PLEONASMUL.
CATEGORII SEMANTICE
Pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea unor cuvinte sau construcții
care au un înțeles identic sau asemănător, unul cuprinzându-se în altul. De obicei, pleonasmul
este utilizat din neștiință, vorbitorii necunoscând sensul originar al unor cuvinte: caligrafie
frumoasă (gr. kalos „frumos“), a avansa înainte (fr. s’avancer „a se apropia de un anumit
punct“). Dintre situațiile care constituie pleonasme, mai frecvente sunt:
stricta vecinătate a unor termeni cu același sens sau a doi termeni dintre care unul
include sensul celuilalt: brusc și deodată, continuă să fie menținută, sărbătorirea
aniversării etc.;
asocierea unor grade de comparație cu adjective fără grad de comparație: mai
superior, foarte infimă, extrem de sublim etc.;
asocierea unui verb cu un adverb care-i dublează sensul: a prefera mai mult, a urma în
continuare etc.
asocierea dintre un derivat și un cuvânt care dublează sensul prefixului sau al
sufixului: a conlucra împreună, contraargument împotriva, ursuleț mic etc.
Unele pleonasme sunt acceptabile, având rolul de a întări o idee: cât vezi cu ochii, a
îngheța de frig etc
Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită și cu sens asemănător sau identic.
Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și cu sens diametral opus.
Sensul propriu al cuvântului este sensul comun, obișnuit, cunoscut de toți vorbitorii.
Sensul propriu poate fi:
sens propriu de bază (Era înalt și avea umeri largi.);
sens propriu secundar (Am un sacou cu umeri prea largi.).
Sensul figurat al cuvântului este sensul cu valoare expresivă (A reușit în viață sprijinindu-se
pe umerii altora.).
Omonimele sunt cuvinte cu aceeași formă și cu sensuri complet diferite.
Cuvintele care se pronunță la fel se numesc omofone, iar cele care se scriu la fel se
numesc omografe.
Cuvântul polisemantic are mai multe sensuri, mai mult sau mai puțin apropiate, legate
între ele.
Paronimele sunt cuvinte foarte asemănătoare ca formă, dar al căror înțeles este
diferit: temporal („care se referă la timp“) – temporar („pentru o perioadă de
timp“), oral („rostit“) – orar („program stabilit pe ore“) etc. Paronimele se deosebesc printr-
un sunet sau cel mult două, uneori deosebirea constând în ordinea diferită a sunetelor (a
revela/a releva). Confuzia paronimică este o greșeală care constă în utilizarea unui cuvânt în
locul paronimului său. Nu orice cuvinte care au un sunet diferit sunt paronime, dacă nu
generează și confuzii.