T2.

STATISTICI DESCRIPTIVE

Analiza de frecvenţe şi reprezentări grafice

Prof. dr. asoc. Gheorghe Perţea

Statistica descriptivă are drept obiective organizarea, sintetizarea şi descrierea

datelor. În ciuda relativei „simplităţi” a procedurilor descriptive, şi a faptului că ele nu
permit în mod direct concluzii de cercetare, statistica descriptivă este esenţială pentru
fundamentarea procedurilor inferenţiale.
Rezultatul măsurării se traduce în obţinerea unei colecţii de date. Să presupunem
că am aplicat un test de cunoştinţe unui grup de 25 de studenţi şi am obţinut următoarele
valori pentru variabila „răspunsuri corecte”:

8, 6, 10, 9, 6, 6, 8, 7, 4, 9, 6, 2, 8, 6, 10, 4, 5, 6, 8, 4, 7, 8, 4, 7, 6

Datele de mai sus reprezintă o „serie statistică”, sau o „distribuţie statistică”,

compusă din 25 de „valori” sau „scoruri”. Fiind rezultatul primar al măsurării, aceste
valori se mai numesc şi „valori brute”. Valorile acestei variabile sunt acceptate ca fiind
exprimate pe o scală cantitativă de raport(I/R).
Este evident că, privite sub forma în care se prezintă mai sus, datele respective
ne spun puţine lucruri. Iar dacă ar fi şi mai multe, de ordinul sutelor sau miilor, atunci
ar fi practic imposibil de făcut vreo apreciere, în această formă de prezentare. De
aceea, pentru a ne putea face o imagine mai coerentă asupra unei distribuţii de valori,
acestea trebuie supuse unor operaţii care să scoată în evidenţă caracteristicile
distribuţiei.

Tehnicile şi procedurile destinate organizării, prezentării şi descrierii datelor,

constituie ceea ce se numeşte statistica descriptivă. Principalele ei componente sunt:
I- Tehnici de organizare şi prezentare a datelor, care pot fi:
1. numerice (distribuţia de frecvenţe simple sau grupate;)
2. grafice (histograme; grafice de tip bară, linie, „plăcintă”, histograma
stem-and-leaf, etc.)
II- Indicatori numerici descriptivi, care sunt împărţiţi, la rândul lor, în trei categorii:
1. indicatori ai tendinţei centrale;
2. indicatori ai împrăştierii(variabilității);
3. indicatori ai formei distribuţiei (simetrie şi aplatizare).

Dincolo de scopul în sine al acestor proceduri, acela de a oferi o imagine

sintetică asupra datelor analizate, trebuie să înţelegem statistica descriptivă şi ca pe o
etapă pregătitoare în fundamentarea procedurilor statisticii inferenţiale (destinată
verificării ipotezelor statistice), despre care vom vorbi mai târziu.
 Analiza de frecvenţe

Distribuţia simplă de frecvenţe

Dacă ne întoarcem la distribuţia de mai sus, cel mai simplu lucru pe care putem să
îl facem, şi care ne poate da o anumită imagine asupra ei, este sortarea, punerea
valorilor în ordine crescătoare sau descrescătoare:
10, 10, 9, 9, 8, 8, 8, 8, 8, 7, 7, 7, 6, 6, 6, 6, 6, 6, 6, 5, 4, 4, 4, 4, 2
Privind datele aranjate astfel, putem observa cu uşurinţă câteva lucruri: valoarea
cea mai mare (10) şi valoarea cea mai mică (2), precum şi valorile care se repetă. Dar
chiar şi acest mod de prezentare nu ne-ar fi de mare ajutor dacă valorile ar fi într-un
număr mare. Într-o astfel de situaţie datele pot fi aranjate într-un tabel, numit „tabelul
frecvenţelor simple”.
Tabelul 1. Frecvenţe simple

[Link] [Link]

10 2
9 2
8 5
7 3
6 7
5 1
4 4
3 0
2 1
Total ∑fa=N=25

Dacă luăm în considerare seria de valori de mai sus, un tabel al frecvenţelor

simple (absolute) este compus din lista valorilor distincte, ordonate descrescător, la
care se adaugă frecvenţa absolută (fa) a fiecărei valori (de câte ori se întâlneşte în cadrul
seriei).
Se observă astfel că datele au un caracter mai ordonat, iar coloana frecvenţelor
absolute scoate în evidenţă anumite aspecte cum ar fi, de exemplu, faptul că cea mai
frecventă valoare este 6 (apare de 7 ori). Observăm că seria de valori din tabel include
toate valorile posibile între valoarea cea mai mare (10) şi cea mai mică (2), incluzând şi
valorile care nu se întâlnesc în mod real în cadrul seriei. În cazul nostru avem valoarea 3,
cu frecvenţa de apariţie 0. Suma frecvenţelor absolute (Σfa) indică totalul valorilor din
cadrul seriei, adică numărul de subiecţi evaluaţi(N=25).

În practică, pe lângă frecvenţele absolute([Link]) se iau în considerare şi alte tipuri

de frecvenţe (vezi în continuare tabelul 2):

Tabelul 2. Tabloul sintetic al frecvenţelor simple

[Link] [Link]
[Link] [Link](1) [Link] (1) [Link] (%) [Link] (%)
10 2 25 0,08 1,00 8% 100%
9 2 23 0,08 0,92 8% 92%
8 5 21 0,20 0,84 20% 84%
7 3 16 0,12 0,64 12% 64%
 6 7 13 0,28 0,52 28% 52%
5 1 6 0,04 0,24 4% 24%
4 4 5 0,16 0,20 16% 20%
3 0 1 0 0,04 0% 4%
2 1 1 0,04 0,04 4% 4%
Total ∑fa=N=25 Σfr=1 Σfr%=100

-[Link]-Frecvenţa cumulată. Reprezintă totalul valorilor care se cumulează începând

de la valoarea cea mai mică până la valoarea cea mai mare din tabel. De exemplu, în
tabelul sintetic de mai sus, avem 6 valori mai mici sau egale cu 5, 21 de valori mai mici
sau egale cu 8 şi, evident, 25(N) de valori mai mici sau egale cu 10.

-[Link](1)-Frecvenţa relativă raportată la unitate fr(1). Este raportul dintre frecvenţa

absolută şi suma frecvenţelor absolute (fa/Σfa).
Exemple:
• pentru valoarea 10: fa/Σfa=2/25=0.08;
• pentru valoarea 6: fa/Σfa=7/25=0.13; ş.a.m.d.
-[Link](1)-Frecvenţa relativă cumulată, raportată la unitate frc(1): Este similară
frecvenţei cumulate absolute, cu deosebirea că în acest caz se cumulează
frecvenţele relative raportate la unitate-∑ frc(1).
Exemple:
-Dacă privim întreaga serie ca întreg (egală cu 1 sau „unitate” ), atunci toate valorile mai
mici sau egale cu 5 au o frecvenţă cumulată, raportată la unitate, egală cu 0.24 (adică,
• -∑ frc(1)=0.04+0+0.16+0.04=0.24)
• Pentru valoarea 7, frecvenţa relativă cumulată raportată la
unitate este: ∑ frc(1)=0.04+0+0.16+0.04+0.28+0.12=0.64
• Frecvenţa relativă cumulată pentru valoarea cea mai mare din
serie este întotdeauna 1.00 (corespunzătoare în cazul nostru
valorii 10).
-[Link] (%)-Frecvenţa relativă procentuală fr(%): Exprimă procentul valorilor care care
corespunde unei anumite valori din cadrul distribuţiei. Se calculează fie prin înmulţirea
fr(1) cu 100, fie prin calcularea directă procentului pe care îl reprezintă o anumită
valoare raportat la totalul valorilor dintr-o distribuţie. Suma frecvenţelor relative
procentuale este întotdeauna egală cu 100.
Exemple (tabelul 2):
• 8% dintre studenţii evaluaţi au realizat 10 răspunsuri corecte
• 28% dintre studenţii evaluaţi au realizat 6 răspunsuri corecte
-[Link] (%)-Frecvenţa relativă cumulată procentuală (frc%): Exprimă procentul
valorilor dintr-o distribuţie care se plasează până la o anumită valoare (inclusiv
aceasta).
Exemple:
• 52% dintre studenţi au obţinut o notă egală sau mai mică de 6
• 92% au obţinut cel puţin nota 9
Desigur, pentru valoarea maximă a unei distribuţii, frecvenţa cumulată procentuală este
întotdeauna 100%.
Frecvenţa relativă procentuală cumulată se numeşte rang percentil. Astfel, despre
valoarea 6 din distribuţia de mai sus se poate spune că are rangul percentil 52, adică,
52% dintre valorile unei distribuţii sunt între cea mai mică valoare şi valoarea 6, inclusiv.
o Prin convenţie, rangul percentil se defineşte ca procentajul datelor valorilor dintr-o
distribuţie care se află până la o anumită valoare inclusiv.
o În mod complementar, numim percentilă, valoarea dintr-o distribuţie care
corespunde unui anumit rang percentil. În exemplul de mai sus, rangului percentil 52 îi
corespunde valoarea 6, de aceea valoarea 6(scorul 6) este numită percentila 52.

În practica psihodiagnostica, există anumite percentile care au o importanţă aparte.

Acestea sunt percentilele corespunzătoare rangurilor percentile cu valorile 10, 20, 30,...,
100. Despre semnificaţia lor vom vorbi mai târziu în acest curs. De asemenea, se
utilizează termenul de quartile pentru percentilele care împart distribuţia în patru zone
egale ca număr de valori. Acestea sunt corespunzătoare rangurilor percentile 25, 50 şi 75.
Cu alte cuvinte, valoarea dintr-o distribuţie până la care se află 25% din valori este
percentila 25, valoarea până la care se află 50% din valori este percentila 50, iar valoarea
până la care se află 75% din valori este percentila 75.

Distribuţia de frecvenţe grupate

Aranjarea unei distribuţii sub forma tabelului de frecvenţe simple este foarte utilă, dar nu
este practică atunci când avem o distribuţie cu un număr mare sau foarte mare de valori,
care ar genera un tabel cu prea multe linii pentru a fi inteligibil.
Să presupunem că valorile de mai jos reprezintă distribuţia variabilei „inteligenţă” măsurată
prin aplicarea unui test la un număr de 50 de subiecţi. Dacă date ar fi aranjate la
întâmplare, aşa ca în tabelul 2, ar fi dificil să ne facem o imagine asupra lor.

101 94 87 117 115 116 91 113 96 105

92 107 118 114 98 112 101 114 107 109
97 109 124 102 118 113 116 106 108 89
106 108 115 92 97 102 108 102 109 114
107 104 110 101 101 121 125 86 109 123

Presupunând că le-am ordona şi am face tabelul frecvenţelor simple, am obţine un

uşor progres, dar încă ar fi greu de analizat, deoarece vom obţine un tabel cu prea multe
valori distincte.
Pentru a ne face o imagine sintetică a distribuţiei, ne propunem să realizăm un
număr de categorii (clase) cuprinse între anumite intervale de performanţă la test,
urmând să stabilim apoi care este frecvenţa de apariţie a fiecărei clase în distribuţia
noastră. Această tehnică de organizare a datelor se numeşte „frecvenţa grupată”.
Pentru a realiza un tabel de frecvenţe grupate se procedează astfel:

1. Alegem numărul de intervale (clase, categorii), recomandabil, între 5 şi 15 (valori

stabilite convenţional şi orientativ)
2. Definim mărimea intervalului de clasă, respectând următoarele reguli:

• toate intervalele trebuie să fie egale

• limitele intervalelor trebuie să cuprindă toate valorile (între limitele intervalelor
alăturate să nu existe „goluri” sau suprapuneri)

Pentru distribuţia de mai sus, paşii de realizare a distribuţiei de frecvenţe grupate se

concretizează astfel:

Se face diferenţa dintre valoarea cea mai mare 125 – 86 = 39

şi valoarea cea mai mică
Se împarte valoarea obţinută la mărimea 39/2 = ~20 clase (prea multe) 39/3
posibilă a intervalului de clasă (2, 3, 5 sau 10) = 13 clase (variantă posibilă) 39/4 =
pentru a realiza numărul de clase al noii ~ 9 clase (variantă acceptabilă)
distribuţii
Se selectează mărimea intervalului care Vom alege 4, pentru că produce o
conduce la un număr de clase cuprins între 5 distribuţie cu 9 clase care este mai uşor de
şi 15. analizat şi manipulat

Se determină limita inferioară a primului Alegem valoarea 85 ca limită inferioară

interval (trebuie să fie un multiplu de 5)
intervalului
ales) intervalului)
Se determină delimita
clasasuperioară
ales intervalului de clasă Dacă mărimea intervalului este 4,
a primului
interval limita superioară va fi 85+4=89
Se construiesc intervalele de clasă pentru fiecare (85,86,87,88,89)
interval (vezi coloana „clase” din tabelul 3)
Se aplică analiza de frecvenţe ca în cazul frecvenţelor simple, aplicată la clase

Există şi diverse formule pentru calcularea numărului de clase dar, în general,

regulile de mai sus sunt suficiente în această fază. Oricum, trebuie să reţinem că în
alegerea intervalelor de clasă este necesar să ţinem seama şi de aspecte calitative, nu
doar de ordin formal. Astfel, dacă facem un studiu cu privire la efectul ritmului
circadian asupra performanţei psihice, utilizând rezultate obţinute în diferite
momente ale zilei, intervalele orare vor fi alese astfel încât să corespundă cu
„intervalele de timp” utilizate în studii similare, pentru a putea face, eventual,
comparaţii.
În fine, alegerea dimensiunii intervalului trebuie să ţină seama şi de
caracteristicile distribuţiei simple (discutată anterior). Intervalele trebuie astfel alese
încât să se evite situaţia de a avea clase care cuprind un număr excesiv de valori, în
timp ce alte clase sunt puţin reprezentate sau nu conţin nici o valoare.
Atenţie, în exemplul dat, deşi valoarea maximă a variabilei este 125,
intervalul maxim este 125-129, deoarece intervalele declarate trebuie să fie egale. Ca
urmare, tabelul frecvenţelor grupate pentru distribuţia de mai sus va arăta astfel:

Tabelul 3. Frecvenţe grupate

Nr. clase Intervale de

clasă Fa fr% frc%

1 125 - 129 1 2% 100%

2
120 – 124
3 6% 98%
3
115 – 119 7 14% 92%

4 110 -114 7 14% 78%

5 105 – 109 13 26% 64%

38%
100 – 104
6 8 16%
22%
95 -99
7 4 8%
14%
90 – 94
8 4 8%
6%
85 - 89
9 3 6%
 fa = 50 fr % =100

Este de la sine înţeles că clasele de intervale (grupele) vor putea fi analizate într-
o manieră similară pornind de la frecvențele simple(absolute) ale valori cuprinse in ficare
interval de c lasă. Analizând tabelul de mai sus, putem observa că cei mai mulţi subiecţi au
obţinut un scor la testul de inteligenţă cuprins între 105 şi 109 (fa=13), aceştia reprezentând
26% din totalul subiecţilor evaluaţi. În fine, din coloana frecvenţelor relative procentuale
cumulate putem deduce că 64% dintre subiecţi obţin o performanţă de maxim 109 sau mai
mică.

Limite „aparente” şi limite „reale” ale intervalelor de clasă

Valorile intervalelor de clasă calculate mai sus sunt numite „limite aparente” ale
intervalelor. În intervalul superior, de exemplu, valoarea 129 este limita aparentă
superioară, iar 125, limita aparentă inferioară.
Mijlocul intervalelor construite se calculează prin însumarea celor două limite
aparente şi împărţirea la 2: (125+129)/2=127. În mod similar, mijlocul celui de-al doilea
interval este: (120+124)/2=122
Media celor două mijloace de interval ne dă limita „reală” a intervalului superior:
(122+127)/2=124.5. Într-o manieră similară se pot construi limitele reale ale
tuturor intervalelor. Fiecare interval are o limită aparentă şi una reală, distanţa dintre ele
fiind aceeaşi.

Limite aparente Limite reale

125 - 129 124.5 – 129.5
120 – 124 119.5 – 124.5
115 – 119 114.5 – 119.5
110 – 114 109.5 – 114.5
105 – 109 104.5 – 109.5
100 – 104 99.5 – 104.5
95 – 99 94.5 – 99.5
90 – 94 89.5 – 94.5
85 – 89 84.5 – 89.5
 Reprezentări grafice

Reprezentările graficele sunt forme intuitive de prezentare a distribuţiilor de

frecvenţe („o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte”). Ele sunt foarte frecvent
utilizate pentru analiza şi prezentarea datelor în psihologia aplicată, deoarece facilitează
înţelegerea semnificaţiei datelor numerice. În prezent, programele computerizate oferă
mijloace extrem de puternice şi de sofisticate pentru elaborarea reprezentărilor grafice,
dar simpla utilizare a unui astfel de program nu garantează realizarea unui grafic eficient.
În esenţă, un grafic eficient este o combinaţie reuşită între formă şi conţinutul statistic pe
care îl reflectă. Realizarea acestei combinaţii depinde de respectarea câtorva principii
esenţiale:
• focalizarea pe conţinutul şi nu pe forma graficului
• este esenţial să fie evitate distorsiunile induse de forma graficului
• este recomandabil să fie utilizate grafice care favorizează comparaţii între
variabile şi nu doar reprezentări individuale, “statice”, ale acestora
• fiecare grafic trebuie să servească un singur scop, exprimat clar şi evident
• orice grafic va fi însoţit de informaţii statistice şi descrierile necesare pentru a fi uşor
şi corect înţeles
• un grafic trebuie să scoată în evidenţă datele şi nu abilităţile tehnice de editare ale
celui care l-a creat.

Formele de expresie grafică a datelor statistice sunt foarte numeroase. Ne vom

ocupa aici doar de câteva dintre acestea, cel mai des utilizate1:
1. . graficul de tip bară
2. . histograma
3. . poligonul de frecvenţe
4. . graficul frecvenţei cumulate
5. . graficul circular(placintă)
6. . graficul de tip „stem and leaf („tulpină şi frunze”)
7. . graficul box-plot
În cele ce urmează, vom face o trecere sumară în revistă a celor mai utilizate tipuri de
reprezentări grafice. Graficul box-plot va lipsi de aici, urmând să fie prezentat mai
târziu, într-un alt context.

Graficul de tip bară

Este cel mai simplu mod de reprezentare grafică a datelor. Se utilizează atunci
când dorim să reprezentăm o variabilă „discretă” (care prezintă valori întregi, de
exemplu, numărul de răspunsuri corecte la un test în funcţie de nivelul de instruire al
subiecţilor) sau de tip categorial.
În mod obişnuit, un grafic se prezintă ca o imagine inclusă într-un sistem de
axe perpendiculare:
. Axa orizontală (Ox) pe care sunt reprezentate valorile distribuţiei analizate,

1
O prezentare extensivă a tipurilor de reprezentări grafice poate fi găsită în Statistica,
Electronic Textbook, 1984-1999, ©StatSoft Inc., Graphical techniques
 • Axa verticală (Oy) pe care sunt reprezentate frecvenţele fiecărei valori, sub forma
unei bare rectangulare.

Iată cum arată un grafic de tip bară efectuat pe datele din tabelul de frecvenţe
grupate, luând clasele drept valori ale distribuţiei. Cu cât frecvenţa unei valori este mai
mare, cu atât bara este mai înaltă. Simplitatea şi claritatea este cea mai mare calitate a
acestui tip de grafic.

Axa Ox

Observaţii:
- toate barele trebuie sa aibă aceeaşi lăţime între bare se lasă un spaţiu (deoarece nu
există nici o legătură între ceea cereprezintă ele)
- barele pot fi puse în orice ordine
- ordonarea barelor în funcţie de înălţime, descrescător sau crescător,corespunde
unui grafic-bară special, numit grafic Pareto.

Histograma

La prima vedere histograma este asemănătoare cu graficul de tip bară. Ea este

adecvată pentru situaţiile când variabila pe care dorim să o reprezentăm este de tip
„continuu” (adică poate lua orice valoare pe o scală numerică, de ex., număr de
răspunsuri corecte, timpul de reacţie, lungimea, etc.). Iată, de exemplu, histograma
distribuţiei de frecvenţe din tabelul 3 (realizată cu programul SPSS):

Se observă faptul că programul a realizat automat o grupare de frecvenţe, afişând pe axa

Ox limita minimă a intervalului ca „etichetă” a acestuia.
Poligonul de frecvenţe

Poligonul de frecvenţe este o reprezentare alternativă la histogramă. Punctele

centrale ale suprafeţelor rectangulare, care reprezintă frecvenţa, sunt unite cu o linie ce
delimitează suprafaţa poligonului.

Clase de interval

Poligonul alăturat prezintă distribuţia de frecvenţe grupate din tabelul de mai sus, cifrele
1,2,3,4,5,6,7,8,9 reprezentând denumirea convenţională a fiecărei clase.

Graficul frecvenţei cumulate

Este un grafic de tip liniar, care reprezintă valorile frecvenţei absolute

cumulate. Pe acest grafic se vede cu uşurinţă câte valori se află până la o anumită
valoare din distribuţie (datele reprezentate sunt cele din tabelul 3, fiecare interval de
clasa fiind etichetat convenţional cu cifre de la 1 la 9).
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Graficul circular Este utilizat în situaţiile în care valorile sunt „parte a unui întreg”.
De exemplu, poate fi utilizat la reprezentarea distribuţiei de frecvenţe grupate de mai
sus, pentru a avea o imagine directă a ponderii frecvenţei fiecărei clase de interval în
raport cu celelalte.

Graficul alăturat reprezintă frecvenţa absolută a claselor de interval ale

aceleiaşi distribuţii de mai sus. Pe un grafic de acest tip se pot reprezenta fie valorile
absolute, fie procentajul fiecărei clase raportat la întreg.

Reprezentarea de tip stem-and-leaf (sau stem plot)

Este o reprezentare care încearcă să îmbine expresia numerică cu cea grafică,

fiind propusă de statisticianul J.W. Tuckey (1977). Scopul principal a fost acela de a
oferi nu doar o imagine a distribuţiei, ci şi o metodă de explorare a acesteia. Ea
este din ce în ce mai utilizată de psihologi, motiv pentru care considerăm necesar să o
prezentăm aici.
Atunci când utilizăm o distribuţie de frecvenţe grupate, cazurile individuale
„se pierd” la nivelul fiecărei clase de interval, fără a mai putea şti unde se plasează
fiecare valoare iniţială în interiorul fiecărui interval. Reprezentarea de tip stem-and-
leaf (pe scurt stem plot), are tocmai avantajul de a realiza graficul distribuţiei cu
păstrarea valorilor individuale.

Modul de realizare

Să revenim la distribuţia de scoruri QI prezentată anterior:

101 94 87 117 115 116 91 113 96 105

92 107 118 114 98 112 101 114 107 109

97 109 124 102 118 113 116 106 108 89

106 108 115 92 97 102 108 102 109 114

107 104 110 101 101 121 125 86 109 123

Mai întâi, observăm că valorile sunt cuprinse între 86 şi 125. Alegem o

valoare convenabilă pentru „tulpină”, care va juca rolul de interval de clasa, şi care
în cazul nostru poate fi 10. „Tulpina” reprezentării stem plot este în acest caz
numărul de zeci din fiecare valoare individuală.
Valorile din coloana stem (tulpina) indică numărul de zeci, iar cele din
coloana leaf (frunza), numărul de unităţi. Dacă privim imaginea în ansamblu, deși
eaceastaeste construită pe verticală, ne-o putem reprezenta ca pe o histogramă
orizontală. Valorile distribuţiei se reconstituie astfel: se înmulţeşte „tulpina” cu mărimea
ei, la care se adaugă „frunza”. Valorile distribuţiei se reconstituie astfel: se înmulţeşte
„tulpina” cu mărimea ei, la care se adaugă „frunza”.

Stem & Leaf

8 . 679
9 . 1224
9 . 6778
10 . 111122245
10 . 667778889999
11 . 023344455
11 . 66788
12 . 1345
Mărimea „tulpinii”: 10
Fiecare „frunză” : 1 caz

În exemplul nostru, pentru stem 8 citim 8x10+6=86; 8x10+7=87; 8x10+9=89,

iar pentru stem 12 citim 12x10+6=126; 12x10+6=126; 12x10+7=127; 12x10+8=128;
12x10+8=128.

Putem privi stem-plot-ul ca o formă de reprezentare asociată unei analize

de frecvenţe grupate, unde valoarea stem este intervalul de clasă. În exemplul de
mai sus, acest interval este 10. Uneori putem aprecia că intervalul ales (stem) este
prea mare, producând un număr prea mic de linii ale reprezentării stem plot. Acest
neajuns poate fi uşor eliminat, e exemplu prin considerarea jumătăţii intervalului stem
şi plasarea valorilor leaf pe două linii succesive. Aşa cum se vede în graficul nostru,
am plasat pe o linie valorile leaf până la 5, şi pe altă linie valorile leaf peste 5, pentru
stem 9, 10 şi 11.
Unul din avantajele graficului stem plot este şi acela că se pot reprezenta
simultan, două distribuţii, ceea ce favorizează analiza lor comparativă. Iată, spre
ilustrare, graficul stem plot comparativ pentru rezultatele la două teste de inteligenţă,
unul bazat pe sarcini verbale (stânga) şi celălalt pentru sarcini de tip non-verbal
(dreapta):

Test verbal Test non-verbal

7 1
22 6 000111123345
987775331110 5 25556667899
8887442200 4 223445
664330 3
Stem = 10
1Leaf = un caz

În general, forma reprezentării stem and leaf trebuie să fie subordonată unei
cât mai bune înţelegeri a distribuţiei. Atunci când numărul valorilor unei distribuţii
este foarte mare, se poate opta pentru atribuirea fiecărei „frunze” a mai multor cazuri,
ceea ce conduce la conservarea proporţionalităţii reprezentării. Ca urmare, poate fi
aleasă orice soluţie care slujeşte acestui scop, cu condiţia ca valorile stem şi leaf să fie
bine precizate, la fel şi celelalte convenţii asumate de analist în construcţia graficului.

Concluzii

Utilizarea tabelelor de frecvenţă şi a reprezentărilor grafice aduce un

important câştig în analiza datelor statistice. Atât tabelele cât şi reprezentările
grafice nu sunt decât începutul analizei datelor nu şi sfârşitul acesteia. Cu alte
cuvinte, nu vom putea trage direct concluzii pe baza lor. Ele pot fi utilizate însă
pentru a ilustra concluzii, care devin astfel mai uşor de înţeles şi de reţinut. În
fazele primare de analiză a datelor statistice, graficele ne ajută să ne facem o
imagine generală asupra acestora, lucru util pentru alegerea procedurilor
statistice. Este important să alegem tipul de grafic adecvat în raport cu natura
datelor şi cu ideea pe care dorim să o ilustrăm. În practică, graficele se realizează
utilizând programe specializate, iar SPSS are proceduri puternice de realizare a
unei largi varietăţi de grafice.

Rezumat
 • Statistica descriptivă are drept obiective organizarea, sintetizarea şi descrierea
datelor.
• Tehnicile statisticii descriptive sunt globale sau sintetice
• Statisticile descriptive globale sunt numerice (analiza de frecvenţe simple şi
grupate) şi grafice.
• Analiza frecvenţelor simple se referă la frecvenţa de apariţie a valorilor
individuale dintr-o distribuţie.
• Frecvenţa absolută este numărul de apariţie a unei valori.
• Frecvenţa relativă este numărul de apariţii a unei valori în raport cu totalul
valorilor (frecvenţa relativă raportată la unitate sau procentuală)
• Rangul percentil se defineşte ca procentajul datelor valorilor dintr-o
distribuţie care se află până la o anumită valoare inclusiv.
• Percentila este valoarea dintr-o distribuţie care corespunde unui anumit
rang percentil.
• Reprezentările grafice servesc ilustrării distribuţiilor în completitudinea lor, în
forme variate: bară, histogramă, poligon de frecvenţe, circular.
• Graficul stem-and-leaf este o formă de reprezentare grafică care utilizează
elemente numerice, imaginea permiţând reconstituirea valorilor distribuţiei.

[Link]ŢII

[Link] de mai jos reprezintă distribuţia rezultatelor la un test de calcul

aritmetic (numărul de calcule corecte)

Scor Scor Scor Scor Scor

55 30 52 49 54
46 53 54 50 59
52 57 48 45 49
51 62 46 33 42
48 39 47 50 56
50 68 44 51 53

Realizaţi:
1. Tabelul frecvenţelor simple
2. Indicaţi:

• scorul cel mai frecvent (Mododul)

• ce procent de valori se află sub scorul 33
• valoarea (scorul) cea mai apropiată de percentila 20

3. Tabelul frecvenţelor grupate (indicaţi modul de alegere a numărului de

intervale, mărimea intervalului de clasă, intervalele de clasă, frecvenţa
simplă, relativă şi cumulată a grupelor de frecvenţă)
4. Reprezentarea grafică de tip stem-and-leaf