Sacerdotul crestin nu e mistagog, el nu interpreteaza misterele.
Mistagog e pagînul, care
interpreteaza falsa lectura a vietii si universului - si asta se cheama mitologie. Preotul crestin
nu talmaceste misterele, ci le comunica, fiind învaluit ritualic de ele, ca si credinciosii. Dogma
euharistiei, dogma Trinitatii... ce, e de nasul unuoi popa sa le comenteze, comporta asta
comentarii?
Mistica nu e altceva decît vehicularea misterului.
A sti la scara umana, poate fi folositor - dar în nici un caz mîntuitor.
E mai mîntuitoare o rugaciune într-o biserica din Gaiesti decît Platon.
Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.
Heidegger spune asa: ca sa iesi din anonimat, trebuie sa traiesti nelinistea perspectivei
neantului zilnic. El te îndeamna, Heidegger, sa traiesti murind absolut în fiecare zi!
Moartea ma determina sa fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pamîntului cazînd
pe cosciugul lui Nae Ionescu.
Mortii antici nu sînt deloc frumosi. Numai mortii crestini sînt. Am gasit totusi la Homer un
mort de toata frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîta de Ahile. Si plînge Ahile
ca a omorît frumusetea asta de femeie... Si-atunci Tersit - vocea poporului muncitor - se apuca
sa insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi da un pumn si-l omoara - pe poporul muncitor - ca-i
obraznic si ca insulta cadavrul aleia. Aici am vazut asadar o frumusete, desi în principiu,
mortii antici nu sînt frumosi. Crestinii sînt cei care au introdus masca frumoasa a mortului.
Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.
Sigur ca forma ideala de guvernamînt e monarhia. Monarhia ar presupune si alegeri, si partide
si ar presupune un arbitru: acest arbitru, vazînd fortele politice în conflict, alege el, de fiecare
data, dar n-o alege pe cea mai populara, ci pe cea mai adecvata interesului general. Deci
monarhia n-are criterii de conducere democratice. De fapt monarhia a facut România Mare,
iar democratia a mai redus-o.
Omul e guvernat pe pamînt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna,
adica absoluta, si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si
imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca
omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodata.