Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Examen la Teoria Si metodologia instruirii

Nume: Pașcu L. F. Elena-Alexandra

Modelul de design instructiv Dick & Carey

Modelul de design instructiv Dick & Carey este un proces de nouă etape pentru planificarea
inițiativelor de formare și dezvoltare. Acesta este mai detaliat decât modelul ADDIE și prevede
revizuirea și dezvoltarea iterativă în curs de desfășurare. Modelul de design instructiv Dick & Carey
(AKA The Systems Approach Model) este un proces în nouă pași pentru planificarea și proiectarea
inițiativelor eficiente de învățare. Acesta include toate cele cinci etape ale modelului ADDIE, dar
adaugă adâncime și structură suplimentară, de asemenea. De asemenea, se concentrează mai mult pe
proiectare și se concentrează mai puțin pe punerea în aplicare decât modelul ADDIE, se bazează în
dezvoltarea iterativă prin revizuirea continuă a instrucțiunilor.
1 – Identificarea obiectivelor de instruire
Obiectivele de instruire stabilesc unde vrei să ajungi. În definirea lor ar trebui să se alinieze cu
obiectivele strategice ale scolii, să fie clar cu privire la ceea ce elevii vor fi capabili să facă, sau modul
în care acestia se vor comporta , se concentreze pe abilitățile din lumea reală și comportamente.
2 – Efectuarea analizei instructive
A doua etapă a modelului lui Dick și Carey este de a efectua analize de instruire. Analiza de instruire
determină starea actuală de competențe și cunoștințe în populația de învățare, și prin aceasta decalajul
de la obiective. Acest lucru poate fi evaluat prin interviuri, sondaje, observare sau diferite forme de
testare, în funcție de natura competențelor.
3 – Identificarea comportamentelor initiale
În plus față de analiza nivelului actual de învățare, de asemenea, trebuie să înțeleagă comportamentele,
trăsăturile, nivelurile de motivație și alți factori care vor afecta procesul de învățare. Aceste informații
vă vor ajuta să proiectați metode de învățare adecvate.
4 – Scrierea obiectivelor de performanță
Obiectivele de învățare ar trebui să fie SMART și ar trebui să stabilească sarcinile și procesele care
trebuie să fie stăpânite și modul în care acestea vor fi evaluate. Acestea pot fi știut ca "SWBAT" în
educație (Student va fi capabil să).
5 – Elaborarea testelor
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Pentru a monitoriza și a dovedi atât progresul, cât și eficacitatea instrucțiunilor, trebuie să dezvoltați
teste specifice. Acestea ar trebui să fie de formatul și nivelul potrivit pentru elevi.
6 – Elaborarea strategiei de instruire
Numai o dată ce starea actuală, decalajul, obiectivele și abordarea de testare sunt stabilite ar trebui să
fie definita strategia de instruire. Acesta ar trebui să reflecte o analiza și de utilizarea de teorii adecvate
de învățare.
7 – Dezvoltarea și selectarea materialelor de instruire
Materialele, instrumentele, exercițiile și mediile de livrare ar trebui decise după ce s-a definit strategia
de învățare. Acestea pot include materiale de învățare față în față, pe bază de grup, facilitate sau online.
8 – Elaborarea și efectuarea evaluării formative
Penultima etapă a Dick și Carey Instructive Design Model este de a dezvolta și de a efectua evaluare
formativă.
Evaluarea formativă implică evaluarea modului eficient în care s-a formulat inițiativa de învățare. Acest
lucru poate fi obținut prin revizuire, focus pe grupuri, testarea segmentelor și pilotarea programului de
învățare. Feedback-ul obținut ar trebui utilizat pentru a itera inițiativa.
9 – Elaborarea și efectuarea evaluării sumative
Evaluarea sumativă are loc odată ce ați aplicat metodele de invatare și este folosit pentru a evalua cât de
eficient a fost. Căutarea regulată a feedback-ului, testarea rezultatelor și iterarea prin etapele produselor
de învățare ajuta să se asigure oferirea a celor mai bune rezultate posibile.
Unele abordări de proiectare instructive reflectă un set eclectic de opinii. De exemplu, modelul
propus de Walter Dick și Lou Carey (denumit în mod obișnuit modelul Dick & Carey) se bazează pe un
compromis eclectic între elementele abordări comportamentale, cognitiviste și constructiviste. Acest
model se pretinde a fi adaptat adecvate pentru proiectarea învățării orientate către o varietate de
cursanți, obiective, rezultatele învățării, conținutul de instruire și performanțele de învățare (Dick,
Carey & Carey, 2005; Esmer, 2018). Unicitatea modelului lor provine din încercarea lor de a sprijini
interrelații între contextul învățării, conținut, învățare și instruire. Acestea fundament abordarea lor de
instruire pe ideea că componentele sistemului să acopere cursantul, instructorul, orice echipament sau
instrumente de instruire, de activitate, sisteme de transfer și medii de învățare și performanță. Acestea
să elaboreze faptul că aceste componente ar trebui să fie compatibile între ele pentru a rezultatele
învățării fiecărui elev și rezultatele învățării instructive. Dick și Carey sugerează trei tipuri de strategie
de evaluare formativă: un mic grup, un studiu de teren și o evaluare unu-la-unu. Comportamentele de
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
intrare ale cursanților sunt identificate printr-o analiză instructonală care explică competențele și
competențele actuale ale cursanților și cunoștințele prealabile, preferințele cursanților și atitudinile
acestora. Analiza apoi duce la procesul de proiectare care încearcă să controleze setarea de instruire.
Elementele şi paşii modelului propus de W. Dick şi D. Carey sunt: determinarea scopurilor
instrucţionale, analiza acestora, analiza contextului, specificarea obiectivelor de performanţă, precizarea
instrumentelor de evaluare, identificarea strategiilor de învăţare, a materialelor instruirii, stabilirea
evaluării formative şi sumative.
Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale, baza intuitiva a cunoaşterii este
indispensabila. În asociaţii, analogii, activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă
concreţi, care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i
dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. În evoluţia percepţiei
copilului sunt importante atât maturizarea, cât şi experienţa. Un preşcolar care nu a avut ocazia să
,,citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. Percepţia nu se dezvoltă independent, ci este integrata
in ansamblul dezvoltării personalităţii. Observaţia constă în urmărirea independentă, premeditată,
intenţionată, cu scop, realizată planificat şi sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice.
Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: - expunerea de subiecte care pot capta atenţia
preşcolarului; - întreţinerea interesului de cunoaştere; - organizarea unor condiţii materiale propice
observaţiei; - dirijarea activităţii prin cuvânt; - propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor; -
acordarea timpului necesar pentru observaţie; - valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în
explicaţii, conversaţie. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda
este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri
didactice si jocuri-exerciţiu, cum ar fi: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui
multe’’ etc. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii, deprinderi si priceperi psiho-motrice, de
conduita, grafice, de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva.
Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil, adultul îl conduce prin întrebări; el atrage
atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii, sa
contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. Întrebările
condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice,
prin accesibilitatea lor, prin corectitudinea şi calitatea formei lor. Convorbirile dintre educatoare si copii
pot fi făcute cu un singur copil, cu un grup mic sau cu întreaga grupa. În convorbirile cu întreaga grupa,
riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Organizarea si desfăşurarea activităţii impune pregătirea temeinica a educatoarei, adică
planificarea corespunzător nivelului grupei de vârsta, elaborarea planului de discuţie, sub forma de
întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor, alegerea procedeelor , care sa asigure participarea
acestora pe tot parcursul activităţii. Activitatile ţin de obiectivele, de conţinutul, de metodele si
procedeele caracteristice activitatilor cu preşcolarii.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul  de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare,
dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi
o mare flexibilitate în concepţii.

BIBLIOGRAFIE

1. Bloom, B. S., Engelhart, M. D., Furst, E. J., Hill, W. H., & Krathwohl, D. R. (1956). Taxonomy of
Educational Objectives, Handbook I: The Cognitive Domain. New York, New York: David McKay
Co Inc.

2. Dick, W., Carey, L., & Carey, J. O. (2005). The systematic design of instruction. Boston,
Massachusetts: Pearson/Allyn and Bacon.

3. Reiser, R. A., Reiser, R. A., & Dempsey, J. V. (2011). Trends and issues in instructional design
and technology. Boston, Massachusetts: Pearson.

4. Instructional Design. (2010, July 7). Image. Retrieved July 26, 2011, from Wikipedia
page: [Link]

5. Kemp and Dick & Carey Instructional Design Overview (2010, December 8). Retrieved July 26,
2011, from YouTube: [Link]

6. Lee H., & Lee S. Dick and Carey Model. Retrieved July 25, 2011, from University of Michigan
site: [Link]
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației