I.

2 Supapele de gaz-lift
 Supapele de gaz-lift sunt dispozitive care se montează în mandrine;
 Ele pot fi utilizate pentru:
- descărcarea sondei în vederea punerii în producţie;
- injecţia continuă de gaze pentru extragerea unui anumit debit de lichid.

 Mandrinele de gazlift pot fi convenţionale sau laterale;

 Dupǎ construcţia lor:
- supape cu burduf cu sau fără arc;
- supape fără burduf de tip orificiu.
 Dupǎ modul de fixare în mandrine:
- convenţionale (fixe);
- mobile.

• În funcţie de presiunea care le acţionează:

- supape acţionate de presiunea fluidelor produse de sondă

- supape acţionate de presiunea din coloana sondei
 În funcţie de raportul dintre presiunea de deschidere şi cea de închidere, supapele IPO sunt:
- Echilibrate
- Neechilibrate
 Avantajele şi dezavantajele supapelor de gaz-lif
- Avantajele supapelor cu burduf: - • sunt cele mai utilizate, se pot repara uşor
- Dezavantajele acestor supape sunt: necesită o presiune de injecţie constantă;
debitul de injecţie este foarte dificil de controlat;
- Avantajele supapelor acţionate de presiunea din ţevile de extracţie: folosite în
special la instalaţiile de gaz-lift intermitent; nu sunt prea mult influenţate de
fluctuaţiile de presiune din coloana sondei;
- Dezavantajele supapelor acţionate de presiunea din ţevile de extracţie sunt: nu se
recomandă utilizarea acestora în sondele cu presiune dinamică de fund mică; • nu se
recomandă folosirea lor în cazul gaz-liftului continuu deoarece atunci când se
încearcă a se controla debitul de gaze injectate, se poate întâmpla ca supapa de
deasupra supapei de lucru să se deschidă, punctul de injecţie mutându-se mai sus,
ceea ce conduce la scăderea debitului sondei.
 a. Supapele cu burduf acţionate de presiunea gazelor din coloană
- Domul supapei
- Burduful
- Tija supapei
- Arcul
- Duza
- Supapa de reţinere
 b. Supapele acţionate de presiunea fluidului din ţevile de extracţie ( la fel ca celelalte)
 c. Supapa de gaz-lift Nova (de tip Venturi) face să atingă debitul critic la o scădere a presiunii
de numai 10% sau chiar mai puţin

I.4 Determinarea coordonatelor punctului de injecţie

  Punctul de injecţie este caracterizat de adâncimea ℎinj şi presiunea inj; la adâncimea sa
amplasându-se supapa de lucru
 Coordonatele punctului de injecţie se determină pe baza variaţiei presiunii gazelor injectate
prin coloană şi curbelor gradient de deasupra şi de sub punctul de injecţie
 Pce- presiunea in capul de eruptie
 Psg- pres la supraf
 Pfg- pres de fund
 F este un factor care depinde de densitatea relativă a gazelor şi adâncime
 Curbele gradient de deasupraşi de sub punctul de injecţie se determină ţinând seama de
tipul curgerii, raţiile gaze-lichid şi presiunile în capul de erupţie şi în punctul de injecţie.
 Delta p- caderea de presiune
 H reprezintă adâncimea şiului ţevilor de extracţie.
 lamda−coeficientul de rezistenţă hidraulică;

I.5 Analiza nodalǎ

 Analiza nodală sau corelaţia de funcţionare strat-sondă presupune împărţirea sistemului de
producţie în două componente şi analiza performanţelor fiecărei componente separat,
urmând ca apoi să se găsească un punct unic de funcţionare a sistemului care să satisfacă
ecuaţiile curbelor de comportare ale celor două componente ale sistemului
 Componenţa cea mai simplă a unui sistem de producţie: stratul productiv, perforaturile,
ţevile de extracţie şi capul de erupţie
 Din această figură rezultă perechile de valori: Ql1, pd1....Ql3, pd3

I.6 Curba de comportare a sondei în gaz-lift continuu

 Curba de comportare se determinǎ pe baza datelor rezultate de la analiza nodala
 Curba de comportare a sondei în gaz lift este influenţată de o serie de parametrii, care
variază pe durata exploatării sondei, ca de exemplu: procentul de impurităţi, presiunea de
zăcământ, diametrul ţevilor de extracţie, indicele de productivitate al sondei
 De pe curba de comportare a sondei în erupţie artificială continuă se poate citi debitul
maxim de lichid, Qlmax şi debitul de injecţie corespunzător, Qlinj , precum şi debitul optim
de lichid şi debitul de injecţie corespunzător acestuia
 Curba de comportarea a sondei în gaz-lift continuu este influenţatǎ de o serie de parametrii
ca: presiunea de zǎcǎmânt, eficienţa curgerii, indicele de productivitate, diametrul ţevilor de
extracţie, teoria de ascensiune utilizatǎ pentru determinarea curbelor gradient, presiunea la
suprafaţǎ a gazelor, presiunea în capul de erupţie, fracţia de apǎ etc.
 pe mǎsurǎ ce presiunea de zǎcǎmânt scade, performanţele sondei în gaz-lift continuu scad,
curba de comportare a acesteia deplasându-se spre debite de lichid din ce în ce mai mici, în
condiţiile în care debitele de injecţie au aceleași valori.

I.8 Pornirea sondelor în erupţie artificială continuǎ

 Înainte de introducerea echipamentului în sondǎ, aceasta este omorâtǎ cu apǎ sǎratǎ sau cu
ţiţei
 Adâncimile de fixare ale supapelor au fost determinate pe cale grafică sau pe cale analitică
 Astfel, presiunea de deschidere a unei supape este egală cu presiunea de închidere a celei
de deasupra ei.
  diametrele orificiilor supapelor sunt din ce în ce mai mari pornind de la suprafaţă; supapa
de lucru având cel mai mare diametru al orificiului.
 gazele ajung să descopere supapa de lucru. În acest moment toate supapele de pornire sunt
închise, singura care rămâne deschisă este cea de lucru.
 Din cauza scǎderii presiunii în tubing în dreptul supapei 1, presiunea coloanei de lichid din
tubing și din coloanǎ de sub supapa 1 scade devenind mai micǎ decât presiunea, pfo
 În momentul în care gazele pătrund şi prin supapa a doua (aceasta având diametrul
orificiului mai mare decât prima supapă), are loc o cădere de presiune în coloană ceea ce
determină închiderea supapei 1.

III.1 Instalaţia de pompaj cu prǎjini

 Avantajele pompajului continuu cu prăjini: Este un sistem mecanic care are principiul de
funcţionare simplu. Echipamentul este uşor de schimbat şi de procurat. Costurile de
mentenanţă sunt mici. Se poate aplica până la epuizarea exploatării zăcământului. Permite şi
extragerea ţiţeiurilor vâscoase. Funcţionează şi în cazul temperaturilor de fund mari. Are
fiabilitate mare. Are o eficienţă destul de mare
 Dezavantajele pompajului continuu cu prăjini: Frecări mari în sondele deviate cu raze mici
de curbură. e Uzarea pompei din cauza nisipului produs împreună cu fluidele din zăcământ.
Gazele libere pătrunse în pompă odată cu ţiţeiul, reduc randamentul pompei şi chiar pot
bloca temporar pompa. Nu se recomandă în mediul urban. Nu se aplică pentru exploatarea
sondelor marine din cauza dimensiunii şi masei mari ale echipamentului de suprafaţă.
 Pompajul continuu cu prǎjini se aplică atunci când: debitul de lichid produs de strat este mic
sau moderat; adâncimea de liftare este cuprinsă în general între câteva sute de metrii până
la 3000m, raţia gaze-ţiţei cu care produce sonda este relativ mică; sonda se află în mediul
onshore; este necesarǎ evacuarea apei din sondele de gaze inundate.
 Modul de funcţionare al instalaţiei de pompaj cu prǎjini Instalaţia de pompaj continuu cu
prăjini are două părţi componente principale şi anume: echipamentul de suprafaţă și
echipamentul de adâncime.
 Motorul asigură puterea necesară funcţionării instalaţiei de pompare. Mişcarea de rotaţie a
motorului este transmisă reductorului prin intermediul transmisiei prin curele trapezoidale
 Aşa cum se observă din figura 3 prăjina lustruită şi întreaga garnitură de prăjini se suspendă
de capul balansierului cu ajutorul jugului, punţii şi şarnierei. La partea inferioară a garniturii
de prăjini se află pistonul pompei de adâncime. Prin urmare, mişcarea de translaţie
rectilinie alternativă a balansierului se transmite garniturii de prăjini, respectv pistonului
pompei. Pompa de adâncime este formată în general (fig.4) dintr-un cilindru fix, prevăzut la
partea inferioară cu o supapă de aspiraţie( supapa fixă) şi un piston cilindric mobil prevăzut
cu supapă de refulare( supapa mobilă).
 Echipamentul de suprafaţǎ Unitatea de pompare are principalele componente: frâna
(brake), motorul (prime mover), transmisia prin curele (V belt), reductorul (gear reducer),
manivelele (cranks), bielele (pitmans), contragreutǎţile (counterweights), balansierul
(walking beam), lagǎrul central (center bearing), capra de susţinere (samson post), rama de
bazǎ (base), capul balansierului sau capul de cal (horsehead).
 Sistemul bielǎ –manivelǎ se aflǎ între reductor și balansier având rolul de a transforma
mișcarea de rotaţie în mișcare rectilinie alternativă
 Reductorul reduce viteza de rotaţie transmisǎ de la motor.
 Unitatile de pompare convenţionale de concepţie româneasca, care au simbolul: UP xx–
xxxx -xxxxxM(B)(C) cu următoarele semnificaţii:UP – unitate de pompare; xx - sarcina
 maxima la prajina lustruitǎ în tone forţǎ și care variazǎ între 0,9÷19,3tf; xxxx - cursa
maximă a prajinii lustruite, care poate varia între 350÷ 5000 mm; xxxxx - cuplul maxim la
reductor, care variazǎ între 250 ÷ 10000 kgf.m; M(B)(C) - echilibrare pe manivelă, respectiv
pe balansier, respectiv combinatǎ.
 Capul de pompare se montează pe flanşa coloanei de exploatare sau a ultimei coloane
tubate şi are următoarelele funcţii: susţine garnitura de ţevi de extracţie, etanşează spaţiului
inelar, etanşează prăjina lustruită; dirijează fluidele din ţevi şi gazele din spaţiul inelar în
conducta de amestec şi mai departe la parcul de separatoare, menţine o contrapresiune în
ţevi în cazul stratelor semieruptive, permite omorârea, închiderea sondei, precum şi
efectuarea unor operaţii speciale.
 Tija polizată (prăjina lustruită) este suspendată de capul balansierului prin intermediul
jugului, punţii şi şarnierei și face legătura dintre acesta şi garnitura de prăjini de pompare.

III.5 Dimensionarea garniturii de prajini, respectiv de ţevi

 există două metode de dimensionare : metoda eforturilor unitare maxime admisibile; •
metoda eforturilor unitare egale.
 Pentru determinarea lungimii primului tronson de prăjini se pune condiţia ca: efortul
unitar maxim (fi max 1)δ la partea superioară a tronsonului sa fie mai mic decat
rezistenţa admisibilă a oţelului considerat δa
 Dacă ∑ lpi- > Lf atunci surplusul ∆lp = ∑ lpi-Lf ! (Lf fiind adâncimea de fixare a pompei) se
scade din fiecare tronson proporţional cu ponderea tronsonului respectiv în lungimea
totală.
 Pentru determinarea variaţiei eforturilor în garnitura de prăjini se determină efortul
unitar maxim, σi max la partea superioară a fiecărui tronson şi efortul unitar minim, σi
min la partea inferioară a fiecărui tronson
 Garnitura de ţevi este solicitată cel mai mult la cursa descendentă când are loc
transferarea greutăţii coloanei de lichid, Pl de pe prăjini pe ţevi. Forţele care acţionează
în garnitura de ţevi sunt • greutatea proprie; • greutatea coloanei de lichid, Pl ; •
greutatea coloanelor de lichid care acţionează pe suprafeţele • forţa de şoc care poate
apare în cazul ruperii prăjinilor
 Oţelul pentru ţevi se alege de așa manierǎ încât efortul unitar admisibil al oţelului sǎ fie
mai mare decât valorea maximǎ a eforturilor unitare maxime calculate


 III.6 Cursa reala a pistonului și debitul instalaţiei de pompare

 Deformaţiile elastice ale prăjinilor de pompare şi ale ţevilor de extracţie se pot

determina în două cazuri[2][6]: • în cazul vitezelor de pompare mici, când se iau în
considerare numai sarcinile statice; • în cazul vitezelor de pompare mari, când se iau în
considerare sarcinile statice şi sarcinile dinamice.
 Pentru a determina cursa realǎ a pistonului este necesar sǎ se studieze misșcarea
ansamblului de echipamente existent între capul balansierului și pistonul pompei.
 Dacă se notează cu S cursa prăjinii lustruite la suprafaţă şi nu se ţine seama de forţele
de inerţie, atunci cursa realǎ a pistonului,Sr
 în care λ este deformaţia totală a prăjinilor şi ţevilor
 Se considerǎ cǎ garnitura de ţevi, respectiv garnitura de prǎjini sunt formate din ţevi,
respectiv din prǎjini cu diametru unic
 Dacă se ancorează ţevile, deformaţia acestora va fi nulă, conducând la creşterea cursei
reale a pistonului.
 unde alpha reprezintǎ randamentul volumetric de suprafaţǎ. G = 0,65 − 0,8 pentru
adâncimi de fixare a pompei mai mici de 2500m; G = 0,5 − 0,6 pentru adâncimi de fixare
a pompei mai mari de 2500m.

Consideratii generale privind eruptia artificiala continua

Eruptia artificialacontinua sau gazlift-ul continuu presupune injectarea continua a gazelor comprimate
direct in coloana de fluide produse de sonda pentru a reduce densitatea acestora si implicit presiunea
dinamica de fund, permitand stratului sa debiteze corespunzator acestei presiuni.

Gazele pot fi injectate prin:

- coloana in cazul eruptiei artificiale directe;
- tevi in cazul eruptiei artificial indirecte;

Instalatii de eruptie artificiala continua

Instalatiile de eruptie artificiala continua se impart in doua categorii in functie de tipul completarii
sondei si anume:
-instalatii de eruptie artificiala pentru completare simpla:
- instalatii de tip inchis;
- instalatii de tip semiinchis;
- instalatii de tip deschis;
-instalatii de duala.
Echipamentul sondelor in eruptie artificiala continua

Echipamentul sondelor in eruptie artificiala se compune din:

- capul de eruptie(echipamentul de suprafata);
- garnitura de tevi de extractie, supape de gazlift, niple, valva de circulatie laterala, packer
(echipamentul de fund).
Rolul țevilor de extracție este de a :

 asigura , printr-o alegere judicioasă a diametrului și lungimii ei, folosirea rațională a energiei
de zăcământ;
  permite circulația fluidelor din coloană în țevi și invers , pentru pornirea sau omorârea
sondelor;
 proteja coloana de exploatare împotriva acțiunii corozive sau abrazive a fluiudelor în mișcare;
 permite efectuarea operației de pistonare la punerea în producție a sondei.
Supapele de gaz-lift sunt utilizate pentru :

- descarcarea sondei in vederea punerii in productie a acesteia;

- injectia continua de gaze pentru extragerea unui anumit debit de lichid;
Ele se amplaseaza in mandrinele de gazlift (side pocket mandrel) ce se intercaleaza intre doua
bucati de teava si a caror constructie depinde de tipul supapei si de tipul completarii sondei (simpla
sau duala).
Din punctul de vedere al modului de fixare in mandrine, supapele de gazlift pot fi:
- conventionale( fixe) ;
- mobile ;
In functie de presiunea care actioneaza asupra lor pentru a le deschide, supapele de gazlift se
impart in doua mari categorii si anume:
- supape actionate de presiunea fluidelor produse de sonda (caracterizate de efectul de
coloana);
- supape actionate de presiunea din coloana sondei (caracterizate de efectul de tubing).
Valva de circulație laterală are rolul de a permite circulația țevi-coloană și invers, când aceasta este
necesară – la pornirea sau omorârea sondei, sau în cazul injectarii sub presiune a unor fluide în strat
(acidizări, fisurări etc.).

Packerele sunt dispozitive care împiedică comunicația dintre țevile de extracție, prăjini de foraj,
coloane pierdute, etc. și coloana de tubaj a sondei sau pereții găurii de sondă, în care acestea se
fixează.

Factorii care influenteaza debitul de gaze injectate

Debitul de gaze injectate la o sonda exploatata prin eruptie artificiala continua, pentru producerea
unui anumit debit de lichid este influentat de o serie de factori ca: fizice ale fluidelor produse,
impuritatile, diametrul tevilor de extractie, presiunea in capul de eruptie, adancimea punctului de
injectie, indicele de productivitate al sondei. Dintre acestia cei mai importanti sunt:
- presiunea din capul de eruptie care este stabilita in functie de procesele care au loc in aval de
capul de eruptie;
- adancimea punctului de injectie;
- indicele de productivitate al sondei, a carei evolutie este determinate de procesele care au loc in
zacamant de parcursul exploatarii.

Analiza nodala in cazul unei sonde in eruptie artificiala continua

Ca si in cazul eruptiei naturale, corelatia de functionare strat-sonda in cazul unei sonde in eruptie
artificiala continua presupune determinarea curbei de comportare a stratului si curbei de comportare a
echipamentului precum si stabilirea coordonatelor punctului de corelatie de functionare strat-sonda,
aflat la intersectia dintre cele doua curbe.
In cazul eruptiei artificiale continue, spre deosebire de eruptia naturala, curba de comportare a
echipamentului se determina tinand seama si de debitul de gaze injectate, precum si de presiunea de
injectie a gazelor.
Determinarea debitului maxim produs de o sonda in eruptie artificiala continua

Debitul maxim produs de o sonda exploatata prin eruptie artificala continua depinde de o serie de
factori precum:
- presiunea in capul de eruptie care se poate considera constanta sau variabila;
- indicele de productivitate al sondei care pe o durata scurta de timp poate fi considerat constant,
dar care in timp variaza ca urmare a proceselor care au loc in zacamant;
- capacitatea sursei de gaze ( limitata sau nelimitata);
- presiunea in linia de injectie care are o valoare limitata;
- diametrul tevilor de extractie.
Dintre toti acesti factori, cel mai important este capacitatea sursei de gaze. Daca sursa de gaze
are o capacitate foarte mare, astfel incat sa fie considerate nelimitata, determinarea debitului
maxim produs de o sonda exploatata prin eruptie artificiala continua, presupune stabilirea
curbei de comportare a unei sonde exploatata prin eruptie artificiala continua.

1.1. Trasarea curbei de comportare a stratului (IPR)

Reprezentarea grafica a debitului sondei in functie de presiunea dinamica de fund, Q=f(p d),
caracterizeaza curgerea prin zacamant, si poarta denumirea de curba de comportare a stratului.
In literatura de specialitate, ea este cunoscuta sub denumirea de curba IPR (Inflow Performance
Relationship) .
Pentru trasarea curbei de comportare a stratului este necesar sa se determine mai intai
presiunea de saturatie cu ajutorul relatiei lui Standing:

 Atunci cand :
pc > psat
pd > p sat}, curgerea este omogena ;

 Atunci cand :
pc > psat
}
pd < p sat
, curgerea este combinata ;

 Atunci cand :
pc < psat
pd < p sat}, curgerea este eterogena ;

 Pentru cazul de fata, p sat=346 bar. Comparand cu p c=100 bar si cu pd=70 bar, va
p c < p sat
rezulta ca : ; asadar, curgerea este eterogena (bifazica) .
pd < p sat
 Metoda lui Wiggins, pentru i ≠ 20 %
 Curbele IPR de prevedere reprezinta curbele IPR extrapolate la niste timpi viitori.
Ipotezele luate in calcul vor fi scaderea presiunii de zacamant si modificarea
eficientei curgerii. Curbele IPR de prevedere se determina pe baza datelor de la
etalonarea prezenta a sondei.
 Reprezentand grafic presiunea dinamica de fund, p d, in functie de debitul de lichid
extras, Ql, se vor obtine curbele IPR de prevedere.

Instalatii de gaz lift continuu

Erupţia artificialǎ continuǎ sau gaz-liftul continuu presupune injectarea în mod continuu a gazelor
comprimate prin spaţiul inelar și mai departe în ţevi, direct în coloana de fluide produse de strat,
care se deplaseazǎ prin ţevile de extracţie, în scopul reducerii densitǎţii acestora şi implicit a
presiunii dinamice de fund. În consecinţǎ stratul productiv va produce un debit de lichid
corespunzător acestei presiuni dinamice de fund.

Erupţia artificială continuă se aplicǎ atunci când energia zǎcǎmântului nu mai este suficientǎ pentru
a lifta la suprafaţǎ fluidele produse de acesta.

Dezavantajele eruptiei artificiale continue:

- Apar dificultati legate de gazele corozive

- Este necesara manipularea gazelolr de inalta presiune
- Necesita sursa de gaz si in instalatii de comprimare a gazelor, in cazul in care sursa de gaz de
inalta presiune lipseste

Avantajele eruptiei artificiale continue:

- Nu are componente in miscare

- Frecventa interventiilor este relativ mica
- Echipamentul de fund si de suprafata e simplu si necostisitor
- Se aplica atat la sonde onshore cat si ofshore

Componentele sistemului de gaz lift: manifoldul de productie, separator, manifoldul pt injectia

gazelor, sursa suplimentara de gaze, gaze pt consum compresor, rezervor, conducta de gaze,
separator, sonda de injectie de apa , conducta de titei

Instalatii de eruptie artificiala continua

este o metodă de liftare artificială care utilizează o sursă suplimentară de gaze de înaltă presiune
pentru a reduce presiunea dinamică de fund şi pentru a lifta fluidele produse de sondă.

Instalaţiile de erupţie artificială continuă sunt de mai multe tipuri și anume:

• instalaţii de tip deschis: nu au packer, sunt cele mai ieftine, insa dezavantaje ar fi: sonda produce in
rafale, se acumuleaza lichid in coloana in timpul opririi sondei

• instalaţii de tip semiînchis si instalaţii de tip închis: presupune instalarea unui packer. În plus faţă
de instalaţia de tip semiînchis, instalaţia de tip închis prezintă avantajul că se poate adapta uşor la
trecerea în erupţie artificială intermitentă fără cameră de acumulare.

În funcţie de tipul completării sondei instalaţiile de erupţie artificială continuă pot fi:

• instalaţii de erupţie artificială continuă pentru completare simplă

• instalaţii de erupţie artificială continuă pentru completare duală.

Parametrii supapelor de gaz lift

Parametrii supapelor cu burduf sunt:

• presiunea de deschidere la suprafaţă şi la adâncimea de amplasare a supapei;

• presiunea de închidere la suprafaţă şi la adâncimea de amplasare a supapei;

• presiunea în tubing în dreptul supapei;

• presiunea de deschidere în tester;

• debitul de gaze care trece prin supapă;

• diametrul orificiului supapei;

• temperatura la adâncimea de fixare a supapei

Presiunea de deschidere a supapei, la adancimea ei de fixare pdL

Pbt- presiunea în burduf la temperatura din sondă

Pa- presiunea necesară pentru a învinge forţa de compresiune a arcului de a deschide supapa
corespunzător presiunii în ţevile de extracţie

R- raportul dintre aria orificiului supapei Av si aria burdufului Ab

R= Av/Ab

Pt- −presiunea din ţevile de extracţie în dreptul supapei

R/ (1-R) - tubing effect factor care reprezintă scăderea presiunii de deschidere (bar) corespunzătoare
unei creşteri de presiune în ţevile de extracţie de 1 bar

Pt* R/1-R- tubing effect

Presiunea de deschidere in tester, pdtester:

Pb- presiunea în burduful supapei la suprafaţă

Debitul de gaze care trece prin supapă se determină:

Qinj- debit gaze injectate

TL- −temperatura la adâncimea de fixare a supapei, K;

Ρrg- densitatea relativă a gazelor

Nomograma ( aia din proiect cu multe linii ) : in functie de debitul de gaze care trece prin supapa,
pres in aval de supapa pt si pres in amonte de supapa p dL se poate determina diametrul real al
orificiului supapei, Φr. Ecuaţiile Thornhill-Craver pentru determinarea debitului de gaze care trece
printr-un orificiu de un anumit diametru depind de tipul curgerii gazelor(subsonică sau supersonică).
Curgerea subsonica are loc dacă raportul dintre presiunea din ţevile de extracţie şi presiunea de
deschidere a supapei la adâncimea ei de fixare este mai mare de 0,55; iar curgerea supersonica are
loc atunci când raportul dintre presiunea din ţevile de extracţie şi presiunea de deschidere a supapei
la adâncimea ei de fixare este mai mic de 0,55.

Amplasarea supapelor
Adâncimile de fixare ale supapelor se pot determina atât pe cale grafică cât şi pe cale analitică.
Pentru supapele acţionate de presiunea gazelor injectate prin coloana sondei se utilizează două
metode de determinare a adâncimilor supapelor şi anume: metoda care se bazează pe curba
gradient minim sau metoda Camco-Winkler şi metoda „20 percent design gradient” [1][2][3][7]
[8]sau metoda Otis care presupune determinarea dreptei pseudo- gradient de presiune pe baza
căreia se determină adậncimile de fixare ale supapelor.

Diagrama Camco Winkler ( diagrama zig-zac ) Dacă se consideră sonda omorâtă, pentru stabilirea
adâncimilor de fixare ale supapelor se procedează astfel:

• Se trasează pe o diagramă presiune=f(debit) (fig. 1) pornind de la presiunea pCE din capul de

erupţie curba gradient de deasupra punctului de injecţie (curba 3).
• Se trasează dreapta de variaţie a presiunii gazelor în coloană pornind de la presiunea de
suprafaţă a gazelor, psg (dreapta 2) şi se stabileşte punctul de injecţie unde diferenţa de
presiune coloană - ţevi este de 3 bari.
• Se trasează curba gradient de sub punctul de injecţie pornind de la presiunea din punctul de
injecţie, pinj, pe baza raţiei gaze-lichid proprii, RGL p (curba 1) şi la adâncimea H se citeşte
presiunea dinamică de fund pd.
• Se trasează pornind de la suprafaţă dreapta de variaţie a presiunii fluidului de omorâre (dreapta
4).
• Se consideră un număr n de supape neechilibrate care au diferenţa de presiune între presiunea
de deschidere şi cea de închidere ∆ = 1,5 … 2,5 bari. Prin urmare, se trasează un număr de n −1
drepte paralele şi echidistante(dreptele 2’, 2’’, 2’’’…2n ) la dreapta 2
• Adâncimea primei supape rezultă la intersecţia dintre dreapta 4 cu dreapta 2n corespunzătoare
presiunii de deschidere a supapei la suprafaţă pds1. Adâncimea celei de-a doua supape depinde
foarte mult de presiunea proiectată să se realizeze în ţevi la nivelul primei supape,pt1. Prin
urmare, de la punctul de intersecţie pe baza căruia a rezultat adâncimea primei supape L1 se
duce o orizontală spre stânga, până când intersectează curba 3 (punctul pt1). Din acest punct se
trasează o paralelă la dreapta 4, până când intersectează dreapta 2 n-1 având în vedere că supapa
a doua este descoperită de gaze cu o presiune în coloană corespunzătoare lui pds1. Punctul de
intersecţie stabileşte adâncimea de fixare a supapei a doua L2. Procedeul se repetă până când
se ajunge la punctul de injecţie, supapa fixată aici fiind supapa de lucru.

Metoda analitica de amplasarea a supapelor presupune rezolvarea ecuaţiilor echilibrului de

presiuni coloană-ţevi scrise pentru fiecare supapă.

Eruptia artificiala intermediara

Erupţia artificială intermitentă sau gaz-liftul intermitent reprezintă alternativa economică a erupţiei
artificiale continue atunci când stratul este depletat, dar care urmǎtoarele caracteristici:

• presiunea stratului este mică;

• debitul de lichid este mic; m 3 /[Link];

• presiune statică relativ mare şi indice de productivitate scăzut;

• presiune statică mică şi indice de productivitate mare

Avantajele eruptiei artificiale intermitente:

- Nu are componente in miscare

- Solidele din fluidele produse nu afecteaza supapele
- Prezenta gazelor libere produse de strat e benefica

Dezavantajele eruptiei artificiale intermitente:

- Nu se recomanda la sondele de mare adancime si echipate cu tubing de diametru mic

- Instalatia de gaz lift intermitent este mai costisitoare
- Debitul instantaneu de gaze injectate necesar pt a lifta dopul de lichid la suprafata este mare

Prin urmare, o sondă exploatată prin gaz-lift intermitent produce pe bază de cicluri, un ciclu fiind
format din următoarele perioade:

• perioada de acumulare: fluidul provenit din strat se acumulează în ţevi sau în camera de
acumulare, supapa de lucru fiind închisă;

• perioada de injecţie sau de liftare: dopul de lichid acumulat în perioada anterioară este liftat la
suprafaţă de gazele injectate prin spaţiul inelar care pătrund în ţevi prin supapa de lucru care în
această perioadă este deschisă;

• perioada de destindere a gazelor:presiunea în ţevile de extracţie scade scurgându-se la separator,

simultan cu deplasarea în jos a unei părţi din dopul de lichid şi cu pătrunderea unui volum de fluid
din strat în sondă; supapa de lucru fiind închisă, iar supapa fixă fiind deschisă

Echipamentul sondelor în erupţie artificială intermitentă se compune din:

1. echipamentul de suprafaţă: capul de erupţie, ventilul programator montat pe linia de alimentare

cu gaze;

2. echipamentul de fund, care este în funcţie de tipul instalaţiei de erupţie artificială intermitentă.

Echipamentul de adancime
Echipamentul de adâncime al unei sonde în pompaj are următoarele componente principale:

• pompa de adâncime cu piston;

• garnitura de ţevi de extracţie;

• dispozitivul de fixare al ţevilor de extracţie(opţional);

• garnitura de prăjini de pompare;

• baioneta Donţov(opţional);

• separatorul de gaze.

Adancimea de fixare a undei pompe se det cu ajutorul relatiei:

H- adancimea medie a perforaturilor

Hd- adâncimii la care se aflǎ nivelului dinamic

Hs- adâncimea de scufundare a pompei sub nivelul de lichid

Conform standardului românesc STAS 2896-66, se construiesc următoarele tipuri de pompe de

adâncime cu piston: • tip TB, cu piston metalic şi cu cilindru din mai multe cămăşi; • tip TI, cu piston
cu garnituri de etanşare şi cu cilindru dintr-o bucată; • tip P, cu piston metalic mobil şi cu cilindrul din
mai multe cămăşi; • tip PCML cu piston metalic fix şi cu cilindru mobil realizat din mai multe cămăşi.

Garnitura de ţevi de extracţie este supusǎ, în timpul unui ciclu de pompare, urmǎtoarelor solicitări:
greutatea proprie şi greutatea echipamentelor de adâncime incluse în garnitura de ţevi, forţa de
presiune a lichidului din interiorul garniturii de ţevi și greutatea prăjinilor în cazul ruperii accidentale
a acestora. Forţa de presiune a coloanei de fluid din interiorul garniturii de ţevi de extracţie
acţioneazǎ ciclic pe aceasta conducând la apariţia unor fenomene ca: • oboseala materialului din
care sunt confecţionate ţevile, • flambarea pǎrţii inferioare a garniturii de ţevi de extracţie în timpul
cursei ascendente, • uzura ţevilor de extracţie

Garnitura de prăjini de pompare este suspendatǎ de prǎjina lustruitǎ și face legǎtura dintre aceasta
și pistonul pompei, având urmǎtoarele componente: prăjinile de pompare, curăţitoarele de parafină
și baioneta Donţov. În timpul unui ciclu de pompare, asupra prăjinilor de pompare acţioneazǎ
urmǎtoarele forţe: greutatea proprie şi greutatea echipamentelor de adâncime incluse în garnitura
de prăjini, forţa de flotabilitate, forţa de presiune a lichidului care acţionează pe suprafaţa brută a
pistonului, forţele de frecare dintre ţevi şi prăjini, precum și forţele de inerţie. La fel ca în cazul
garniturii de ţevi de extracţie și în cazul garniturii de prǎjini apare fenomenul de oboseală al oţelului
din care sunt confecţionate prăjinile.

Fenomene vibratorii în garnitura de prajini și sarcinile în prajina lustruita

Garnitura de prăjini suspendată de balansier poate fi comparată cu un arc foarte lung(fig.1) care în
timpul unui ciclu de pompare primeşte următoarele impulsuri:

• impulsul dat de capul balansierului,

• impulsul de la începutul cursei ascendente,

• impulsul de la începutul cursei descendente.

Perioada oscilaţiei este durata unei oscilaţii complete, iar frecvenţa oscilaţiei reprezintă numărul de
oscilaţii complete pe secundă. Transmiterea impulsului asupra întregului resort se face cu viteza
sunetului in otel.

Echilibrarea unitaţilor de pompare și cuplul la reductor

Echilibrarea unităţilor de pompare se realizează prin montarea unor contrgreutăţi pe: • balansier; •
manivelă; • combinat( pe manivelă şi pe balansier). Echilibrarea unităţilor de pompare are drept
scop inducerea unei forţe, G în bielă numită forţă de echilibrare efectivă. Aceasta are aceiaşi valoare
la ambele curse. În acest caz lucrul mecanic efectuat de balansier la cursa ascendentă, respectiv
descendentă este acelaşi.

Echilibrarea pe balansier a unităţii de pompare se utilizează la unităţile de pompare de capacitate

mică ( sarcina maximă de cel mult 3tf), deoarece cu cât sarcinile sunt mai mari cu atât şi greutatea de
echilibrare Gb ar trebui să fie mai mare, iar forţele de inerţie generate de aceasta vor fi la rândul lor
din ce în ce mai mari inducând şocuri din ce în ce mai intense în instalaţie.

Echilibrarea pe manivelă a unităţii de pompare: ă este utilizată în cazul unităţilor de pompare cu

sarcini maxime de cel puţin 7tf.

Echilibrarea combinată a unităţii de pompare: 5tf

Cuplul la reductor, C reprezintă momentul componentei tangenţiale, T în raport cu axul de rotaţie al

reductorului: C=T*r

Pompajul intermitent cu prǎjini

Pompajul intermitent se aplică în cazul sondelor cu debite mici, strate cu aflux scăzut, reprezentând
în acest caz alternativa economică la pompajul continuu cu prăjini.

Avantajele pompajului :

- Producţia obţinută poate fi controlată prin modificarea frecvenţei ciclurilor

- Se pretează la automatizare, aceasta fiind deja aplicată în anumite câmpuri petroliere.

- Se poate utiliza până la abandonarea sondei

- Se aplică în sondele verticale şi în sondele deviate.

Dezavantajele pompajului:

- Solidele din fluidele produse afectează echipamentul de adâncime.

- Necesită monitorizarea nivelului de lichid din sondă pentr e u a regla timpul de acumulare şi
funcţionare
- Prezenţa gazelor libere produse de strat afectează în mod negativ funcţionarea pompei de
adâncime.

Echipamentul sondelor în pompaj intermitent se compune din: • echipamentul de suprafaţă: capul

de pompare, unitatea de pompare, prăjina lustruită, dispozitiv automat pentru pornirea şi oprirea
sondei(timer); • echipamentul de adâncime: pompa, ţevile de extracţie, prăjinile de pompare,
scapere, baionetă Donţov( când se folosește pompa introdusǎ cu prǎjinile).

Prin urmare, singura componentă a echipamentului care diferă de echipamentul sondelor în pompaj
continuu este timerul.

Parametrii unei instalaţii de pompaj intermitent sunt:

• perioada de acumulare: începe imediat dupǎ oprirea instalaţiei de pompare

• perioada de funcţionare: funcţionează simultan atât instalaţia de pompare cât şi stratul

• timpul total de funcţionare: Un ciclu de pompaj intermitent 9 cuprinde o perioadă de
acumulare,tac si o perioada de functionare, tf

• numărul de cicluri dintr-o zi: se determină pe baza timpului total al unui ciclu

• debitul sondei

• puterea şi energia consumată.