PROIECT

DE
TRACTOARE

Student: Remus STOICA

Anul: IV
Grupa: 1162
Îndrumător: prof. NASTASOIU Mircea

Anul universitar 2019-2020

Semestrul I
Cuprins
1. Tema de proiect.......................................................................................................3
2. Calculul de tractiune si trasarea caracteristicii teoretice de tractiune......................4
2.1 Determinarea vitezelor tractorului.....................................................................4
2.2 Determinarea forţei de tracţiune la treapta principală de lucru..........................7
2.3 Determinarea greutăţii tractorului......................................................................9
2.4 Determinarea forţei de tracţiune (motoare) la celelalte trepte.........................10
2.5 Trasarea caracteristicii de tracţiune după metoda grafoanalitică......................12
3. Studiu de nivel pentru subansamblul ales...............................................................15
4. Calculul subansmblului ales....................................................................................17
5. Anexe
5.1 Schema cinematica.............................................................................................18
5.2 Diagrama caracteristicii de tractiune..................................................................19
6. Bibliografie...............................................................................................................20
 1. TEMĂ DE PROIECT

La disciplina Tractoare.

Pentru un tractor universal pe roţi, având următoarele caracteristici:

a) motor cu aprindere prin comprimare cu Pn =106 kW; nn =2200 min-1;
b) numărul treptelor de viteze 16+4;
c) priză de putere cu 2 trepte,
se cere:
1) schema cinematică a transmisiei;
2) calculul de tracţiune;
3) studiu asupra subansmblului transmisie finala fata;
4) regimul de calcul (la solicitări statice) pentru elementele principale
 2. CALCULUL DE TRACŢIUNE ŞI CARACTERISTICA TEORETICĂ DE
TRACŢIUNE, OBŢINUTĂ PE CALE GRAFOANALITICĂ. APLICAŢIE
PENTRU UN TRACTOR PE ROŢI 4×4

Se cere să se efectueze calculul de tracţiune şi să se traseze caracteristica teoretică

de tracţiune pentru un tractor pe roţi 4×4, impunându-se următoarele caracteristici tehnice:
motor Diesel, având puterea nominală Pn = 106 kW, la turaţia nn = 2200 rot/min, numărul
treptelor de viteză – 16+4.

2.1 Determinarea vitezelor tractorului

Vitezele tractorului, respectiv rapoartele de transmitere, se determină în aşa fel încât

momentul efectiv al motorului să varieze în aceleaşi limite la toate treptele de viteză, prin
metoda progresiei geometrice (v. subcapitolul 1.9).

[Link] Determinarea raţiei progresiei geometrice

Raţia progresie geometrice se determină cu relaţia (1.27), adică

v1 v
q  N 1  N 1 min ,
vn vmax

în care:
vmin= v1 este viteza minimă de deplasare a tractorului, respectiv viteza la treapta 1;
vmax= vn - viteza maximă de deplasare a tractorului, respectiv viteza la treapta n;
N - numărul teoretic (de calcul) al treptelor de viteză (al termenilor
progresiei geometrice, N > n) (v. subcapitolul 1.9).
Pentru exemplul considerat s-au adoptat valorile:
vmin= 2 km/h; vmax= 27 km/h; N = 23.
Raţia progresie geometrice este:
q=0.8407.
[Link] Stabilirea vitezelor teoretice ale tractorului

În figura 2.1 este reprezentată schema bloc a unei cutii de viteze compuse cu n
trepte de mers înainte şi k trepte pentru mersul înapoi. Numărul treptelor de mers înainte n
este egal cu produsul dintre numărul treptelor din cutia principală m şi numărul treptelor
reductorului k (n = mk).
 Fig. 2.1. Schema bloc a cutiei de viteze compuse: 1 – cutie de viteze principală; 2 – cutie de
viteze suplimentară (reductor); 3 – cutie de viteze compusă.

Pentru exemplul considerat: m = 4 şi k = 4. În tabelul 2.1 se prezintă valorile

vitezelor teoretice şi împărţirea lor pe game (v. şi subcapitolul 1.9). În paranteze sunt
trecute valorile corespunzătoare treptelor care se anulează după calculul raţiei q.
Tabelul 2.1
Structura vitezelor pentru o cutie de viteze cu n = 16 şi N = 23
Numărul treptei de viteză şi valoarea vitezei în km/h şi m/s
Gama viteze

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
11,34
13,48
16,04
19,08
2,00
2,83
3,36
4,04
4,76
5,72
5,66
5,73
8,01
9,53

22,7
27
0,56
0,66
0,78
0,93
1,12
1,32
1,57
1,87
2,22
2,65
3,15
3,75
4,45
5,3
6,3
7,5

I x x x x
II x x x x
III x x x x
IV x x x x

Se constată un număr de 8 trepte de lucru (cu viteze cuprinse în intervalul de 4…12

m/s), mai mare decât cel minim recomandat, respectiv 6 trepte (v. subcapitolul 1.9).
 [Link] Alegerea treptei principale (nominale) de lucru

În literatura de specialitate sunt recomandate valori ale vitezelor teoretice pentru

treapta principală de lucru. În tabelul 2.2 sunt redate aceste valori în cazul calculului de
tracţiune pe mirişte.

Tabelul 2.2
Valori recomandate ale vitezelor teoretice pentru treapta nominală (pe mirişte)

Viteza teoretică vtn

Tipul tractorului
m/s km/h
Pe roţi 4×2 2,22…2,50 8…9
Pe roţi 4×4 2,22…2,50 8…9
Pe şenile 1,39…1,67 5…6

În cazul tractoarelor pe roţi, se recomandă vtn ≈ 8,5 km/h, iar în cazul tractoarelor pe
şenile vtn ≈ 5 km/h.
Pentru exemplul de faţă, se alege ca treaptă principală de lucru treapta a 9-a, pentru
care vt9 = 8,49 km/h = 2,36 m/s.

2.2 Determinarea forţei de tracţiune la treapta principală de lucru (treapta

nominală)

[Link] Calculul preliminar al randamentului de tracţiune la treapta principală de

lucru

Se foloseşte relaţia (1.24’), adică:

tr 1   n 
tn  
1  f (m tn )

Pentru mărimile din această relaţie se recomandă valorile:

tr = 0,91…0,93 – randamentul transmisiei;
f = 0,08…0,1 – coeficientul de rezistenţă la rulare, pe mirişte;
tn = 0,4…0,45 – forţa de tracţiune specifică la treapta principală de lucru;
m = 1 – coeficient care ia în considerare ponderea greutăţii aderente a tractorului
(valoare pentru tractoare pe roţii 4×4).
 Pentru tractoare pe roţi, patinarea poate fi determinată cu relaţia (1.17), adică:
0,246 tn 0,246  0,43
n    0,101.
1  3,06 tn 1  3,06  0,433
3

În aceste condiţii, randamentul de tracţiune la treapta principală de lucru va fi:

tr 1   n  0,92(1  0,101)
tn    0,688 .
1  f (m tn ) 1  0,08 / 0,43

S-au adoptat valorile tr = 0,92; f = 0,08; tn = 0,43.

[Link] Calculul forţei de tracţiune Ftn

Forţa de tracţiune la treapta principală de lucru se calculează cu relaţia:
Pntn Pntn
Ftn   [N], (2.1)
vn vtn (1   n )

în care:
Pn este puterea nominală, în W;
ηtn - randamentul de tracţiune la treapta nominală;
δn - patinarea;
vn şi vtn - viteza reală şi viteza teoretică la treapta nominală, în m/s.
Pentru cazul considerat, forţa de tracţiune la treapta principală de lucru (a 9 – a) va
fi:
36438,6[N].
2.3 Determinarea greutăţii tractorului

Determinarea greutăţii, atât a celei constructive, cât şi a celei de exploatare, se face

pe baza recomandărilor de la subcapitolul 1.10. În continuare se efectuează calculul pentru
exemplul considerat.

[Link] Determinarea greutăţii constructive

Greutatea constructivă se determină cu relaţia:

Gc  g c  Pn [N].

Conform recomandărilor (v. subcapitolul 1.10), se calculează greutatea specifică

constructivă gc:
 Cr 2000
gc   3
 431
422,6N/kW.
3 Pn 100

Se recomandă pentru coeficientul de regresie Cr = (2000…2200) N/(kW)2/3. S-a

adoptat valoarea Cr = 2000 N/(kW)2/3.
Se obţine pentru greutatea constructivă valoarea:
Gc  g c  Pn  431  100 42260
43100[N].

[Link] Determinarea greutăţii de exploatare

Greutatea de exploatare se determină cu relaţia:

Ftn
G [N].
 tn  m

Ţinând cont de valorile forţei de tracţiune la treapta nominală Ftn = 36438,6 [N], a
forţei specifice de tracţiune  tn  0,42 şi a coeficientului m = 1, se obţine:
86759[N].
2.4 Determinarea forţei de tracţiune (motoare) la celelalte trepte

Valorile forţei de tracţiune Ft, respectiv forţei motoare Fm se determină din ipoteza
conform căreia puterea la roţile motoare este aceeaşi la toate treptele:
Pm  Pn tr  Fm  vt  const. (2.2)

în care:
ηtr este randamentul total al transmisiei;
vt - viteza teoretică a tractorului.

Ţinând cont de bilanţul de tracţiune al tractorului pe un teren orizontal, într-un regim

stabilizat (v = const.)
Fm  Ft  fG,

precum şi de relaţia (2.2), se poate scrie pentru o treaptă oarecare k şi treapta principală
(nominală) de lucru egalitatea
Ftk  fG   vtk  Ftn  fG   vtn  A,

din care rezultă valoarea forţei de tracţiune şi a forţei motoare pentru treapta k:
 A A
Ftk   fG [N] şi Fmk  [N], (2.3)
vtk vtk

în care:
f este coeficientul rezistenţei la rulare (se recomandă f = 0,08…0,1);
G - greutatea de exploatare a tractorului, în N;
vtk - viteza teoretică corespunzătoare treptei k, în m/s.
Pentru exemplul considerat, valorile forţelor de tracţiune şi a forţelor motoare sunt
prezentate în tabelul 2.3.
Calculele s-au efectuat pentru f = 0,08.

Tabelul 2.3
Valorile forţelor de tracţiune Ftk şi a forţelor motoare Fmk
Treapta 1 2 3 4 5 6 7 8
Forţa de tracţiune, kN 166.89 139.20 115.9 96.34 79.89 66.06 54.4 44.65
Forţa motoare, kN 173.83 146.14 122.86 103.29 86.83 73 61.37 51.59
Treapta 9 10 11 12 13 14 15 16
Forţa de tracţiune, kN 36.43 29.52 23.71 18.83 14.72 11.27 8.37 5.93
Forţa motoare, kN 43.37 36.46 30.65 25.77 21.67 18.21 15.31 12.87

2.5 Trasarea caracteristicii de tracţiune după metoda grafoanalitică

Caracteristica de tracţiune se trasează în conformitate cu cele prezentate la

subcapitolul 1.11.

[Link] Trasarea caracteristicii externe a motorului

Caracteristica motorului se construieşte în cadranul III şi cuprinde curbele: puterea

efectivă Pe = f1(Me); turaţia motorului n = f2(Me); consumul orar C = f3(Me).
În situaţia în care nu se cunoaşte caracteristica motorului utilizat pe tractor, pot fi
folosite relaţiile următoare:
- pentru puterea efectivă a motorului:
 n  n n 
2

Pe  Pn 0,87  1,13     [kW] (v. tabelul 1.2);

nn  nn  nn  
 
- pentru momentul efectiv al motorului:
P
M e  9550 e [N];
n
- pentru consumul specific de combustibil (v. relaţia 1.8):
 n n 
2

c  cn 1,55  1,55     [g/(kWh)].

 nn  nn  

Consumul specific de combustibil la regimul nominal poate fi determinat, în mod
aproximativ, cu relaţia cn  1,05  cmin , în g/(kWh), unde cmin este consumul specific minim
de combustibil (în lipsa altor valori, se poate considera cmin= (224…245) g/(kWh)).
Pentru consumul orar de combustibil se foloseşte relaţia (1.9), adică:
C  103 cPe .

Calculul se poate face tabelar pentru diferite turaţii (0,5nn ≤ n ≤ nn).

1,13
Turaţia corespunzătoare momentului maxim se determină cu relaţia n M  nn .
2
Turaţia maximă de mers în gol variază între limitele ng = (1,06…1,1) nn.
În zona caracteristicii de regulator, funcţiile Pe = f1(Me), n = f2(Me), C = f3(Me) pot fi
considerate liniare. Dacă consumul orar Cg la mersul în gol al motorului nu se cunoaşte, se
poate adopta C g  0,25...0,35Cn .
Pentru exemplul considerat s-a efectuat calculul necesar trasării caracteristicii
externe a motorului (tabelul 2.4), fiind date sau adoptându-se următoarele valori: Pn = 100
kW; nn = 2500 min-1; cmin=230 g/(kWh)), ng = 2700 min-1; Cg = 0,3Cn.
Calculul tabelar al caracteristicii externe a motorului pentru exemplul considerat
n Pe Me c C
rot/min kW Nm g/kWh kg/h
1100 62.805 545.2616 246 15.45003
1200 68.73674 547.0299 240.4959 16.5309
1243 71.22269 547.2057 238.434 16.98191
1400 79.8751 544.8623 232.4628 18.56799
1500 84.96227 540.9264 229.9339 19.5357
1600 89.64844 535.0892 228.3967 20.47541
1700 93.87391 527.3505 227.8512 21.38929
1800 97.57893 517.7105 228.2975 22.27703
1900 100.7038 506.169 229.7355 23.13524
2000 103.1887 492.7262 232.1653 23.95684
2100 104.974 477.382 235.5868 24.7305
2200 106 460.1364 240 25.44
2400 0 0 - 7.632
 3. STUDIU DE NIVEL TRANSMISIE FINALA FATA
La tractoarele 4x4, inclusiv puntea din fata este punte motoare.
Transmisia fluxului de putere la puntea fata se realizeaza prin cateva subansamble aflate in ordinea
urmatoare:
1. Cutie de distributie
2. Arbore cardanic
3. Diferential axial
4. Transmisie finala
La tractorul studiat, transmisia finala consta intr-un reductor planetar la nivelul fiecarei roti.

În multe din constructiile mecatronice se utilizează, în componena sistemului mecanic, transmisii

planetare (cu roi dinate cu axe mobile) pentru obinerea miscării de rotatie a elementului condus,
datorită următoarelor avantaje:
– pot transmite puteri într-o gamă largă, de la ordinul câtorva W până la 200 kW;
– permit transmiterea miscării între arbori cu orice pozitie relativă unghiulară;
– pot realiza rapoarte de transmitere de la valori foarte mici la valori de ordinul 10.000;
– au constructie compactă (gabarit redus). Transmisiile planetare sunt folosite frecvent ca
reductoare si mai rar ca amplificatoare de turatie.

Structura transmisiilor planetare

Cea mai simplă transmisie planetară cu roti

dintate, cu angrenare exterioară sau interioară,
reprezentată în figura de mai jos, are lantul cinematic
format din două roti dintate 1, 2 si un element suport
axe H.

În general, o transmisie planetară cu roti dintate are:

– o axă de rotatie fixă numită axă centrală;
– elemente centrale 1, 2, H ale căror axe de rotatie coincid cu axa centrală;
– sateliti (roti cu axe mobile): elementele 3, 3'.

Din acest motiv transmisiile planetare sunt transmisii cu roti dintate cu axe mobile la care rotile
centrale si bratul port–satelit se rotesc coaxial (de unde provine denumirea "planetară" datorită
analogiei dintre miscarea relativă a rotilor si miscarea planetelor).

O transmisie planetară simplă (cu una sau două roti centrale) se numeste unitate planetară, în
componenta căreia intră:
1 – element constructiv de intrare (conducător);
2 – element constructiv de iesire (condus) care sunt elemente centrale;
3, 3' – elemente constructive cu axe mobile (sateliti);
H – element constructiv suport axe (brat port-satelit);
0 – element constructiv bază (fix).
In functie de elementul bază există următoarele tipuri constructive:

a) transmisia planetară simplă diferentială:

la care numai axa centrală este bază si are două elemente conducătoare (rezultă din calculul
gradului de mobilitate pentru mecanismele plane):
M=3n-2c5-c4

în care: n – numărul elementelor mobile (1; 3–3'; 2; H ) = 4;

c5 – numărul cuplelor de clasa V (cu un grad de libertate): rotatie (1–0; 3–3'–H; H–2; 2–
0) = 4;
c4 – numărul cuplelor de clasa IV (cu două grade de libertate): angrenare (1–2; 3'–2) = 2;

Înlocuind valorile stabilite rezultă: M = 2 (transmisie bimobilă).

b) transmisia planetară simplă monomobilă :

se obine prin legarea la bază a unuia din elementele centrale (2 =0) rezultând o transmisie
cu un singur element conducător (M = 1) deoarece:
n = 3 (1; 3–3'; H);
c5 = 3 (1–0; 3–3'–H; H–0);
c4 = 2 (1–3; 3'–2).

c) transmisia cu roti dintate cu axe fixe:

obtinută prin legarea la bază a elementului suport axe (H =0) si care are un singur element
conducător (M = 1):
n = 3 (1; 3–3'; 2);
c5 = 3 (1–0; 3–3'–0; 2–0);
c4 = 2 (1–3; 3'–2).

Transmisie finala tractor

 4. CALCULUL TRANSMISIEI FINALE
Determinarea momentelor reale care încarcă elementele constructive ale transmisiilor planetare
simple monomobile se face prin rezolvarea sistemului format din ecuatiile de echilibru dinamic
al fiecarei unităti planetare.
Deoarece momentele statice sunt invariante fată de inversarea miscării, stabilirea momentelor reale
ale unei transmisii planetare poate fi redusă la calculul momentelor de încărcare ale elementelor
transmisiei cu axe fixe asociată impunând cele două conditii. Din conditia de echilibru a puterilor:

rezultă momentul de torsiune transmis de roata centrală in functie de momentul de intrare în

unitatea planetară (pe roata centrală k) dat de relatia:

rezultă momentul transmis de elementul suport–axe.

Dacă nu există pierderi de putere de la elementul de intrare al transmisiei planetare complexe la
elementul k al unitătii planetare, în calcule se consideră:Tk= T1 .
Comparând relaiile anterioare cu ecuaĠtia cinematică a unitătii planetare, scrisă cu noile notatii,
sub forma:

se constată că expresiile momentelor THj Tl , pot fi obtinute direct din coeficientii vitezelor
unghiulare ωl , respectiv ωH j prin schimbarea semnului si înlocuirea raportului de transmitere
cinematic i0j cu raportul momentelor .

5. ANEXE
6. BIBLIOGRAFIE

1. Curs Tractoare capitolul 2 pag. 37-45

2. [Link], [Link]- „Automobilul: Constructie. Functionare. Depanare” Ed. Tehnica
1986 pag. 149-171
3. [Link]
4. [Link] › biblioteca › Reductoare_cu_roti_dintate_Indrumar
5. [Link]
6. [Link]/moodle