2.

AFECTIUNEA – INSUFICIENTA CARDIACA

2.1. Definitie

Insuficienta cardiaca este incapacitatea inimii de a asigura irigatia sanguine necesara

tesuturilor si organelor din corp.

Din diferite cauze, inima a devenit slăbită sau miocardul (mușchiul inimii) s-a
îngroșat și a devenit mai rigid. Acest lucru afectează funcționarea inimii, astfel încât în
insuficiența cardiacă se vorbește despre o circulație deficitară globală, la nivelul tuturor
organelor și țesuturilor. O circulație defectuoasă poate duce la complicații grave de sănătate.

Inima este formată din 4 camere: 2 atrii în partea superioară și 2 ventriculi în partea
inferioară. Între acestea, sângele circulă constant, iar fiecare cameră are rolul său. Există
cazuri de insuficiență cardiacă în care ventriculii sunt rigizi, iar umplerea lor cu sânge nu are
loc corespunzător. În alte cazuri, aceștia se extind prea mult, ceea ce afectează ejecția
sângelui. Insuficiența cardiacă poate afecta ambii ventriculi sau numai unul dintre aceștia.

2.1.1. Cauzele insuficienței cardiace

Insuficiența cardiacă este o afecțiune care se dezvoltă treptat, fiind determinată de

anumite afecțiuni sau factori care suprasolicită inima constant. Astfel, ea se deteriorează și
devine incapabilă să acopere cerințele organismului.

Printre cauzele insuficienței cardiace se numără:

 Boala coronariană (cardiopatia ischemică) – cea mai frecventă boală cardiovasculară.

Aceasta este reprezentată de ateroscleroza (depunerea plăcilor de grăsimi) formată la

nivelul arterelor coronare care irigă inima. Boala produce ischemie la nivelul cordului, adică
acesta este privat de sânge oxigenat pentru o perioadă de timp. În cazurile grave, poate
surveni un infarct de miocard.

 Infarctul de miocard – reprezentat de necroza (moartea) unei părți a inimii.

Deoarece o parte a inimii nu mai funcționează, organul va fi suprasolicitat.

 Hipertensiunea arterială – această afecțiune supune inima unui efort suplimentar, ceea
ce în timp duce la slăbirea acesteia.
 Cardiomiopatie – leziuni ale mușchiului cardiac provocate de infecții, alte boli
cardiace, consum cronic de alcool sau droguri, dar și de unele medicamente.
 Defecte ale valvelor inimii – valvele inimii au rol de supapă.

Dacă acestea nu funcționează corect, sângele se poate reîntoarce în inimă.

8
  Malformații congenitale – defecte structurale.
 Miocardita – inflamație a miocardului.
 Aritmii – bătăile prea rapide suprasolicită mușchiul cardiac.
 Afecțiuni tiroidiene
 Diabetul zaharat
 HIV-ul
 Unele medicamente pentru diabet, antiaritmice, anestezice, antiinflamatoare și multe
altele.
 Consumul cronic de alcool 
 Fumatul – afectează circulația sangvină (îngroașă sângele).
 Obezitatea – este asociată cu problemele cardiovasculare.

2.2. Simptomatologie

Simptomele insuficientei cardiac globale sunt tahicardia (inima incearca sa

compenseze deficitul circulator printr-un ritm mai rapid), hipertrofia musculaturii
ventriculilor (prin activitatea contractila mai intensa), dispnee (datorita afectarii circulatiei
pulmonare), cianoza (datorita stazei circulatorii), edeme la membrele inferioare (prin retentia
de apa si cresterea presiunii in teritoriul venos), hepatomegalie (prin acumularea de sange in
vasele ficatului), oligurie (prin scaderea debituui sanguine renal), vene jugulare turgescente
(umflate, supraumplute).

Semnele insuficienței cardiace pot fi diferite de la un pacient la altul, în funcție de

gravitatea bolii:

 Stare generală de oboseală și slăbiciune;

 Palpitații (tremur la nivelul pieptului) sau bătăi neregulate ale inimii (prea lente sau
prea rapide);
 Edemul membrelor inferioare (din cauza întoarcerii lichidului);
 Edemul abdomenului (ascită);
 Intoleranță la efort (pacientul obosește repede în timpul activității fizice);
 Dificultăți de respirație în timpul efortului fizic;
 Creșterea în greutate (din cauza retenției de lichide);
 Tuse ;
 Lipsa apetitului;
 Dureri sau amorțeli ale membrelor în timpul efortului fizic;
 Amețeli; 
 Leșin;
 Respirație scurtă ;
 Durere în piept;

Simptomele severe (spre exemplu, o durere toracică care depășește 10 minute și nu se

ameliorează la repaus sau pierderea stării de conștiență) trebuie să trimită pacientul direct la

9
urgențe. În cazul insuficienței cardiace, există un risc crescut de infarct de miocard și accident
vascular cerebral. 

2.3. Clasificare

Insuficienta cardiaca se instaleaza atunci cand unul sau mai multi dintre acesti factori
nu functioneaza normal , astfel:
 Disfunctia sistolica – adica muschiul inimii nu mai dezvolta suficienta putere (scade
eficienta contractila).
Cauze:
o cardiopatia ischemica (arterele care alimenteaza cu sange muschiul inimii se
ingusteaza sau se infunda  prin depunerea de grasimi - ateromatoza  si
cheaguri de sange, ducand la scaderea functiei musculare sau chiar moartea
celulelor inimii – infarctul miocardic. 
Cauzele cele  mai frecvente sunt  fumatul, hipertensiunea  si diabetul zaharat care
se potenteaza reciproc);
o toxice cardiac: cel mai frecvent alcoolul;
o infectii/inflamatii ale muschiului (miocardita);
o anomalii ale genelor care controleaza  formarea muschiului inimii
(cardiomiopatii primare);
o boli endocrine (diabet zaharat, disfuntie tiroidiana) etc
Consecinte:  scaderea puterii de contractie face ca inima, pe de o parte,  sa fie
incapabila sa pompeze  eficient ( ceea ce duce la scaderea  cantitatii de sange ejectat in
sistemul  arterial si  reducerea perfuziei organelor  cu sange oxigenat), iar pe de alta parte
inima preia cu dificultate sangele care se reintoarce din organism, ceea ce duce    la stagnarea
acestuia  in plamani, in vene,  in tesuturi (congestia pulmonara si  sistemica)  .
Apar astfel urmatoarele manifestari:
o Manifestari date de congestia pulmonara si sistemica: 
- respiratia greoaie (dispneea) si tusea cardiaca,  declansate initial la eforturi mari,  iar
pe masura agravarii disfunctiei, la eforturi obisnuite/mici/repaus/in somn;
-  umflarea  picioarelor (aparitia edemelor) si progresiv, daca nu se iau masuri, edemul
generalizat – duce la umflarea peretelui  abdominal, acumularea de lichid in interiorul
abdomenului si toracelui, in jurul organelor interne,  pe care le preseaza ( intestine,
stomac, ficat,  plamani etc) rezultand cresterea semnificativa si rapida in greutate
(cateva zeci de Kilograme in cateva zile/saptamani),  dureri abdominale, scaderea
poftei de mancare, greata, agravare dificultatilor respiratorii;
o Manifestari date de  scaderea perfuziei organelor:
- Muschi - oboseala musculara (fatigabilitate);
- Creier - reducerea capacitatii de concentrare si atentie, astenie;
- Rinichi - scaderea cantitatii de urina/24ore (diureza) cu instalarea insuficientei renale,
- Ficat - distructia celulelor hepatice cu insuficienta hepatica asemanatoare hepatitelor
acute fulminante .

10
 In stadiile avansate si netratate ale insuficientei cardiace cronice sau in cazul
instalarii rapide a suferintei cardiace (forma acuta - data de pierderea unei cantitati mari de
muchi cardiac in infarctul miocardic sau inflamatii – miocardite, etc) se instaleaza socul
cardiogen caracterizat prin tensiune arteriala  mica (TA sistolica <90mmHg), respiratie rapida
si extrem de dificila - pacientul nemaiputand sa stea intins in pat, se ridica  instinctiv in sezut,
la marginea patului, tuseste si expectoreaza sputa aerata de culoare roz (cu sange), este agitat
si transpirat - tegumente reci si umede. Daca nu se intervine prompt, apare insuficienta acuta
a tuturor organelor, de multe ori greu reversibila in ciuda eforturilor medicului.
 Disfunctia diastolica – inima se umple dificil si  insuficient cu sange, in ciuda unei
puteri de contractie normale. Este o forma mai rar intalnita in comparatie cu disfunctia
sistolica. In fazele initiale este mai bine tolerata de pacient (manifestarile congestive
enumerate mai sus sunt mai blande iar perfuzia organelor este pastrata), ceea ce face
ca diagnosticul sa se stabileasca tardiv,  iar in stadiile avansate resursele terapeutice
farmacologice sunt limitate.
Cauze: 
- distensibilitatea redusa a muschiului (boli infiltrative, HTA netratata) sau  afectiuni
ale pericardului (foita care imbraca inima devine rigida si exercita un efect constrictiv
asupra inimii impiedicand astfel umplerea acesteia cu sange in faza diastolica )
 Disfunctia sistemului electric al inimii (disfunctia cronotropa si desincronizarea)
Daca numarul de batai pe minut este prea mare (pulsul >100 - 130 batai pe min
repaus) sau prea mic (<50 bpm  la efort)  debitul cardiac nu este corespunzator nevoilor
organismului.
In primul caz, cand pulsul este permanent mare (inclusiv in repaus sau in timpul
somnului)  apare o  suprasolicitare a inimii care nu mai are timp sa se odihneasca . Daca nu se
intervine prompt,  in cateva saptamani – luni se instaleaza insuficienta cardiaca prin
disfunctie sistolica (tahicardiomiopatia).
In al doilea caz, cand pulsul este permanent  mic  (indiferent de intensiatea  activitatii
fizice pe care o desfasoara pacientul)  apare oboseala, fatigabilitatea, respiratia dificila la
eforturi din ce in ce mai mici  si in stadii avansate , ameteli si lesinuri  (presincopa/sincopa).
O alta situatie o reprezinta intarzierea conducerii impulsului electric prin muschiul
inimii (desincronizarea) ceea ce  duce la scaderea performantei cardiace prin activarea
haotica (asincrona ) a contractiei  peretilor inimii (zone de muschi isi incep contractia cand
altele deja au finalizat-o). Rezultatul: instalarea progresiva a insuficientei cardiace
 Disfunctia valvelor - adica deschiderea sau inchiderea incompleta a acestora.
Cauze:
- inflamatii ale valvelor din timpul copilariei (reumatismul articular acut);
- infectia valvelor (endocardita);
- imbatranirea valvelor(degenerarea);
- anomalii congenitate (structura valvelor este modificata inca de la nastere);
 Manifestarile insuficientei cardiace apar mai devreme sau mai tarziu in functie de
gradul de afectare valvulara.
 Avand in minte aceste notiuni, putem intelege mai usor  consecintele insuficientei
cardiace, manifestarile clinice (semne si simptome) ca rasunet al suferintei organelor,

11
tratamentul  complex care poate fi aplicat si nu in ultimul rand, implicarea activa a
pacientului si familiei in lupta impotriva acestei boli, prin modificarea stilului de viata.

Clasificarea NYHA a insuficientei cardiace

Desi medicii definesc insuficienta cardiaca in etape sau diverse clasificari, ea

reprezinta o progresie a slabirii muschiului inimii. Uneori, oamenii se refera la acest proces
folosind termenul de "insuficienta cardiaca cronica", dar tehnic vorbind, termenul nu este
corect. O asociatie a cardiologilor din New York, Statele Unite ale Americii, clasifica
insuficienta cardiaca intr-un mod functional. Astfel, "New York Heart Association" (NYHA)
imparte etapele insuficientei cardiace in patru clase:
• Clasa I (insuficienta cardiaca usoara): pacientul nu are limitari in activitatea sa: activitatile
normale pot fi effectuate;
• Clasa II (insuficienta cardiaca usoara): pacientul are limitari usoare si simptome usoare o
data cu activitatea; nu exista simptome atunci cand este in repaus;
• Clasa III (insuficienta cardiaca moderata): pacientul are limitari vizibile in activitatea sa; se
simte confortabil numai cand este in repaus;
• Clasa IV (insuficienta cardiaca severa): simptomele insuficientei cardiace apar la orice nivel
de activitate fizica si pacientul se simte inconfortabil chiar si atunci cand este in repaus, cand
se odihneste.

2.4. Investigatii

Insuficienta cardiaca poate fi diagnosticata prin mai multe tipuri de investigatii, cum
examinarea fizica a pacientului, cu ajutorul simptomelor raportate de pacient sau cu ajutorul
radiografiei toracice.
Examenul clinic al pacientului
Este important sa mergi la controale regulate, chiar daca nu observi niciun fel de
simptom care iese din tipare. Daca insa observi orice semne potentiale ale unei insuficiente
cardiace, discuta cu un medic specialist. De exemplu, ar putea fi indicat sa incepi testele
pentru a depista insuficienta cardiaca daca tu sau cineva din familia ta prezinta oricare dintre
potentialele semne ale unei insuficiente cardiace, cum ar fi:
• respiratia ingreunata;
• tuse persistenta sau daca respiri cu harait in piept;
• acumularea excesului de lichide in tesuturile corpului (edemul);
• oboseala neobisnuita;

12
• lipsa poftei de mancare sau greata;
• gandirea defectuoasa;
• ritm cardiac crescut.
Dupa o examinare fizica, medicul tau poate decide ca trebuie sa faci anumite teste si
sa urmezi anumite proceduri, pentru ca acestea il vor ajuta sa determine natura problemelor
posibile legate de ventriculele inimii, care pot fi responsabile de simptomele precum cele
enumerate mai sus. Este posibil ca ventriculele sa isi fi pierdut puterea de a pompa sangele
prin corp sau, tocmai pentru ca nu mai functioneaza asa cum trebuie, se umplu cu sange.
Cum se face examenul clinic al pacientului:
• medicul iti va pune intrebari despre istoricul tau medical si despre simptomele tale,
deoarece are nevoie de aceste informatii pentru un diagnostic corect.
• medicul iti va masura tensiunea arteriala;
• in timpul examenului clinic, vei fi cantarit(a);
• medicul specialist iti va asculta inima si plamanii folosind un stetoscop;
• examenul clinic este, in general, nedureros.
Analize si teste de laborator pentru diagnosticarea insuficientei cardiace
Dupa examenul clinic, medicul tau poate sa recomande unele teste si analize de
laborator, care il vor ajuta sa puna diagnosticul corect. Testele de sange sunt extrem de
importante. Medicul poate cere o mostra de sange, pentru a verifica in urma analizelor de
laborator functia rinichilor, ficatului si a glandei tiroide si pentru a cauta indicii care arata
prezenta altor boli care afecteaza inima pacientului. Un test de sange (din categoria
markerilor cardiaci) este indicat pentru a verifica o substanta chimica din categoria peptidelor
natriuretice, numita NT-proBNP, poate fi de ajutor in diagnosticarea insuficientei cardiace.
Mostra de sange luata din bratul pacientului este apoi analizata pentru a vedea nivelurile unor
substante importante, cum ar fi sodiul si potasiul (numiti uneori si electroliti), albumina (un
tip de proteina), creatinina (care are legatura cu functia rinichilor) si anumiti biomarkeri (care
ajuta la diagnosticarea insuficientei cardiace si prezic efectul acesteia). Poti face si o
ecografie cardiaca, daca medicul indica acest lucru.
Un alt test pe care il poate recomanda medicul specialist este electrocardiograma
(ECG). Acest test inregistreaza activitatea electrica a inimii pacientului, prin intermediul unor
electrozi atasati de pielea persoanei. Impulsurile electrice sunt inregistrate ca niste unde si
sunt reprezentate pe un monitor sau tiparite pe hartie. Acest test il ajuta pe doctor sa
diagnosticheze problemele de ritm cardiac si sa identifice leziunile pe care le-a suferit inima
in urma unui atac de cord (si care ar putea fi, de fapt, o insuficienta cardiaca).
Ecocardiograma este un alt test important, pentru a diagnostica insuficienta cardiaca. O
ecocardiograma ajuta medicul sa faca distinctia intre insuficienta cardiaca sistolica si
insuficienta cardiaca diastolica.

13
O ecocardiograma foloseste undele sonore pentru a produce o imagine video a inimii
pacientului. Acest test ii ajuta pe doctori sa vada dimensiunea si forma inimii, precum si cat
de bine inima pompeaza sangele. Pacientului i se poate recomanda si testul de stres la efort.
Aceste teste de stres masoara modul in care inima si vasele de sange raspund la efort.
Pacientul poate fi pus sa mearga pe o banda de alergare sau poate fi pus sa pedaleze pe o
bicicleta stationara, in timp ce este conectat la un aparat ECG. Electrocardiograma,
prescurtata ECG sau EKG, inregistreaza activitatea electrica a inimii in timpul efortului fizic.

Investigatii imagistice pentru diagnosticarea insuficientei cardiace

Radiografia toracica este o investigatie extrem de importanta si este o imagine a

pieptului, in care se pot vedea nu doar inima si plamanii, ci si oasele pieptului. Ea se mai
numeste si radiografie cord-pulmon. Radiografia aceasta facuta in zona pieptului nu arata
interiorul structurilor inimii. O radiografie de acest gen arata localizarea, marimea si forma
inimii, plamanilor si a vaselor de sange si este o procedura nedureroasa.
Tomografia computerizata (CT) si imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) sunt
alte doua teste care pot fi folosite pentru a diagnostica problemele inimii, inclusiv insuficienta
cardiaca.
In cadrul unei computer tomografii (CT) cardiace, pacientul sta intins pe o masa, in
interiorul unui aparat. Un tub cu raze X, din interiorul acestei masinarii, se roteste in jurul
corpului pacientului si colecteaza imagini ale inimii si pieptului.
In cadrul unui RMN cardiac, pacientul sta intins pe o masa, in interiorul unui tub lung,
iar aceasta masinarie produce un camp magnetic. Acesta aliniaza particulele atomice din
unele dintre celulele pacientului, iar semnalele pe care le creeaza aparatul creeaza o imagine a
inimii pacientului.

Evolutia insuficientei cardiace

Multi pacienti se intreaba care este prognosticul si speranta de viata pentru o persoana
cu insuficienta cardiaca. Cursul pe care il urmeaza insufienta cardiaca este foarte variabil.
Persoanele care se gandesc la factorii lor de risc si ii abordeaza din timp si incep apoi sa faca
modificari in stilul de viata s-ar putea sa se considere norocoase, deoarece insuficienta
cardiaca este posibil sa nu progreseze niciodata.
Cu toate acestea, daca pacientul nu face unele schimbari, daca nu isi ia medicamentele
sau daca nu corecteaza acele cauze care stau la baza insufientei cardiace, atunci ea poate
deveni o afectiune progresiva si, in cele din urma, se va dovedi fatala. Asta inseamna ca
muschiul inimii va continua sa fie din ce in ce mai slab si inimii ii va fi tot mai greu sa tina
pasul cu volumul de munca. Din fericire, exista multe optiuni de tratament pentru insuficienta
cardiaca.

14
Boli asociate cu insuficienta cardiaca

Un singur factor de risc poate fi suficient pentru a cauza insuficienta cardiaca, insa o
combinatie de factori de risc, de asemenea, iti creste riscul. Tocmai de aceea, este important
sa cunosti acele boli asociate cu insuficienta cardiaca, boli care sunt considerate factori de
risc:
• Hipertensiunea arteriala (sau tensiunea arteriala marita);
• Boala arteriala coronariana;
• Infarctul miocardic (sau atacul de cord);
• Diabetul;
• Sindromul de apnee in somn;
• Malformatiile congenitale de cord;
• Bolile valvulare cardiace, numite si bolile valvelor inimii;
• Virusurile - o infectie virala poate deteriora muschiul inimii;
• Obezitatea - persoanele obeze au un risc mai mare de a dezvolta insuficienta cardiaca;
• Aritmia cardiaca sau bataile neregulate ale inimii - aceste batai anormale, mai ales daca sunt
foarte frecvente si foarte rapide, pot sa slabeasca muschiul inimii si pot provoca insuficienta
cardiaca.

2.5. Diagnostic

Diagnosticul de insuficiență cardiacă se pune după o evaluare cardiologică care

include examen clinic, analize de sânge și teste imagistice. Multor pacienți li se pune acest
diagnostic după ce ajung în urgență la spital cu simptome precum lipsa de aer.

Analizele de sânge și testele imagistice evaluează capacitatea de pompare a inimii.

Medicul poate decide sa facă următoarele investigații:

– teste de sânge precum BNP, analize care evaluează funcția renală, electroliții și funcția
tiroidiană;

– electrocardiograma (EKG);

– radiografie pulmonară;

– ecocardiografie;

15
– coronarografie – investigație pe care medicul o poate face atunci când suspectează prezența
bolii coronariene.

Prin coronarografie se evaluează arterele coronare, adică arterele care vascularizează

mușchiul cardiac.

Coronarografia este o procedură de diagnostic prin care se vizualizează extrem de

precis arterele coronare (vasele de sânge care hrănesc mușchiul cardiac) și mai ales
îngustările care pot să apară la nivelul acestor artere (stenoze coronariene) prin depunerea de
colesterol în interiorul lor. Inima necesita un flux continuu de sange pentru a funcționa și
orice îngustare semnificativă pe una din cele trei artere coronare duce la irigarea deficitară a
mușchiului cardiac deservit de acea artera.

Apare astfel ischemia miocardică, cu simptome precum durere toracicã (angină

pectorală) sau lipsă de aer la efort. In cazul blocării complete a unei artere coronare se
produce infarct miocardic, complicație potențial fatală care apare datorită întreruperii bruște a
fluxului de sânge către mușchiul cardiac.

Avantajul principal al acestei investigații este faptul că este o procedură minim

invazivă care nu necesită internare mai mult de 24 ore, uneori pacientul fiind externat chiar în
decurs de cateva ore.

Un alt avantaj este acela că, atunci când prin coronarografie se identifică leziuni,
acestea pot fi tratate în cele mai multe cazuri tot în cadrul aceleiași proceduri, prin
implantarea unuia sau mai multor stenturi coronariene.

2.5.1 Diagnostic pozitiv

Diagnosticul precoce al insuficientei cardiace este influentat  de implicarea  activa a

pacientilor si a familiilor acestora, in sensul recunoasterii aparitiei unor modificari in
comportamentul  la efort (oboseala la activitati pe care in urma cu ceva timp le tolera foarte
usor: urcatul pe scari, mersul pe jos, activitati gospodaresti etc) dificultatea in respiratie
resimtita si noaptea, in pozitia culcat pe spate ( care conduce instinctiv la ridicarea capului
patului prin adaugarea de perne) concomitent cu  aparitia edemelor (umflarea picioarelor),
recunoasterea unor modificari subtile in performantele intelectuale-psihice (reducerea
capacitatii de atentie, concentrare, somnolenta diurna, astenie , depresie etc).
Toate aceste modificari trebuie sa aduca pacientul la medicul de familie care va
demara  protocolul de diagnostic incluzand obligatoriu si directionarea catre un medic
cardiolog.

2.5.2. Diagnostiv diferential

16
 Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: detresa respiratorie acuta,
sindroamele pulmonare, anafilaxia, anemia acuta, bronsita, BPOC, pneumonia, embolismul
pulmonar, sindrom de hiperventilatie, miopatiile, pericardita si tamponada cardiaca, soc
septic.

2.6. Tratament

Tratarea insuficientei cardiace

La unii pacienti, simptomele si functia inimii se vor imbunatati o data cu alegerea

tratamentului corespunzator. Cu toate acestea, insuficienta cardiaca poate pune viata in
pericol. Persoanele cu insuficienta cardiaca pot sa aiba simptome severe, iar unii pacienti pot
avea nevoie de transplant de inima sau de un dispozitiv ventricular care asista muschiul inimii
si il ajuta sa functioneze mai bine.

Planul de urmarire si ingrijire pentru insuficienta cardiaca

Daca suferi de insuficienta cardiaca, ai multe optiuni in ceea ce priveste tratamentul.

Medicul iti poate sugera sa incepi cu o serie de medicamente si sa faci unele modificari in
stilul de viata. El iti va urmari indeaproape evolutia bolii si iti va recomanda si alte masuri
prin care poti avea grija de inima ta. Daca boala ta se inrautateste, poti sa iti indrepti atentia
catre spitale si institutii medicale specializate in tratarea insuficientei cardiace pentru a
descoperi mai multe optiuni de tratament, cum ar fi interventia chirurgicala.
2.6.1. Tratament profilactic

Preventia insuficientei cardiace

Cel mai bun mod de a preveni insuficienta cardiaca este sa nu suferi niciodata un
infarct miocardic (atac de cord), dar chiar daca se intampla acest lucru, exista unele
tratamente care pot fi de ajutor, cat si unele diete sanatoase, care contribuie la mentinerea
sanatatii inimii. De exemplu, un studiu amplu (Lyon Heart) a demonstrat ca o dieta
mediteraneana poate preveni insuficienta cardiaca in randul persoanelor care au avut deja un
infarct miocardic.
Controale regulate pentru prevenirea insuficientei cardiace si depistarea in stadii
incipiente
Pentru a-ti mentine sanatatea inimii, este important sa iti programezi controale
regulate la medicul specialist. In timpul vizitelor la cabinet, medicul tau se va asigura ca iti
mentii sanatatea inimii si ca insuficienta cardiaca nu se agraveaza in cazul tau. Medicul iti va

17
cere sa verifici constant greutatea corpului si lista de medicamente. Daca ai intrebari,
noteaza-le si ia lista cu tine la cabinet, in ziua in care ai controlul programat. Suna-ti medicul
daca ai intrebari urgente.
Daca ai mai multi medici specialisti, anunta-i pe toti despre insuficienta ta cardiaca
(daca ti s-a pus deja acest diagnostic), despre medicamentele pe care le iei si despre orice fel
de restrictii. De asemenea, consulta-te cu medicul cardiolog si verificati impreuna orice
medicamente noi care ti-au fost prescrise de un alt medic specialist. Pastreaza o evidenta cat
mai buna, pastreaza retetele si rezultatele analizelor si vino cu ele la fiecare control medical
regulat, deoarece depistarea insuficientei cardiace in stadii incipiente este esentiala.

Stil de viata adecvat pentru preintampinarea insuficientei cardiace

Pentru a preintampina instalarea insuficientei cardiace, este important sa urmezi si alte

recomandari in ceea ce priveste adoptarea unui stil de viata sanatos, cum ar fi: sa nu fumezi,
sa nu consumi alcool in exces, sa adopti o dieta bazata pe legume si fructe, sa ai o alimentatie
bogata in antioxidanti, sa alegi sa tii o dieta antiinflamatoare, precum dieta mediteraneana, si
sa ai activitate fizica regulata, sa faci miscare in fiecare zi. Toate acestea te vor ajuta sa previi
insuficienta cardiaca.
Modificarea stilului de viata
Prima masura terapeutica consta in educarea pacientului si a familiei acestuia in ceea
ce priveste cauzele si terapia bolii si necesitatea schimbarilor modului de viata.
Pacientul  trebuie sa isi cunoasca boala si sa identifice impreuna cu medicul cardiolog
factorii care o pot agrava sau decompensa.
 Intelegand mecanismele bolii, pacientul invata sa se fereasca de acesti  factorii :
excesul de sare, alcool, efort fizic, nerespectarea tratamentului farmacologic sau
administrarea unor medicamente  cu contraindicatie relativa in anumite forme de insuficienta
cardiaca- AINS Nurofen.
2.6.2. Tratament igieno – dietetic

In cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca cronica, automonitorizarea greutatii –

cantarirea periodica la domiciliu, cel putin o data pe saptamana, iar in cazuri selectate,  zilnic,
reprezinta o metoda extrem de eficienta in detectare unei potentiale decompensari. Cresterea
in greutate poate sa preceada aparitia simptomelor, in special la pacientii sedentari, care nu
constientizeaza scaderea tolerantei la efort.
Recunoasterea din timp a manifestarilor  decompensarii cardiace va duce la
modificarea tratamenrului cu un raspuns favorabil mult mai rapid, de multe ori nemaifiind
necesara internarea, reechilibrarea putand fi realizata la domiciliu.
La o crestere in greutate de peste 2 Kg in 2-3 zile, pacientii vor consulta medicul
curant sau, in functie de nivelul de pregatire-cunoastere a bolii, isi vor creste singuri  doza de
diuretic;
Sarea din alimente retine apa in organism (actionand la nivelul rinichiului), rezultand
cresterea volumului de sange din vase , cresterea tensiunii arteriale cu suprasolicitarea inimii

18
si  agravarea/decompensarea  insuficientei cardiace.  Este astfel evidenta nevoia absoluta
de scadere a aportului de sare, pornindu-se de la un aport mai mic de 3 g sodiu/zi in
formele usoare - moderate de insuficienta cardiaca si ajungand la interzicerea stricta a
apotrului de sare in cazul formelor severe de insuficienta cardiaca. Acest deziderat poate fi
atins prin interzicerea adaugarii de sare (inclusiv Vegeta)  in mancarea gatita, evitarea
meselor la restaurant si in pricipal consumul de preparate de tip fast-food,  excluderea din
dieta a alimentelor semipreparate a caror productie  implica obligatoriu utilizarea de sare
(mezeluri, carne afumata, pastrama,  conserve incluzand pate de ficat, muraturi, zeama de
varza, branza veche-chiar si daca este lasata la desarat, cascaval etc) si in cazuri extreme
utilizarea chiar si de paine fara sare. Inlocuitorii de sare nu reprezinta o optiune sigura
deoarece contin cantitati mari de potasiu care pot genera aritmii cardiace periculoase.
Scaderea aportului de lichide la mai putin de 2l/zi este recomandata in cazuri
selectate de insuficienta cardiaca avansata.
Alcoolul reprezinta unul dintre factorii precipitanti ai decompensarilor cardiace, in
special atunci cand boala cardiaca este avansata sau are ca etiologie cardiomiopatia etanolica
(o forma de afectare a muschiului inimii cauzata chiar de alcool).
Fumatul produce efecte imediate (acute) si  efecte pe termen mediu si lung.
Efectele acute  apar in cateva secunde de la aprinderea tigarii si sunt cauzate de
nicotina absorbita  in sange prin mucoasa sublinguala care genereaza  accelerarea batailor
inimii, uneori facilitarea aparitiei batailor anormale (supraventriculare/ventriculare) care pot
precipita stopul cardiac, cresterea valorilor tensionale, cresterea nivelului glicemiei etc. Pe
termen mediu si lung, pe langa patologia oncologica pulmonara, gastrica, in sfera ORL etc,
fumatul reprezinta unul dintre factorii majori de risc pentru infarctul miocardic si accidentul
vascular cerebral.
Combaterea obezitatii printr-un regim dietetic adecvat si activitati fizice care sa nu
suprasolicite excesiv inima (mers, bicicleta, natatie etc)

[Link] medicamentos

Este important sa respecti tratamentul medicamentos recomandat si sa iei

medicamentele exact asa cum ti-a spus medicul sa le iei. Cele mai cunoscute tipuri de
medicamente care trateaza insuficienta cardiaca sunt:
• inhibitori sau medicamente care inhiba aldosteronul, un component important din sistemul
renina-angiotensina-aldosteron.
• inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (cunoscuti si sub numele de inhibitori
ECA);
• blocantele receptorilor angiotensinei II;
• inhibitori ai receptorilor angiotensinei;
• medicamentele beta-blocante;
• medicamentele vasodilatatoare;

19
• blocante ale canalelor de calciu (doar daca nu ai insuficienta cardiaca sistolica);
• digoxina;
• diureticele.

Tratament initial pentru insuficienta cardiaca in stadii incipiente

Insuficienta cardiaca este, adeseori, o boala progresiva, care se poate inrautati in timp.
Stadiile bolii te vor ajuta sa intelegi de ce un nou medicament a fost adaugat in planul tau de
tratament si de ce ai nevoie de modificari in ceea ce priveste stilul de viata si alte tratamente.
Persoanele care au un risc ridicat de a dezvolta insuficienta cardiaca (sau au o "pre-
insuficienta cardiaca"), inclusiv cei care sufera de diabet, hipertensiune arteriala si boala
arteriala coronariana ar trebui:
• sa faca exercitii fizice in mod regulat;
• sa renunte la fumat;
• sa trateze hipertensiunea arteriala;
• sa trateze colesterolul marit;
• sa nu mai consume alcool si sa renunte la drogurile ilegale;
• medicul le poate prescrie acestor persoane un inhibitor ACE (inhibitor al enzimei de
conversie a angiotensinei II) sau un blocant al receptorilor al angiotensinei II (ARB); acestea
sunt prescrise mai ales daca pacientul a avut un atac de cord in trecut sau daca are diabet,
hipertensiune arteriala sau alte afectiuni cardiace sau vasculare;
• medicul poate prescrie medicamente beta-blocante, daca pacientul a avut in trecut un atac
de cord sau sufera de hipertensiune arteriala.
In stadiile incipiente ale insuficientei cardiace, tratamentul poate ajuta pacientul in
ceea ce priveste simptomele bolii. De asemenea, este de dorit ca prin tratament sa se previna
leziunile si mai mari la nivelul inimii. Tratamentul poate include administrarea unor
medicamente, precum diureticele si inhibitorii ACE, cat si includerea unor modificari in ceea
ce priveste stilul de viata al pacientului, cum ar fi o dieta cu un continut redus de sare si mai
multa activitate fizica.

Tratament de intretinere in insuficenta cardiaca cu cauze ireversibile

Obiectivele tratamentului pentru pacientii cu insuficienta cardiaca cronica sunt

prelungirea vietii, prevenirea decompensarii acute si reducerea simptomelor, permitandu-i
astfel pacientului o paleta mai larga de activitati fizice. Insuficienta cardiaca poate sa rezulte
din mai multe afectiuni. Atunci cand medicul ia in considerare optiunile terapeutice, este
important ca mai intai sa excluda cauzele reversibile ale insuficientei cardiace, cum ar fi
afectiunile tiroidei, anemia, tahicardia cronica, abuzul de alcool, hipertensiunea arteriala si

20
disfunctia uneia sau a mai multor valve ale inimii. Tratamentul cauzei care este substratul
bolii este, de obicei, prima abordare in ceea ce priveste tratamentul insuficientei cardiace.
Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, fie nu este descoperita o cauza principala,
fie tratamentul cauzei primare nu restabileste functia cardiaca normala a pacientului. In aceste
cazuri, exista strategii comportamentale, medicale si dispozitive speciale care pot oferi o
imbunatatire semnificativa a prognosticului, inclusiv o ameliorare a simptomelor, o toleranta
la exercitiile fizice si o reducere a riscului de spitalizare sau de deces.
Daca pacientul nu are simptome de insuficienta cardiaca, dar a fost diagnosticat cu
disfunctie sistolica ventriculara stanga (ceea ce inseamna ca partea stanga a inimii nu
pompeaza bine sangele), tratamentul include, in functie de starea pacientului: medicamente
precum beta-blocantele, inhibitorii ACE sau blocantii receptorilor de angiotensina II,
interventii chirurgicale pentru repararea arterelor coronare si pentru repararea sau inlocuirea
valvelor inimii, un implant de defibrilator cardiac.

Tratament pentru stadiile avansate ale insuficientei cardiace

Cand insuficienta cardiaca progreseaza si ajunge intr-un stadiu avansat, pacientul

trebuie sa ia o serie de decizii dificile, fie ca isi doreste sa primeasca un tratament agresiv, fie
ca se gandeste la calitatea vietii sale, care este mai importanta decat perioada pe care o mai
are de trait. Insuficienta cardiaca este considerata avansata atunci cand terapiile conventionale
aplicate la nivelul inimii si strategiile prin care se tin sub control simptomele nu mai
functioneaza.
Pacientul are dificultati de respiratie si alte simptome chiar si atunci cand se afla in
repaus, cand nu face niciun efort. Astfel, pe masura ce boala progreseaza si inima devine tot
mai slabita, tratamentele devin din ce in ce mai compleze. Acesta este momentul in care
pacientul trebuie sa aiba niste conversatii importante, dar dificile, cu familia si cu doctorul
sau, despre ingrijirea pe care vrea sa o primeasca. Atunci cand insuficienta cardiaca ajunge
intr-un stadiu foarte avansat, in ciuda terapiilor medicale acordate, atunci cand prognosticul
este rezervat si cand nu mai exista nicio alternativa terapeutica viabila, criteriul standard
pentru terapie a fost transplantul de inima.
Cu toate acestea, dispozitivele mecanice care ajuta circulatia sangelui, cum ar fi
dispozitivele pentru asistarea ventriculelor si inimile artificiale pot crea un "pod" pentru
pacient, spre calea catre transplantul de cord. In plus, dispozitivele de asistenta ventriculara
sunt folosite din ce in ce mai mult ca terapie permanenta.

[Link] chirurgical

Pacientii cu cele mai severe tipuri de insuficienta cardiaca pot fi candidatii pentru
instalarea unor dispozitive pentru asistarea ventriculelor. Acestea au fost folosite in mod
frecvent ca un "pod" pentru urmatoarea etapa, transplantul de inima, insa au fost folosite mai

21
recent ca tratament pentru insuficienta cardiaca avansata. In unele conditii, transplantul de
inima poate fi luat in considerare, la capitolul chirurgie. Desi acesta poate rezolva problemele
asociate cu insuficienta cardiaca, persoana trebuie, in general, sa ramana pe un tratament cu
imunosupresoare, pentru a preveni respingerea inimii. O limitare majora a acestei optiuni de
tratament este lipsa inimilor disponibile pentru transplant. In unele cazuri, medicii recomanda
interventia chirurgicala pentru a trata o cauza ce sta la baza problemei care a dus la instalarea
insuficientei cardiace.
Unele dintre tratamentele chirurgicale care au fost folosite pe anumiti pacienti cu
insuficienta cardiaca sunt:
• operatia de bypass coronarian, numita si operatie pe cord deschis - in aceasta procedura,
vasele de sange de la picior, brat sau piept sunt folosite pentru a ajuta o artera blocata din
inima sa permita sangelui sa circule prin inima mai bine.
• operatia de inlocuire sau reparatie a valvelor inimii - daca o valva afectata cauzeaza
insuficienta cardiaca, medicul poate recomanda repararea sau inlocuirea ei. Medicul chirurg
poate modifica valva originala (valvuloplastia cardiaca) pentru a elimina problema. Chirurgul
poate si sa repare valva, fie indepartand excesul de tesut, fie reconectand anumite zone ale
valvei.

Tratament interventional pentru insuficienta cardiaca

Noile tehnologii care au la baza dispozitive minim-invazive pot sa ofere noi optiuni
de tratament pentru pacientii cu insuficienta cardiaca. Aceste tehnologii minim-invazive sunt
disponibile in multe forme, pentru a aborda diferite aspecte ale insuficientei cardiace, cum ar
fi dispozitive care schimba structura unei inimi marite, dispozitive care amelioreaza presiunea
intra-cardiaca sau pacemakere care controleaza implicarea sistemului nervos simpatic.
Pe langa noile tehnologii, medicii pot recomanda variante clasice de dispozitive
medicale care ajuta pacientii cu insuficienta cardiaca:
• implantul de defibrilator cardiac - este un dispozitiv implantat sub piele, in piept, cu fire
care duc la venele si la inima pacientului. Acesta monitorizeaza ritmul cardiaca. Daca inima
incepe sa bata la un ritm periculos sau daca inima se opreste, defibrilatorul incearca sa o
aduca la un ritm normal. Acesta poate functiona si ca un pacemaker si poate accelera bataile
inimii daca aceasta bate prea incet.
• terapia de resincronizare cardiaca, o metoda la care se apeleaza in stadiile avansate ale
insuficientei cardiace; un pacemaker biventricular trimite impulsuri electrice catre ambele
camere inferioare ale inimii (ventriculul stang si ventriculul drept), astfel incat acestia sa
poata pompa sangele intr-o maniera mai eficienta si mai coordonata.
• pompe pentru circulatia extracorporala – su nt dispozitive mecanice (cum sunt
dispozitivele de asistare ventriculara) implantate in abdomen sau in piept, care sunt legate de
o inima slabita pentru a o ajuta sa pompeze sangele catre restul corpului. Dispozitivele de

22
asistare a ventriculelor sunt cel mai adesea folosite in cazul ventriculului stang al inimii, insa
pot fi folosite si in cazul celui drept, cat si in ambii ventriculi.

23