Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii

Gătaia, judeţul Timiş

REZUMAT

Din cele mai vechi timpuri, preocuparea oamenilor a fost de exploatare a terenurilor în
scopul obținerii hranei și suport pentru asigurarea adăposturilor. Cu timpul, interesul pentru
sporirea cantităților de produse folosite în cultură a crescut, conducând la cercetări în domeniul
pedologic, și implicit în studierea mai amănunțită a solurilor.
Importanţa activităţi de cartare şi bonitare a terenurilor constă in faptul că prin datele pe
care le furnizeaza aceste studii se alcătuieşte documentaţia de bază pentru stabilirea celor mai
corespunzătoare măsuri practice de protecţie, ameliorare şi folosire raţională a solurilor în scopul
producerii de biomasă într-o dinamică optimizată şi riguros corelată cu exigenţele tot mai
crescânde de protecţie a mediului înconjurător.
Pentru întocmirea prezentului proiect au fost folosite date obţinute din propriile observaţii
din teren precum şi date preluate din cartările anterioare.
Zona de studiu a reprezentat-o perimetrul orașului Gătaia, situată în județul Timiș, în
partea de sud-vest, asezată în câmpia Timișului (Gătăii) ușor vălurită, în apropierea limitei
acesteia cu piemontul Pogănișului. Solul din această zonă prezintă o fertilitate ridicată iar rețeaua
hidrografică este destul de deasă.
Principalele tipuri de sol identificate în acest perimetru sunt: preluvosolul, luvosolul,
eutricambosolul, gleiosolul, stagnosolul și vertosolul.
Din analiza datelor climatice menţionate reiese că perimetrul studiat prezintă un climat
temperat continental moderat cu slabe influenţe mediteraneene şi oceanice. Sunt caracteristice
iernile blânde şi veri nu prea călduroase.
În concluzie, se poate afirma că în funcţie de condiţiile climatice existente există
posibilitatea cultivării şi dezvoltării majorităţii plantelor agricole care se cultivă în zonă

CUVINTE CHEIE: solul, cartare, ameliorare, protecţie, mediul inconjurător, fertilitate.

2
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

ABSTRACT

Since ancient time, people concern was the exploitation of land to obtain food and
support to provide shelter. Over the time, the interest for increasing the quantities in culture had
grown, leading to research on soil, and hence the more detailed study of soils
The importance of mapping activities and land evaluation marks the data is that they
provide documentation of these studies forms the basis for determining the most appropriate
practical measures of protection, soil improvement and rational use of biomass to produce a
dynamic optimized and rigorously correlated with ever-increasing requirements of
environmental.
For the preparation of this project were used evidence from their field observation and
data from previous mapping.
Study area was the perimeter of Gătaia city, located in soth-west of Timiș county, in the
Timiș plain, slightly wavy, close to its limit with Pogăniș piedmont. The soil in this area has a
high fertility and the rivers are quite dense.
The main soil types indentified in this area are: preluvosol, luvisol, eutricambosol,
gleiosol, stagnosol and vertosol.
The analysis of climate data set shows that the studies area has a temperate continental
climate with moderately weak Medirerranean and oceanic influences. Mild winters and summers
are characteristic not too hot.
In conclusion, we can say that according to existing climatic conditions it is possible
cultivation and development of most agricultural plants grown in the area.

KEYWORDS: soil, mapping, improvement, protection, environment, fertility.

3
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

INTRODUCERE

Producţia agricolă şi mai ales cea vegetală se desfăşoară sub influenţa factorilor şi
condiţiilor de mediu nemodificaţi sau modificaţi în diferite grade în raport cu capacitatea mereu
crescândă a omului de a-i schimba.
În mod natural manifestarea fiecărei însuşiri climatice este determinată de poziţia
geografică a locului pe care îl analizăm din punct de vedere latitudinal. Aceste două elemente
determină în fapt împreună cu expoziţia, raportul suprafeţei terestre faţă de soare şi implicit
modul de recepţie a căldurii şi în bună măsură şi manifestarea precipitaţiilor atmosferice.
Pentru ca însuşirile climatice să poată fi folosite în mod efectiv pentru determinarea
capacităţii de producţie a terenurilor ele trebuie să fie “adevărate” pentru locul la care se referă.
Complexitatea geologică şi mai ales litologică a teritoriului ţării noastre a făcut ca
solurile să evolueze pe roci şi materiale parentale extrem de variate, de la roci ultra-bazice la cele
acide, de la argile la nisipuri, de la roci bogate şi complexe sub aspect geochimic la materiale
sărace.
Condiţiile de sol respectiv solul ca depozit al factorilor de vegetaţie, apă şi elemente de
hrană, reprezintă un întreg complex de însuşiri care influenţează direct şi indirect creşterea
plantelor.
Această calitate a solului se numeşte “fertilitate” şi înseamnă capacitatea potenţială
ecologică a unei anumite suprafeţe de teren de a asigura plantelor un nivel de elemente nutritive.
Influenţa condiţiilor naturale prin lucrări de îmbunătăţiri funciare sau agro-ameliorative
duce, în toate cazurile, la modificarea însuşirilor factorilor de mediu, care, în general devin
favorabile pentru creşterea plantelor.
Cunoaşterea în detaliu a însuşirilor productive şi tehnologice a fiecărei porţiuni de
teritoriu atât asupra capacităţii şi a însuşirilor actuale, cât şi sub aspectul posibilităţilor reale de
modificare în bine a acestora, asigură pentru fiecare producător agricol cât şi pentru organele de
decizie un instrument de lucru în aplicarea unor procedee tehnice sau luarea unor măsuri
economice şi sociale care să conducă, în final, la utilizarea completă şi eficientă a resurselor
financiar.

4
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

CAPITOLUL I.
EVOLUŢIA CONCEPŢIEI CU PRIVIRE LA CAPACITATEA DE
PRODUCŢIE A TERENURILOR AGRICOLE

Ca mijloc de producţie şi obiect al muncii omeneşti, Pământul, respectiv totalitate

condiţiilor şi factorilor de mediu care se manifestă pe suprafaţa terestră, este definit printr-o largă
gamă de însuşiri fizice şi caracteristici economic-sociale, care îl deosebesc de celelalte mijloace
de producţie şi anume:
- Pământul este o creaţie şi numai în mică măsură reprezintă un produs al muncii omeneşti;
- în procesul de producţie Pământul “nu se consumă” dacă este folosit raţional, ci dimpotrivă
calitatea lui poate creşte;
- este limitat în spaţiu şi nu poate fi multiplicat după dorinţă;
- are o capacitate de producţie foarte variată, determinând din această cauză o diferenţiere
puternică a productivităţii muncii producătorilor agricoli.
În decursul timpului s-au profilat două tendinţe principale, tendinţe care sunt manifestate şi
astăzi în economia unor ţări: tendinţa “econimistă”, care recomandă ca fertilitatea solului să fie
determinată în raport cu producţiile obţinute la unitate de suprafaţă, respectiv în funcţie de
rezultatele economice de ansamblu şi tendinţa “naturistă”, care recomandă aprecierea fertilităţii
terenurilor în raport cu caracteristicile intrinseci ale solului şi după favorabilitatea factorilor
naturali care influenţează creşterea şi rodirea plantelor.

5
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

1.1 IMPORTANŢA, SCOPUL ŞI OBIECTUL ACTIVITĂŢII DE CARTARE ŞI

BONITARE A TERENURILOR

Importanţa activităţi de cartare şi bonitare a terenurilor constă in faptul că prin datele pe

care le furnizeaza aceste studii se alcătuieşte documentaţia de bază pentru stabilirea celor mai
corespunzătoare măsuri practice de protecţie, ameliorare şi folosire raţională a solurilor în scopul
producerii de biomasă într-o dinamică optimizată şi riguros corelată cu exigenţele tot mai
crescânde de protecţie a mediului înconjurător.
Prin activitatea de studii pedoligice şi de elaborare a hărţilor de sol se obţin datele de bază
pentru inventarierea, clasificarea şi evaluarea resurselor de sol, ele alcătuind materiale ştiintifice,
fără de care nu ar fi posibilă planificarea utilizării optime a terenurilor în agricultură şi
silvicultură, protecţia mediului înconjurător şi fundamentarea multor altor activităţi legate de
utilizarea solurilorşi a terenurilor.
Aceste preocupări sunt determinate de faptul că, aflate la începutul minleniului trei,
omenirea se confruntă cu două probleme capitale: asigurarea hranei pentru o populaţie ce trece
de 6 miliarde şi cea a stopării degradării terenurilor şi poluării mediului.
Întrucât resursele de sol ale globului sunt limitate, soluţia nu poate fi decât o folosire raţională a
acestor resurse, dacă exploatarea resurselor oceanelor ca hrană nu va cunoaşte o creştere
spectaculoasă.
Este de înţeles că probleme precum eficientizarea utilizării terenurilor, producţia agricolă
insuficientă sau supraproducţia, restructurarea proprietăţilor de teren sau a categoriilor de
folosinţă, utilizarea terenurilor marginale, cererile de teren pentru urbanizare, transporturi,
industrie sau recreere, creşterea degradării şi poluării terenurilor, utilizarea terenurilor
recuperate, etc. nu pot fi rezolvate eficient fără o identificare, delimitare şi caracterizare
corespunzătoare cu metode ştiinţifice, a performanţelor şi a comportării terenurilor în cazul
diferitelor utilizări sau obţiuni specifice.
Scopul activităţii de cartare, bonitare şi evaluare a terenurilor rezultă din însăşi
particularităţile social-economice ale acestora în procesul de producţie, putându-se distinge totuşi
mai multe categorii de probleme.
 Cunoaşterea ştiinţifică complexă a resurselor de sol ale unui anumit teritoriu,
inventarierea, caracterizarea şi clasificarea solurilor pe baza însuşirilor morfologice, fizice,
chimice, microbiologice în vederea planificării utilizării terenurilor. Planificarea terenurilor

6
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

poate fi strategică (pe termen lung, vizând de regulă obiective generale) sau tactică (pe termen
mediu, vizând de regulă maximalizarea profilului la nivel zonal ori local) şi implică luarea în
considerare, pe lângă diferite folosinţe agricole (arabil, păşuni, fâneţe,vii, livezi) şi alte folosinţe:
silvice, perdele de protecţie, piscicole, urbanism, depozitarea gunoiului, drumuri, căi ferate,
construcţii industriale, construcţii hidrotehnice, rezervaţii naturale, staţiuni balneo-climaterice,
obiective cultural-sociale, spatii de recreere, etc.
 Separarea de unităţi cartografice conform sistemului taxonomic şi integrarea acestor
unităţi de soluri în unităţi de teren (UT) sau de teritoriu ecologic omogen (TEO), staţiuni sau
biotopuri similare, prin considerarea tuturor factorilor şi condiţiilor de mediu, pentru stabilirea
celor mai optime soluţii de exploatare agricolă sau silvică, fie de utilizare a acestora în scopuri
social-economice.
 Gruparea unităţilor de teren în raport cu principalele caracteristici ale acestora sau în
funcţie de anumite necesităţi tehnologice sau cerinţe şi măsuri ameliorative. Aceste elemente
stau la baza recomandărilor tehnologice speciale, care la nivel tehnico-operativ reprezintă
elementele fundamentale privind managementul diferitelor utilizări specifice (consumuri
tehnologice, măsuri agrotehnice, capacitatea terenurilor de tolerare a îngrăşămintelor şi
pesticidelor din punct de vedere al poluării,evaluarea remanenţei acestora, precum şi măsuri
ameliorative speciale, impactul asupra mediului înconjurător etc).
 Bonitarea şi evaluarea terenurilor în vederea fundamentării valorii terenului pentru
stabilirea corectă a impozitelor pe terenuri (respectiv pe venitul agricol), stabilirea valorii de
schimb (pentru echivalarea, compensarea terenurilor diferiţilor parteneri în cazul proiectelor de
comasare, de îmbunătăţiri funciare, de organizare a teritoriului, pentru dezvoltare rurală, etc)
stabilirea despăgubirilor în cazul exproprierii pentru diferite utilităţi publice sau pentru scoaterea
temporară sau definitivă din circuitul agricol, precum şi altor taxe (vânzări, moşteniri, donaţii,
etc), stabilirea posibilităţiilor de acordare a unor credite de către bănci (în cazul unor investiţii
pentru infiinţarea sau modernizarea unor plantaţii de pomi sau vie, construcţii gospodăreşti,
cumpărări de utilaje agricole, etc), fundamentarea valorii arendei, obţinerea autorizaţiei de
construcţii sau pentru schimbarea folosinţei.
Obiectul activităţii de cartare, bonitare şi evaluare este solul (pămîntul), cel mai subţire şi
cel mai fragil înveliş al Terrei. El este studiat în raport cu factorii şi condiţiile de mediu care îi
condiţionează existenţa, împreună cu aceştia formând unităţi de teren (habitate, biotopuri, unităţi
de teritoriu ecologic omogene, staţiuni, ecosisteme), cu favorabilităţi specifice pentru dezvoltarea

7
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

diferitelor fitocenoze agrare sau naturale, cu aptitudini specifice la diferite utilizări agricole,
silvice şi speciale (echipamente industriale, căi de acces, urbanism, turism, locuri de agrement,
etc.) şi cu cerinţe şi tehnologie de ameliorare specifice.
Obiectivele activităţii de cartare, bonitare şi evaluare a terenurilor, finalizată de studiul
pedologic, sunt următoarele:
 identificarea şi delimitarea unităţilor de sol şi de teren, concretizate de harta solurilor şi a
terenurilor;
 caracterizarea morfologică, fizică şi chimică a unităţiilor de sol cartate_
 bonitarea terenurilor şi stabilirea favorabilităţii pentru diverse culturi;
 stabilirea şi aplicarea diferenţiată a tehnologiilor de cultură;
 gruparea terenurilor în clase de pretabilitate, în raport cu scopul pentru care se execută studiul
( fundamentarea pedologică a lucrăriilor de îmbunătăţiri funciare, stabilirea cerinţelor şi
tehnologiilor de ameliorare, precum şi pentru organizarea şi sistematizarea teritoriului,
înfiinţarea plantaţiilor de pomi, vie, amenajare şi modernizarea păşunilor, de sere, solarii,
orezării, amenajări silvice şi piscicole, etc.);
 identificarea şi cartarea staţiunilor forestiere şi a ecosistemelor corespunzătoare, cu
evidenţierea specificului lor ecologic şi a favorabilităţii factorilor pentru principalele specii
forestiere;
 gruparea terenurilor în tipuri de staţiuni şi ecosisteme forestiere, inclusiv stabilirea
productivităţii pentru principalele specii;
 identificarea opţiunilor durabile şi alegera acelora care asigură cea mai bună utilizare;
 identificarea şi rezolvarea conflictelor dintre necesităţiile individuale şi cele ale colectivităţii
referitoare la diferite utilizări competitoare;
 prognoza evoluţiei solurilor în condiţiile aplicării unor măsuri ameliorative şi ale dezvoltării
unei agriculturi de performanţă, inclusiv evidenţierea cerinţelor de măsuri pentru prevenirea
riscurilor de poluare şi degradare;
 identificarea şi evaluarea corosivităţii solului asupra cablurilor şi conductelor îngropate şi a
impactului pe care îl au anumite însuşiri fizico-chimice ale acestuia aupra unor utilităţi social-
economice (construcţii hidrotehnice, drumuri, căi ferate, etc.);

8
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

 urmărirea evoluţiei solurilor în urma aplicării (sau neaplicării) unor măsuri pedoameliorative,
de chimizare, amendare (sub sau supradozare), îmbunătăţiri funciare, etc. în vederea evitării
degradării fertilităţii acestora;
 stabilirea de soluţii optime pentru diversele probleme privind protecţia, ameliorarea şi
folosirea eficientă a solului şi de caracterizare a terenurilor în funcţie de cerinţele
managementului unei exploataţii agricole ori silvice, în context similar cu alte activităţi tehnice,
precum omologarea soiurilor, controlul calităţii seminţelor, protecţia plantelor, etc. obiective
esenţiale ale activităţii MAAP.
Actualitatea activităţii de cartare, bonitare şi evaluare a terenurilor decurge din faptul că
pământul, pe lângă însuşirea lui de corp istorico-natural, este cel mai important mijloc de
producţie în agricultură şi silvicultură şi un bun ce face obiectul proprietăţii şi implicit, obiect de
schimb pe piaţă cu o anumită valoare de întrebuinţare. Din „bun al întregii omeniri”, însuşire pe
care nu şi-o pierde niciodată, datorită funcţiei sale sociale majore, fiind baza de existenţa primară
a societăţii omeneşti, pământul, în cadrul economiilor de piaţă, este obiect de proprietate
funciară, protejată sau garantată juridic, dând proprietarului drept de uzufruct.
Deasemenea, aflată la începutul mileniului trei, omenirea se confruntă cu două probleme
capitale: asigurarea hranei pentru o populaţie ce trece de 6 miliarde ( care continuă să crească
anual cu aproximatic 90 milioane de locuitori) şi cea a stopării degradării terenurilor şi a poluării
mediului, rezolvarea sau nerezolvarea acestora fiind de fapt ipotezele vieţii sau ale morţii
civilizaţie noastre.
Problemele sunt, în general, diferite în ţările dezvoltate, faţă de ţările aflate în curs de
dezvoltare.
Astfel, în ţările vest-europene, creşterea productivităţii în agricultură, prin promovarea
progresului tehnic, a creat imense surplusuri, mai ales de lapte, unt şi carne de vacă, dar în
acelaşi timp a condus la pierderi ale resurselor genetice vegetale şi animale, dar şi la grave
probleme de mediu prin supradozarea îngrăşămintelor şi pesticidelor, mecanizarea intensivă,
îmbunătăţirile funciare, dejecţiile animaliere, etc. fapte ce a condus la subordonarea completă a
agriculturii faţă de interesele economice ale industriei.
Confruntată cu asemenea probleme Comunitatea Europeană a încercat sa ajusteze din
mers politicile agrare lansând programe de scoatere voluntară din circuitul agricol a unor
suprafeţe de teren pe termen de cel puţin 20 de ani şi utilizarea acestora în scopul protecţiei
mediului şi de promovare a unor tehnologii agricole cu caracter ecologic, prin promovarea

9
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

agriculturii organice, care reduc efectele poluante ale mediului şi care împunătăţesc balanţa
comercială.
În contrast cu acestea, în ţările aflate în curs de dezvoltare se pune în primul rând
problema creşterii producţiei agricole extensive, pentru a acoperii cererea crescândă de alimente
a populaţiei, dar potenţialul de extindere în continuare a terenurilor arabile este limitat. Chiar şi
în acele zone în care suprafeţele agricole ar putea fi extinse, spre exemplu în zonele pădurilor
tropicale, ar constitui un real pericol pentru stabilitatea ecosistemelor din aceea zonă.
Şi în aceste situaţii este necesară, aşadar, identificarea celor mai bune soluţii pentru punerea în
valoare a terenurilor, de natură să contribuie la realizarea unei eficienţe economice cu grad cât
mai ridicat de acceptabilitate socială şi a durabilităţii în timp a măsurilor de conservare şi
protejare a resurselor naturale.
În România, în condiţiile social-economice actuale şi în perspectiva integrării în noile
structuri Euro-Atlantice sunt de actualitate majoritatea problemelor prezentate anterior pentru
cele două categorii de probleme. Dintre acestea se remarcă prin specificul lor următoarele:
- estimarea necesităţilor prezente şi viitoare şi evaluarea sistematică a vocaţiei terenurilor
pentru anumite utilizări;
- care sunt tipurile de folosinţă sau culturi (existente sau altele noi) şi care este cea mai bună
utilizare;
- care este utilizarea optimă şi durabilă a terenurilor, ce practici agricole nu mai sunt viabile în
condiţiile economiei de piaţă;
- care este potenţialul agricol al României, respectiv al proprietarilor români în raport cu cel al
competitorilor de pe piaţa românească şi cea a Comunităţii Europene;
- care sunt cele mai adecvate măsuri de protecţie, conservare sau reconstrucţie ecologică,
respectiv de utilizare durabilă a resurselor de sol şi teren, unde şi când trebuiesc ele aplicate, etc.
Răspunsul la problemele ridicate nu poate venii decât în condiţiile în care terenurile sunt
folosite conform cu vocaţia lor pentru diferitele tipuri de utilizări în baza microzonării teritoriului
ţării în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi socio-economice specifice pentru fiecare localitate
în parte. Formularea politicilor agrare corecte sau a celor privind dezvoltarea socio-economică a
spaţiului rural sau urban necesită ca acestea să încorporeze pe lângă consecinţele de ordin
economic sau politic şi rezultatele activităţii de studii şi cercetări pedologice, condiţiile
pedoclimatice ale României permiţând utilizarea celor mai adecvate practici agricole sau de

10
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

urbanism în concordanţă cu principiile U.E. de conservare a peisajului natural şi de protecţie a

mediului.
Pentru cunoaşterea completă şi sistematică a imobilelor şi realizarea unui sistem unitar de
evidenţă tehnică, economică şi juridică, acestea trebuiesc cunoscute şi sub aspect calitativ.
Ca parte integrantă şi definitorie a cadastrului general, cadastru economic constituoe,
alături de cadastrul tehnic (ce realizează prin măsurători localizarea în spaţiul terestru a fiecărei
porţiuni de la suprafaţa uscatului) şi cel juridic (ce stabileşte pe baza actelor normative dreptul al
proprietate, circulaţia terenurilor şi servituţiile acestora etc.) acel element care defineşte
capacitatea de producţie şi vocaţia fiecărei porţiuni de teren (cunoscută sub denumirea de parcelă
cadastrală ca entitate de bază a acestui sistem) sub aspectul folosinţei celei mai adecvate.
Prin funcţia sa economică cadastrul este un instrument important în realizarea
prevederilor Constituţiei României potrivit cărora statul trebuie să asigure:
- exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional;
- refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
- crearea condiţiilor naturale pentru creşterea calităţii vieţii.

1.2. NOŢIUNI ELEMENTARE

Cartarea solului sau cartarea pedologică, are drept scop cercetarea şi identificarea în teren a
unităţilor de sol de pe un anumit teritoriu şi delimitarea acestora pe plan, hartă sau
aerofotogramă.
Caracterizarea morfologică, fizică, chimică şi biologică a unităţilor de sol se fac prin
studierea profilelor de sol amplasate după o anumită metodologie, în funcţie de precizia lucrării,
respectiv în funcţie de scopul şi scara la care se lucrează.
Conformaţia şi proprietăţile acestora prezintă o mare diversitate, nnu doar pe zone întinse ci
chiar şi în cazul unor suprafeţe restrânse, fapt pentru care una din cele mai dificile probleme în
elaborarea hărţilor de sol o constituie gruparea profilelor în tipuri şi subtipuri de sol.
Profilul de sol (sau pedonul, dacă este considerat în spaţiu) reprezentativ al unei unităţi
elementare constituie deci obiectul pe care îl studiem, îl clasificăm şi îl grupăm în diferite
moduri.

11
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Entitatea de bază în SRTS este tipul genetic de sol considerat ca unitate principală în
taxonomia solurilor României.
Tipurile genetice sunt reunite într-un rang superior, respectiv clasa de sol. Acestea reprezintă
totalitatea (mulţimea) solurilor caracterizate printr-un anumit stadiu de evoluţie sau mod de
diferenţiere a profilului de sol date de prezenţa unui anumit orizont pedogenetic sau proprietate
esenţială, considerate elemente diagnostice specifice celor 12 clase (SRTS – 2003). Fiecare clasă
de soluri prezintă între 1 – 5 tipuri genetice, în total 32 ( SRTS – 2003).
Tipul genetic de sol, conform structurii SRTS, reprezintă o grupă (submulţime) de soluri
asemănătoare caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a unora sau mai multor
dintre următoarele elemente diagnostice: orizontul diagnostic specific clasei şi asocierea lui cu
alte orizonturi, trecerea de la sau la orizontul diagnostic specific clasei, proprietăţile acvice,
salsodice etc.
Trăsăturile specifice tipului genetic de sol reflectă în fapt acţiunea proceselor pedogenetice
determinate de complexul condiţiilor generale climatice, biologice, litologice, hidrologice şi
antropice în care au avut loc şi are loc formarea şi evoluţia solului.
Subtipul de sol, reprezintă o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol care grupează
solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare a caracteristicilor specifice tipului, fie
o anumită succesiune de orizonturi, unele marcând o tranziţie spre alte tipuri de sol, iar altele
fiind caracteristici de importanţă practică deosebită, putându-se deosebi deci: subtipuri de
dezvoltare genetică, subtipuri de tranziţie la alte entităţi genetice sau subtipuri ce exprimă
caractere particulare, precum şi subtipuri mixte.
Ansamblul celor trei taxoni ( sau categorii de sistematizare) clasă, tip (genetic) şi subtip de
sol reprezintă categoriile care constituie rangurile diferite ale clasificării solurilor României la
nivelul superior utilizată îndeosebi în studiile de sinteză sau în studii la scări mici şi mijlocii.
Specia de sol va fi redată în denumirea solului indiferent de gradul de detaliere taxonomică
la care se redă solul (tip, subtip sau varietate) chiar dacă nu este precizată varietatea, subtipul sau
ambele.
Varietatea de sol este o subdiviziune în cadrul subtipului de sol determinată de unele
caractere genetice neluate în considerare la nivel superior sau de caractere particulare ale solului
(indicatorul 13) de regulă definite calitativ, precum şi de graduările cantitative ale unor atribute
ale subtipului (sau tipului) de sol. Aceste graduări cantitative sunt după cum urmează:
- gradul de gleizare (G) – indicatorul 14

12
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

- gradul de stagnogleizare (W) – indicatorul 15

- gradul de salinizare (S) – indicatorul 16
- gradul de sodizare (A) – indicatorul 17
- clasa de adâncime a apariţiei carbonaţilor (k) – indicatorul 18
- clasa de grosime (profunzime) a solului pana la roca – indicatorul 19
Specia de sol, precizează caracteristicile granulometrice ale solului în cazul solurilor
minerale sau gradul de transformare a materiei organice în cazul solurilor organice
(histisolurilor) şi variaţia acestora pe profil. Aceste caracteristici ale solului sunt în mare parte
moştenite de la materialul parental, dar pot sa fie în bună măsură modificate prin pedogeneză.
În cazul solurilor minerale specia de sol este definită prin indicarea texturii solului şi de
conţinutul de schelet pentru două niveluri ale solului:
- orizontul A în primi 20 cm sau îm stratul arat (Ap)
- orizontul AC sau prima parte a orizontului B, de regulă în primi 50 cm ale acestuia.
De regulă fac excepţie solurile ce prezintă contact litic în primii 50 cm pentru care parametri
menţinuţi se definesc la primul nivel.
Familia de sol este o grupare litologică care ereuneşte solurile de acelaşi fel dezvoltate
din acelaşi material parental, fie mineral, fie organic.
La definirea familiei de sol, sunt luaţi în considerare doi parametri: categoria de material
parental (sau depozit de cuvertură) şi clasa granulometrică simplificată (sau gradul de
transformare a materiei organice în cazul materialelor parentale organice) la care se adaugă când
este cazul şi roca adiacentă.
Varianta de sol este o subdiviziune de detaliu care reflectă influenţa antropică asupra
solului, dar nu suficient de intensă pentru a fi încadrat la antroposoluri sau subdiviziuni
antropice. Ea este determinată fie de modul de folosinţă a terenului fie de alte modificări ale
solului legate de utilizarea lui în producţie fie de o eventuală poluare a solului.
Pentru stabilirea variantei de sol sunt folosiţi următorii indicatori:
- indicatorul 26, categorii şi subcategorii de folosinţă, dar numai cele care se referă la
utilizarea agricolă şi silvică;
- indicatorul 27, modificări ale solului prin folosiri în agricultură;
- indicatorul 20, grade de eroziune în suprafaţă şi decopertare (e) şi grade de colmatare sau
acoperire a solului (c);

13
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

- indicatorul 28, care se referă la tipurile de degradare prin excavare – acoperire şi tipurile de
poluare ale solului (P) după natura şi sursa degradării;
- indicatorul 29, care se referă la gradul de poluare.
Ansamblul acestor taxoni, subdiviziuni ale subtipului de sol este utilizat în clasificarea
solurilor României la nivel inferior aplicată în studiile de sol şi hărţilor de sol la scară mare şi
mijlocie.

14
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

CAPITOLUL II
OBIECTIVE ŞI METODE

Pentru întocmirea prezentului proiect au fost folosite date obţinute din propriile observaţii
din teren precum şi date preluate din cartările anterioare. În vederea executării analizelor chimice
şi fizico-mecanice au fost recoltate din 5 profile, un număr de 8 probe de sol în structură
deranjată şi din 3 profile un număr de 7 probe de sol în 2 şi 3 repetiţii pentru determinarea
indicilor hidrofizici.
Probele au fost prelucrate, fiind executate următoarele analize, şi folosite următoarele
metode:
- determinarea reacţiei solurilor (pH-ului) prin metoda potenţiometrică cu electrod de sticlă
pH-senzitiv, la un raport sol:apă de 1:2,5;
- determinarea acidităţii hidrolitice (Ah): extracţia unică cu acetat de sodiu 1N la pH=8,3, la
un raport sol:soluţie de 1:2,5;
- determinarea acidităţii de schimb totale (Sh) la pH=8,3 prin percolarea solului până la
epuizare cu o soluţie 1N de acetat de potasiu tamponată la pH=8,3;
- determinarea acidităţii de schimb extractibilă în soluţii de săruri neutre, netamponate (Al 3+,
H+) prin metoda Coleman: extracţia prin percolare până la epuizare cu KCl 1N;
- determinarea capacităţii de schimb cationic şi a sodiului schimbabil după metoda Bower,
prin saturarea solului cu Na din acetatul de Na 1N la pH=8,2;
- determinarea sărurilor solubile în extract apos la un raport sol:apă de 1:5 până la 1:20;
- determinarea humusului – prin oxidarea materiei organice a solului cu bicromat de K în
mediu de acid sulfuric şi dozarea excesului de oxidant cu sare Mohr, după metoda
Schollenberger;
- determinarea carbonaţilor alcalino-pământoşi prin metoda gazovolumetrică (metoda
Scheibler);
- determinarea azotului total : metoda Kjeldahl;
- determinarea fosforului şi potasiului mobil, extracţie de acetat lactat de amoniu, la pH =
3,75 şi dozarea calorimetrică a fosforului cu molibdat – clorură stanoasă – acid ascorbic
după metoda Murphy, respectiv flamfotometrică a potasiului;

15
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

- determinarea Zn mobil : extracţie cu complexare 0,01 Molar şi CO 3 1N la pH = 8,6 şi

dozarea prin spectrometrie de absorbţie atomică;
- determinarea Cu mobil ; extracţie cu Na2EDTA 0,05 Molar la pH = 7,0 şi dozarea prin
spectrometrie de absorbţie atomică;
- determainarea B mobil ; extracţie cu apă fierbinte la un raport sol:soluţie de 1:2 şi dozare
calorimetrică;
- determinarea Mo mobil ; extracţie cu reactivul Tamm (oxalat de amoniu – acid oxalic) la un
pH=3,3 şi un raport sol:soluţie de 1:10 şi dozarea calorimetrică cu sulfocianură de K şi
clorură stanoasă;
- determinarea însuşirilor fizice şi hidrofizice:
1. Determinarea compoziţiei granulometrice prin tratarea soluţiei cu acid clorhidric după
metoda Kacinscki şi separarea fracţiunilor prin cernere şi pipetare;
2. Determinarea densităţii aparente: cu cilindrii metalici, în structură naturală (DA);
3. Determinarea densităţii specifice cu picnometrul, în apă distilată (D);
4. Determinarea umidităţii : prin uscare în etuvă la +105°C (EU);
5. Determinarea coeficientului de higroscopicitate : după metoda Mitscherlich, prin realizarea
stării de echilibru a umidităţii solului în prezenţa unei soluţii de acid sulfuric 10% (CH);
6. Determinarea echivalentului umidităţii : prin centrifugare cu o forţă egală cu de 1.000 de ori
acceleraţia gravitaţională.
Prin calcul s-au mai determinat:
- porozitatea totală PT = (1- DA/D)*100 (%)
unde: DA= densitatea aparentă;
D= densitatea specifică (g/cm3).
- porozitatea de aeraţie Pa= PT-CC*DA
unde: CC= capacitatea de câmp;
- capacitatea de câmp CC= 19,2+0,520*CH
unde: CH= coeficientul de higroscopicitate;
- capacitatea de apă utilă CAU= CC-CO
unde: CO= coeficientul de ofilire;
- coeficientul de ofilire CO= CH*1,5
- rezerva de humus (t/ha)= ΣHUM*H*DA
unde: HUM= conţinutul de humus (%);

16
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

H= grosimea orizontului (cm);

- indicele de azot (IN) IN= (HUM*VAh)/100
unde: VAh= grad de saturaţie calculat cu aciditatea hidrolitică;
- gradul de tasare Gt= (PTmn-PTe)/PTmn*100
unde: PTmn= porozitatea totală minim necesară care se stabileşte în funcţie de
conţinutul în argilă al solului;
PTe = porozitatea totală efectivă.

17
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

CAPITOLUL III.
CADRUL NATURAL

Aşezată în judeţul Timiş, în partea de sud-vest a ţării noastre, localitatea Gătaia are
următoarele coordonate geografice:
- latitudine nordică 45°22’;
- longitudine estică 21°25’.
Teritoriul comunei este aşezat în partea de sud-vest a judeţului Timiş, în Câmpia Timişului
(Gătăii) uşor vălurită, în apropierea limitei acesteia cu piemontul Pogănişului, întinzându-se până
în zona de divagare a Bârzavei, deci într-o zonă de câmpie relativ plană, fără mari denivelări a
terenului.
Poziţia comunei prezintă o serie de avantaje creând condiţii foarte favorabile din punct de
vedere economic aşezărilor omeneşti. Factorii care au contribuit, de altfel, la aşezarea
locuitorilor pe aceste ţinuturi sunt cei de ordin fizico-geografic: solul foarte fertil, aluvional, al
Câmpiei Timişului şi reţeaua hidrografică, destul de deasă, alcătuită din Bârzava şi afluenţii ei:
Birda, Moraviţa, Crivaia, Clopodia, precum şi apele subterane aflate la mică adâncime, ce au
permis săparea numeroaselor fântâni cu caracter artezian.
Subsolul este alcătuit din depunerile aluvionare ale Bârzavei: pietriş, nisip, argilă. Bogăţiile
sunt limitate.

3.1. RELIEFUL

Teritoriul oraşului Gătaia se încadrează în Câmpia înaltă a Banatului care la rândul ei face
parte din marea unitate fizico-geografică Câmpia Banato-Crişană, câmpie aluvio-proluvială
veche (pleistocenă) cu caracter piemontan sau glacis.
Zona studiată reprezintă în general o suprafaţă slab înclinată cu altitudini ce descresc de la
est spre vest şi de la nord spre sud, de la 150 metri (ferma Tormac), 139 m Dealul Sculea, 129 m
Dealul Câmpul Vânăt la 120 m. Acestea reprezintă punctele cele mai înalte; în rest altitudinea
variază între 145 m zona Tormac, 120-110 m zona Birda şi 110-100 m zona Percosova.

18
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Relieful slab ondulat al câmpiei este fragmentat de o serie de văi a căror lunci au înălţimi
ce variază de la 5-6 m în amonte, la 200-300 m în zona de confluenţă cu colectorii.
Alcătuirea petrografică preponderent argiloasă nu a permis sculptarea unor văi adânci cu
pante puternic înclinate. Energia de relief fiind redusă aici întâlnim în general versanţi cu pante
slab înclinate 8-12% (V. Cioplei, V. Miţei, V. Seacă, V. Sculei) şi foarte slab înclinate 5-8% (V.
Sculei) şi numai în mod excepţional spre lunca Bârzavei şi spre lunca unui afluent al Moraviţei
pante mijlociu înclinate de 12-18 %.
Înclinarea şi expoziţia diferită a pantelor se reflectă în procesele de eroziune a căror
intensitate este direct proporţională cu valoarea pantelor şi dimensiunea granulometrică a
particulelor din sol.
Principalele văi care brăzdează câmpia au un curs mai mult (V. Miţei, V. Ghimbaul) sau
mai puţin (V. Sculei, V. Ciplei) meandrat.
Prezenţa microdepresiunilor pe suprafeţele plane şi a substratului argilos favorizează
stagnarea apei meteorice care duce la intensificarea proceselor de pseudogleizare a solurilor.

3.2. GEOLOGIA – LITOLOGIA

Câmpia Banato – Crişană, din care face parte Câmpia Gătaia, este o unitate dezvoltată pe
un fundament carpatic cristalin, scufundat în miocen la diferite adâncimi şi intens fragmentat de
un sistem de falii care se trădează prin prezenţa masivelor neoeruptive ieşite la zi în câteva locuri
cum sunt cele de bazalt la sud de Gătaia din dealul Şumig.
Fundamentul cristalin este acoperit discordant de o cuvertură sedimentară pliocen-
cuaternară cu grosimi variabile, formată dintr-o succesiune de depozite fluvio-lacustre pliocene.
Peste acestea s-au depus materiale aluvio-proluviale pleistocene sub forma unor întinse conuri de
dejecţie cu grosimi până la 50-80 m.
Structura depozitelor indică un aport considerabil de material din munţii şi din dealurile
piemontane prin intermediul reţelei hidrografice care, începând din Levantin a avut rolul
principal în colmatarea lacului Panonic şi în formarea câmpiei.
Totodată depozitele reflectă alternanţa fazelor de eroziune şi transport cu faze de
acumulare intensă mai ales în partea mai înaltă din estul câmpiei, datorită retragerii lacului

19
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Panonic, ca o consecinţă directă a mişcării de ridicare ritmică a munţilor şi dealurilor vecine,

precum şi a mişcărilor de subsidenţă din câmpie.
Din punct de vedere litologic, în constituţia câmpiei înalte intră depozite alcătuite din
nisipuri şi pietrişuri cu grosimi cuprinse între 5-7 m.
Ca vârstă, aceste depozite au fost atribuite părţii mediene a Pleistocenului superior.
Peste aceste formaţiuni s-a depus argila pe o grosime ce variază între 3-10 m, având în
masa sa sedimente şi elemente mai grosiere, care uneori pot atinge dimensiuni de 0,5-1 cm.
Existenţa acestui material nu poate fi explicată decât prin procese deluvial-proluviale care
au avut probabil rolul hotărâtor în depunerea acestei argile. Aceste formaţiuni au fost atribuite
nivelului cel mai înalt al Pleistocenului superior. Argila constituie pentru zona studiată roca
parentală preponderentă pe care au evoluat principalele tipuri de soluri. Prezenţa mineralelor
argiloase de tipul montmorillonit şi beidelit duc la gonflarea argilei şi deci la apariţia
fenomenului de vertisolaj.
Pe văi apar acumulări aluvionare constituite din pietrişuri şi nisipuri de grosimi de 5-8 m
atribuite Holocenului superior.
Holocenului superior i s-au atribuit aluviunile recente ale luncilor reprezentate prin
pietrişuri, nisipuri şi argile nisipoase.

3.3. HIDROGRAFIA ŞI HIDROLOGIA

Principalele ape care drenează teritoriul aparţin la două bazine hidrografice: Bârzava şi
Moraviţa.
Sunt în general văi cu debit variabil în funcţie de anotimp şi de cantităţile de precipitaţii
care cad în zonă. Firele de vale au un traseu sinuos cu nunmeroase meandre.
În văi pânza freatică este mai aproape de suprafaţă (1-2 m) şi gleizează intens solul (V.
Cioplei).
Pe platou nivelul freatic se află sub 10 m adâncime şi nu influenţează procesele
pedogenetice.
Mineralizarea apelor freatice este neânsemnată şi nu influenţează negativ potenţialul
productiv al solului.

20
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

În microdepresiunile din câmpie, unde apa acumulată din precipitaţii şi topirea zăpezilor
stagnează deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil (datorită drenajului intern şi extern
foarte slab) o perioadă din an, procesele de pseudogleizare sunt evidente, iar apa stagnantă
constituie un impediment pentru desfăşurarea în condiţii optime a lucrărilor agricole sau duce la
asfixierea plantelor.
Pe versanţi, apele de suprafaţă au generat şi generează încă procese de eroziune a căror
intensitate este cu atât mai mare, cu cât ploile sunt mai abundente, au caracter torenţial şi cu cât
valoarea plantelor este mai mare.

3.4. CLIMA

Caracterizarea condiţiilor climatice ale zonei studiate a fost făcută pe baza datelor
înregistrate la staţiunea meteorologică Timişoara în perioada 1871-1975, cu menţiunea că
temperatura zonei este ceva mai scăzută decât cea prezentată, iar precipitaţiile mai mari.
(Staţiunea meteorologică Timişoara esta cea mai apropiată de zona studiată).

Regimul termic
Temperatura medie anuală este de 10,6°C.

Tabel nr. 3.1

Temperaturile medii lunare
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Tempera -1,9 0,3 5,5 11,1 16,0 19,5 21,6 20,6 16,8 11,2 5,5 0,7
tura

21
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Graficul temperaturii medii anuale

Sub influenţa maselor de aer mediteranean şi oceanic iernile sunt în general mai scurte şi
mai blânde.
Temperatura medie a iernii este pozitivă (0,2°C).
Luna cea mai rece este ianuarie cu –1,2°C.
Primăverile sunt mai timpurii şi mai călduroase, dar scurte şi cu variaţii mari de
temperatură. Temperatura medie a primăverii este de 11,2°C.
Verile sunt lungi şi călduroase. Temperatura medie a verii este de 20,7°C, cea mai caldă
lună fiind iulie, când se înregistrează 21,6°C.
Toamnele sunt deasemenea lungi, favorabile strângerii recoltelor. Temperatura medie a
toamnei este 11,3°C. În general temperatura este mai constantă decât în timpul primăverii, iar
zilele senine sunt mai numeroase.
Pentru eşalonarea lucrărilor agricole se dau mai jos câteva particularităţi termice:
- lunile cu temperatură mai mare de 20°C sunt iulie şi august (iunie este deasemenea apropiată
de 20°C);
- numărul de zile tropicale (maxim peste 30°C) sunt în iulie 13,9, iar în august 12,4.

22
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Temperatura medie decadală cea mai mică se înregistrează în decada a treia a lunii
ianuarie, cea mai ridicată în decada a III-a a lunii iulie. Constanta termică s-a calculat pentru
diferite intervale în funcţie de cele trei categorii principale de culturi:
- cereale de toamnă;
- cereale de primăvară;
- culturi care se recoltează toamna.
Pentru cerealele de toamnă s-a luat în considerare intervalul septembrie-iulie, când
constanta termică are valoarea de 3267°C. Cerinţele acestor culturi fiind între 2500 şi 3000°C se
constată că ele pot ajunge la maturitate la sfârşitul lunii iunie sau în prima decadă a lunii iulie.
Pentru cerealele de primăvară s-a luat în considerare intervalul martie-iulie când constanta
termică are valoare de 2250°C, iar cerinţa este de 1800-2200°C.
Pentru culturile care se recoltează toamna s-a luat în considerare intervalul aprilie-
septembrie.
Constanta termică este de 3186°C, iar culturile necesită valori între 2000-3000°C.
Valoarea anuală a constantei termice este 3852°C. Pentru perioada de vegetaţie normală a
culturilor a fost calculată suma gradelor de temperatură pe următoarele intervale:
- 1 martie – 31 octombrie = 3944°C;
- 1 aprilie – 31 octombrie = 3795°C;
- 1 mai - 31 octombrie = 3456°C.
Temperaturile medii în perioada vegetativă, (1 IV – 30 IX), oscilează în jurul valorii de
17,8°C, iar în perioada rece (1 X – 31 III) de 3,9°C.
Primele îngheţuri apar în medie în a III- a decadă a lunii octombrie, iar ultimele în a II- a
decadă a lunii aprilie. Durata medie a intervalului fără îngheţ este de cca. 190 de zile.
Datele extreme ale îngheţului de toamnă sunt:
- cel mai timpuriu – 4 octombrie;
- cel mai târziu – 21 noiembrie;
Datele extreme ale îngheţului de primăvară sunt:
- cel mai timpuriu – 23 martie;
- cel mai târziu – 19 mai.
Primele brume apar toamna la sfârşitul lunii septembrie, iar ultimele, primăvara, în a doua
jumătate a lunii aprilie şi excepţional luna mai (decada a doua).

23
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Regimul pluviometric
Se prezintă mai jos cantităţile medii de precipitaţii lunare şi anuale, căzute şi înregistrate la
staţia meteorologică Timişoara (mm).

Tabel nr. 3.2

Cantităţile medii de precipitaţii lunare şi anuale (mm)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
mm 38,5 36,2 39,1 52,2 68,5 84,2 60,6 50,4 46,3 55,0 50,3 49,7

Graficul cantităţiilor medii de precipitaţii lunare şi anuale

Cu toate că diferenţa dintre anotimpuri în privinţa cantităţilor de precipitaţii este mică,

totuşi există unele diferenţe şi mediile caracteristice.
Vara cad în medie 193,3 mm de apă. Faţă de primăvară cantităţile cresc cu cca. 30 mm .
În perioada de toamnă, precipitaţiile ce cad la Timişoara sunt de 150,5 mm. Faţă de
perioada de vară, precipitaţiile scad cu 40-50 mm. Faţă de primăvară precipitaţiile sunt puţin mai
reduse.
Iarna este cea mai săracă în precipitaţii, la Timişoara au fost înregistrate 128,9 mm.
Reducerea precipitaţiilor se datorează activităţii anticiclonilor siberieni.
Primăvara s-au înregistrat 158,3 mm precipitaţii, care depăşesc cu puţin pe cele de toamnă.

24
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Suma precipitaţiilor medii căzute în perioada de vegetaţie au fost următoarele:

- 1 martie – 31 octombrie = 412,6 mm;
- 1 aprilie – 31 octombrie = 378,1 mm;
- 1 mai – 31 octombrie = 332,6 mm.
În perioada martie – iulie (pentru cerealele de primăvară), precipitaţiile au valori de cca.
240 mm.
În perioada aprilie – septembrie (pentru cerealele ce se recoltează toamna) precipitaţiile au
valori de cca. 325 mm.
În perioada septembrie – iulie (pentru cerealele de toamnă) precipitaţiile au valori de cca.
500 mm.
Cantitatea de zăpadă care cade în zonă este mică.
Solul este acoperit în medie cca. 25 de zile pe an, iar grosimea stratului de zăpadă este de
5-10 cm.
Indicele “De Martonne” calculat pentru staţiunea meteorologică Timişioara este de 27,4.

Regimul eolian
În cadrul perimetrului studiat vânturile nu prezintă o importanţă deosebită, activitatea
acestora influenţând în mică măsură creşterea şi dezvoltarea plantelor. În continuare sunt
menţionate frecvenţa şi direcţia, dominantă ale vânturilor din zonă:
- N – 16,9% S – 8,4%
- NE – 8,7% SV –6,0%
- E – 15,0% V – 7%
- SE – 7,4% NV – 9,8%
Cele mai intense şi frecvente vânturi sunt cele din nord şi est care de altfel sunt şi cele mai
dăunătoare. Din est bat în general toamna şi iarna. Cele din vest aduc umiditate, iar cele din sud
aduc, vara uscăciune.

25
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

3.5. VEGETAŢIA

Din punct de vedere floristic perimetrul cercetat se încadrează în zona de silvostepă la

trecerea spre zona pădurilor de stejar.
Vegetaţia lemnoasă spontană apare doar izolat în pâlcuri pe văi. Vegetaţia lemnoasă
cultivată se întâlneşte mai mult în vetrele satelor.
Speciile spontane sunt reprezentate în primul rând de Quercus pedunculiflora, Quercus
pubescens, Quercus cerris, Quercus frainetto.
Pe lângă acestea se întâlnesc frecvent Salix alba, Salix fragilis (salcia), Alnus glutinosa
(arin), Acer campestre (jugastru), Plopulus alba, P. nigra (plop).
Dintre arbuşti apar Cornus sanguinea (sânger), Crataegus monogyna (păducel), Lingustrm
vulgare (lemn câinesc).
De o parte şi alta a drumului se mai întâlnesc Morus alba (dudul alb), Robinia pseudocacia
(salcâm), Fraxinus excelsior (frasin), Acer tataricum (arţar tătăresc).
Vegetaţia ierboasă este xeromezofilă cu asociaţii dominante de Festuca sp. (păiuş).
Deoarece pajiştile sunt situate mai mult pe terenurile afectate de umiditate, vegetaţia spontană
întâlnită este dominată de specii mezohidrofile şi chiar hidrofile.
Pe formele mai drenate se întâlnesc Festuca pseudovina (păiuş), Bromus inermis (obsigă),
Lolium perene (raigras, zâzanie), Achillea millefolium (coada şoricelului), Taraxacum officinale
(păpădie), Daucus carota (ruşinea fetii), Euphorbia cyparissias (alior), Lotus corniculatus
(ghizdei).
Pe formele negative de relief apar specii ca Dactylis glomerata (golomăţ), Alopecurus
pratensis (coada vulpii), Plantago media şi Plantago major (pătlagină).
Dintre buruienile mai frecvent întâlnite în culturi amintim: Setaria glauca (mohor), Setaria
verticillata, Plygonum aviculare (troscot comun), Echinochloa crus galli (costrei), Agropyrum
repens (pir), Convolvulus arvensis (volbură).
Pe terenurile afectate de umiditate se dezvoltă Cirsium arvense (pălămida), Ranunculus
acer (floare broştească), Polygonum hydropiper (piperul bălţii sau troscot).

26
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

3.6. FAUNA

Aşezarea geografică a teritoriului localităţii Gătaia în partea de sud a Câmpiei Tisei, prin
condiţiile ecologice, a impus formarea unei faune caracteristice.
Omul influenţând asupra factorilor naturali, în special asupra compoziţiei vegetaţiei a
influenţat şi asupra faunei.
Dintre mamiferele caracteristice acestei regiuni sunt mamiferele rozătoare, ce ocupă un
areal ce corespunde cu cel al teritoriilor cu dezvoltare intensă a agriculturii. Ele având o acţiune
dăunătoare asupra culturilor.
Cele mai importante rozătoare sunt: Popândăul (Citellus citellus), Hârciogul (Cricetus
nehringi), Şoarecele de câmp (Microtus arvalis), Căţelul pământului (Spalax hungaricus),
Iepurele de câmp (Lepus europaeus), Vidra (Lutra lutra).
Fauna acestui teritoriu fiind bine reprezentată de rozătoare oferă hrană suficientă unor
răpitoare cum sunt: Dihorul (Putorius exersmanni), Vulpea (Canis vulpes), Viezurele (Meles
meles), iar dintre păsările răpitoare se întâlnesc mai ales Şoricarul (Buteo, buteo), Uliul găinilor
(Accipiter gentilis), Ciocârlia de câmp (Alandra arvensis), Prepeliţa (Coturnix coturnix), Graurul
(Sturdus vulgaris) etc.
În regiunea de câmpie se întâlnesc târâtoare ca : Şopârla verde (Lacerta viridis). În
regiunea apelor stătătoare se găsesc numeroşi batracieni ca: Broasca de lac-mică (Rana
esculenta), Broasca de mlaştină (Rana arvalis). În apele curgătoare se întâlnesc: Crapul
(Cyprinus carpio), Carasul (Cyprinus carassius), Ştiuca (Esox luxus), Somnul (Silurus glanis),
Roşioara (Scardinius erythroph) etc.
Dintre nevertebrate, în număr foarte mare se întâlnesc insectele reprezentate de: Greieri
(Gryllus campestris), Rădaşca (Lucanus cervus), Cosaşi (Tetigonia viridissima), Lăcuste
(Lacusta migratoria), Coropişniţe (Gryllotalpa grylotalpa), Cărăbuş (Melolontha melolontha),
Buhaiul de baltă (Dyticus marginalis), Gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata),
Libelule (Libellula depressa), şi numeroase Lepidoptere (fluturi) şi Coccinelide (Coccinela
septempunctata).
În vederea păstrării şi înmulţirii faunei s-au luat măsuri pentru ocrotirea unor specii mai
puţin numeroase prin introducerea unui vânat raţional sau prin interzicerea completă pe o
anumită perioadă. Deasemenea s-au luat măsuri pentru repopularea apelor cu un număr mare de
puieţi.

27
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

CAPITOLUL IV.
PROCESE PEDOGENETICE ŞI PRINCIPALELE
TIPURI DE SOLURI

4.1. PROCESE PEDOGENETICE

Din prezentarea condiţiilor fizico-geografice reiese că arealul studiat se întinde pe două

forme de relief complet diferite (câmpie înaltă şi luncă) ca substrat litologic, hidrografic şi
geografic, cu prezenţa unor factori pedogenetici exogeni specifici fiecăruia dintre ele, ce le
conferă caractere de unităţi biopedologice distincte.
În câmpia înaltă, evoluţia în condiţii de regim de precipitaţii percolativ, sub o vegetaţie
de pădure de foioase a condus la generarea unor soluri din seria humificării slab şi moderat acide
de pădure.
Din harta solurilor reiese că tipul de sol corespunzător zonei climatice dominante este
brun argiloiluvial în diverse grade de pseudogleizare.
Morfologia solurilor identificate şi separate cartografic, rezultatele în producţie şi
măsurile agrotehnice demonstrează existenţa unor soluri cu exces de umiditate de suprafaţă.
Apariţia excesului de umiditate este condiţionat fie de apariţia unui orizont impermeabil (Bt) în
interiorul profilului de sol ca urmare a evoluţiei bioclimatice, fie de evoluţia acestuia pe roci
argiloase.
Durata perioadelor de exces de umiditate în aceleaşi condiţii de drenaj intern depinde de
aportul de apă meteorică şi de scurgerile laterale şi este marcată în profilul de sol de intensitatea
proceselor de pseudogleizare manifestate printr-o dominanţă mai mult sau mai puţin intensă a
culorii vineţii şi ruginii.
Se remarcă faptul că în condiţii de drenaj extern nul sau numai slab accelerat toate
solurile brune argiloiluviale cu degradare texturală sunt pseudogleizate în diverse grade. Acolo
unde stagnarea apei pluviale este îndelungată pseudogleizarea influenţează puternic profilul de
sol până aproape de suprafaţă, caz în care solul devine pseudogleic.

28
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Pe unele terenuri cu materiale parentale expandabile au fost identificate soluri cunoscute

sub denumirea genetică de vertisoluri.
Specificul solificării în cazul vertisolurilor îl constituie apariţia şi manifestarea proceselor
vertice care se datoresc prezenţei în materialul parental sau de sol a unui conţinut ridicat de
argilă gonflantă. În perioadele uscate ale anului, datorită contracţiei puternice a materialului
argilos, se formează crăpături largi de peste 1 cm care împart masa solului în fragmente cu
unghiuri şi muchii ascuţite şi feţe oblice. Prin umezire, în funcţie de cantitatea de precipitaţii are
loc gonflarea, adică creşterea apreciabilă a volumului ceea ce face ca elementele structurale să
preseze unele asupra altora, să alunece sau chiar să se răstoarne unele peste altele.
Drenajul intern al acestor soluri este împiedicat stratigrafic superficial, regimul hidric
percolativ alternant profund; ele suferă de exces de umiditate la baza stratului lucrat, în
primăvară şi după ploi abundente solul este saturat până la capacitatea lor de saturaţie.
Executarea lucrărilor agricole este întârziată.
Durata excesului de umiditate este cu atât mai mare cu cât zona climatică este mai
umedă.
Pe terasele Bârzavei şi a unor afluenţi ai Moraviţei pe seama unor roci bogate în calciu sau alte
elemente bazice au evoluat solurile brune eumuezobazice caracterizate prin prezenţa unui orizont
Bv. Deşi solificarea se desfăşoară în condiţii de climă umedă, procesele de debazificare şi
levigare sunt moderate. Rolul moderator cel mai important îl are prezenţa în rocile de formare, a
elementelor bazice, care au acţiune coagulatoare asupra complexelor argiloferihumice din
această cauză procesele de levigare fiind mult limitate, astfel că nu se formează un orizont Bt, ci
un orizont Bv.

29
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

4.2. PRINCIPALELE TIPURI DE SOLURI

În condiţiile de relief, climă, apă freatică etc. prezentate în capitolele anterioare au

evoluat şi au fost identificate următoarele tipuri de soluri:
- preluvosoluri pe 7500,43 ha (72,43%);
- luvosoluri pe 315,78 ha (3,05%);
- eutricambosoluri pe 46,58 ha (0,44%);
- gleiosoluri pe 183,47 ha (1,77%);
- stagnosoluri pe 581,29 ha (5,61%);
- vertosoluri pe 1726,69 ha (16,68%).

4.2.1. Preluvosolul

Ocupă o suprafaţă de 376,22 ha reprezentând 3,55% din suprafaţa cartată.

Se întâlneşte în Câmpia înaltă pe o suprafaţă plană.
Roca mamă pe care s-a format este reprezentată de luturi mijlocii fine.
Apa freatică se găseşte la o adâncime de cca. 5-10 m.

Caracterizare morfologică:
- Ap = 0-23 cm, culoare brună spre brun cenuşiu, structură grăunţoasă, textură luto - argiloasă,
nu face efervescenţă, poros, compact, jilav;
- Ao = 23-41 cm,culoare brun cenuşie,structură grăunţoasă, poliedrică, textură luto-argiloasă, nu
face efervescenţă, foarte compact, jilav;
- A/BW3 = 41-65 cm,culoare brun vineţie, structură poliedrică, textură luto-argiloasă, nu face
efervescenţă;
- BtW3 = 65-96 cm,culoare brun gălbui vineţie, structură prismatică, textură argiloasă, nu face
efervescenţă, jilav;
- Bt2W4 = 96-127 cm, culoare gălbui închis vineţie, structură prismatică, textură luto-argiloasă,
jilav;
- B/CW3 = 127-150 cm, culoare gălbui vineţie, structură prismatică, textură luto-argiloasă, jilav.

30
Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Tabel nr. 4.1.

Proprietăţile fizice şi chimice ale preluvosolului

Orizont Ap Ao A/BW3 Bt1W3 Bt2W4 B/CW4

Adâncime 0-23 -41 -65 -96 -127 -150
Nisip grosier 2-0,2 mm 3,6 4,9 3,5 3,7 2,7 3,4
Nisp fin 0,2-0,02 mm 28,6 26,8 33,9 33,3 25,4 37,2
Praf 0,02-0,001 mm 10,3 11,3 9,2 10,4 14,5 7,1
Praf 0,001-0,002 mm 12,7 13,2 12,4 9,4 14,6 9,4
Argilă < 0,002 mm 44,8 43,8 41,0 43,2 42,8 42,9
Argilă < 0,01 mm 57,5 57,0 53,4 52,6 57,4 52,3
Textura LA LA LA LA LA LA
Densitate aparentă (%) 1,41 1,46
Porozitate totală (%) 47,8 45,9
Porozitate aeraţie (%) 14,07 11,15
Coeficient higr. (%0 8,1 9,7
Capacitate de câmp (%) 23,92 23,80
Capacitate de apă utilă (%) 11,77 9,25
Conduct. hidraulică 0,3 0,5
(mm/oră)
Echivalentul umidităţii % 28,0 30,2
Coeficent de ofilire (%) 12,15 14,55
Grad de tasare 6,27 10,00
Rezerva de humus 143,3 469,5 419,16
pH în H2O 6,16 6,30 6,65 7,10 7,80 8,40
Humus (%) 4,42 2,74 1,51
IN 4,15 2,57 1,43
CaCO3 (%) 0,42 4,00
P (ppm) extr. îm AL 7,42 6,11 4,80
K (ppm) extr. în AL 166,83 166,83 157,7
Suma bazelor SB (me/100 24,30 26,06 26,46
g sol complet uscat)
Suma bazelor SH (me/100 4,77 4,65 4,06
g sol complet uscat)
Capacitatea totală de 29,07 30,71 30,52
schimb cationic Ţ (me/100
g sol complet uscat)
Grad de saturaţie în baze 83,59 84,85 86,70
(V%)

31
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Graficul principalelor proprietăţi fizice şi chimice ale preluvosolului

Fracţiunea granulometrică s-a determinat prin metoda Kacinski.

Nisipul fin se găseşte în valori care oscilează între 25,4% şi 33,9%, valoarea maximă
aflându-se în orizontul A/B, iar valoarea maximă se găseşte în orizontul Bt2W4.
Nisipul fin se găseşte în proporţie de 25,4 în orizontul Bt 2W4, iar valoarea maximă se
întâlneşte în orizontul B/CW4 (37,2%).
Ca fracţiune granulometrică importantă, argila se găseşte în cantitate suficientă,
proporţia maximă înregistrându-se în orizontul Ap (44,8%), iar proporţia minimă se întâlneşte în
orizontul A/BW3.
Pe baza datelor obţinute şi conform diagramei triunghiulare a texturii solul luat în studiu
este luto-argilos, nefiind diferenţiat textural de-a lungul profilului.
Valorile densităţii aparente oscilează de la orizonturile superioare spre cele inferioare
având valori de 1,41% în orizontul Ao crescând apoi la 1,46% în orizontul Bt1W3.
Porozitatea totală descreşte de la orizonturile superioare spre cele inferioare având valori
de 47,8% în orizontul Ao şi de 45,9% în orizontul Bt1W3.
Proprietăţile chimice ale solurilor sunt factorul hotărâtor care determină cel mai mult
nivelul producţiilor. Ca urmare, pentru acest sol s-au făcut următoarele analize chimice:
- reacţia soluţiei solului (pH-ul );

32
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

- conţinutul de carbonaţi (CaCO3);

- conţinutul de humus (%);
- hidrogenul schimbabil (Sh, me/100 g sol);
- capacitatea totală de schimb cationic (Ţ, me/100 g sol);
- gradul de saturaţie în baze (V, %).
Din punct de vedere al reacţiei, solul este slab acid în primii 65 cm, în orizonturile
subiacente este neutru, iar în orizonturile inferioare devine slab alcalin (96-150 cm).
Procentul de humus scade pe profil din orizonturile superioare spre cele inferioare.
Astfel, în orizontul Ap întâlnim cel mai mare procent de humus (4,42%), procent care scade
ajungând în orizontul A/BW3 să înragistrăm cea mai mică valoare a sa (1,43%).
Carbonaţii de calciu lipsesc cu desăvârşire din orizonturile superioare, dar în orizonturile
inferioare îşi fac apariţia într-un procent foarte mic (0,42% în orizontul Bt 2W4 şi 4,00% în
orizontul B/CW4).
Gradul de saturaţie în baze creşte de la orizonturile superioare spre cele inferioare având
valori de 83,59% în orizontul Ap şi 86,70% în orizontul A/BW3. Datorită acestor valori, solul se
consideră a fi eubazic.
Aprovizionarea cu elemente nutritive diferă în funcţie de elementul studiat. În acest fel
aprovizionarea cu cu fosfor a solului este foarte slabă în timp ce aprovizionarea cu azot este
bună.

4.2.2. Luvosolul

Ocupă o suprafaţă de 179,16 ha reprezentând 1,69% din suprafaţa cartată.

Solul se află în Câmpia înaltă pe un relief cu versanţi cu pante între 8-12%.
Roca mamă pe care s-a format este reprezentată de materiale gonflabile mijlocii fine.
Apa freatică se află la o adâncime de cca. 5-10 m.

Caracterizare morfologică:
- Ap = 0-12 cm, culoare brun gălbuie, structură poliedric subangulară mediu dezvoltată, textură
lutoasă, prezintă rădăcini, nu face efervescenţă, reavăn;
- A1tW2 = 12-21 cm,culoare brun gălbuie, masiv, textură lutoasă, prezintă rădăcini, nu face
efervescenţă, reavăn;

33
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

- E/BW2 = 21-36 cm,culoare brun gălbui marmorată, masiv, structură prismatică, textură luto-
argiloasă, nu face efervescenţă, reavăn;
- E/BW3 = 36-58 cm, culoare brun gălbuie marmorată, structură poliedric angulară, textură luto-
argiloasă, nu face efervescenţă, reavăn;
- BtyW4 = 58-95 cm, culoare cenuşiu foarte închisă spre vineţiu, structură prismatică, textură
argilo-lutoasă, nu face efervescenţă, prezintă feţe de alunecare, reavăn;
- B/CyW3 = 95-112 cm, culoare brun gălbuie marmorată, structură poliedric subangulară,
textură luto-argiloasă, nu face efervescenţă, prezintă feţe de alunecare, reavăn;
- CW3 = 112-150 cm, culoare bruniu gălbuie marmorată, masiv,textură luto-argiloasă, nu face
efervescenţă.

34
Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Tabel nr. 4.2.

Proprietăţile fizice şi chimice ale luvosolului

Orizontul Ap E/BtW2 E/BW2 E/BW3 BtyW4 B/CyW3 CW3

Adâncime 0-12 -21 -36 -58 -95 -112 -150
Nisip grosier 2-0,2 mm 5,3 7,5 5,0 4,1 2,7 1,9 2,2
Nisip fin 0,2-0,02 mm 37,5 36,2 36,2 29,0 25,9 29,5 30,1
Praf 0,02-0,001 mm 16,3 18,1 14,9 12,6 14,0 13,4 10,1
Praf 0,001-0,002 mm 13,0 13,2 9,9 11,4 7,7 13,3 14,2
Argilă <0,002 mm 27,9 25,0 34,0 42,7 49,7 41,9 43,4
Argilă < 0,01 mm 40,9 38,2 43,9 54,3 57,4 55,2 57,6
Textura LL LL LA LA AL LA LA
Densitate aparentă 1,51 1,45
(g/cm3)
Prozitate totală (%) 41,3 42,7
Porozitate aeraţie (%) 14,96 19,98
Coeficient higr. (%) 6,6 10,2
Capacitate de câmp (%) 20,03 24,66
Capacitate de apă utilă 10,13 9,36
(%)
Conduct. hidraulică 1,1 0,5
(mm/oră)
Densitate (g/cm3) 2,57 2,53
Echivalentul umidităţii 23,1 30,2
(%)
Coeficient de ofilire (%) 9,90 15,30
Grad de tasare (%) 19,01 19,43
Rezerva de humus (%) 43,85 28,54 40,77 35,30
PH în H2O 4,90 5,25 5,40 5,55 5,80 6,25 6,85
Humus (%) 2,42 2,10 1,80 1,67
N total (%) 0,120 0,105
P (ppm) extr în AL 10,6 9,0 5,5 4,0 4,0 4,4 4,4
K (ppm) extr în AL 112,0 89,9 74,4 105,2 128,0 122,0 126,0
Suma bazelor SB 10,01 10,41 13,95 17,96 24,76 25,94 26,92
(m.e./100 g sol complet
uscat)
Suma hidrogenului SH 6,97 6,02 5,02 5,17 4,98 3,03 2,16
(m.e./100 g sol complet
uscat)
Capacitatea totală de 16,98 16,43 18,97 23,13 29,74 28,97 29,08
schimb cationic Ţ
(me/100 g sol complet
uscat)
Grad de saturaţie în baze 58,89 63,35 73,53 77,64 83,25 89,54 92,77
(V%)

35
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Graficul proprietăţilor fizice şi chimice ale luvosolului

Determinarea alcătuirii granulometrice s-a realizat prin metoda Kacinski.

Se observă că procentul de nisip grosier este mai mare în orizonturile superioare, având
procentul maxim în orizontul E/BtW2 (7,5%), iar odată cu trecerea spre orizonturile inferioare
acesta scade înregistrând valoarea minimă în orizontul B/CyW3 (1,9%).
Praful are valori care oscilează pe profil, având valoarea maximă în orizontul CW3
(14,2%), iar valoarea minimă se înregistrează în orizontul BtyW4 (7,7%).
Cea mai importantă componentă a fracţiunii granulometrice, argila, are valori care oscilează între
38,2-57,6%. Valoarea minimă se întâlneşte în orizontul E/BtW 2, iar valoarea maximă se
întâlneşte în orizontul CW3.
Din analiza acestor componente, şi pe baza diagramei triunghiulare a texturii se poate
determina şi textura solului. Textura acestui sol este lutoasă în primele două orizonturi, luto-
argiloasă în următoarele două orizonturi, argilo-lutoasă în orizontul BtyW 4, şi din nou luto-
argiloasă în ultimele două orizonturi. Per ansamblu, putem spune că textura luvosolului este o
textură fină şi mijlocie.
Porozitatea totală a solului are valori între 41,3-42,7%. Aceste valori ne indică o
porozitate totală mijlocie.

36
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Densitatea aparentă are valori cuprinse între 1,45-1,51% ceea ce denotă faptul că aceasta
este mică şi mijlocie.
Gradul de tasare al solului are valori cuprinse între 19,01-19,43%, valori din care rezultă
faptul că solul este puternic tasat.
Porozitatea de aeraţie a solului este mică în orizontul E/BW 2 (14,96%) şi mijlocie în
orizontul BtyW4 (19,98%).
Coeficientul de ofilire are valori între 9,90% în orizontul E/BW2, unde acesta este
mijlociu, şi 15,30% în orizontul BtyW4 unde acesta este mare.
Capacitatea de câmp a luvosolului are valori cuprinse între 20,03-24,66%. În orizontul
E/BW2, unde se înregistrează valoarea minimă, capacitatea de câmp este mică, iar orizontul
BtyW4 cu valoarea maximă de 24,66%, are o capacitate de câmp mijlocie.
Reacţia solului are valori cuprinse între 4,90-6,85. Conform acestor valori, solul are o
reacţie puternic acidă în primii 12 cm, moderat acidă între 12-95 cm, slab acidă între 95-112 cm
şi neutră între 112-150 cm.
Capacitatea totală de schimb cationic este mică în primii 36 cm şi mijlocie de la 36 la 150
cm.
Suma bazelor are valori care cresc odată cu trecerea de la orizonturile superioare spre
cele inferioare, valorile fiind între 10,01-26,92 me/100 g sol complet uscat. Conform acestor
valori, suma bazelor este mică în primii 36 cm, mijlocie între 36-112 cm şi mare între 112-150
cm.
Din punct de vedere al gradului de saturaţie în baze putem spune că luvosolul este
mezobazic în primii 36 cm şi eubazic între 36-150 cm.
Conţinutul în humus având valori între 1,67-2,42% este mic.
Conţinutul în azot (N) total al luvosolului este mic, cu valori între 0,105-0,120%.
Din punct de vedere al aprovizionării cu elemente nutritive, putem spune că luvosolul are
un conţinut de fosfor (P) mobil mic în primii 21 cm şi foarte mic între 21-150 cm, iar în ceea ce
priveşte potasiul (K) mobil are un conţinut mic. Se poate trage concluzia că luvosolul este slab
aprovizionat cu elemente nutritive.

37
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

4.2.3. Eutricambosolul

Ocupă o suprafaţă de 18,91 ha reprezentând 0,18 % din suprafaţa cartată.

Se află în zona de Câmpie înaltă pe un relief plan slab ondulat (con de dejecţie).
Roca mamă pe care s-a format este reprezentată de depozite fluviatile.
Apa freatică se găseşte la o adâncime de 1,5-3 m.

Caracterizare morfologică:
- Ap = 0-21 cm, culoare brună, textură lutoasă, masiv, reavăn, consistenţă friabilă, nu face
efervescenţă;
- At = 21-29 cm, culoare brun închisă, textură lutoasă, masiv, uscat, consistenţă uşor dură, nu
face efervescenţă;
- Amo = 29-43 cm, culoare brun închisă, textură lutoasă, structură poliedric angulară mare
moderat dezvoltată, reavăn consistenţă fermă, nu face efervescenţă;
- A/B = 43-58 cm, culoare brun închisă, textură lutoasă, structură poliedric angulară mică,
moderat dezvoltat, reavăn consistenţă fermă, nu face efervescenţă;
- Bv = 58-80 cm, culoare brună cu mici pete gălbui, textură lutoasă, structură poliedric
subangulară mică. Moderat dezvoltat, reavăn, consistenţă friabilă, nu face efervescenţă;
- B/CGO3 = 80-100 cm, culoare gălbui vineţie cu pete ruginii, textură lutoasă, structură
poliedric subangulară slab dezvoltată, reavăn, consistenţă friabilă, efervescenţă slabă;
- CGO4 = 100-134 cm, culoare gălbui cenuşiu vineţie, textură lutoasă, masiv, jilav, consistenţă
foarte friabilă, face efervescenţă puternică pe concreţiunule de CaCO3;
- CGO5 = 134-160 cm, culoare vineţiu gălbuie cu scurgeri brunii, textură lutoasă, masiv, jilav,
consistenţă foarte friabilă, efervescenţă puternică;
- CGr = 160-200 cm, culoare vineţiu gălbuie cu pete ruginii, textură lutoasă, masiv, jilav,
consistenţă foarte friabilă, prezintă bobovine, efervescenţă puternică.

38
Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Tabel nr. 4.3.

Proprietăţile fizice şi chimice ale eutricambosolului

Orizont Ap At Amo A/B Bv B/CG CGO CGO CGr

O3 4 5

Adâncimi 0-21 -29 -43 -58 -80 -100 -134 -160 -200
Nisip grosier 2-0,2 mm 5,0 5,4 5,4 4,7 4,0 4,6 3,0 3,6 4,7
Nisip fin 0,2-0,02 mm 41,3 42,0 40,1 40,6 38,0 38,1 39,7 46,1 55,8
Praf 0,02- 0,001 mm 13,4 11,2 12,0 12,9 14,0 13,3 14,7 10,8 6,7
Praf 0,001-0,002 mm 11,0 14,0 12,8 9,7 11,5 13,5 13,1 12,3 10,3
Argilă < 0,002 mm 40,3 41,4 42,5 41,8 44,0 44,0 42,6 39,5 32,8
Argilă < 0,01 mm 51,3 55,4 55,3 51,5 55,5 57,5 55,7 51,8 43,1
Textura LL LL LL LL LL LL LL LL LL
PH în H2O 6,45 6,60 6,90 7,30 7,80 8,30 8,50 8,55 8,55
Humus (%) 3,22 2,97 2,73 2,42
N total (%) 0,160 0,146 0,134
CaCO3 0,10 0,10 0,84 11,75 9,2 5,6
P (ppm) în extr AL 11,0 9,9 5,3 4,7 7,2 10,9 12,9 14,0 12,9
K (ppm) în extr AL 209 179 140 143 141 113 118 138 122
Suma bazelor SB 20,2 20,8 21,4
(me/100 g sol complet
uscat)
Suma hidrogenului SH 3,85 3,51 3,15
(me/100 g sol complet
uscat)
Capacitatea totală de 24,05 24,31 24,55 25,3 25,1 24,7 24,7 19,7 18,6
schimb cationic Ţ
me/100 g sol complet
uscat
Grad de saturaţie în baze 83,99 85,56 87,17
(V%)

39
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Graficul proprietăţilor fizice şi chimice ale eutricambosolului

Referitor la alcătuirea granulometrică putem spune că:

- nisipul grosier are valori cuprinse între 3,0-5,4% valoarea minimă regăsindu-se în orizontul
CGO4, iar cea maximă în orizonturile At şi Amo;
- nisipul fin se găseşte în proporţii mai mari decât cel grosier, valorile acestuia oscilând între
38,0-55,8%. Valoarea minimă se înregistrează în orizontul Bv, iar cea maximă în orizontul
CGr;
- praful are valori cuprinse între 9,7% în orizontul A/B şi 14,0% în orizontul At;
- argila care este şi cea mai importantă componentă a fracţiunii granulometrice are valori
relativ uniforme pe tot profilul solului, dar valoarea ei scade brusc în orizontul CGr (43,1%).
Din analiza componentelor fracţiunii granulometrice şi pe baza diagramei triunghiulare a
texturii rezultă că textura eutricambosolului este o textură mijlocie fină (lutoasă) nediferenţiată
pe profil.
Eutricambosolul se caracterizează prin reacţie slab acidă între 29-43 cm şi slab alcalină
între 43-200 cm.
Referitor la conţinutul în carbonaţi de calciu (CaCO3), aceştia sunt absenţi în primii 43
cm, conţinutul este mic între 58-100 cm şi mijlociu între 100-160 cm.

40
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Suma bazelor, având valori între 20,2-21,4 me/100 g sol complet uscat, este mijlocie.
Deasemenea, şi aciditatea hidrolitică şi capacitatea totală de schimb cationic sunt mijlocii.
Din punct de vedere al gradului de saturaţie în baze, care are valori între 83,99-87,17%,
eutricambosolul este un sol eubazic.
Conţinutul de humus are valori cuprinse între 2,42-3,22%, valori care indică un conţinut mic în
humus al eutricambosolului
Referitor la aprovizionarea în elemente nutritive putem afirma că eutricambosolul este:
- slab aprovizionat cu fosfor (P);
- mijlociu aprovizionat cu potasiu (K).

4.2.4. Gleiosolul

Ocupă o suprafaţă de 127,92 ha reprezentând 1,21 % din suprafaţa cartată.

Se întâlneşte în zona de câmpie înaltă cu un relief reprezentat printr-un fund de vale.
Roca mamă pe care s-a format este reprezentată de depozite fluviatile mijlocii fine.
Apa freatică se găseşte la o adâncime de cca. 1-1,5 m.

Caracterizare morfologică:
- At = 0-8 cm, culoare brun cenuşiu vineţie, textură luto-argiloasă, structură poliedric
subangulară, umed, consistenţă fermă, nu face efervescenţă;
- AoGO3 = 8-20 cm, culoare brun cenuşiu vineţie, textură luto-argiloasă, structură poliedric
angulară mare, umed consistenţă fermă, nu face efervescenţă;
- A/BGO4 = 20-50cm, culoare cenuşiu vineţiu albăstruie, textură luto-argiloasă, structură
poliedric angulară mare, umed, consistenţă fermă, nu face efervescenţă;
- Gr = 50-80 ccm, culoare vineţiu intens albăstruie, textură luto-argiloasă, structură poliedric
angulară mică, umed consistenţă fermă, nu face efervescenţă;
- Gr = 80-125 cm, culoare vineţiu intens albăstruie, textură luto-argiloasă, masiv, consistenţă
fermă, nu face efervescenţă.

41
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Tabel nr. 4.4.

Proprietăţile fizice şi chimice ale gleiosolului
Orizont AoGO3 A/BGO4 Gr Gr
Adâncimi -20 -50 -80 -125
Nisip grosier 2-0,2 mm 4,4 3,8 5,5 7,2
Nisip fin 0,2-0,02 mm 26,0 32,3 34,0 32,0
Praf 0,02-0,001 mm 15,2 12,2 13,5 10,8
Praf 0,001-0,002 mm 15,6 17,0 12,9 15,1
Argilă < 0,002 mm 37,4 34,7 34,1 34,9
Argilă < 0,001 mm 53,0 51,7 47,0 50,0
Textura LA LA LA LA
PH în H2O 7,60 7,80 7,85 7,80
Humus (%) 2,97 2,73
CaCO3 0,16 0,25 0,25 0,25
P (ppm) în extr AL 14,1 9,4 26,4 43,7
N total (%) 0,146
K (ppm) în extr AL 132 134 128 128

Graficul proprietăţilor fizice şi chimice ale gleiosolului

Determinarea fracţiunii granulometrice s-a realizat prin metoda Kacinski.

Nisipul grosier are valori care oscilează între 3,8-7,2%, valoarea minimă fiind în
orizontul A/BGO4, iar valoarea maximă înregistrându-se în orizontul Gr.

42
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Nisipul fin are valori care cresc de la suprafaţa solului spre orizonturile inferioare (26,0-34,0%),
valoarea maximă fiind în orizontul Gr.
Praful are valori oscilatorii între 12,9-17,0% .
Cea mai importantă componentă a fracţiunii granulometrice (argila) are valoarea maximă
în primul orizont (AoGO3=53,0%) apoi valoarea acesteia scade spre orizonturile inferioare.
În urma acestor analize şi în urma consultării diagramei triunghiulare a texturii s-a
determinat textura gleiosolului care este o textură fină (luto-argiloasă) nediferenţiată pe profil.
Reacţia solului (pH-ul) este slab alcalin fără diferenţe semnificative pe profil cu valori
între 7,60-7,85.
Rezerva de humus este mijlocie în primii 50 cm.
Conţinutul în carbonaţi de calciu (CaCO3) este mic.
Conţinutul în azot (N) total este mijlociu în primii 20 cm.
Asigurarea cu fosfor (P) este slabă în primii 50 cm, mijlocie între 50-80 cm şi bună între
80-125 cm.
Asigurarea cu potasiu (K) mobil este mijlocie.

4.2.5. Stagnosolul

Ocupă 11,20 ha care reprezintă 0,11 % din suprafaţa cartată.

Se întâlneşte în zona de Câmpie înaltă pe relief reprezentat prin suprafeţe plane.
Roca mamă pe care s-a format este reprezentată de argile gonflante.
Apa freatică se găseşte la o adâncime de cca. 5-10 m.

Caracterizare morfologică:
- ApW4 = 0-20 cm, culoare cenuşiu foarte închis vineţie, structură poliedric angulară, textură
luto-argiloasă, prezintă rădăcini, nu face efervescenţă;
- AotW5 = 20-31 cm, culoare cenuşiu foarte închis vânătă, structură masiv-prismatică, textură
luto-argiloasă, prezintă rădăcini, nu face efervescenţă, reavăn;
- A/BW5 = 31-46 cm, culoare cenuşiu foarte închis vânătă, structură masiv-prismatică, textură
luto-argiloasă, prezintă rădăcini, nu face efervescenţă, reavăn;

43
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

- BtyW5 = 46-90 cm, culoare cenuşiu închis vânătă, structură prismatică, textură luto-argiloasă,
nu face efervescenţă, perzintă feţe de alunecare, reavăn;
- B/CyW4 = 90-115 cm, culoare cenuşiu gălbuie vineţie, structură poliedric subangulară, textură
luto-argiloasă, face efervescenţă moderată în puncte, prezintă feţe de alunecare, reavăn;
- CKyW4 = 115-150 cm, culoare cenuşiu gălbuie, structură masivă, textură luto-argiloasă, face
moderat efervescenţă, prezintă feţe de alunecare, reavăn.

Tabel nr. 4.5.

Proprietăţile fizice şi chimice ale stagnosolului
Orizont ApW4 AotW5 A/BW5 BtyW5 B/CyW4 CkyW4
Adâncimi 0-20 -31 -46 -90 -115 -150
Nisip grosier 2-0,2 mm 1,7 0,8 1,8 1,8 1,2 1,2
Nisip fin 0,2-0,02 mm 34,4 33,7 34,0 32,8 33,2 32,1
Praf 0,02-0,001 mm 12,7 10,6 9,1 7,5 13,0 8,6
Praf 0,001-0,002 mm 13,2 12,1 11,3 13,7 12,0 12,9
Argilă < 0,002 mm 38,0 42,8 43,8 44,2 40,6 45,2
Argilă < 0,01 mm 51,2 54,9 55,1 57,9 52,6 58,1
Textura LA LA LA LA LA LA
Densitate aparentă (g/cm3) 1,44
Porozitate totală (%) 42,4
Porozitate de aeraţie (%) 20,51
Coeficient higr. (%) 10,6
Capacitate de câmp (%) 25,12
Capacitate de apă utilă (%) 9,22
Conduct. hidraulică (mm/oră) 0,80
Densitate (g/m3) 2,50
Echiv. umidităţii (%) 31,3
Coeficient de ofilire (%) 15,90
Grad de tasare 16,86
Rezerva de humus (t/ha) 85,53 44,19 58,97
PH în H2O 6,05 6,55 6,60 7,00 7,70 8,00
Humus (%) 2,97 2,79 2,73
N total (%) 0,144 0,137
Ca CO3 (%) 13,6 3,8 4,2 3,4 1,9 2,0
P (ppm) în extr AL 170,0 137,4 135,6 93,3 95,0 112,0

K (ppm) în extrAL 26,13 27,31 27,71

Suma bazelor SB me/100 g sol 4,73 4,93 4,23
complet uscat
Al mobil 30,86 32,24 31,94
Capacitatea totală de schimb 84,67 84,70 86,75
cationic Ţ me/100 g sol
complet uscat

44
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Graficul proprietăţilor fizice şi chimice ale stagnosolului

Pentru determinarea fracţiunii granulometrice s-au făcut următoarele analize:

- nisip grosier;
- nisip fin;
- praf;
- argilă.
Nisipul grosier are valori care oscilează între 0,8-1,8%, valoarea minimă înregistrându-se
AotW5, iar cea maximă în orizontul A/BW5.
Nisipul fin are valori aproximativ egale care oscilează într-un interval foarte mic între
32,1-34,4%.
Praful, la fel ca şi nisipul fin, oscilează într-un interval foarte mic cu valori între 11,3-13,2%.
Cea mai importantă componentă a fracţiunii granulometrice, argila, are valori oscilatorii
între 51,2-58,1%, valoarea minimă înregistrându-se în orizontul ApW4, iar cea maximă în
orizontul CkyW4.
În urma acestor analize şi în urma studierii diagramei triunghiulare a texturii s-a
determinat textura care este fină (luto-argiloasă) nediferenţiată pe profil.
Densitatea aparentă având valoarea de 1,44 g/cm3 este mijlocie. Porozitatea totală a
solului este mică (42,4%).

45
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Gradul de tasare care are valoarea de 16,86% ne arată că stagnosolul este moderat tasat.
Porozitatea de aeraţie este mijlocie până la 90 cm.
Stagnosolul se caracterizează printr-un coeficient de ofilire mijlociu care are valoarea de
15,90%.
Conţinutul în carbonaţi de calciu (CaCO3) este mare în primii 20 cm şi mijlociu între 20-
150 cm.
Stagnosolul se caracterizează prin reacţie slab acidă în primii 46 cm, neutră între 46-90
cm şi slab alcalină între 90-150 cm.
Capacitatea totală de schimb cationic este extrem de mare în primii 46 cm.
Suma bazelor schimbabile este foarte mică în primii 46 cm.
Procentul de humus fiind între 2,73-2,97% ne indică un conţinut slab de humus al solului.
Conţinutul în azot total (N) este mic în primii 31 cm.
Aprovizionarea cu fosfor (P) este foarte bună pe întreg profilul având valori cuprinse
între 93,3-170,0 ppm.
Aprovizionarea cu potasiu (K) este extrem de slabă îm primii 46 cm.

4.2.6. Vertosolul

Ocupă o suprafaţă de 179,64 ha, reprezrntând 1,70 % din suprafaţa cartată.

Se întâlneşte în Câmpia înaltă pe o suprafaţă plană.
Roca mamă pe care s-a format este reprezentată de argile gonflante.
Apa freatică se întâlneşte la o adâncime de cca. 5-10 m.

Caracterizare morfologică:
- Ap = 0-25 cm, culoare brună închisă, textură luto-argiloasă, structură poliedric
subangulară mică, slab dezvoltat, uscat, consistenţă fermă, nu face efervescenţă;
- Ay = 25-37 cm, culoare brună închisă, textură luto-argiloasă, masiv, uscat, consistenţă foarte
fermă, nu face efervescenţă;
- A/ByW3 = 37-59 cm, culoare brun închisă, textură luto-argiloasă, structură poliedric
subangulară mică, moderat dezvoltat, reavăn, consistenţă fermă, nu face efervescenţă;

46
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

- BvyW4 = 59-100 cm, culoare brun închisă, textură luto-argiloasă, structură poliedric
subangulară medie, moderat dezvoltat, consistenţă fermă, nu face efervescenţă, reavăn;
- B/CyW5 = 100-110 cm, culoare brun închisă gălbuie, textură luto-argiloasă, structură poliedric
subangulară medie, moderat dezvoltat, consistenţă fermă, nu face efervescenţă;
- CW4 = 110-130 cm, culoare gălbui brunie cu aspect marmorat, masiv, jilav, consistenţă
friabilă, nu face efervescenţă.
Tabel nr. 4.6.
Proprietăţile fizice şi chimice ale vertosolului
Orizont Ap Ay A/ByW2 BvyW3 B/CyW4 CW4
Adâncimi 0-25 -37 -59 -100 -110 -130
Nisip grosier 2-0,2 mm 1,00 0,8 1,00 0,6 0,6 0,9
Nisip fin 0,2-0,02 mm 28,5 26,4 27,7 25,2 27,9 27,5
Praf 0,02-0,001 mm 12,3 16,1 12,2 15,7 15,2 13,7
Praf 0,001-0,002 mm 15,9 14,5 13,9 13,2 14,9 12,4
Argilă < 0,002 mm 42,3 42,2 45,2 45,3 45,4 45,5
Argilă fină < 0,01 mm 58,2 56,7 59,1 58,5 56,3 57,9
Textura LA LA AL AL LA AL
Densitatea aparentă (g/cm3) 1,53 1,52
Porozitate totală (%) 39,5 39,4
Porozitate de aeraţie (%) 2,26 1,76
Coeficient higr. (%) 9,9 10,7
Capacitatea de câmp (%) 24,34 24,76
Capacitatea de apă utilă (%) 9,49 8,71
Conduct. hidraulică (mm/oră) 0,3-0,5 0,2
Densitatea (g/cm3) 2,53 2,51
Echivalentul umidităţii (%) 29,62 29,60
Coeficientul de ofilire (%) 14,85 16,05
Grad de tasare 22,55 25,66
Rezerva de humus (t/ha) 237
PH în H2O 6,45 6,70 7,10 7,15 7,40 8,10
Humus (%) 3,35 3,04 2,73
N total (%) 0,165 0,15
CaCO3 0,1 0,10
P (ppm) în extr AL 2,2 2,1 1,9 1,9 1,7 1,8
K (ppm) în extr AL 163 166 136 128 128 142
Suma bazelor SB (me/100g 24,0 25,0
sol complet uscat)
Suma hidrogenului SH 3,88 3,25
(me/100 g sol complet uscat)
Capacitatea totală de schimb 27,88 28,25
cationic Ţ (me/100 g sol
complet uscat)
Grad de saturaţie în baze (V 86,08 88,49
%)

47
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Graficul proprietăţilor fizice şi chimice ale vertosolului

Determinarea fracţiunii granulometrice s-a realizat prin metoda Kacinski.

Nisipul grosier are valori aproximativ egale care oscilează într-un interval foarte mic
între 0,6-1,00%, valoarea minimă înregistrându-se în orizontul BvyW3, iar valoarea maximă în
orizontul Ap.
Nisipul fin are valori care oscilează într-un interval foarte mic cuprins între 25,2-28,5%;
valoarea minimă o întâlnim în orizontul BvyW3, iar pe cea maximă în orizontul Ap.
Procentul de praf este cuprins între 12,4-15,9% şi descreşte de la suprafaţa solului spre
orizonturile inferioare. Valoarea maximă se înregistrează în orizontul Ap, iar valoarea minimă se
înregistrează în orizontul CW4.
Argila, fiind cea mai importantă componentă a fracţiunii granulometrice, are valori
relativ uniforme care oscilează într-un interval foarte scurt cuprins între 56,3% în orizontul
B/CyW4, şi 59,1% în orizontul A/ByW2.
În urma analizelor tuturor componentelor fracţiunii granulometrice şi pe baza consultării
diagramei triunghiulare a texturii s-a determinat textura solului. Textura vertosolului este fină,
diferenţiată pe profil. În primii 37 cm textura este luto-argiloasă, iar între 37-130 cm este argilo-
lutoasă.
Densitatea aparentă este mijlocie având valori medii de 1,53 g/cm3.

48
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Porozitatea totală având valori de circa 39,5% este mică.

Porozitatea de aeraţie are valori de 2,26% în orizontul Ay şi 1,76% în orizontul A/ByW 2.
Conform acestor date solul are o porozitate de aeraţie mică.
Coeficientul de ofilire are valori cuprinse între 14,85-16,05% care indică faptul că acesta
este mare.
Capacitatea de câmp este mijlocie având valori cuprinse între 24,34-24,76%.
Valorile între 8,71-9,49% ale capacităţii de apă utile ne indică faptul că aceasta este mică.
Carbonatul de calciu (CaCO3) este absent până la100 cm, iar între 100-130 cm conţinutul
în carbonaţi de calciu este mic.
Vertosolul se caracterizează prin reacţie slab acidă în primii 37 cm, neutră între 37-100
cm şi slab alcalină între 100-130 cm având valori cuprinse între 6,45 în orizontul Ap şi 8,10 în
orizontul CW4.
Suma bazelor este mijlocie în primii 37 cm având valoarea medie de 25 me/100 g sol
complet uscat.
Aciditatea hidrolitică având valori cuprinse între 3,25-3,88 me/100 g sol complet uscat
este mică în primii 37 cm.
Capacitatea totală de schimb cationic este mijlocie în primii 37 cm având valori cuprinse
între 27,88-28,25 me/100 g sol complet uscat.
În funcţie de gradul de saturaţie în baze, care are valori cuprinse între 86,08-88,49%,
putem spune că vertosolul este eubazic în primii 37 cm.
Procentul de humus, fiind cuprins între 2,73-3,35% în primii 59 cm, este mic.
Aprovizionarea cu azot total (N) a solului este mijlocie, procentul de azot finnd între
0,15-0,165% în primii 37 cm.
Conţinutul de fosfor mobil (P) al solului descreşte de la suprafaţă spre orizonturile
inferioare având valori între 1,7-2,2 ppm. În funcţie de aceste valori putem spune că
aprovizionarea cu fosfor mobil a vertosolului este extrem de slabă.
Conţinutul de potasiu (K) al vertosolului are valori care oscilează, de-a lungul profilului,
între 128-163 ppm; valoarea minimă se înregistrează în orizontul BvyW 3, iar cea maximă în
orizontul Ap. Conform acestor valori putem spune că solul este mijlociu aprovizionat cu fosfor.

4.3. REZULTATE ŞI DISCUŢII

49
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Calcularea notelor de bonitare s-a făcut conform metodologiei de bonitare prezentată în

capitolul III.
În funcţie de notele de bonitare obţinute prin calcul, solurile se împart în 10 clase de
fertilitate după cum urmează:
- între 91 şi 100 de puncte clasa I de fertilitate;
- între 81 şi 90 de puncte clasa a II-a de fertilitate;
- între 71 şi 80 de puncte clasa a III-a de fertilitate;
- între 61 şi 70 de puncte clasa a IV-a de fertilitate;
- între 51 şi 60 de puncte clasa a V-a de fertilitate;
- între 41 şi 50 de puncte clasa a VI-a de fertilitate;
- între 31 şi 40 de puncte clasa a VII-a de fertilitate;
- între 21 şi 30 de puncte clasa a VIII-a de fertilitate;
- între 11 şi 20 de puncte clasa a IX-a de fertilitate;
- între 1 şi 10 puncte clasa a X-a de fertilitate.
Notele de bonitare au fost calculate pentru principalele culturi şi folosinţe.
Pe baza notelor de bonitare calculate au fost întocmite un număr de 5 tabele (4.7, 4.8., 4.9.,
4.10., 4.11.).
În tabelul 4.7. sunt prezentate notele de bonitare şi clasele de fertilitate ale principalelor
tipuri de soluri pentru culturile de cartof şi sfeclă. Pentru culturile respective, solurile au
următoarele note de bonitare şi clase de fertilitate:
a) pentru cultura cartofului:
- preluvosolul are 41 de puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate;
- luvosolul are 16 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 52 puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate;
- gleiosolul are 7 puncte şi face parte din clasa a X-a de fertilitate;
- stagnosolul are 15 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- vertosolul are 37 puncte şi face parte din clasa a VII-a de fertilitate.
b) pentru cultura sfeclei de zahăr:
- preluvosolul are 52 de puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate;
- luvosolul are 14 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;

50
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

- eutricambosolul are 65 puncte şi face parte din clasa a IV-a de fertilitate;

- gleiosolul are 14 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- stagnosolul are 28 puncte şi face parte din clasa a VIII-a de fertilitate;
- vertosolul are 26 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate.
Tabel nr.4.7.
Pretabilitatea solurilor la culturile de cartof şi sfeclă

Nr. Cartof Sfeclă

Crt. Tipul de sol Nota Clasa Nota Clasa
1. Preluvosolul 41 VI 52 V
2. Luvosolul 16 IX 14 IX
3. Eutricambosolul 52 V 65 IV
4. Gleiosolul 7 X 14 IX
5. Stagnosolul 15 IX 28 VIII
6. Vertosolul 37 VII 26 VI

În tabelul 4.8. sunt prezentate notele de bonitare şi clasele de fertilitate ale principalelor
tipuri de soluri pentru culturile de grâu şi porumb. Pentru culturile respective, solurile au
următoarele note de bonitare şi clase de fertilitate:
a) pentru cultura grâului:
- preluvosolul are 65 de puncte şi face parte din clasa a IV-a de fertilitate;
- luvosolul are 29 puncte şi face parte din clasa a VIII-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 66 puncte şi face parte din clasa a IV-a de fertilitate;
- gleiosolul are 16 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- stagnosolul are 47 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate;
- vertosolul are 58 puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate.
b) pentru cultura porumbului:
- preluvosolul are 65 de puncte şi face parte din clasa a IV-a de fertilitate;
- luvosolul are 16 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 73 puncte şi face parte din clasa a III-a de fertilitate;
- gleiosolul are 18 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- stagnosolul are 37 puncte şi face parte din clasa a VII-a de fertilitate;
- vertosolul are 57 puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate.
Tabel nr. 4.8.

51
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Pretabilitatea solurilor pentru culturile de grâu şi porumb

Nr. Grâu Porumb

Crt. Tipul de sol Nota Clasa Nota Clasa
1. Preluvosolul 66 IV 65 IV
2. Luvosolul 29 VIII 16 IX
3. Eutricambosolul 66 IV 73 III
4. Gleiosolul 16 IX 18 IX
5. Stagnosolul 47 VI 37 VII
6. Vertosolul 58 V 57 V

În tabelul 4.9. sunt prezentate notele de bonitare şi clasele de fertilitate ale principalelor
tipuri de soluri pentru culturile de orz şi floarea soarelui. Pentru culturile respective, solurile au
următoarele note de bonitare şi clase de fertilitate:
a) pentru cultura orz:
- preluvosolul are 58 de puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate;
- luvosolul are 22 puncte şi face parte din clasa a VIII-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 72 puncte şi face parte din clasa a III-a de fertilitate;
- gleiosolul are 16 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- stagnosolul are 46 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate;
- vertosolul are 57 puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate.
b) pentru cultura florii soarelui:
- preluvosolul are 66 de puncte şi face parte din clasa a IV-a de fertilitate;
- luvosolul are 18 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 73 puncte şi face parte din clasa a III-a de fertilitate;
- gleiosolul are 25 puncte şi face parte din clasa a VIII-a de fertilitate;
- stagnosolul are 26 puncte şi face parte din clasa a VIII-a de fertilitate;
- vertosolul are 52 puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate.

Tabel nr. 4.9.

52
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Pretabilitatea solurilor pentru culturile de orz şi florea soarelui

Nr. Orz Floarea soarelui

Crt. Tipul de sol Nota Clasa Nota Clasa
1. Preluvosolul 58 V 66 IV
2. Luvosolul 22 VIII 18 IX
3. Eutricambosolul 72 III 65 IV
4. Gleiosolul 16 IX 25 VIII
5. Stagnosolul 46 VI 26 VIII
6. Vertosolul 57 V 52 V

În tabelul 4.10. sunt prezentate notele de bonitare şi clasele de fertilitate ale principalelor
tipuri de soluri pentru culturile de lucernă şi trifoi. Pentru culturile respective, solurile au
următoarele note de bonitare şi clase de fertilitate:
a) pentru cultura lucernei:
- preluvosolul are 41 de puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate;
- luvosolul are 12 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 58 puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate;
- gleiosolul are 14 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- stagnosolul are 45 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate;
- vertosolul are 46 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate.
b) pentru cultura trifoiului:
- preluvosolul are 52 de puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate;
- luvosolul are 17 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 47 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate;
- gleiosolul are 14 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- stagnosolul are 47 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate;
- vertosolul are 47 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate.

Tabel nr. 4.10.

53
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Pretabilitatea solurilor pentru culturile de lucernă şi trifoi

Nr. Lucernă Trifoi

Crt. Tipul de sol Nota Clasa Nota Clasa
1. Preluvosolul 41 VI 52 V
2. Luvosolul 12 IX 17 IX
3. Eutricambosolul 58 V 47 VI
4. Gleiosolul 14 IX 14 IX
5. Stagnosolul 45 VI 47 VI
6. Vertosolul 46 VI 47 VI

În tabelul 4.11. sunt prezentate notele de bonitare şi clasele de fertilitate ale principalelor
tipuri de soluri pentru folosinţa arabilă şi păşuni. Pentru culturile respective, solurile au
următoarele note de bonitare şi clase de fertilitate:
a) pentru folosinţa arabilă:
- preluvosolul are 66 de puncte şi face parte din clasa a IV-a de fertilitate;
- luvosolul are 25 puncte şi face parte din clasa a VIII-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 68 puncte şi face parte din clasa a IV-a de fertilitate;
- gleiosolul are 20 puncte şi face parte din clasa a IX-a de fertilitate;
- stagnosolul are 37 puncte şi face parte din clasa a VII-a de fertilitate;
- vertosolul are 59 puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate.
b) pentru păşuni:
- preluvosolul are 73 de puncte şi face parte din clasa a III-a de fertilitate;
- luvosolul are 44 puncte şi face parte din clasa a VI-a de fertilitate;
- eutricambosolul are 81 puncte şi face parte din clasa a II-a de fertilitate;
- gleiosolul are 36 puncte şi face parte din clasa a VII-a de fertilitate;
- stagnosolul are 59 puncte şi face parte din clasa a V-a de fertilitate;
- vertosolul are 66 puncte şi face parte din clasa a IV-a de fertilitate.

Tabel nr. 4.11.

54
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Pretabilitatea solurilor pentru folosinţele arabil şi păşuni

Nr. Arabil Păşuni

Crt. Tipul de sol Nota Clasa Nota Clasa
1. Preluvosolul 66 IV 73 III
2. Luvosolul 25 VIII 44 VI
3. Eutricambosolul 68 IV 81 II
4. Gleiosolul 20 IX 36 VII
5. Stagnosolul 37 VII 59 V
6. Vertosolul 59 V 66 IV

Ca o caracterizare din punct de vedere ameliorativ, pentru fiecare tip de sol putem afirma
următoarele:
a) preluvosolul este irigabil cu restricţii mari, datorită excesului de umiditate din precipitaţii.
Necesită lucrări complexe de combatere a excesului de umiditate din precipitaţii. Solul
necesită sistem specific de lucrări cu restricţii mari de mecanizabilitate datorită compactităţii
şi portanţei reduse. Pentru efectuarea arăturilor este necesar un consum ridicat de energie şi
perioadă mijlocie de lucru. Solul necesită sistem obişnuit de fertilizare şi amendare moderată.
Dozele de îngrăşăminte chimice şi organice necesare a fi aplicate se vor stabili prin
întocmirea planului de fertilizare în funcţie de rezultatele cartării agrochimice.
b) luvosolul este irgabil cu restricţii mari datorită pantei, erozinii în suprafaţă şi capacităţii de
apă utilă redusă. Necesită sisteme de cultură antierozionale datorită pantei şi eroziunii în
suprafaţă. Necesită sistem specific de lucrare a solului cu restricţii mari la mecanizabilitate
datorită compactităţii, pantei şi eroziunii în suprafaţă. Lucrările solului necesită consum
moderat de energie şi perioadă lungă de lucru. Solul necesită sistem obişnuit de fertilizare şi
amendare moderată datorită acidităţii. Dozele de îngrăşăminte chimice şi organice necesare a
fi aplicate se vor stabili prin întocmirea planului de fertilizare în funcţie de rezultatele cartării
agrochimice.
c) eutricambosolul este irigabil cu restricţii moderate datorită excesului de umiditate de natură
freatică. Necesită lucrări de prevenire a excesului de umiditate freatică şi din precipitaţii.
Necesită sistem specific de lucrare va solului cu restricţii mari de mecanizabilitate datorită
compactităţii şi portanţei reduse. Lucrările solului necesită consum moderat de energie şi
perioadă lungă de lucru. Solul necesită sistem obişnuit de fertilizare. Dozele de îngrăşăminte

55
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

chimice şi organice necesare a fi aplicate se vor stabili prin întocmirea planului de fertilizare
în funcţie de rezultatele cartării agrochimice.
d) gleiosolul este irigabil cu restricţii mari datorită excesului de umiditate freatică şi din
inundaţii. Necesită lucrări complexe de combatere a excesului de umiditate din inundaţii, din
pânza freatică şi din precipitaţii. Solul este ameliorabil printr-un sistem specific de lucrare a
solului cu restricţii mari de mecanizabilitate datorită compactităţii şi portanţei reduse.
e) stagnosolul este irigabil cu restricţii moderate datorită excesului de umiditate din precipitaţii.
Necesită lucrări simple de combatere a excesului de umiditate din precipitaţii. Necesită
sistem specific de lucrare a solului cu restricţii mari de mecanizabilitate datorită compactităţii
şi portanţei reduse. Lucrările solului necesită consum ridicat de energie şi perioadă mijlocie
de lucru. Solul necesită sistem obişnuit de fertilizare. Dozele de îngrăşăminte chimice şi
organice necesare a fi aplicate se vor stabili prin întocmirea planului de fertilizare în funcţie
de rezultatele cartării agrochimice.
f) vertosolul este irigabil cu restricţii mari datorită excesului de umiditate din precipitaţii.
Necesită lucrări de combatere a excesului de umiditate din precipitaţii. Necesită sistem
specific de lucrare a solului cu restricţii mari de mecanizabilitate datorită compactităţii şi
portanţei reduse. Lucrările solului necesită consum ridicat de energie şi perioadă mijlocie de
lucru. Solul necesită sistem obişnuit de fertilizare şi amendare moderată datorită acidităţii.
Dozele de îngrăşăminte chimice şi organice necesare a fi aplicate se vor stabili prin
întocmirea planului de fertilizare în funcţie de rezultatele cartării agrochimice.

56
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

CONCLUZII

Din analiza datelor climatice menţionate reiese că perimetrul studiat prezintă un climat
temperat continental moderat cu slabe influenţe mediteraneene şi oceanice. Sunt caracteristice
iernile blânde şi veri nu prea călduroase.
Teritoriul localităţii Gătaia se încadrează după Koppen în formula Cfbx adică un climat
temperat cu precipitaţii în tot timpul anului şi în special la începutul verii, cu temperatura medie
a lunii mai între 22-20°C, iar a lunii celei mai reci nu scade sub –3°C.
Valorile indicelui de ariditate situează tertoriul Gătăii în zona de silvostepă.
Analizând datele climatice şi corelându-le cu cerinţele plantelor cultivate se desprind
următroarele concluzii:
- temperatura medie anuală, temperaturile medii lunare şi suma gradelor de temperatură în
perioada de vegetaţie satisfac în general cerinţele de creştere şi dezvoltare a majorităţii
plantelor de cultură;
- temperatura medie absolută dăunează culturilor agricole mai ales în anii în care lipseşte
stratul de zăpadă;
- temperaturile maxime absolute dăunează culturii cartofului. Când acestea se suprapun cu o
perioadă de secetă, suferă culturile de leguminoase şi porumbul.
Primele brume apărând la sfârşitul lunii septembrie, nu afectează culturile agricole,
excepţie făcând culturile de leguminoase târzii.
Ultimele brume şi îngheţuri de primăvară sunt dăunătoare plantelor şi afectează în special
pomii fructiferi şi legumele.
Cantitatea medie anuală de precipitaţii este favorabilă pentru creşterea şi dezvoltarea
plantelor agricole, însă repartizarea neuniformă face ca în anumite perioade plantele să sufere de
secetă când este necesar un aport suplimentar de apă prin irigare.
Regimul eolian nu prezintă importanţă pentru plantele cultivate şi nici nu necesită
executarea ubor lucrări speciale.
În concluzie, se poate afirma că în funcţie de condiţiile climatice existente există
posibilitatea cultivării şi dezvoltării majorităţii plantelor agricole care se cultivă în zonă.

57
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

În cazul unei generalizări, sau în cazul folosirii unei hărţi cu scări de lucru mai mici,
această grupare se poate simplifica în 5 grupe de favorabilitate sau pretabilitate după cum
urmează:
- grupa A între 81-100 de puncte, soluri foarte favorabile I;
- grupa B între 61-80 de puncte, soluri foarte favorabile II;
- grupa C între 41-60 de puncte, soluri favorabile I;
- grupa D între 21-40 de puncte, soluri favorabile II;
- grupa E între 1-20 de puncte, soluri puţin favorabile.
În funcţie de această grupare putem concluziona următoarele:
- preluvosolul este foarte favorabil II pentru culturile de grâu, porumb şi floarea soarelui şi
favorabil I pentru culturile de cartof, sfeclă, lucernă şi trifoi;
- luvosolul este puţin favorabil pentru culturile de porumb, floarea soarelui, cartofi, sfeclă,
lucernă şi trifoi şi este favorabil II pentru culturile de orz şi grâu;
- eutricambosolul este foarte favorabil II pentru culturile de orz, grâu, porumb, floarea
soarelui şi sfeclă, iar pentru culturile de cartof, lucernă şi trifoi este favorabil I;
- gleiosolul este puţin favorabil pentru culturile de grâu, porumb, cartof, sfeclă, lucernă şi
trifoi, iar pentru cultura de floarea soarelui este favorabil II;
- stagnosolul este favorabil I pentru culturile de orz, grâu, lucernă şi trifoi, pentru culturile de
floarea soarelui şi sfeclă este favorabil II, iar pentru cultura cartofului este puţin favorabil;
- vertosolul este favorabil I pentru culturile de orz, grâu, porumb, floarea soarelui, lucernă şi
trifoi, iar pentru culturile de cartof şi sfeclă este favorabil II.

58
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

BIBLIOGRAFIE

Cărţi şi lucrări de autor în edituri

1. Blaga Gh., Filipov F., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., Pedologie, Editura Academic Pres. Cluj - Napoca, 2005,
2. Blaga Gh., Filipov F., Paulette Laura, Rusu I., Udrescu S., Vasile D., Pedologie, Editura Academic Mega, Cluj
- Napoca, 2008,
3. Borcean I., Ţărău D., Borcean A., David Gh., Borcean E. Fitotehnia şi protecţia culturilor de câmp, Editura
de Vest Timişoara 2005.
4. Borcean I., Borcean A., David Gh., Cultura şi protecţia cerealelor, Ed. Agroprint Timişoara, 2002,
5. Borza I., Ţărău D., Ţărău Irina, Soils degradation process and restoring measures in south-west Romania.
Procedings of the Symposium, Ed. Oriz. Universitare, Timişoara, 2001,
6. Coste I., Borza I., Arsene G.G., Ecologie generală şi agricolă, Edit. Oriz. Universitare Timişoara, 2001,
7. Dumitru M şi colab, Monitoringul stării de calitate a solurilor din România, Ed. GNP, Bucureşti, 2000,
8. Dumitru V., Popescu C., Grecu Florina – Pedologie, lucrări practice, Ed. Universitaria Craiova, 2006
9. Florea N., Dumitru M, Ştiiţa solului în România secolului al XX-lea, Ed. Cartea pentru toşi, Bucureşti, 2002,
10. Florea N., Munteanu I. şi colab., Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor SRTS-2000 Ed. Univ. “A.I.
Cuza” Iaşi, 2000,
11. Goian M., Agrochimie, Ed. Marineasa, 2000
12. Goian M., Crista F., Agricultura alternativă conjuncturală în România azi, Editura Orizonturi
universitare, Timişoara, 2004
13. Mihalache M., Andrieş N., Teaci D., Bonitare, Favorabilitate şi Evaluarea Agronomică, Ed. Corvin, Deva,
2001,
14. Mihalache M. – Pedologie – geneza, proprietăţile şi taxonomia solurilor, Ed. Ceres Bucureşti, 2006
15. Mihuţ Casiana, Laţo K. – Pedologie, lucrări practice, Ed. Agroprint Timişoara, 2006
16. Mihuţ Casiana, Laţo K. – Pedologie, metode de analiză, Ed. Gutenberg Univers Arad, 2007
17. Niţă L. – Pedologie, Ed. Eurobit Timişoara, 2007
18. Oanea N. – Pedologie generală, Ed. Alutus Miercurea Ciuc, 2005
19. Păcurar I, Buta M. – Pedologie şi bonitarea terenurilor agricole, lucrări practice, Ed. AcademicPress Cluj
Napoca, 2007
20. Popescu Cristian - Pedologie – Bonitare funciară, Editura Universitaria Craiova, 2006, ISBN 973-742-400-x ;
978 – 973 – 742 – 400 -6, 404 pg
21. Rusu T., Paulette Laura, Cacovean H., Turcu V. – Fizica, hidrofizica, chimia şi respiraţia solului, Ed.
Risoprint Cluj Napoca, 2007
22. Ştefan V., Ecopedologie, Ed. Marineasa Timişoara, 2000,

59
 Raul Ivașcu – Caracterizarea tehnologică a principalelor tipuri de sol din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş

Studii şi articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferinţe

1. Borza I , Tarau D., Tarau Irina , Vlad H , 2004, Florea M, Quality state monitoring and its role in
ecological restoring measures substantiation of soil degraded areas in West Romania Plain Lcr. Şt.
USAMVB Timişoara, Facultatea de agricultură, Timişoara 20-21 Mai,
2. Buta M. – Cercetări privind evaluarea calitativă a solurilor din Dealurile Cojocna-Sic, subunitate a
Câmpiei Transilvaniei, Teză de doctorat, U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, 2009
3. Dumitru M., Ştefănescu S., Scheme agro-ambientale în contextul dezvoltării rurale, Ştiinţa Solului nr. 2,
vol, XXXIV, 2000,
4. K. Laţo, I. Rusu - Caracterizarea morfologică, fizică şi chimică a solurilor din perimetrul localităţii
Gătaia, judeţul Timiş, Durable agriculture, agriculture of the future, Facultatea de Agricultură din Craiova,
1582-9391, 2005
5. K. Laţo, I. Rusu - Capacitatea de producţie a terenurilor agricole din perimetrul localităţii Gătaia,
judeţul Timiş, Lucrări ştiinţifice, Facultatea de Agricultură, Vol. XXXVII, 1221-5279, 2006
6. K. Laţo, I. Rusu - Caracterizarea morfologică, fizică şi chimică a solurilor din perimetrul localităţii
Berzovia, judeţul Caraş-Sevein, Durable agriculture, agriculture of the future, Facultatea de Agricultură din
Craiova, 1582-9391, 2006
7. K. Laţo, I. Rusu - area occupied by saline soils in Banat Plain, Proceedings of the 30th conference of
agriculture students with international participation, Novi Sad, 2006
8. K. Laţo, I. Rusu - Soil favorability around Berzovia (Caraş Severin county) from main crops and
agricultural utilisation, Lucrări ştiinţifice, Facultatea de Agricultură, Vol. XXXIX, 1221-5279, 2007
9. Laţo K., I. Rusu, Niţă L., Casiana Mihuţ - The sutability of the agricultural lands in Voiteg, Timiş county
to the agricultural culture and uses, Lucrări Ştiinţifice, Facultatea de Agricultură, Vol. XXXX, 1221-5279,
2008

60