Strategii
Strategii
educația muzicală
Nivelul de instruire și formare al elevilor nu este determinat doar de volumul informaţiei acumulate,
dar și, mai ales, de aplicarea practică, în diferite forme, a cunoştinţelor muzicale. Formarea cunoştinţelor
muzicale la elevi nu mai reprezintă un scop în sine, ci se face pentru efectele pe care le produce în planul
atingerii competenţelor în domeniu. În consecinţă, valoarea cunoştinţelor predate/însuşite se dezvăluie în
posibilităţile oferite elevilor de a asimila noi cunoştinţe, în creşterea capacităţii de simţire/trăire muzicală,
apoi de rezolvare a unor probleme în acţiuni practice, teoretice. Este important ca în procesul educaţiei
muzicale, elevul să cunoască muzica. Deci experienţa muzicală a elevului va cuprinde muzică de diverse
genuri: academică (clasică şi contemporană), muzică populară, muzică religioasă, precum şi cele mai
strălucite modele ale muzicii „uşoare”. Activitatea muzical-teoretică, ca şi celelalte activităţi, va fi
direcţionată spre rezultatul – capacităţi de aplicare a cunoştinţelor muzicale în cadrul activităţilor
muzical-didactice la lecţie. Traseu/cale care se realizează eficient prin strategii specifice educaţiei
muzicale.
Strategiile didactice se alcătuiesc din: obiective-conținuturi-metode-procedee/tehnici-formemijloace de
predare-învățare-evaluare, stabilite pentru o secvență a actului instructiv-educativ, pe principii
metodologice specifice. Strategiile specifice educaţiei muzicale se manifestă în aspectele:
• ştiinţific: strategiile specifice muzicii sunt parte componentă a ştiinţelor educaţiei;
• descriptiv: strategiile reprezintă un algoritm al procesului educaţional, incluzând ansamblu de
obiective, conţinuturi, metode şi mijloace specifice muzicii;
• emoţional-afectiv: influența afectivă a muzicii asupra elevului.
Valorificarea potenţialului psihopedagogic al strategiilor se produce pe următoarele niveluri ale
acestora:
• Nivelul general pedagogic: strategia specifică educaţiei muzicale ghidează întregul
proces educaţional ca unitate de învăţământ. Ea este privită ca sinonim al noţiunii „sistemul
didactic”, care include ansamblul obiectivelor, conţinuturilor, mijloacelor şi metodelor de
învăţământ.
• Nivelul special, muzical-psihologic: strategia didactică, specifică muzicii, este ghidată de
suflul viu al muzicii. Muzica, prin efectele sale emoţionale, are o pondere mare în dinamizarea
vieţii elevului, în eliberarea lui de complexe şi izolare, în declanşarea creativității, imaginaţiei,
sensibilităţii, în dezvoltarea proceselor psihice necesare pentru diverse tipuri de activităţi prin
care se poate obţine re-calificarea şi adaptarea la noile cerințe ale vieţii.
Or, proiectarea strategiilor specifice educaţiei muzicale nu este o simplă operaţie mecanică;
dimpotrivă, este o soluţie epistemologică pentru o situaţie de instruire, care nu poate fi valorificată
în baza unor reţete.
Tipologia strategiilor specifice educației muzicale include:
• Strategii afectiv-emoţionale (de formare prin trăire afectivă) – tipul respectiv antrenează
procesele mentale superioare şi pregăteşte perceperea mesajului sonor prin reacţia afectivă la sunarea
muzicii.
Strategii mixte (combinatorii) iniţierii elevilor în tainele cunoaşterii şi în utilizarea metodelor specifice
educaţiei muzicale. Elevii sunt puși în faţa realităţii şi încurajați să analizeze faptele empirice ale
fenomenului muzical, să observe, să exerseze. Învăţarea urmează traseul de la percepţia intuitivă la
explicaţie, de la analiza faptelor concrete la noţiuni, idei, de la particular la general.
Strategiile specifice educaţiei muzicale impun utilizarea metodelor specifice educaţiei muzicale, care
conferă lecţiei de muzică un mesaj propriu artei sunetelor. Potrivit specificului şi caracterului artistic,
educaţia muzicală atestă metode specifice învăţământului muzical. La elaborarea metodelor specifice
educaţiei muzicale şi-au adus aportul Dm. Kabalevski, E. Abdulin, Iu. Aliev, O. Apraxina, L. Şkoliar, L.
Bezborodova, I. Gagim ş.a. După perceperea senzorial-psihologică a muzicii, urmează treapta explicării
şi analizei mesajului muzical, proiectat în coeziune perfectă cu muzica vie. Treapta raţională va duce la
înţelegerea materialului muzical prin intermediul cunoştinţelor muzicale, care vor fi explicate şi analizate
în procesul cunoaşterii şi în conformitate cu materia de studiu.
Metodele și tehnicile de achiziție sunt componentele esențiale ale strategiilor specifice educației
muzicale, pe care le-am sistematizat în trei subgrupe convențional adaptate la specificul strategiilor în
procesul de predare-formare la elevi a cunoştinţelor muzicale.
1. Metodologia valorificării strategiilor emoţional-afective prin metode şi tehnici care favorizează
procesul de predare-formare a cunoştinţelor muzicale, bazate pe trăirea mesajului sonor:
• Metoda dramaturgiei emoţionale: profesorul creează o atmosferă afectivă cu orice ocazie
când va fi audiată muzica. Metoda include procedee specifice precum crearea efectului mirării,
crearea situaţiei de succes, crearea situaţiei de joc.
• Metoda stimulării imaginaţiei;
• Metoda „re-interpretării” artistice a muzici;
• Metoda conversaţiei muzicale
• Metoda perceperii/însuşirii intonaţionale a muzicii.
i) Metoda trăirii muzicii
2. Metodologia valorificării strategiilor analogice prin metode și procedee/tehnici, care
favorizează imaginaţia şi creativitatea elevilor pentru asimilarea cunoştinţelor muzicale:
• Metoda caracterizării poetice a muzicii este o metodă eficientă în formarea cunoştinţelor
muzicale, numită şi metoda verbalizării artistice a muzicii. Rolul cuvântului în actul predării-
învăţării primelor cunoştinţe muzicale va purta un caracter artistic, coloristic, se va caracteriza
prin emotivitate, va respecta o anumită intonaţie, expresie. Versul artistic va continua în aceeaşi
tonalitate afectivă în actul de percepţie a muzicii, aducându-l la alt nivel de înţelegere, unde
sesizarea mesajului sonor se va contopi cu conştientizarea obiectivităţii textului. Metoda
caracterizării poetice a muzicii se consideră reuşită, dacă, după aplicarea ei, elevii vor deveni
capabili a realiza o analiză din perspectivă creativ-poetică a lucrării muzicale cu ajutorul
expresiilor verbal-artistice. În aşa fel, se sensibilizează gradul de percepţie, deoarece atunci când
elevul explică muzica, el din nou, cu o nouă intensitate, trăieşte mesajul sonor. Scopul metodei
este identic cu scopul fundamental al educaţiei muzicale: formarea culturii muzicale, ca parte
indisolubilă a culturii spirituale. faza introductivă (profesorul expune datele problemei în cauză);
faza lucrului individual – elevii lucrează pe cont propriu la soluționarea problemei; faza lucrului
în perechi – elevii formează grupe de doi elevi pentru a discuta rezultatele individuale, la care a
ajuns fiecare, faza raportării soluțiilor în colectiv; faza decizională – se alege soluția finală și se
stabilesc concluziile vizavi de demersurile realizate asupra participării elevilor la activitate.
. Ele reprezintă o concepţie, linie de orientare, pe ansamblu şi pe termen lung privind organizarea
educaţiei muzicale, a procesului de învăţământ. Strategiile specifice educaţiei muzicale, experimentate de
noi în învăţământul primar, sunt echivalente cu organizarea unei înlănţuiri de situaţii de învăţare, prin
parcurgerea cărora elevul asimilează materia de învăţat.
Modalitatea optimă de realizare a actului educativ-didactic rezidă în conexiunea integrată a
componentelor curriculumului: obiectivele-
finalităţile (competenţele), conţinuturile sau subiectele de învățare, selectate şi valorificate pedagogic,
metodologiile de predare-învăţare-evaluare.
Prin formarea cunoștințelor, elevii își pot dezvolta competenţa muzicală, fiind ghidați de obiectivele
muzicale.
Prin tehnici de achiziţie înţelegem un sistem de tehnici/procedeeoperaţii de învățare-formare-
evaluare a tipurilor de bază de cunoştinţecapacităţi-atitudini (muzicale), pe principii ale pedagogiei
artelor:
• centrării acțiunii educativ-didactice pe experiențele (muzicale) ale elevilor, pe competențele-
trăsăturile-comportamentele (muzicale) deja formate și pe aptitudinile (muzicale) moștenite;
• valorificării operei de artă (muzicale) prin descifrarea elementelor limbajului artistic;
• adecvării structurii activității de receptare a operei de artă (muzicale) a elevilor la structura artistică
a acesteia;
• unității valorii imanente (create de autor) a operei de artă (muzicale) și celei adăugate ( in actu),
produse de receptor;
• gradualității receptării-comentării-interpretării operei de artă de către receptori (elevi) ș.a. Unul din
obiectivele strategice urmărite este obţinerea rezultatelor maxime cu mijloace minime şi adecvate.
Calea prin care se realizează acest lucru este perfecţionarea tehnicilor de achiziţie, respectiv a
formelor şi mijloacelor prin care se ajunge la rezultatul scontat – formarea capacităţilor de aplicare a
cunoştinţelor muzicale în activităţile muzical-didactice ale lecţiei. Considerăm binevenită abordarea
sistemică a cunoştinţelor muzicale prin tehnici de sonorizare, vizualizare şi verbalizare ce se
caracterizează prin claritatea sarcinilor didactice, utilizarea unor metode, mijloace, materiale didactice şi
procedee optime, care contribuie la reuşita procesului de formare prin strategii specifice educaţiei
muzicale. Dacă metodologiile se structurează în cadrul unei anumite discipline (în cazul nostru, al
Educaţiei muzicale), la primul nivel de concretizare a acestora apar tehnicile de achiziţie, manifeste în
cadrul stabilirii rezultatelor școlare:
• de cunoaștere (cognitive) – cunoștințe muzicale/despre muzică; · comprehensive (de înțelegere) –
gândire muzical-artistică;
• aplicative – interpretare (vocală, instrumentală, verbal-teoretică).
Tehnicile de achiziţie a cunoştinţelor muzicale se vor organiza prin sonorizarea, vizualizarea şi
verbalizarea cunoştinţelor muzicale la lecţie.
Pentru stabilirea conţinuturilor de predare, s-au cristalizat următoarele tipuri ale lecţiei de educaţie
muzicală:
• lecţii de introducere în tema generală;
• lecţie de aprofundare a temei;
• lecţii de generalizare a temei;
• lecţie-concert de încheiere a temei trimestrului sau anului, cu
prezentarea/evaluarea rezultatelor finale .
• creația muzical-artistică a elevilor;
• interpretarea vocală/corală/instrumentală a muzicii;
• reflecţia, care este componenta indispensabilă a activităţilor de
audiţie, interpretare, creaţie.
În corespundere cu tipul lecţiei, profesorul decide cu care activitate didactică muzicală să înceapă.
Elevii
solfegiază şi
improvizează
în baza
temelor
muzicale
cunoscute
REALIZ Să Profesorul Cânt 8 Cultura
A- interpreteze prezintă vocalcoral cântului
REA expresiv cântecul
Încălzirea
SENSU- aspectele Ţărişoara
vocilor Metoda
LUI expresive şi caracterizării
mea; Elevii
comparative poetice a
interpretează Însuşirea
a cântecului, cunoştinţelor muzicii
marşului şi cântecul
Ţărişoara muzi- Cunoaşter
dansului din
mea; cale şi des- 4 ea
cântece.
pre muzică termenilo
r
Elevii
identifică Caracterizare
posibilităţil a muzicii
e
descriptive
ale
muzicii şi
anali-
zează
/caracteri-
zează
mesajul
muzical
Să analizeze Elevii Audiţie Metoda 10 Cultura
posibilităţile audiază, apoi exploziei audiţiei
descriptive a compară stelare
muzicii în creaţiile:
compararea Polca
Sarcini
creaţiilor italiană, didactice la
muzicale. Marş şi Jocul muzical nivel Aprecie-
cântecul de apli- re
Să participe Ţărişoara Caracterizare care 4 verbală
emoţional în mea a muzicii
perceperea/a
udiţia
Elevii
muzicii.
selectează şi Metoda Observa-
enunţă „încălţare a re
termenii păianjenului”
potriviţi
caracterului
ima-
ginii
muzicale şi
realizează
josul
„încălţarea
păianjenului”
REFLE Să manifeste Elevii Creaţie 6 Artistism
C- interes pen- elaborează muzicală ul
ŢIE tru creaţie acompaniame Metoda
Generaliz muzicalartis ntul drama-
are tică cântecului Activitate turgiei
Evaluare Ţărişoara muzical- emoţiona- Interes
finală Să elaboreze mea; ritmică le Notare
mişcări 3
plastice în Sarcini
baza Realizarea didactice
cântecului, mişcărilor la nivel de
marşului, plastice în in-
dansului. baza tegrare Aprecier
cântecului e vizuală
Ţărişoara
mea.
Tema pe acasă: Improvizaţi melodii în caracter de cântec, marş, dans şi să realizaţi
o imagine plastică în baza unora din ele.
• Scenariul desfăşurat al lecţiei
EVOCARE
Audiţia muzicii. Elevii intră în clasă audiind muzica piesei Polca italiană de S.
Rahmaninov. Pe tablă sunt afişate imagini cu tipuri de muzică (solistul
interpretează un cântec, dansatorii ilustrează un ritm de vals, fanfara militară
execută un marş). Profesorul va adresa elevilor câteva întrebări.
• La intrare în clasă a sunat o muzică. Pornind de la sensul mişcării
melodiei din muzica audiată, determinaţi din ce domeniu fac parte? Ele se află la
temelia tuturor genurilor de muzică vocală şi instrumentală.
• Elevi, să fredonăm linia melodică a piesei pentru a determina caracterul.
• Cum ne ajută sunetele muzicale să auzim, să ne închipuim, să vedem
aceea ce vrea să ne povestească compozitorul? Prin iniţierea discuţiei dirijate
profesorul conduce elevii spre determinarea noţiunii de dans.
Sarcini didactice la nivel de cunoaştere:
• Să fim cercetători. Să citim „intenţia” compozitorului. Copii, amintiţi-
vă, în ce împrejurări aţi auzit răsunând muzica de marş?
Metoda stimulării imaginației. Elevii audiază Marşul de [Link], apoi redau
impresiile provocate de mesajul sonor.
• Pentru a reda caracterul hotărât al piesei muzicale, ce trebuie să
schimbăm în interpretare? (ritmul).
• Să fredonăm succesiunea de note pe durata silabei ritmice Pas.
• Ascultaţi cum sună desenul ritmic din acest fragment (profesorul
demonstrează prin bătăi din palme desenul ritmic din prima frază a marşului).
• Repetaţi acest desen ritmic după auz, fredonând succesiunea de note.
Exersare: să interpretăm această frază o dată sonor (cu tărie), iar a doua oară
fredonăm inaudibil (fără tărie).
• Care variantă cel mai mult se potrivește pentru redarea caracterului de
marş al muzicii? Argumentaţi de ce? Prin discuţii dirijate elevii sunt inițiați în
noţiune de ritm şi caracter de marş.
Cânt vocal-coral (exerciţii de încălzire a vocilor): interpretarea celeilalte teme
muzicale afişate după auz, cu urmărirea notelor; determinarea din ce creaţie face
parte (titlul, autorul); ce se exprimă şi ce se descrie în creaţiile amintite? Tema
refrenului din Dansul florilor, muz. A. Ranga, versuri A. Blanovschi, se va
intona pe silaba Ta:
• executând mişcări în ritmul muzicii de polcă,
• arătând cu ajutorul gestului mâinii mişcarea prin salt a melodiei. Să ne
amintim de notele muzicale cunoscute: do, re, mi, sol şi la. Profesorul arată gestul
mîinii la unul din sunetele şi notele învăţate, iar elevii numesc nota muzicală.
polcă
dans
Re-audiţie: Re-crearea evenimentului muzicii cu gestul melodios al mâinii,
mişcări muzical-ritmice sonorizarea elementelor din piesele respective.
Aplicarea metodei Încălţarea păianjenului. Elevii din coşul cu cunoştinţe
muzicale aleg diferite noţiuni care sunt specifice tipului de muzică şi
caracterului, apoi încalţă în aşa mod păianjenul.
REFLECŢIE
Creaţie muzicală. Dramatizare: elaborarea acompaniamentului
ritmicotimbral la cântecul Ţărişoara mea;
Elaborarea mişcărilor plastice în redarea momentelor expresive şi descriptive
din cântecul Ţărişoara mea:
• – strofa din cântec se va cânta de două ori la rând în baza următorului
plan dinamic:
PROIECT DIDACTIC 2
Elevii
determină
caracterul Creaţie 5 Observa
muzicii muzicală -
audiate; Re- re
audiţie:
Elevii
cercetarează
imaginile
afişate în
timpul re-
audiţiei
fragmentulu
i din
suita Muzica
apelor
pentru
delimi-
tarea celor
mai
potrivite
REFLEC- Să urmărească Elevii Creaţie Metoda 4 Artistis
ŢIE mişcarea liniei elaborează muzicală dramaturgiei m
Generealiza melodice din acompaniam emoţionale
re fragmentul entul Interes
Evaluare suitei Muzica ritmico- Activitate Notare
apelor timbral la
finală muzical-
fragmentul
ritmică Aprecie-
suitei
Să manifeste re
Muzica
interes pentru verbală
creaţia apelor de
muzicalartistic [Link]
ă l
EVOCARE
Audiţia muzicii. Elevii intră în clasă sub muzica Simfoniei Jucăriilor de J.
Haydn. Metoda explicaţiei: Profesorul iniţiază o discuţie dirijată pentru a iniţia
elevii în tema lecţiei.
• Care sunt tipurile principale de muzică? (răspund elevii: cântecul, dansul,
marşul)
Cântecul a generat proprietatea muzicii numită cantabilitate, dansul – caracterul
dansant şi marşul – caracterul de marş al muzicii. Cunoașterea acestor trăsături de
bază ale muzicii deschide orizonturi largi spre înţelegerea tainelor celei mai
enigmatice dintre toate artele…
Astăzi a răsunat un fragment din simfonie. „Simfonia jucăriilor” – s-a cântat
prima data ca o „farsă” de carnaval, muzicanţii fiind costumaţi în haine de copii.
Alături de partiturile muzicale, Haydn le-a împărţit muzicanţilor instrumente jucării.
• Simfonia este o compoziţie muzicală de proporţii, alcătuită de regulă din 4
părţi diferite după caracter. Simfonia se interpretează de un grup mare de interpreţi
la diferite instrumente, reunite în orchestra simfonică.
• Elevi a răsunat o muzică instrumentală compusă pentru ansambluri mari
de interpreţi, orchestra, care este numită – muzică simfonică (pe tablă este afişat
poster cu orchestra simfonică).