LICEUL TEHNOLOGIC BĂILE GOVORA

PROFIL SERVICII
CALIFICARE PROFESIONALĂ :TEHNICIAN ÎN TURISM

LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENŢELOR PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR,
Prof. dr. Ramona Chirita
Absolventa,
Ramona Pelesca

BĂILE GOVORA 2021

1
 LICEUL TEHNOLOGIC BĂILE GOVORA
PROFIL SERVICII
CALIFICARE PROFESIONALĂ :TEHNICIAN ÎN TURISM

PATRIMONIUL TURISTIC AL JUDETULUI VALCEA

ÎNDRUMĂTOR,
Prof. dr. Ramona Chirita
Absolventa,
Ramona Pelesca

BĂILE GOVORA 2021

2
3
 Titlul proiectului

Potențialul turistic al județului Vâlcea și posibilități de valorificare a acestuia

2
 CUPRINS

Introducere.................................................................. 4

Capitolul I - Potențialul natural.......................................6

Capitolul II - Potențialul antropic..................................17

Concluzii.....................................................................24

Bibliografie:

1. Parcul Național Buila Vânturarița – Studiu de fundamentare științifică

2. Pârvulescu, E (2009), Bazinul hidrografic al Oltului în spaţiul Carpaţilor

Meridionali şi al Subcarpaţilor Getici – studiu de geografie umană şi

economică, (rezumatul tezei de doctorat)

3. Travel Biz, Județul Vâlcea, Ghid turistic

4. Valorificarea potenţialului turistic al judeţului Vâlcea, Academia de Studii

Economice București, Facultatea de Comerț, 2010

5. [Link]

3
 6. [Link]/

Introducere

Județul Vâlcea se bucură de forme de relief variate, fapt ce îl transformă într-un

microcosmos al țării. Aproximativ jumătate din teritoriul său este acoperit de păduri de stejar,
fag, conifere sau altă vegetație forestieră. În partea nordică, munții reprezintă peisajul dominant,
cu înălțimi de peste 2,200 metri.
Prima mențiune a județului Vâlcea apare pe data de 8 ianuarie 1392 în Cronicile
Mănăstirii Cozia, unde Hrisovul semnat de domnitorul țării Românesti, Mircea cel Bătrân, este
încă păstrat.
În „România pitorească”, Alexandru Vlahuță afirma faptul că generoasa natură a dat
plaiurilor vâlcene „cu amândouă mâinile din toate frumusețile si din toate comorile cu care-i
înzestrată țara Românească”.

Asezare geografică
Județul Vâlcea este situat în partea central-sudică ă României fiind intersectat de
paralela de 45˚ latitudine nordică si de meridianul de 24˚ longitudine estică. Situat de-a lungul
bazinului mijlociu al râului Olt, județul se întinde pe o suprafață de 5.765 km² (2,42% din
suprafața țării) si se învecinează cu județele Alba si Sibiu la nord, județul Arges la est, județul
Olt la sud si sud-est, județul Dolj la sud-vest, județul Gorj la vest si județul Hunedoara la nord-
vest.

4
Poziția județului Vâlcea în cadrul României,sursa: Google Maps
Harta economică a județului Vâlcea

5
Capitolul I - Potențialul natural
Relief
Județul Vâlcea prezintă un relief variat cu circa 33% munți (incluzând si depresiunea
Lovistea), 20% dealuri si depresiuni subcarpatice, 45% dealuri piemontane si 2% lunci, fiind
marcat de pronunțate fragmentări, dispus în trepte de la N la S pe o diferență de nivel de 2274
m (între vârful Ciortea de 2426 altitudinea maximă si lunca Oltului, aflată la 152 m alt. în aval
de Drăgăsani).
Zona montană ocupă treimea nordică a județului Vâlcea si este reprezentată de creasta
principală a M-ților Lotrului, partea vestică a M-ților Făgăras, Munții Coziei si Căpățânii si
Depresiunea Lovistea. Zona subcarpatică se caracterizează printr-un relief puternic fragmentat
de numeroase văi cu direcția generală nord-sud. Se caracterizează printr-un relief colinar cu
altitudini cuprinse intre 600-800 m, având următoarele subdiviziuni: Muscelele Argesului,
Subcarpații Vâlcei si Subcarpații Olteniei.
Suprafețele relativ netede sunt reprezentate prin depresiunile subcarpatice Horezu si
Jiblea, valea largă a Oltului si luncile principalilor săi afluenți. În cadrul acestora sunt
concentrate majoritatea localităților, cele mai importante căi de comunicație, precum si cele mai
importante activități economice bazate pe valorificarea resurselor teritoriului.
Piemontul Getic formează treapta colinară joasă a județului fiind alcătuit din platouri
piemontane care se lățesc pe măsură ce coboară spre sud. Acestea sunt separate de văi largi cu
lunci si terase mărginite de versanți puternic sau moderat înclinați.

Harta
hipsometrică, realizată după DEM-ul României în programul Global Mapper

6
OBIECTIVE TURISTICE

1. Parcul Național Buila Vânturarița

Masivul Buila-Vânturarița, prin potențialul său deosebit, întrunste condițiile optime

dezvoltării si practicării turismului în diferite forme: turism montan, turism stiințific,
agroturism, turism cultural, turism monahal, etc. Desi infrastructura nu este dezvoltată decât în
mică măsură, există totusi un minim necesar desfăsurării activităților turistice. Cu toate această
insuficiență a infrastructurii, zona este foarte căutată si vizitată de turisti.
Din punct de vedere al infrastructurii existente zona dispune de: rețea de drumuri de acces
destul de bine pusă la punct, cuprinzând drumul național 67 Râmnicul Vâlcea – Târgu Jiu, care
trece prin sud-vestul masivului, la mică distanță de acesta, drumul
județean Râmnicul Vâlcea – Olănesti, drumurile comunale asfaltate care se ramifică din aceste
principale artere spre localitățile Costesti (Bistrița si Pietreni), Bărbătesti si Cheia, rețeaua de
drumuri forestiere axată pe văile râurilor Bistrița, Costesti, Otăsău, Cheia si Olănesti si o rețea
destul de bine pusă la punct de trasee turistice amenajate si marcate corespunzător.
Rețeaua unităților de cazare cuprinde unități hoteliere în Râmnicu Vâlcea, Băile Olănesti si
Horezu, câteva pensiuni turistice în localitățile Horezu, Costesti, Bărbătesti, Cheia si Olănesti,
precum si de unități de cazare la standarde ridicate în mănăstirile Bistrița si Horezu si mai
modeste în toate celelalte. În zona montană nu se află decât un singur refugiu turistic, cel de la
Curmătura Builei, unde se poate dormi în condiții de bivuac, ca si în stânile si cantoanele
silvice.
Prin structura si conformația sa, Masivul Buila-Vânturarița prezintă condiții foarte bune
pentru practicarea escaladei, aici fiind atât trasee amenajate si cunoscute de către cățărători, cât si
alte zone propice practicării acestui sport, neamenajate, dar cu un potențial deosebit în acest sens.
Dintre zonele în care sunt amenajate trasee de escaladă, în ordinea amplorii activităților de
amenajare-reamenajare, cât si al gradului de cunoastere si de căutare de către sportivi, menționăm
zona Cheilor Cheii, zona Cheilor Olănestilor, zona Cheilor Bistriței si a Cheilor Costesti.

Localizarea parcului
național

7
8
Parcul Național Buila Vânturarița – Harta traseelor turistice
Parcul Național Cozia

Zona Parcului Naţional Cozia si a vecinătăţilor acestuia este cunoscută ca o destinaţie

turistică importantă în România, care prin potenţialul ei natural (peisaje, izvoare termale,
relief, hidrologie, faună, floră, etc) si antropic (mănăstiri,   monumente istorice, ), reprezintă o
destinaţie interesantă atât pentru turistii din ţară, cât si pentru turistii din străinătate.
            Monitorizarile fluxului turistic in perioada 2003-2005 au scos in evidenţă că un numar
de aproximativ  50.000 turisti pe an au vizitat această zonă, dar numarul lor a crescut foarte
mult, chiar s-a dublat in anii 2006-2007.  Principalele motivaţii fiind:
- drumeţii, plimbări in natură;      
- practicarea unor sporturi, organizarea de expediţii, tabere si concursuri in aer liber;
- vizitarea unor lăcase de cult, locuri si monumente istorice;
- vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite, (Defileul Oltului, Cheile Lotrisorului, Cascada
Gardului, Bulzul);
-  insusirea unor cunostinţe despre natură (in general elevi si studenţi);
            O parte din vizitatorii care frecventează in general locurile mai accesibile de la intrările
in parc sunt sosiţi in zonă pentru tratament balnear în Staţiunea Călimanesti –Căciulata-Cozia. 

            1. Turism montan

           Călătoriile în natura din zona montană a PNC, pe traseele turistice si potecile marcate,
cu vizitarea unor locuri de belvedere, este cel mai specific aspect al turismului în acest parc
naţional. Programele turistice sunt in general de 1-3 zile.
            2. Sportiv
            Practicarea unor sporturi ( căţărări, sănius, ciclism, sărituri cu parasuta, lansări cu
parapanta, sporturi nautice, etc,.), câstigă tot mai mulţi amatori in zona PNC.
            3.  Agroturismul si turismul rural.
            Zonele agroturistice ale  localitaţilor Perisani, Sălătrucel, Berislavesti, Racoviţa  au un
mare potenţial turistic, beneficiind de ambianţa montană pitorească si nepoluată, cu factori
naturali de mediu care le recomandă  ca pe niste interesante destinaţii de cunoastere a spaţiului
rural montan românesc, a tradiţiilor si obiceiurilor culturale, a datinilor străbune, care dau
savoare vieţii rurale din aceste locuri.
           4. Balnear
Factorii de cură din staţiunea Călimănesti- Căciulata- Cozia, atrag o mulţime de vizitatori care
isi completează timpul petrecut în zonă si cu vizite în PNC.
           5. Turismul stiinţific.
            Este reprezentat de o categorie aparte de vizitatori, proveniţi în general din mediile
universitare si academice. Acestia sunt interesaţi în completarea cunostinţelor despre natură
pentru realizarea unor lucrari stinţifice.
6. Turismul pentru reuniuni si congrese.
          În staţiunea Călimănesti-Căciulata-Cozia se organizează o mulţime de simpozioane,
cursuri de perfecţionare si pregătire, workshop-uri, olimpiade, etc, cu participanţi din ţară si
străinătate. O parte dintre aceste programe au în completare si iesiri în natura din zona PNC
pentru vizitarea unor obiective (ex. vizitarea cascadei de pe Valea Lotrisor) sau a mânăstirilor
(ex. Vizitarea Mânăstirii Stanisoara).

9
Harta turistică a masivului Cozia ([Link]
cozia-carpatii-meridionali/)

10
Cheile Lotrisor – Parcul Național Cozia

Parcul Național Buila Vânturarița

Potențialul climatic
11
 Zona în care se situează județul se caracterizează printr-un climat temperat continental
moderat, cu ierni lungi si friguroase si veri scurte.
Clima este mai umeda în zonele înalte si cu temperaturi mai ridicate si precipitatii mai
reduse în zonele joase. În ultimii ani, în judetul Vâlcea s-a înregistrat temperatura minima
absoluta de -32,2oC (Obârsia Lotrului - 17.02.1993) si cea maxima absoluta de 41oC (Bălcesti -
04.07.2000).. Media anuală a temperaturii este de +10,2°C, iar regimul anual al precipitatiilor
variaza între 600 si 1.200 mm.
Temperatura aerului reprezintă elementul meteorologic cel mai
important, ce dă nota caracteristică a climatului pentru orice areal. În zona montană
trăsăturile climatice sunt o consecință directă a poziției acestui spațiu în cadrul grupelor
montane Făgăras - Parâng, fapt ce încadrează respectivul teritoriu în sectorul de climă
continentală. Aceasta este zona cu cele mai mari diferențe de altitudine fapt ce se reflectă si
în diferențele înregistrate la nivelul temperaturii medii anuale care oscilează între izotermele
0 0 0
de 9 si –2 C. Pentru zona subcarpatică, temperatura medie anuală este de 8 C, caracteristice
fiind inversiunile de temperatură.
0 0
Temperatura medie anuală înregistrează 10,4 C la Râmnicu Vâlcea si 10,1 C la Băile
0
Govora. Temperatura medie anuală creste dinspre nord spre sud, de la -2 C pe creasta
0
Făgărasului la 6 C la contactul munte-deal si la
0
peste 10 C la vărsarea Topologului. Trecerea
0
temperaturii medii zilnice peste pragul de 5 C
marchează începutul primăverii si se produce la 16
martie la Râmnicu Vâlcea, mai târziu față de Târgu
Jiu si mai devreme decât la Curtea de Arges.
0
Toamna temperaturile medii depăsesc 11 C,
arătând un anotimp călduros, mai ales la vest de
Olt datorită circulației sudice predominante,
îndeosebi în prima jumătate a lunii
[Link] coborârea temperaturii sub
0
pragul de 5 C se realizează la 19 noiembrie la
Râmnicu Vâlcea.
Temperaturile minime absolute se datorează
invaziilor de aer polar arctic care staționează la
0
sud de Carpați, înregistrând valoarea de -27,5 C
la Râmnicu Vâlcea la 25
ianuarie 1963. Temperatura maximă absolută, în
acelasi interval de timp s-a înregistrat la
0
R âmnicu Vâlcea de 40,6 C, în zilele de 4-5 iulie
2000.
ianuarie 1963. Temperatura maximă absolută, în
acelasi interval de timp s-a înregistrat la
0
Râmnicu Vâlcea de 40,6 C, în zilele de 4-5 iulie
2000.
ianuarie 1963. Temperatura maximă absolută, în acelasi interval de timp s-a înregistrat la
0
Râmnicu Vâlcea de 40,6 C, în zilele de 4-5 iulie 2000. Fig. 6 – Harta climatică

Potențialul apelor de suprafață si de adâncime

12
Apele subterane

Principala sursă de alimentare a apelor freatice o constituie regimul pluvio – nival. Acest
lucru influențează nivelul apelor freatice ce variază de la o perioadă la alta a anului, în funcție
de volumul precipitațiilor atmosferice. Astfel, în perioada de toamnă si primăvara, cu ploi
abundente, debitul si nivelul acestora cresc, făcându-si totodată apariția un număr mare de
izvoare temporare pe versanții mai înalți ai văilor, care în perioada secetoasă seacă. La
Călimănesti sunt izvoare sulfuroase, clorurosodice, iodurate, bromurate, calcice, magneziene
folosite atât în cura internă cât si în cea externă pentru tratarea bolilor aparatului digestiv,
căilor urinare, reumatism, boli ale ficatului si boli profesionale. Este cea mai mare dintre
stațiunile vâlcene, după capacitatea de cazare si de vizitatori. Dacă adăgăm poziția sa
favorabilă pe drumul european E 81 si accesul spre zona montană a Căpățânii si Coziei,
întrevedem principalele direcții de dezvoltare durabilă. La Băile Govora, izvoarele cu ape
minerale au fost descoperite întâmplător, foarte târziu, în jurul anului 1860, când țăranul
Gheorghe Ciurea din Cernelele sapă un puț si constată cu deziluzie si uimire că „apa arde”,
prin urmare nu este bună de băut. Apele minerale clorurosodice, iodurate, bromurate,
clorurosodice sulfuroase si apele minerale slab concentrate, ca si nămolul mineral antrenat
din adâncuri de ape sunt indicate în tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor, respirator,
O.R.L., sistemului nervos periferic, bolilor de nutriție, ca boli asociate. Într-un hrisov din
1760 se fac pentru prima dată referiri la izvoarele minerale din Olănesti. Apele minerale
încep să fie folosite de localnicii din Tisa, Comanca si Olănesti de pe la 1830, când sunt
efectuate si primele analize si sunt menționate pe o hartă pentru prima dată la 1832. În urma
studiilor comparative cu alte ape minerale din Europa, s-a constatat că izvorul mineral nr. 24
din Băile Olănesti egalează sau depăseste efectele apelor din zone cu renume cum ar fi
Contrexville, Karlsbad, Martingni, Vittel, Evian si Tahanon. Izvoarele minerale nr. 3 si nr. 9
au calități similare apelor minerale de la Ems si Eaux Bonnes. Izvorul mineral nr. 2 are
acțiune egală ori superioară apelor minerale de la Eaux Bonnes, Barroger, Aix-les-Bains,
Baden, Weisbaden si Achen. Apa folosită pentru băi - sursa minerală nr. 20 - depăseste
calitățile celor din Hall, Salies de Beaurn, Bax si Eaux Bonn.

STAȚIUNILE BALNEOCLIMATERICE

BĂILE OLĂNEŞTI
Perla stațiunilor vâlcene, aflată la poalele
Carpaților Me- ridionali, este renumită pentru
cele 35 de surse de ape minerale cu
nenumărate proprietăți curative. Bioclimatul
sedativ este benefic pentru persoanele cu
afecțiuni ale sistemului nervos, cauzate de
stres și poluare

13
 BĂILE GOVORA

Stațiune balneoclimaterică de interes național, una

din cele mai bogate stațiuni în ape iodurate și
bromurate din Europa, iodul și bromul fiind de
origine organică. Stațiunea este recomandată
persoanelor cu afecțiuni respiratorii, reumatismale
ale aparatului locomotor și ORL.

CĂLIMĂNEŞTI - CĂCIULATA
Stațiune balneoclimaterică, aflată pe malul drept
al Oltului, este renumită pentru apele minerale
sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu și
magneziu, cu proprietăți curative. Stațiunea
dispune de instalații pentru băi calde
în cadă sau bazin cu apă minerală,
electrohidroterapie și kinetoterapie, aerosoli și
inhalații, bazine descoperite cu apă termală
sulfuroasă (în stațiunea Căciulata), izvoare de
apă minerală pentru cură internă, săli de
gimnastică medicală, saună, bazine de înot
situate chiar pe malul râului Olt.

SALINA OCNELE MARI

La Ocnele Mari, sarea este
exploatată din cele mai vechi
timpuri, însă salina a fost deschisă
publicului larg pentru vizitare și
cure de tratament doar de câțiva ani.
Parcul turistic este compus din
muzeu, restaurant, baruri, biserică,
magazine de suveniruri, terenuri de
fotbal, tenis sau baschet, mese de
biliard, locuri de joacă pentru copii.
Program de vizitare: Luni - Vineri
10:00 - 17:00,
Sâmbăta - Duminica 09:00 - 17:00.

14
Rețeaua hidrografică de suprafață

În aval de confluența cu Cibinul, Oltul pătrunde în valea sa transversală reprezentată de defileul

Turnu Rosu, unde are o cădere de 128 m pe distanța de 80 km, până la Râmnicu Vâlcea
(1,6 m / km). Defileul se poate împărți în două sectoare principale: cel superior, între Turnu
Rosu si Brezoi, se distinge prin căderi mai mici (1,38 m / km), iar cel inferior prin
2
căderi mai accentuate (1,9 m / km). Lotrul (S=1024 km , L=76,6 km) este unul dintre râuri1e
carpatice 1ongitudina1e c1asice, exceptând zona de izvoare, care s-a adaptat la o falie
transversa1ă. Folosind o cădere de 800 m, hidrocentrala de pe Lotru are o putere instalată de 500
3
MW. Lacul de acumulare de la Vidra, cu un volum de aproximativ 350 000 000 m ,
primeste nu numai apele Lotrului, fiind alimentat parțial si de debite1e Jiețului, Galbenului
din bazinul Gilortului, izvoarelor Oltețului, Cernei Oltețu1ui, Luncavățu1ui, Horezului,
Latoriței. În ava1 de gura Lotru1ui, Oltul pătrunde în vastul său con de dejecție, mascat de
terase si conuri1e de dejecție ale unor serii de afluenți sosiți de pe versantu1 sudic a1
Munților Făgăras si culmea Căpățânei. Zona subcarpatică este traversată de Olt între Jiblea si
Râmnicu Vâlcea, u1timul aflându-se în culoarul subcarpatic depresionar extern. Din zona
subcarpatică, din partea stângă, O1tu1 primeste afluenți mici (Valea Satului, Sâmnicul,
Aninoasa), în schimb dinspre
crestele înalte ale extremității
vestice a Munților Făgăras soseste
2
Topologul (S = 547 km ; L = 83,7
km), un reprezentant tipic al
râurilor din Carpații Meridionali.
2
Oltețul (S = 2474km ; L = 183,6
km) este colectorul principal al
interfluviului Olt-Jiu. Bazinul său
este îngust, puțin dezvoltat în zona
Munților Cindrelului, unde îsi are
obârsia (de la altitudinea de 1600
m), dar se desfăsoară pe larg în
zona subcarpatică si mai ales în
cea piemontană.

Rețeaua hidrografică, generată

după DEM-ul României

15
Defileul Oltului

Cheile Olăneștiului

Cheile Bistriței

Cheile Costeștiului

Rîul Latorița

16
Floră si fauna

Diversitatea condițiilor fizico-geografice determină o mare varietate a învelisului

vegetal din spațiul județului, unitățile de vegetație fiind dispuse în fâsii ce se succed, în linii
generale de la S la N.
Zona pădurilor de foioase formată din cerete si gârnițe, în mare parte defrisată,
alternează cu culturi si pajisti stepizate. Etajul pădurilor de foioase este cel mai extins, fiind
alcătuit din gorunete întâlnite în zona colinară din dreapta Oltului, în mare parte înlocuite cu
livezi, păduri de fag si gorun, păduri amestecate ce cuprind zona subcarpatică si versanții
munților. Etajul pădurilor de molid apare fragmentat pe masive montane, local întâlnindu-se
pâlcuri de zadă. În cadrul acestor etaje, datorită climatului blând de adăpost se întâlneste o mare
varietate de elemente sudice precum: nucul, cărpinița, mojdreanul. Din aceeasi cauză limita
coniferelor urcă mult în altitudine la 1300 m.
Teritoriul județului Vâlcea dispune de o faună bogată si variată, etajată în funcție de
relief si condițiile climatice.
Fauna este reprezentată prin specii de pădure: urs, cerb, căprior, mistreț, viezure, lup,
cocos de munte, cerbul lopătar si elemente mediteraneene: scorpionul carpatin, vipera cu corn.
În zona alpină se întâlnesc păsări si animale rare: vulturul plesuv brun, cinteza alpină, capra
neagră, alături de vipera comună si sopârla de munte.
Au fost identificate un număr de 54 de specii de floră si 67 specii de faună de interes
național, respectiv 7 specii de floră si 19 specii de faună de interes comunitar.
La nivelul florei si faunei sălbatice nu se constată dezechilibre ecologice, generate de
dezvoltarea unei specii în detrimentul altei specii. De asemenea, nu au fost înregistrate
calamități sau incendii si nici alte fenomene, care să afecteze ireversibil fauna si flora sălbatică
protejată de lege în rezervațiile si parcurile naționale (Parcul Național Cozia, Parcul Național
Buila-Vânturariță, Munții Căpățână) de pe teritoriul județului Vâlcea.

17
 Harta

vegetației

Campanula trahelium

Trollius europaeus

18
 Inachis io

Guster (Lacerta viridis)

Capitolul II - Potenţialul
antropic

Judeţul Vâlcea dispune şi de

un bogat şi valoros potenţial
antropic, rezultat al istoriei şi culturii poporului din acest spaţiu geografic. Numeroasele vestigii
ale civilizaţiilor trecute, unele dintre ele unicate, bogăţia tradiţiilor populare, creaţia spirituală
modernă, realizările tehnico-economice contemporane atestă evoluţia şi continuitatea vieţii pe
meleagurile vâlcene, alcătuind un important fond cultural-istoric.
Patrimoniul cultural vâlcean se manifestă prin 14 muzee, 10 expoziţii permanente, 2
teatre, o filarmonică, 15 cinematografe, 280 biblioteci, 21 de librării, 92 monumente şi situri
arheologice, 11 statui, 2 case memoriale, 2 cimitire ale eroilor, 492 biserici, 22 mânăstiri şi
schituri .

Vestigiile arheologice
În categoria acestora, de menţionat sunt: cetatea dacică de la Buridava şi Castrul Roman
de la Arutela, situat pe celebra "Cale a lui Traian", Castrul Roman "La Canton" - situat în
comuna Dăeşti şi Castrul de la Titeşti-Perişani, acestea datând din primele secole ale mileniului
I.
Monumente istorice, de arta şi arhitectură
Cele mai importante monumente şi statui sunt în Râmnicu Vâlcea:
 Monumentul Independenţei
 Placa memorială dedicată revoluţiei de la 1848
 Obeliscul 1848
 Bustul domnitorului Constantin Brâncoveanu
 Bustul monumental Nicolae Bălcescu
 Statuia lui Barbu Ştirbei

Edificii religioase
Încărcătura religioasă a judeţului Vâlcea este una de necontestat, aceasta zonă
adăpostind un număr impresionant de lăcaşuri de cult valorificate turistic. Printre acestea putem
menţiona:

19
 MĂNĂSTIREA COZIA
O autentică podoabă a arhitecturii
bisericești autohtone, Mănăstirea
Cozia reprezintă una dintre cele mai
impor- tante ctitorii ale Voievodului
Mircea cel Bătrân. Situată la 3 km de
stațiunea Călimănești, pe malul drept
al Oltului, ansamblul mănăstiresc de la
Cozia, ce poartă hramul “Sfânta
Treime”, a fost sfințit pe data de 18
mai 1388 și este unul dintre cele mai
vechi și bine păstrate monumente din
România.

MĂNĂSTIREA HUREZI

Una dintre cele mai pitorești așezăminte

mănăstirești din România, Mănăstirea Hurezi este
cel mai reprezentativ complex de arhitectură
definitoriu pentru "stilul brâncovenesc", un
monument istoric ce se află pe lista patrimoniu-
lui mondial UNESCO

MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN

Așezământ monahal situat în comuna
Frâncești, la 25 km de Rm.Vâlcea,
Mănăstirea Dintr-un lemn are o istorie
aparte. Legendele locului spun că ar fi
fost constru- ită prin anul 1653 din
lemnul unui singur stejar în scor- bura
căruia, diaconul arab creștin Paul de
Alep a găsit o icoană a Maicii
Domnului, adăpostită astăzi în biserica
de piatră.

20
 MĂNĂSTIREA BISTRIŢA
Ctitorie a boierilor Craiovești, Mănăstirea
Bistrița aflată în comuna Costești, sat Bistrița,
datează din jurul anului 1490. Mănăstirea a fost
distrusă din temelii prin anul 1590, ca urmare a
unei expansiuni a lui Mihnea Vodă, ce lupta
împotriva Craioveștilor, și a fost refăcută în tim-
pul domniei lui Neagoe Basarab. Marele ban
Barbu Cra- iovescu al Olteniei aduce de la
Constantinopol cea mai
de preț comoară a lăcașului, moaștele Sfântului
Grigorie Decapolitul. Trupul sfântului nu a
putrezit niciodată și s-a dovedit purtător de mari
daruri: vindecă bolile trupești și sufletești, aduce
ploaia pe timp de secetă, motiv pentru care acest
lăcaș este asaltat de numeroși pelerini.

Instituţii şi evenimente cultural-artistice

O altă resursă turistică antropică de importanţă deosebită o constituie muzeele,
amenajate în 16 unităţi de profil în întregul judeţ.
Cel mai valoros tezaur muzeistic se află la Muzeul Judeţean de Istorie din municipiul
Râmnicu Vâlcea, care dispune de un inestimabil patrimoniu. Sunt adunate şi expuse aici
aproape 50.000 de mărturii care vorbesc despre existenţa neamului românesc din cele mai vechi
timpuri şi până în prezent.
Un real interes îl reprezintă şi celelalte unităţi muzeale:
 Muzeul de Artă "Casa Simian", Casa Memorială "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea
 Memorialul "Nicolae Bălcescu" din Comuna Milcoiu
 Colecţia de arheologie Bujoreni
 Complexul Muzeal "Gheorghe Magheru" de la Troianu,
 Muzeul de arheologie şi artă bisericească "Gheorghe Petre" din Govora
 Muzeul Viei şi Vinului şi Expoziţia "Gib [Link]ăescu" din Drăgăşani
 Complexul Muzeistic Măldăreşti
 Expoziţia de arheologie de la Ocnele Mari

MUZEUL MEMORIAL
NICOLAE BĂLCESCU
Conacul Bălceștilor, o casă
boierească românească ce
datează din 1824, devine în
anul 1968 un muzeu în
memoria marelui istoric și om
politic, Nicolae Bălcescu.
Radu Mandrea, strănepotul
său, donează statului român în
anul 1948, conacul cu terenul
și pădurea din jur, pen- tru a
deveni o tabără de creație
pentru artiști. Astăzi, muzeul
21
cuprinde documente legate de viața și activitatea conducătorului Revoluției de la 1848 din Țara
Românească.

CULELE DE LA MĂLDĂREŞTI
Monumente deosebite ale arhitecturii
românești, în care se împletesc armonios
elemente țărănești din zonă cu elemente
ale unor construcții cu caracter de
fortificații. Complexul Muzeal Măldărești
se află în comuna Măl- dărești, la
aproximativ 3 km de Horezu.
Program de vizitare: vara (apr.-oct.) 10:00
- 18:00, iarna (nov.-mar.) 09:00 - 17:00,
închis în zilele de luni.

22
 CASA MEMORIALĂ “ANTON PANN”
Adăpostită într-o clădire ce reprezintă un
monument de arhitectură urbană, construit la
jumătatea [Link], având foișor și pivniță,
deține o expoziție ce a încercat să puncteze
peregrinările pe meleagurile Vâlcii din anii
1826-1828, 1836-1840 ale celui ce a rămas în
conștiința urmașilor drept „fiul Pepelei cel isteț
ca un proverb" si care a fost „dascăl de
musichie" la școala organizată pe lângă
Episcopia Râmnicului. Expoziția a fost
amenajată pentru a ilustra interiorul unei
modeste locuințe de târg de la mijlocul secolului
al XIX-lea.
Adresa: Str. Știrbei Voda, nr. 4, Rm.Vâlcea.
Program de vizitare: 10:00-18:00 (apr.-oct.) /
17:00 (nov.- mar), închis în zilele de luni.

MUZEUL DE ARTĂ “CASA SIMIAN”

Clădirea care adăpostește Muzeul de Artă a
aparținut fa- miliei Simian originari din Săliștea
Sibiului, proprietari ai unei fabrici de
încălțăminte în Rm.Vâlcea, la începutul
[Link]. Casa beneficiază de o structură
arhitectonică specifică, însumând două tipuri de
spațiu, unul punând
în valoare expresivitatea casei vechi a familiei
Simian, construită în 1940, și un altul neutru,
funcțional pentru necesitățile unei galerii de
artă, construit odată cu trans- formarea
locuinței în muzeu. Muzeul de Artă mai posedă
o bogată colecție de lucrări de grafică, desene și
acua- rele. Anual, muzeul organizează expoziții
de pictură și sculptură contemporană, iar în
timpul verii, în curtea interioară, expun artiști
plastici din localitate.

23
 MUZEUL DE ISTORIE
Adapostit in cladirea fostei „Scoli cu
ceas”, un edificiu reprezentativ pentru
orasul Ramnicul, din [Link]. Colectiile
expozitiei permanente sunt dispuse
cronologic, dezvaluind vizitatorilor anii
de vietuire neintrerupta pe aceste locuri,
care se intind de-a lungul vaii Oltului, la
poalele Carpatilor. Expozitia permanenta
se deschide cu marturii arheologice din
epoca paleolitica, neolitica si din cea a
bronzului expuse intr-o realizare grafica
moderna.

MUZEUL SATULUI VÂLCEAN -

BUJORENI
Conturat sub forma unui sat muzeu,
menit să reconstituie pe o suprafață
de 8 hectare, imaginea funcțională
a unei așezări rurale tradiționale, cu
toate instituțiile sale social-
culturale, muzeul este reprezentativ
prin cele patru sectoa- re ale sale:
gospodărie-locuință, social-cultural
al „monu- mentelor de utilitate
publică", meșteșuguri-tehnici
populare și construcții specializate.
Arta populară vâlceană este ilus-
trată și prin prezentarea ei în
decorarea interioarelor locu-
ințelor, în cadrul atelierelor
meșteșugărești, prin piesele textile
sau de ceramică, lemn, metal de
iconografie și mobilier popular.
Adresa: Comuna Bujoreni (drumul spre Sibiu).
Program de vizitare: 10:00-18:00 (apr.-oct.) / 17:00 (nov.- mar.), închis în zilele de luni.

Arta şi tradiţia populară

Arhitectura şi tehnica populară
Deşi poate părea austeră la o primă vedere, casa vâlceană şi tot ce ţine de mediul construit
al omului din acest ţinut poartă pecetea unei intense preocupări pentru estetic, pentru detaliul
mărunt al ornamentaţiei, pentru încadrarea armonioasă în peisaj.
În arhitectura populara vâlceană, se poate vorbi despre o adevărată “civilizaţie a
lemnului”. Tradiţia arhitectonică a lemnului s-a transmis şi s-a combinat cu tradiţia marilor
construcţii medievale de zid.
Cu materiile prime avute la îndemână, folosind tehnicile dezvoltate în condiţiile istorice şi
economice ştiute pentru Ţările Române, meşterii vâlceni au construit una dintre cele mai reuşite

24
opere arhitectonice ţărăneşti: casa cu foişor. Aceasta îşi găseşte aici, în Vâlcea, una din cele mai
artistice întruchipări şi are o frecvenţă neegalată de alt ţinut românesc.

Creaţia artistică
Pădurile, care ocupă o zonă întinsă în Vâlcea, au pus la dispoziţia omului un material
bogat, uşor de prelucrat, menit să-i satisfacă cele mai variate cerinţe de viaţă şi confort.
Astfel că, prelucrarea lemnului este un alt meşteşug care reprezintă o constantă in arta
tradiţională vâlceană. Meşterii lemnari confecţionează o mare diversitate de obiecte: lăzi de
zestre, lăcriţe, mese cu scaune ornamentate, dulapuri înalte, hambare. Caracteristica principală o
constituie unitatea de o mare originalitate combinată cu simplitatea şi fineţea formelor
decorative. Confecţionarea fluierelor a dus faima meşterilor vâlceni până departe. Localitatea de
unde s-a dezvoltat acest meşteşug este Vaideeni.
Scoarţa vâlceană, a cărei vechime se pierde în negura vremurilor, era destinată, in epoca
feudală, decorării interioarelor caselor boiereşti. Scoarţele erau lucrate in gospodărie, la războiul
de ţesut orizontal, sau la mânăstiri, unde se utiliza războiul vertical. Ele se caracterizau prin
folosirea motivelor decorative geometrice, florale, zoomorfe si antropomorfe. Dezvoltarea
ţesutului scoarţelor este în strânsă legătură cu centrele specializate din sudul Dunării, dar stilul
este original şi se datorează unor meşteri locali şi a unui centru specializat care s-a aflat, cel mai
probabil, la mânăstirea Horezu.
Velinţele au un decor mai simplu decât al scoarţelor. Acesta se compune din simplul joc
al alternării culorilor. Stilul decorativ al acestor ţesături este preponderent geometric: dungi
colorate, dispuse orizontal pe toată suprafaţa sau dungi alternând cu motive romboidale. Dacă
scoarţele au rol preponderent decorativ, velinţele au rol practic, fiind folosite frecvent în
gospodăriile ţărăneşti.
Prelucrarea argilei, în depresiunea
Horezu, a determinat apariţia centrelor:
Slătioara şi Olari-Horezu. Lângă oraşul
Râmnicu-Vâlcea sunt menţionate ca centre
ceramice: Buda şi Vlădeşti.
Olăritul a fost şi continuă să fie în
anumite localităţi rurale din judeţul Vâlcea o
activitate specializată, pe care doar anumiţi
săteni o practică, alături de ocupatiile
specifice zone. Gama motivelor decorative
folosite de olarii vâlceni nu este prea mare,
dar motivele se combină, conducând la o
mare varietate decorativă
Oale din lut
Printre cele mai importante manifestări tradiţionale, pot fi amintite:
• Festivalul de folclor "Cântecele Oltului" din Călimăneşti
• Târgul Ceramicii Populare "Cocoşul de Hurez"
• Târgul Meşterilor Populari
• Festivalul folcloric al păstorilor din Carpaţi “Învârtita dorului” din Vaideeni

Realizările tehnico-economice recente constituie, de asemenea, elemente de atracţie

turistică:
• Amenajarea hidro-energetică Olt- Lotru
• Hidrocentrale: Govora, Drăgăşani, Gura Lotrului, Turnu, Ciunget, Brădişor, Robeşti,

25
 Călimăneşti etc.
• Dintre lacurile antropice, importante sunt lacurile sărate de la Ocnele Mari şi Ocniţa,
formate în urma prăbuşirii unor saline. De menţionat sunt şi lacurile de acumulare de pe Olt:
Dăeşti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Ioneşti, Zăvideni, Drăgăşani, şi de pe Lotru: Vidra,
Malaia. La acestea se adaugă acumulările Jidoaia de pe râul cu acelaşi nume şi Petrimanu pe
Latoriţa, de dimensiuni mai mici.

26
Concluzii
Propunerile de valorificare sunt cu adevărat diverse şi orice îmbunătăţire majoră va avea un
efect considerabil asupra turismului vâlcean. Tendinţa actuală, aşa cum o demonstrează şi
analiza circulaţiei turistice efectuată anterior, indică o scădere considerabilă a numărului de
înnoptări efectuate de turişti, respectiv a duratei medii de şedere pe teritoriul judeţului. Acest
lucru se datorează în special infrastructurii de turism neîntreţinută, dezvoltării dezechilibrate a
zonelor turistice sau competitivităţii scăzute a ofertei turistice.
Conform celor mai recente date statistice disponibile, judeţul Vâlcea dispune de 168
de unităţi de cazare, o componentă foarte importantă fiind reprezentată de numărul de hoteluri
şi moteluri.
Majoritatea hotelurilor, dar şi a vilelor turistice, se încadrează în categoria de confort de 1*,
2* sau 3*. Astfel că, infrastructura de turism poate fi considerată una slab dezvoltată,
neîntreţinută.
Absenţa unor servicii de categorie superioară (de 4* sau 5*) reprezintă un mare
dezavantaj la nivelul turismului judeţean. În prezent, investiţiile ar trebui îndreptate către
renovarea vechilor unităţi de cazare (schimbarea vechiului mobiler din camere, aparatură
modernă, modificari esenţiale la nivelul grupurilor sanitare, amenajarea spaţiului din
apropierea hotelului), care să fie aduse la standarde internaţionale, pentru a se putea face
promovarea turismului vâlcean şi la nivel internaţional.
Turismul balnear este cea mai importantă formă de turism practicată în judeţul Vâlcea,
de aceea investiţii consistente trebuie efectuate în vechile baze de tratament cu scopul de a
moderniza şi diversifica gama de servicii oferită de acestea.
O altă soluţie viabilă este reprezentată de diversificarea componentei de agrement.
Existenţa unor parcuri de distracţie, a unor săli moderne de spectacol, teatru sau film şi
diversificarea mijloacelor de agrement deja existente reprezintă un alt pas important pentru a
atrage cât mai mulţi turişti.
Lipsa strategiilor de promovare a turismului la nivel judeţean/ teritorial, lipsa
parteneriatelor şi a structurilor de sprijin poate fi combătută prin existenţa unui personal
calificat şi bine-pregătit, prin inovare şi cercetare, dar şi prin o mentalitate cu totul diferită.
Judeţul Vâlcea este relativ bine echipat din punct de vedere al infrastructurii de
transport, căilor de comunicaţie şi accesibilităţii, iar dacă va beneficia de investiţiile
planificate la nivel naţional şi regional, accesul şi organizarea eficientă a transportului vor fi
facilitate şi vor contribui la dezvoltarea judeţului.
Vâlcea poate deveni un judeţ vizitat de turişti de toate vârstele, români, dar şi străini,
interesaţi de patrimoniul cultural şi natural şi de tradiţiile vii, dar şi de serviciile de calitate din
turismul cultural, monahal, balnear şi de agrement.

27