţimea lui să fie mai mare decât diametrul maxim
al grupei de buşteni ce se debitează.
Lăţimea modelului de tăiere A, se calculează cu formula :
A = ∑g + ∑p(n + 1) + ∑s [mm]
în care:
- ∑g este suma grosimilor nominale ale pieselor de cherestea ce alcătuiesc
modelul de t ă iere ;
- ∑p este grosimea tăieturii pânzei tăietoare prin buştean, egală cu grosimea
pânzei la care se adaugă valoarea ceaprazului ;
- n este numărul de pânze ce alcă tuiesc modelul de tăiere ;
- ∑s este suma supradimensiunilor pieselor de cherestea din modelul de tăiere.
Distanţa în tre doua pânze alăturate din modelul de tăiere determină grosimea
piesei de cherestea si ea se asigură prin montarea intre cele două pânze a şabloanelor
distanţiere.
Dimensiunea şabloanelor distanţiere se face în funcţie de dimensiunea nominale a
piesei de cherestea, care trebuie sa se obţină, la care se adaugă supramă sura pentru
contragere a piesei respective si de dou ă ori mărimea ceaprazului folosit la pânzele
tă ietoare.
In general ceaprazul este de 0,5 mm în cazul debitării foioaselor si de 0,7 mm la
ră şinoase. Execuţia şabloanelor distanţiere trebuie fă cută cu exactitate, iar păstrarea si
manipularea lor sa fie făcut ă cu grijă pentru a preveni deformarea lor.
In condiţiile speciilor lemnoase forestiere din ţara noastră , specii de răşinoase si specii
de foioase, se deosebesc două tipuri de modele de tă iere, caracteristice si anume:
- modelele de tăiere maximale conduc la obţinerea în primul rând a unor
randamente cantitative maxime si în paralel a unor randamente calitative mai bune,
modele caracteristice debitării speciilor de r ă şinoase în cherestea ;
- modelele de tăiere calitative urmă resc în primul rând obţinerea de randamente
calitative maxime si sunt caracteristice debitării foioaselor în cherestea.

15
5.4. Modele de tăiere la debitarea răşinoaselor
a. Calculul înă lţimii prismei maxime.
Buştenii de răşinoase au o formă geometrică tronconică destul de regulat ă (fig.8.)
alcă tuită dintr-o zonă cilindrică centrală si dintr-o zonă conică exterioară.

Fig. 8. Forma tronconică a buştenilor si zonele componente

Zona cilindrică a că rei secţiune este egală cu cea a capătului subţire al
buşteanului, reprezintă în medie 90% din volumul buşteanului. Din prelucrarea în
cherestea a acestei zone rezultă piese a că ror lungime este egală cu lungimea
buşteanului în timp ce din zona conică rezultă piese de cherestea mai scurte eu cât sunt
mai depă rtate de centrul buşteanului.
Buştenii de răşinoase se debitează folosind sistemul de debitare pe prismă . In cazul
unui model de t ă iere maximal, la prima trecere a buşteanului prin gater, se va urmă ri
obţinerea unei prisme maxime, a c ă rei suprafaţ ă să se înscrie într-un cerc egal cu
secţiunea de la capătul subţire al buşteanului.
Suprafaţa maximă a acestei prisme se determină cu formula (fig. 9):
S = BC x AB sau S = b x h

Fig..9. Dimensiunile maxime ale prismei

5.5. Modele de tăiere la debitarea foioaselor

Spre deosebire de debitarea buştenilor de r ă şinoase în cherestea, ce se execut ă în
principal prin prismuire, urmă rindu-se obţinerea unor randamente cantitative cât mai
mari, modul de debitare a lemnului de foioase, in special a fagului si a stejarului,
urmă reşte, în primul rând, obţinerea unor randamente calitative maxime.
Pentru obţinerea sortimentelor de cherestea de calitate superioară trebuie luate
în considerare următoarele elemente :
- zona de calitate optimă la buştenii de foioase o constituie trei mea
mijlocie, măsurată pe raza buşteanului ;
- inima propriu-zisă a lemnului constituie un defect major la aprecierea

16
 calităţii pieselor de cherestea si prin debitare si prelucrare trebuie pe cât
posibil eliminată. Inima propriu-zisă nu se acceptă la piesele tivite de clasa
A si B acceptându-se numai la piesele de cherestea netivite în gro simi de la
70 mm in sus ;
- la lemnul de fag, inima roşie sănătoasă nu este considerată ca un defect
de structură, în schimb inima stelată care apare în piesele de cherestea sub
forma de dungi de culoare închisă, constituie un defect, care declasează
piesele într-o clasa de calitate inferioară, in special dacă prezintă si semne
de descompunere.
Alegerea sistemului de taiere la debitarea speciilor de foioase respectiv
debitarea pe plin, pe prismă sau pe sferturi (respectiv debitarea slavonă), este
condiţionată de clasa de calitate a buştenilor precum si de specificaţia dimensională si
calitativă a cherestelei indicată în comenzile primite de la beneficiari.
Debitarea pe plin se utilizează la debitarea buştenilor de foioase inferiori calitativ, de
clasa B, si când comenzile specifică un procent de peste 70% cherestea netivită.
Modelele de tăiere se stabilesc urmărind ca din zona centrală a buştenilor să se
obţină dulapi în grosimi de la 70 mm în sus sau un număr impar de scânduri de 25
mm grosime. După acoperirea zonei inimii propriu-zise modelul de tăiere va
cuprinde la buşteni eu diametre mari, dulapi care să acopere zona cu defecte. In
treimea mijlocie, se vor plasa piese de cherestea eu grosimile cele mai utilizate în
produc|ia de mobilă respectiv de 32 si 40 mm iar din zona periferică a buşteanului se
va urmări obţinerea de piese de cherestea de 25 mm. In general la buştenii inferiori
calitativi, dulapii din mijlocul buşteanului constituie cumulat 70% din diametrul
buşteanului (fig. 10).

Inimă propriu-zisă
Inimă roşie
Duramen alb

Fig. 10. Schema modelelor de tăiere pentru debitarea buştenilor de fag pe prisme
Acoperirea modelului de tăiere se face ca si în cazul debitării de răşinoase, cu
precizarea că modelul de tăiere trebuie sa fie mai mare dacit diametrul buşteanului,
datorită formei neregulate a buştenilor de foioase, evitându-se astfel obţinerea la
debitare a unor lăturoaie groase.
Debitarea pe prismă se aplică în cazul buştenilor de clasa A si asigură o debitare
raţională valorificând optim zonele de calitate a buştenilor. Grosimea prismei ce se
obţine la prima trecere a buşteanului prin gater nu se determina ca la răşinoase, pe
principiul modelelor de tăiere maximale, ci se stabileşte atât in funcţie de diametrul
buşteanului cat si de diametrul mediu al inimii roşii (in cazul debitării fagului).
Inima roşie sănătoasă trebuie sa apară pe fetele descoperite ale prismei (fig. 10,
a) pentru a evita situaţia ca la retăierea piesele centrale (fig. 10, b) sa aibă pe margini

17
duramen alb, care prin aburire sau depozitare sa prezinte crăpături în zona dintre
duramen si inima roşie, ca urmare a contragerilor diferite.
Grosimea prismei. variabilă in funcţie de diametrul buşteanului si al inimii roşii,
poate fi cuprinsă intre 160 si 240 mm si se calculează cu formula :
P = 0,43 d, [mm]
in care:
- P este grosimea prismei, în mm;
- d = diametrul buşteanului, în mm.
Nu se recomandă debitarea prismei cu o grosime sub 160 mm deoarece piesele
tivite rezultate prin ret ă ierea prismelor, a căror lăţime este egală cu grosimea
prismei, cu lă ţimi sub 15 cm, duc la randamente inferioare la prelucrarea în elemente
pentru mobilă sau alte produse finite.
De asemenea. prisma nu trebuie s ă depă şească grosimea de 240 mm pentru faptul
că piesele de cherestea au o lăţime mai mare de 24 cm prin conservare prezintă o
frecvent ă mai mare a defectelor de conservare cu m ar fi bombarea si crăparea.
Imediat lângă prismă, in zona de calitate a buşteanului se plasează piesele de
cherestea in grosime de 32 si 40 mm.
Grosimea acestor zone G este egală cu :
G = 0,14 d, [mm]
în care d este diametrul buşteanului. în mm.
Din zona periferic ă a buşteanului se urmăreşte obţinerea de scânduri de 25
mm, zon ă R care se exprim ă prin relaţia :
R = 0,15 d, [mm]
în baza relaţiilor de mai sus, acoperirea totală a modelului de tăiere A în cazul
debitării pe prisma (fig. 11) se exprimă cu formula :
A=R+G+P+G+R

Fig. 11. Determinarea grosimii prismei la buştenii de fag si valorificarea zonelor de

calitate

18
 Modelul de tăiere la retăierea prismei va urmări ca din zona centrală să se
obţină un număr impar de scânduri de 25 mm, sau un dulap cu grosimea de 70 mm sau
mai mare. Din zona de calitate se va urmări obţinerea de scânduri de 32 sau 40 mm iar
din zona periferică din partea nedescoperită a prismei se vor obţine scânduri de 25
mm.
Debitarea pe prismă se aplică la buştenii de clasa A cu diametre cuprinse între 35 si
55 cm, din care rezultă prisme cu grosimea de 160 ... 240 mm. Restul buştenilor se
debitează pe plin, deoarece nu se justifică debitarea lor pe prismă.
Debitarea pe sferturi este indicată la buştenii de stejar de calitate superioara si cu
diametre de peste 30 cm si în cazul existentei unor comenzi pentru doage de stejar se
debitează, pe sferturi sau prin sistemul de debitare slavon, o variante a debitării pe
sferturi.
La debitarea pe sferturi, la prima trecere a buşteanului prin gater, acesta este
spintecat în două. La a doua si a treia trecere a buşteanului prin gater, jumătăţile de
buştean sunt spintecate de asemenea în două, rezultând astfel cele patru sferturi.
Apoi, fiecare sfert este debitat, pe ,,plin” la gater, in grosimi corespunzătoare pentru
doagele prescrise prin comenzi.

19
 6. UTILAJE FOLOSITE LA DEBITAREA BUSTENILOR

6.1. Gaterul vertical

Gaterul vertical este cel mai vechi, mai cunoscut, mai simplu si mai robust utilaj din
industria de prelucrare a buştenilor în cherestea. El execută spintecarea în lung a
buştenilor sau prismelor, folosind drept scule tăietoare pânze de ferăstrău sub forma de
benzi metalice dinţate pe una din marginile longitudinale. In vederea realizării tăierii,
pânzele de ferăstrău sunt montate într-o ramă, care executa o mişcare alternativă in
plan vertical, in timp ce buşteanul sau prisma executa o mişcare de avans către
pânzele de ferăstrău.
Gaterul Vertical (fig. 12) se compune din mai multe subansambluri principale:
- Placa de bază 7, ce se
fixează pe fundaţia de beton 2 a
gaterului ;
- Batiul, gaterului compus
din montanţii 3 si traversele
transversale de legătură 4, ce se
fixează de placa de bază ;
- Mecanismul de tăiere compus
din arborele principal 5, volanţii 6,
bielele 7, roata 10, care pun in
mişcare alternativă de ridicare si
coborâre rama gaterului 8, în care
se montează pânzele tăietoare 9.
- Mecanismul de avans care
asigură înaintarea buşteanului prin
gater, respectiv prin pânzele
tăietoare, in vederea debitării lui,
fiind compus din mecanismul
propriu-zis si valţurile de avans
superioare si inferioare 11 si 12.
- Dispozitivele de comandă ale
gaterului care grupează mecanismul
de pornire si oprire a gaterului 15,
schimbătorul de curea 16, mecanis-
mul de ridicare si coborâre a valţu-
rilor superioare de avans 73, dispo-
zitivul pentru reglarea avansului
înaintării buşteanului prin gater 14
precum si frâna gaterului 17.
Pentru buna funcţionare a
părţilor în mişcare, gaterul este
prevăzut cu o instalaţie centrală de
ungere, compusă dintr-o pompă, un
rezervor de ulei si conducte care duc
lubrifiantul la locurile de ungere.
Fig. 12. Gaterul vertical

20
6.2. Ferăstrăul-panglica
Se mai numeşte si ferăstrău panglică de spintecat si este principalul utilaj folosit la
producerea cherestelei (Fig. 13).
Preocuparea pentru reducerea consumului specific la debitarea buştenilor de
răşinoase in cherestea se reflectă în primul rând în acţiunea de micşorare a pierderilor în
rumeguş. In acest scop, pe de o parte sunt folosite, ca urmare a creşterii calităţii
otelurilor aliate, pânze de gater mai subţiri si pe de altă parte se utilizează tăierea
combinată a cherestelei de răşinoase, în gater si ferăstrău-panglică de spintecat.

Fig. 13. Ferăstrăul panglică

Ferăstrăul-panglică pentru spintecat cherestea se compune dintr-un batiu, turnat
din fontă, care susţine doi volanţi amplasaţi în acelaşi plan vertical si pe care se
înfăşoară pânza tăietoare, în timp ce volantul inferior este fix, cel superior se poate
deplasa în plan vertical asigurând astfel întinderea corespunzătoare a pânzei.
Volanta inferioară, este acţionată printr-o roată de transmisie 3 de motorul
electric principal al ferăstrăului. Avansul pieselor prin ferăstrău se face de cilindri
canelaţi verticali 7, având suprafaţa striată, pentru a antrena astfel piesele de
cherestea ce se introduc pe cant în ferăstrău în vederea debitării. Viteza de avans
este cuprinsă între 5 - 40 m/min si ea se reglează cu ajutorul volantei 2.
Ferăstrăul-panglică de spintecat se poate amplasa în hala de fabricaţie, in
spatele gaterului de linia II, de la care preia dulapii de răşinoase dimensionaţi
corespunzători în vederea spintecării lor pe grosime. Ferăstrăul-panglică se poate
amplasa si in depozitul de cherestea, urmând sa spintece cheresteaua după uscarea si
condiţionarea ei.

21
6.3. Debitarea combinată cu ajutorul gaterului si ferăstrăului panglică de spintecat
Creşterea randamentului cantitativ în producţia cherestelei de răşinoase a
condus la elaborarea unei tehnologii mixte de debitare, utilizând gaterul si ferăstrăul-
panglică de spintecat.. Acest procedeu conduce la micşorarea pierderilor în rumeguş ca
urmare a faptului că pânzele de la ferăstrăul panglică au grosimi mai mici decât acelea
utilizate de gatere.
In această tehnologie la gaterul I buşteanul se debitează în mod obişnuit pe
prisma, iar la gaterul II prisma se debitează în dulapi de grosimi duble, triple sau
cvadruple fata de grosimea scândurii sau dulapilor ce se vor obţine în final. Aceşti dulapi
se prelucrează la ferăstrăul-panglică de spintecat amplasat în fluxul tehnologic din hala de
fabricaţie, obţinându-se după tăierea lor piese de cherestea în dimensiunile propuse.
Dulapii produşi de gaterul II si care urmează sa fie prelucraţi la ferăstrăul-panglică de
spintecat trebuie astfel dimensionaţi în grosimi încât sa asigure dimensiunile nominale
ale pieselor de cherestea ce rezultă din spintecare, supramăsura corespunzătoare pentru
contragere, precum si sa acopere pierderea in rumeguş ca urmare a spintecării la
ferăstrăul-panglică.
Grosimea tăieturii ce se realizează la ferăstrăul-panglică de, spintecat este egală cu
grosimea pânzei, respectiv 1 mm, la care se adaugă de doua ori ceaprazul egal ou 0,5 m
deci in total 2,0 mm, fată de grosimea tăieturii realizate la pânzele de gater care este de
1,8 + 2 X 0,7 = 3,2 mm, de unde si o economie evidentă de materie prima rezultată
prin folosirea acestui sistem de debitare.

6.4. Echipamentul instalaţiilor de debitare

Echipamentul gaterului, serveşte pentru efectuarea propriu-zisă a procesului de
tăiere si este constituit din pânzele tăietoare si dispozitivele de fixare a lor în rama
gaterului, respectiv biglele si şabloanele distanţiere.
Pânzele de gater sunt sculele tăietoare ale gaterului cu care se efectuează tăierea
lemnului. Ele se prezintă sub forma de benzi având pe una din marginile longitudinale
dinţi tăietori (fig. 14 a), si se fabrică din otel aliat crom magneziu, tratate termic.
Dimensiunile de bază ale pânzelor de gater sunt :
- lungimea care variază în funcţie de deschiderea gaterului respectiv a înălţimii
ramei gaterului în care se montează fiind cuprinsă între 900 si 2200 mm ;
- lăţimea care variază în funcţie de lungimea pânzelor fiind de 160 mm pentru
pânzele cu lungimea până la 1500 mm si de 180 mm pentru pânze mai lungi ;
- grosimea pânzei care este în raport direct cu lungimea pânzei si deci cu
mărimea gaterului, fiind de 1,8 m pentru pânzele cu care sunt echipate
gaterele de deschidere mica, ce au pânze de până la 1 300 mm lungime, de 1,8 ... 2,0 mm
la pânzele pentru gaterele mijlocii, cu lungimi cuprinse între 1 400 si 1 700 mm si de
2,0 mm la pânzele de peste 1 800 mm cu care sunt echipate gaterele eu deschideri mari.
Pânzele de gater sunt prevăzute cu dinţi triunghiulari inclinati (fig. 14, b) si au
următoarele caracteristici si valori :
- înălţimea dinţilor h este distanta cuprinsă între linia vârfurilor si linia
fundurilor dinţilor ;
- pasul dinţilor p este distanta între doi dinţi alăturaţi ;
- unghiul de aşezare α, format din linia spatelui 1si linia vârfurilor ;
- unghiul vârfului β, denumit si unghiul de ascuţire, format din linia pieptului
dintelui 2 si linia spatelui dintelui ;

22
 - unghiul de degajare γ denumit si unghiul de atac, este format de
perpendiculara pe linia vârfurilor si linia pieptului dinţilor ;
- unghiul de tăiere δ, format de linia pieptului dintelui si linia vârfurilor.

a b c

Fig. 14. Pânze tăietoare si dantura lor

Pânzele pentru ferăstraiele-panglică de debitat buşteni sunt prevăzute cu dinţi cu
ceafă (fig. 1.4, c) a căror caracteristici sunt asemănătoare cu cele ale dinţilor
triunghiulari, cu precizarea că suplimentar apare caracteristica l care exprimă
lungimea cefei dintelui.
Caracteristicile dinţilor pânzelor de gater variază în funcţie de specia lemnoasă ce
se debitează si deci vom avea pânze de gater cu anumite caracteristici ale dinţilor
pentru debitarea răşinoaselor cu o anumită dantură pentru debitarea foioaselor tari
(fag si stejar) si pânze cu o altă dantură pentru debitarea foioaselor moi. Valorile
caracteristicilor dinţilor pentru fiecare specie ce se debitează sunt date în tabelul 7.

Caracteristicile pânzelor de gater

Tabelul 7
Denumirea U/M Caracteristicile danturii
caracteristicilor Pentru
Pentru debitarea Pentru debitarea
debitarea
foioaselor moi foioaselor tari
răşinoaselor
Înălţimea dinţilor, h mm 20-22 16-18 18-22
Pasul dinţilor, p mm 28 - 30 25 - 28 22 - 32
Lungimea cefei, l mm — —
Unghiul de aşezare, α grade 33 37 28
Unghiul vârfului, β grade 39 41 47
Unghiul de degajare, γ grade 18 12 15

23
 7. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUCII

Normele de tehnica securităţii muncii din halele de debitare a buştenilor definesc

măsurile ce trebuie luate, începând cu alimentarea halei de fabricaţie cu buşteni, apoi
cu debitarea si prelucrarea buştenilor la gater, ferăstraie-panglică, ferăstraie circulare
de tivit, spintecat si retezat, precum si manipularea utilajelor de transport, în scopul
evitării accidentelor de muncă.
Debitarea buştenilor la gater. Buştenii aduşi în hală trebuie manipulaţi cu
mijloace mecanizate sau, în lipsa acestora, cu ajutorul ţapinelor si pârghiilor cu
cârlig, depozitându-se pe rampele de depozitare in stive. După manipulare, pentru
evitarea rostogolirii necontrolate a buştenilor, aceştia se fixează cu saboţi
metalici.
La toate utilajele tehnologice si de transport, părţile si elementele in mişcare
trebuie sa fie protejate cu apărători metalice rezistente, confecţionate din tablă sau
rame metalice placate cu plasă deasă de sârmă, si se vopsesc în culoare galbenă
portocalie. Culoarea acestor apărători trebuie sa contrasteze fată de restul maşinii care,
de regula, se vopseşte in culoare verde deschis.
Cărucioarele de fixare si de sprijin ale gaterelor trebuie sa asigure prinderea si
centrarea corectă a buştenilor pentru a evita desprinderea lor timpul tăierii.
La gatere, în afara unei frâne eficiente si uşor de manipulat, rama gaterului
trebuie sa aibă un dispozitiv de blocare în poziţia corespunzătoare punctului mort
superior, în scopul asigurării unei securităţi maxime în timpul montării si demontării
pânzelor tăietoare.
In poziţia de repaus, rama gaterului se va lăsa în poziţia punctului mort inferior.
Schimbătorul de curea trebuie sa fie uşor manevrabil si prevăzut cu siguranţe
corespunzătoare celor două poziţii, respectiv cureaua de transmisie pe roata liberă
sau pe roata fixa a gaterului.
Pornirea gaterului se face numai după darea semnalelor acustice, schimbarea
curelei de pe roata liberă pe cea fixă se operează numai după ce roata libera a atins
turaţia normală. In cazul când se lucrează cu bigle fixe, penele se bat numai cu
ciocane speciale, iar la scoaterea penelor trebuie sa se folosească lăzile de prindere a
penelor care se fixează de gater.
Pentru evitarea jocului marginilor si al lăturoaielor se utilizează lanţurile de
fixare, fiind interzisa urcarea muncitorilor pe buştean sau presarea acestora cu corpul,
în cazul înţepenirii între pânze a marginilor sau a unor bucăţi de lemn, scoaterea lor
trebuie sa se facă numai după oprirea gaterului.
Toate piesele în mişcare de la etajul inferior al halelor de gater, inclusiv
motoarele si axele de transmisie, trebuie împrejmuite cu un ţarc din plasa de sârmă,
accesul în interiorul acestora permiţându-se numai după ce gaterul a fost oprit. Uşile
de acces la aceste ţarcuri trebuie sa fie închise cu lacăte.
Debitare la ferăstraie circulare. La ferăstraiele circulare, pânzele tăietoare
trebuie sa se fixeze pe ax, cu piuliţe filetate în sens invers sensului de rotire a pânzei,
iar flanşele de fixare a pânzei vor acoperi 1/3 din diametrul pânzei.
La ferăstraiele circulare de secţionat si retezat trebuie prevăzute dispozitive care
sa împiedice deplasarea întâmplătoare a pânzei, in zona de manipulare a scândurilor.
La ferăstraiele circulare de tivit ci spintecat, în spatele pânzei, la maximum 10
mm în vârful dinţilor, trebuie fixat un cuţit divizor reglabil. Grosimea acestuia
trebuie sa fie cu 0,1 mm mai mare decât grosimea tăieturii, iar muchia dinspre
pânză sa fie ascuţita.

24
 Este interzisa folosirea pânzelor circulare fisurate, crăpate sau cu abateri de la
planeitate.
La transportoarele mecanice cu role sau banda, motorul electric si reductorul se
vor monta de preferinţă sub şasiul acestora, iar în caz de imposibilitate, lipite de
transportor. La transportoarele eu banda, tamburul de întindere trebuie sa aibă
dispozitivul de întindere uşor accesibil si manevrabil, si se va regla numai în stare
de repaus a transportorului.
Toate utilajele prevăzute cu motoare electrice trebuie sa fie legate la pământ
pentru evitarea electrocutărilor.
Transportoarele mecanice, în sensul de transport, se vor termina cu o masă sau
platformă pe care sa se oprească piesele transportate în lungul transportoarelor, si pe
cel puţin o parte, trebuie sa se prevadă un spaţiu pentru circulaţia muncitorilor de
minimum 0,8 m, prevăzut cu pardoseală si, eventual, balustradă.
Toţi muncitorii trebuie sa respecte căile de circulaţie din halele de prelucrare, care
se menţin curate si libere de orice îngrămădiri de materiale.
Pardoselile din hale trebuie sa fie netede si fără denivelări.
Golurile din pardoseli, care servesc la coborârea pe scări, trebuie sa fie
prevăzute cu balustrade înconjurătoare, placate cu plase de sârmă.
Spatiile de circulaţie trebuie sa aibă lăţimea minimă de 1 m.

25
 ÎNCĂRCĂTOARE FRONTALE
- folosite la : încărcarea-descărcarea materialului lemnos
: manipularea materialului lemnos
: stivuirea materialului lemnos
- au ca vehicul suport un tractor (U 650 M sau TAF)
- cele mai folosite IFRON 204-D și IFRA-25
IFRON 204-D
Caracteristici - capacitate de ridicare 1.8-2.5 t
- înălțimea de stivuire max 3.6 m
- cel mai utilizat mijloc de descărcare și manipularea lemnului
în depozite
Dezavantaje - necesită suprafețe mari de acces și manevră
- raport nefavorabil masă proprie/ masa sarcinii
- consum relativ mare de combustibil
- asigurarea unei întrețineri și deserviri specializate
IFRA-25
Caracteristici:
- sarcină de ridicare 4 t
- înălțime de ridicare 5 m
- poate fi echipat cu troliu monotambur
 TRANSPORTOARE
- asigură legătura între punctele de descărcare, încărcare, stivuire
- asigură alimentarea-evacuarea liniilor mecanizare de fasonare (debitare,
sortare, cojire sau despicare)
Clasificarea transportoarelor

După tipul organului activ

- transportoare cu lanț
- transportoare cu bandă
- transportoare cu role

După poziția pieselor de lemn față de direcția de mișcare

- transportoare longitudinale
- transportoare transversale

După gradul de mobilitate

- transportoare mobile
- transportoare staționare

După planul în care se realizează deplasarea

- transportoare orizontale
- transportoare înclinate
- transportoare mixte
 DESPICAREA LEMNULUI

Despicarea manuală:

-Cu ajutorul topoarelor

-Cu ajutorul penelor

Despicarea mecanică
 • Topoarele forestiere se împart în 3 categorii standardizate:
• topoare forestiere tipul „ E ” folosit la doborârea arborilor
• topoare forestiere tipul „ F ” folosit pentru curăţat de crăci
• topoare forestiere tipul „ G ” folosit pentru despicat

Topoarele forestiere au
următoarea alcătuire:
 partea metalică
prevăzută cu tăiş şi un lăcaş
pentru coadă
 coada de lemn
Partea metalică a topoarelor
prezintă câteva elemente
constructive caracteristice
fiecărui tip în funcţie de
utilizare:
 Topoarele forestiere se fabrică prin forjare din oţel, sau prin sudare de
corpul părţii metalice executat dintr-un oţel mai moale, partea activă a acestora,
respectiv tăişul şi ascuţişul, este confecţionat din oţel îmbunătăţit ( OLC ).
Oţelul îmbunătăţit se sudează în straturi şi poate prezenta următoarele
forme:

Topoarele obţinute prin sudare prezintă câteva avantaje:

pot fi călite mai bine decât cele forjate, ascuţitura păstrându-se o perioadă mai
lungă de timp ( 5 – 8 zile )
economie de material, oţel de calitate superioară, acesta fiind folosit numai pentru
partea activă a toporului
• Cozile pentru topoare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• durabilitate şi elasticitate mare
• rezistenţa crescută la încovoiere
• rezistenţă la uzură şi forfecare
• Cozile se confecţionează din lemn sănătos, fără noduri, cu umiditate 15 – 18 %, neatacat de
insecte, fără coloraţie albastră ( carpen ) sau roşie ( stejar ), curbură doar într-un singur
plan, fără aşchieri sau crăpături.

Cozile pentru topoare se confecţionează în 3 forme:

• coada dreaptă se montează la topoarele folosite la despicat şi cioplit
• coada simplu curbată pentru topoarele de doborât şi curăţat de crăci
• coada dublu curbată prezintă avantajul de a reduce eforturile suplimentare apărute în
cazul cozilor drepte şi se mânuieşte mai uşor
• Curbarea cozilor se realizeză pe cale mecanică, după ce au fost încălzite şi umezite în
prealabil, pe şabloane tip, finisajul facându-se la freză şi strung.
• Dimensiunile cozilor grosime / lăţime: 30/68; 30/70; 30/74; 32/70; 32/74.
 Caracteristici privind montarea cozilor

Tipul de Lungimea cozii Unghiul de

topor (mm) montare
(°)

E 700 – 800 86 – 88

F 600 – 700 70 – 80

G 800 – 900 88 – 90
 Caracteristici ale topoarelor
Tipul Caracteristici
de l1 L2 h α β Masa
topor ( mm ) ( mm ) ( mm ) (°) (°) ( kg )
E 56 120 196 30 8 1, 25
60 126 200 30 9 1, 40
62 126 205 30 9 1, 60
F 64 150 168 28 11 1, 30
70 160 168 30 11 1, 45
G 60 85 197 38 19 2, 40
64 100 200 26 20 2, 80
 Penele
Penele sunt utile atât pentru crearea momentului de răsturnare necesar prin
ridicarea trunchiului şi înclinarea lui în directia tehnică de doborâre, cât şi pentru
menţinerea deschisă a tăieturilor de ferăstrău, în scopul evitării pivotării spre înapoi a
arborelui şi a strângerii lamei în tăietură.
Penele simple, care se introduc în tăietură prin batere, se execută din lemn de
foiase tari ( în special din fag ) , din metal uşor ( aluminiu sau duraluminiu ), sau din
material plastic.
Penele din lemn se pot arma la capete cu brăţări pentru a fi mai rezistente.
Penele metalice au feţele fie netede, fie zimţate sau striate, pentru a nu fi scoase
afară din tăietură de presiunea exercitată de arbore.
• Penele trebuie să fie suficient de subţiri pentru a penetra uşor în fanta tăieturii (unghiul la
vârf de 8° - 15°). Lungimea lor variază potrivit utilizării pentru care sunt destinate:
• cele mai mici ( 10 cm ) nu pot servi decât pentru a evita blocarea lanţului ferăstrăului în
tăietură
• cele mai mari ( 15 – 20 cm ) sunt utilizate pentru a controla direcţia căderii arborelui.
• Penele metalice sunt standardizate în două tipuri:
• pene pentru doborât şi secţionat – tip A
• pene pentru despicat – tip B
• Penele de tip mai complex, hidraulice sau pneumatice, sunt acţionate de motorul
ferăstrăului, acestea putând ridica până la 4 tone.
 Despicarea mecanică

Procesorul Binderberger SSP520 este un utilaj mobil destinat

producerii mecanizate a lemnului de foc paletizat (lungimi de 25 – 50
cm). Materia prima, constituita din lemn rotund lung (cca. 3 – 4 m
lungime) este alimentata cu ajutorul unei mese, in timp ce evacuarea
lobdelor se face pe o banda transportoare. SSP520 poate fi actionat de
la priza de putere a unui tractor agricol, cu motor electric, arbore
cardanic sau motor electric (varianta combi) sau cu motor diesel.
Diametrul maxim, la capatul gros, al busteanului ce poate fi procesat
este de 52 cm. Cu o clasa mai mica este si linia de taiere-despicare
lemn foc SSP450 care proceseaza bustean cu diametrul pana la 45
cm.
 Cojitoare manuale

Cojitoarele sunt unelte utilizate la cojirea lemnului atât la răşinoase cât şi la unele
foioase. Coaja se poate întrebuinţa la fabricarea tananţilor sau tăbăcărie.
Părţile componente ale unui cojitor sunt: lama, confecţionată dintr-un oţel de
calitate superioară şi urechea, aceasta fiind confecţionată dintr-un oţel obişnuit în care se
introduce o coadă din lemn cu lungimea între 1m şi 1,5m.
Există două tipuri de cojitoare, în funcţie de anotimpul în care se utilizează:
cojitoare de iarnă, tip I
cojitoare de vară tip V
Alte unelte manuale
Cangea este folosita la manipularea lemnului de steri ( lobde şi lemn de foc ), fiind alcătuită
dintr-un cârlig metalic şi o coadă de lemn.

Maiul din lemn are o masa de aproximativ 3 kg şi e folosit la baterea penelor,

despicarea lobdelor, butucilor, ş.a.

Cuţitoaiele sunt folosite pentru cojirea lemnului de steri.

 Cleşti în diferite forme constructive, folosite la manipularea pieselor de lemn subţire.

Cârligele pot avea mai multe forme şi sunt utilizate la manipularea pieselor de lemn, având
lungimi cuprinse între 300 şi 440 mm, iar masa între 0,7 şi 2,15 kg.

Dispozitiv de ambalare a pomilor

de iarnă ajută la pachetizarea manuală a
pomilor de iarnă într-o plasa
 DEPOZITUL DE CHERESTEA

Activități în depozitul de cherestea:

- SORTARE
- INVENTARIERE
- PROTECȚIE
- ABURIRE
- STIVUIRE
- USCARE
- PACHETIZARE
- EXPEDIȚIE
 UTILAJE PENTRU TRANSPORTUL
ŞI MANIPULAREA CHERESTELEI

A) Mijloace cu deplasarea pe şine

Vagonetele
- în fabricile cu tehnologie mai veche
- rulează pe şine de cale ferata cu ecartament de 760 mm
- se utilizează pe distanţe sub 50 m
- sarcina maximă 2 t
- încărcarea şi descărcarea se face manual
Macaralele portal
- în depozitele moderne
- deschidere mare (peste 50 m)
B) Utilaje cu deplasarea pe drumuri betonate
Autostivuitoarele cu furci laterale (AFL)
- în depozitele moderne
- transportul pieselor, formarea şi desfacerea mecanizată a
stivelor de cherestea
- acţionate Diesel
- capacitate de ridicare 3-5 t
- viteză medie de transport 8-10 km/h
B) Utilaje cu deplasarea pe drumuri betonate
Autostivuitoarele cu furci frontale (AFF)
- capacitate de ridicare 1,8-5 t
- necesită drumuri mai late, de 6,5-7 m
- viteza medie de rulare 10-15 km/h
- există stivuitoare care pot ridica până la 9-50 t
B) Utilaje cu deplasarea pe drumuri betonate
Electrocarele
- drumuri cu lăţimea de min 2m şi lăţimea min 10 m
- dimensiuni medii:
- lungime 2,5 m
- lăţime 1,1-1,2 m
- lungimea platformei 1,1-1,9 m
- înălţimea platformei 0,5-0,6 m
- capacitatea de transport 1,5-1,7 t
B) Utilaje cu deplasarea pe drumuri betonate
Electrostivuitoarele
- braţele în poziţie frontală
- viteza medie de deplasare 7-10 km
- capacitate de ridicare 1,5-5 t
- înălţime de ridicare max 3,2 m
- viteză medie de ridicare 9-10 m/min
 SORTAREA CHERESTELEI

- spațiu special destinat = rampă de sortare (rampă verde)

Criterii de sortare:
- criteriul dimensional
- criteriul calitativ

a) Criteriul dimensional: în funcție de specie sau grupa de specii

- la R - scânduri și dulapi: G, l, grupe de L
- grinzi, șipci și rigle: după lungime și forma secțiunii
- la Fa și St- scânduri și dulapi: G și grupe de L
- frizele: G,l,L
- grinzi, șipci și rigle: L și forma secțiunii
- la Dt și Dm: după G
a) Criteriul calitativ

- La R - o echipă de 1 sau 2 muncitori

- instalație cu canale
- clase de calitate – cheresteaua de R lungă (3,0-6,0 m):A,B,C,D
- cheresteaua de R scurtă (1,5-2,75 m): C,D
- grinzi, rigle, șipci: o clasă de calitate

- La F – A,B,C,D
DEFECTELE CHERESTELEI

CLASIFICAREA DEFECTELOR
 DEFECTELE DE FABRICARE (BRAC TEHNIC)

Clasificarea defectelor de fabricație:

a) Abateri de la dimensiunile pieselor

a) Abateri de la forma pieselor normale
a) Calitatea necorespunzătoare a fețelor și a canturilor
Cauzele apariției defectelor:
a) Piese cu curburi și piese arcuite
- cărucioare și dispozitive de ghidare necorespunzătoare
- axurile valțurilor neparalele
- mecanisme de avans cu funcționare necorespunzătoare
b) Piese răsucite sau elicoidale
- denivelarea longitudinală a căii de rulare
- pânze nestrânse suficient
- bușteni centrați necorespunzător în gater
- șabloane distanțiere inegale
c) Piese ondulate
- forma cilindrilor de evans neregulată, cu deplasări axiale
- joc mare al cadrului mașinii
- ceapraz prea mic
d) Piese cu defecte datorate suprafeței necorespunzătoare
- pânze neascuțite
- dinți inegali
- înclinare necorespunzătoare a pânzelor
- netensionare suficientă a pânzelor
- avans prea mare
d) Piese cu dimensiuni necorespunzătoare
- funcționare defectuoaasă a utilajelor de ebitat și prelucrat
- deservire incorectă a utilajelor
- ascuțire, montare, întreținere incorecte
- materie primă necorespunzătoare
 INVENTARIEREA CHERESTELEI

- în rampa verde, după operația de sortare sau concomitent

V= L x l x g (mc)

PROTECȚIA CHERESTELEI

- ignifugare
- antiseptizare

Ignifugarea- acoperirea cu o peliculă de vopsea pe bază de praf cu aluminiu

sau sticlă solubilă sau impregnare cu substanțe ignifuge
impregnante în lemn

Antiseprizarea- protecție de scurtă durată aplicată împotriva ciupercilor

- la cheresteaua de Fa
 ABURIREA CHERESTELEI

-se recomandă la cheresteaua de Fa, Nc, Me

- menținerea într-un mediu suprasaturat în vapori de apă, la 98-100˚C

Avantaje:
- uniformizarea culorii pieselor
- distrugerea agenților biologici vătămători
- îmbunătățire proprietăților fizico-mecanice
- reducerea crăpăturilor și a tensiunilor interne
- înlăturarea fenomenului de răscoacere