Mircea Horia Simionescu (n. 23 ianuarie 1928, Târgoviște – d.

18 mai 2011,
București) a fost un prozator, publicist și eseist român.
Este afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și
Tudor Țopa. A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al
postmodernismului literar românesc.
Opere publicate
A debutat editorial, în anul 1969, cu romanul Dicționar onomastic, primul volum
din ciclul Ingeniosului bine temperat. Din același ciclu mai fac parte romanele:
Bibliografia generală (1971);
Jumătate plus unu (Alt dicționar onomastic) (1976);
Breviarul (Historia calamitatum) (1980);
Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983). etc

ERASMO sau A DOUA FOTOGRAFIE CU OAMENI MICI de Mircea Horia Simionescu

Eram preşedintele Republicii. Tocmai decretasem starea de război cu Rădulescu O. Armata lui era mai
prost înzestrată tehnic, dar se bucura de sprijinul unor soldaţi excelenţi, temerari, conduşi de generalul Foca,
un ţigan masiv şi impertinent. Politica lui Rădulescu, lipsită de prejudecăţi rasiale, adusese în rândurile
combatanţilor o grămadă de ţigănuşi iuţi în mânuirea praştiei, capabili de fapte memorabile. Puneam la
punct amănuntele luptei, ordonam deplasarea tancurilor pe strada Brâncoveanu şi stabileam străji puternice
pe Pârvan Popescu, pentru rezistenţa în caz de atac dinspre palatul domnesc. Bolovăneanu, comandantul
Capitalei, încerca să mă convingă de oportunitatea folosirii unor atacuri aparente, care să aţâţe pe duşman şi
să-l atragă în Alee, unde ar fi fost întâmpinat de grosul forţelor noastre şi nimicit. Cercetam cu neîncredere
planul lui când, printre rapoarte, mi se aduse vestea cumplită că Dinu Chiran, şeful Statului meu Major,
împreună cu câţiva comandanţi au furat secretele militare şi au pus mâna pe depozitul principal de
proiectile, declarându-se neutri. Simţii pământul fugindu-mi de sub picioare. Chiran primise în
chiar dimineaţa acelei zile peste un milion de franci nou-nouţi pentru plata arsenalelor. Eram lovit în mod
tâlhăresc. L-am chemat pe Oncescu Alexandru.
- Ce ştii despre complotul lui Chiran? l-am întrebat.
- Ştiu că a încărcat muniţia şi a dus-o la el.
- Dar voi unde eraţi?
- Ni s-a spus că acesta este ordinul. A explicat că duce proiectilele la comandantul Anghel, şeful
frontului 3.
- Ai cunoştinţă de motivele acestui act criminal?
- Da. Cred că este supărat pentru că i se arată atâta încredere lui Valerică Bolovăneanu, de felul lui
cam palavragiu.
- Bine. Tu ce crezi despre trădarea lui Chiran?
- Eu cred că a procedat aşa cum cer interesele Republicii, mi-a răspuns cu impertinenţă!.
- Ieşi afară, dacă nu vrei să te trimit în faţa plutonului de execuţie!
Bolovăneanu, care fusese de faţă la acest schimb de cuvinte şi care reţinuse, neîndoios, părerile lui
Chiran despre el, se apropie:
- De mai multă vreme am observat în armata noastră o antipatie faţă de mine. Dacă un om care se
devotează cu totul datoriei, armatei, necedând cu niciun pas fanteziilor unora ca Anghel, Chiran, Oncescu
Alexandru, Pavelescu, Crişan, poate fi suspectat, atunci rostul meu este în altă parte...
- Stai, Valerică, nu te pripi! Ai răbdare! Am să cercetez. Pe cine contăm ?
- Singurul om în care am încredere este Hector Bosoancă! Ăsta este un om excepţional!
- Bine, lasă-mă singur! Gândurile mi se învălmăşeau în cap. Până atunci nu trăisem o asemenea derută,
deşi trecusem prin situaţii obiective mai critice. Valerică Bolovăneanu n-avea încredere decât în... Hector
Bosoancă! Cine era acest Bosoancă? Fiu al unui subinginer de la sonde, Hector era unul dintre acei oameni
lipicioşi care vor să intre cu orice preţ în cercul celor importanţi. Apărea spre seară la mine, îmi lăuda
exagerat lucrurile de prin casă, îmi făcea o horă de cuvinte dulci, care puteau să mă cucerească, dacă nu
tresăream cu indignare.
- Eşti omul cel mai înzestrat dintre noi toţi, spunea. Ai calităţi pe care ţi le apreciez în chip deosebit.
Uite, mă refer la scrisul tău. Grafologic, mi se pare tulburător. Ai o voinţă puternică, menită să te conducă la
fapte mari. Voinţa îţi este dublată de o excelentă inteligenţă, de o mie de ori mai vie decât a lui Cruceanu,
care trece drept un om inteligent din creştet până în tălpi... etc. Mă analiza din punct de vedere filozofic şi
practic, nu ca un psiholog, ci ca un farmacist, stabilind dozele, notând fiecare detaliu calitativ.
-Un singur om, din câţi cunosc, îţi seamănă, fiind aproape tot atât de înzestrat, dar lipsit de
generozitateata! E Valerică Bolovăneanu. Atunci când îmi repetase de câteva ori numele lui Valerică nu
dădusem importanţă faptului, deşi mă atinsese neplăcut asemănarea pe care o stabilise între mine şi el. Acum
îmi apăreau toate foarte clar. Hector Bosoancă şi Valerică Bolovăneanu se sprijineau reciproc, mă
înconjurau cu fel de fel de amabilităţi şi îşi făceau împreună drum spre conducere. Chemai pe Titişor,
mareşalul armatei, ministru de externe şi preşedinte al Băncii Naţionale, fratele meu:
- Spune-mi, Titişor, ce vor ăştia Bosoancă şi Bolovăneanu? Ce vor ceilalţi, Chiran, Anghel, Oncescu? Se
petrec sub ochii mei lucruri cărora nu le găsesc explicaţia...
- Eşti un prost slab de înger. Te trag pe sfoară toţi, nu vezi? Bosoancă vine pe la noi ca să se joace cu
maşinile de pompieri aduse de nenea Titu, pe cea albastră el a turtit-o. Îţi ia din raft de fiecare dată câte-o
carte. Ţi-a mai înapoiat vreuna? Unde sunt  „Lir şi Tibişir”, „Neaţă în Africa”, „Un Robinson elveţian”?
Vezi? Valerică vine să se dea cu sania. Ieri a dispărut cu patru popice şi o bilă — cea mai bună. E un tâmpit.
Ştii ce-a făcut zilele trecute? A rupt coşul de paie pe care-l scosese mama la soare şi în care a încercat să
intre, deşi nu încăpea. În plus, îmi ia toate creioanele colorate şi mi le strică. Mi le dă înapoi ciozvârte. Am
vorbit cu Jean Băilă că, dacă mai face pe nebunu', îl prindem şi-i dăm o mamă de bătaie să ne ţină minte...
Cât despre Bosoancă, să nu-l mai văd pe-aici! Mi-a spus — după ce că i-ai dat bicicletă! — că tu ai spart
geamul de la Balaban şi că te spune...
- Ce vorbeşti ?! E, într-adevăr, tâmpit!
- Acuma ştii asta ?! După o pauză întrebai:
- Dar Anghel, Oncescu Alexandru, Chiran ?
- Ei sunt băieţi buni. Au dus muniţia acasă la Vica Anghel, ca să n-o distrugă Valerica. A stricat mai
mult de douăzeci de grenade pe pisica aia galbenă a lui Şotângeanu. Rămânem fără grenade şi aşa...
Pe când stăteam de vorbă, printr-un semnal vocal semănând cu strigătul cucuvelei, se anunţa Jean Băilă.
-I-aţi dat praştia cu crăcan lui Hector Bosoancă?
- lar Bosoancă? ţipai prezidenţial.
- Era adineauri în Alee cu Valerică, dădeau mere de la domnu' Drăguţ Demetrescu. O să vie iar madam
Drăguţ să se plângă că-i spargem tabla...
- Titişor!
- Ordonaţi!
- Du-te şi ia-le praştia. Suntem în pragul marii bătălii şi armamentul de intimidare ne lipseşte.
- Dar ce, mai dăm lupta? râse frate-meu. Fugi de-aci! Nu mai ai cu cine purta bătălia. Eu nu lupt.
- Eşti trădător!
- Ei şi ? În ce mă priveşte, mă duc la Vică să înfiinţăm împreună o loterie cu poze.
- Cosmopolitule! Eram trădat de toţi. Republica zăcea la pământ. Mă închisei în camera mică de pe sală
şi, aşezat pe un balot cu lână abia scărmânată, plânsei amar. Apoi, hotărât să acţionez, mă aşezai la scris şi,
timp de câteva ore, semnai decrete de convocare a parlamentului, de mobilizare a rezerviştilor. Piţi
Constantinescu şi Costel Ciocârdia, reorganizai arsenalul, aşezai noi impozite pe populaţie şi desenai pe-o
foaie de caiet de matematică planul unei noi linii Maginot şi al unui tanc cu trei roţi. Ca răzbunare, îl spusei
mamei pe Crişan, care făcuse din nou pipi pe peretele de la scară. Seara scrisei prima poezie de dragoste,
închinată Silviei.

DICŢIONAR
A decreta- a dispune, a proclama.
Presedintele a decretat stare de urgenta.
Impertinent - obraznic, necuviincios, insolent.
El are o atitudine insolenta... e un individ insolent.
Combatant - care ia parte la lupte; participant la război.
Bunicul a fost combatant in cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
Strajă- pază, apărare, scut.
A sta de straja/ de scut
Oportunitate- ocazie fericită, prilej favorabil
Proiectil - corp metalic exploziv aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte,
pentru a o distruge.
Muniţie- denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul,
proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc.
Derută - stare de zăpăceală, de dezorientare.
Grafologie - studiul raporturilor care există între scrisul unei persoane și caracterul ei.
Mareşal - Gradul cel mai înalt din ierarhia militară din unele țări;
Ciozvârte -bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal; halcă; *utilizat figurat în text cu sensul de
cioturi, resturi
Cosmopolite- 1. (Adesea substantivat) Care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care
manifestă cosmopolitism. ♦ (Ieșit din uz) Care era atras de tot ce era străin. 2. Care ține de mai multe culturi,
comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal. ♦ Pestriț, amestecat

[Link]ţi sinonime următoarelor expresii:

se aduse vestea=
au pus mâna pe depozitul ...de proiectile=
slab de înger=
din creştet până în tălpi=
[Link]ţi 5 termeni din câmpul semantic dominant de la nivelul textului.
[Link]ţi personajele textului şi realizaţi o prezentare a acestora, în funcţie de atitudinea abordată.
[Link]ţi două teme/motive literare prezente în text.
[Link] ce în text nu apar cuvinte precum joc, joacă sau a se juca? Alegeţi dintre variantele de mai jos:
a) personajele iau jocul în serios;
b) naratorul se identifică perfect cu personajul;
c) nu este vorba despre un joc.
[Link] semnificaţie are finalul textului? Alegeţi dintre variantele de mai jos şi discutaţi-o:
a) intrarea într-un alt fel de joc;
b) schimbarea dispoziţiei sufleteşti a personajului-narator
c) părăsirea vârstei copilăriei şi intrarea în adolescenţă.
[Link] dintre cele două lumi este percepută de personaje ca fiind mai serioasă: cea a jocului sau cea a
realităţii?
[Link] ce, până la urmă, jocul eşuează? Care credeţi că este miza jocului pentru fiecare participant?
[Link]ţi că există şi situaţii în care adultul mimează comportamentul copiilor? Comentaţi din acest punct de
vedere, versul: „ Lăsaţi-mă să dorm....M-am copilărit” din poezia lui [Link] – Transfigurare .
[Link]ţi textul în 10-20 de rânduri, respectând momentele subiectului.
TEMA- MANUAL – In loc de sfarsit