CURBE PLANE.

CONICE

PROBLEME REZOLVATE

P1. Scrieţi ecuaţia canonică a conicei:

x 2  xy  x  4  0 .

Soluţie.
1  2 X  1  2 Y
2 2
 1 (hiperbolă)
8 8

P2. Clasificaţi conica de ecuaţie generală:

x 2  xy  y 2  3 y  1  0 .
X2 Y2
Soluţie.   1 (elipsă)
3 2
2

P3. Reduceţi în forma normală conica de ecuaţie:

2 x 2  2 y 2  2 xy  2 x  4 y  1  0
X2
Soluţie.  Y 2 1.
3

P4. Reduceţi la forma canonică conica de ecuaţie:

7 x 2  y 2  8xy  6 x  12 y  9  0 .
X2 Y2
Soluţie.   1 (hiperbolă)
36 4

P5. Scrieţi ecuaţia canonică a conicei:

13x 2  13 y 2  10 xy  26 x  10 y  59  0
X2 Y2
Soluţie.   1 (elipsă)
9 4

P6. Se dă conica  : 3x 2  4 xy  2 x  4 y  3  0 .
a) să se determine natura şi genul conicei
b) să se reducă ecuaţia la forma canonică.
3  2 1
3 2
Soluţie. a)    2 0 2  4  0 ,    4  0 . Astfel  este o conică de tip hyperbolic; b)
2 0
1 2 3
 3  2
Matricea formei pătratice 3x 2  4 xy este   . Ecuaţia caracteristică a acestei matrice este
 2 0 
3 2
 0 sau 2  3  4  0 . Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt valorile proprii 1  1 şi 2  4 .
2 
Coordonatele u1 , v1  ale vectorului propriu corespunzător valorii proprii 1  1 , constituie soluţia sistemului
  1 2 
4u1  2v1  0,2u1  v1  0 adică (t ,2t ), t  R \ {0} . Prin normalizare se obţine versorul propriu e1   , .

 5 5
1 2
  2 1 
Analog, pentru 2  4 se găseşte e 2   ,  . Deoarece det R  5 5  1 (rotaţie şi simetrie),
 2 1
 5 5  
5 5
   
pentur a avea numai rotaţie se renumerotează 1  2 , 2  1 , de unde rezultă e1  e2 , e2  e1 .
  2 1  
   x
1
2 x  y 
 x
Rotaţia     5 5  x   sau  5
conduce la 4 x 2  y  2 
8
x 
6
y   3  0 . Se
2  y   
 y  1  y
1
 x  2 y  5 5
 
 5 5  5
2 2
 1   3 
completează pătratele în x  şi y  şi se obţine 4 x      y     2  0 . Se efectuează o translaţie a
 5  5
 1 3  1 3
sistemului xOy  în punctul C1  ,  dată de x   X 
 , y  Y  . Se obţine ecuaţia canonică a
 5 5 5 5
X2 Y2
hiperbolei   1  0 care are vârfurile pe axa C1 x .
1 2
2

P7. Să se stabilească natura şi genul conicei

 : 9 x 2  6 xy  y 2  20 x  0 . Să se reducă la forma canonică folosind metoda roto-translaţiei.
Soluţie. Se calculează invarianţii:
9  3 10
9 3
   3 1 0  100 ,    0 . Astfel  este o conică nedegenerată de gen parabolic. Întrucât
3 1
10 0 0
a12  0 , se efectuează o rotaţie al cărei unghi  este soluţia ecuaţiei a11  a22 sin 2  2a12 cos 2  0 . Pentru
1 1
conica dată, ecuaţia devine 3tg 2  8tg  3  0 , cu soluţiile tg1  3, tg 2   . Pentru tg1  3, tg 2  
3 3
se obţine sin  
3
şi cos  
1
; formulele care dau rotaţia sistemului xOy sunt x 
1
x   3 y  ,
10 10 10
y
1
3x  y  . Faţă de sistemul rotit xOy  , ecuaţia conicei devine y  2  2 x  6 y   0 . Se
10 10 10
2
 3  9 2 3
completează pătratele şi se obţine  y     
 x  . Se efectuează translaţia x   X , y   Y  şi
 10  10 10 10
2 9 1 1
se găseşte ecuaţia canonică a parabolei Y 2   X . Pentru tg 2   se obţine sin   şi
10 10 3 10
cos   
3
. Ecuaţia conicei devine x 2 
6
x 
2
y   0 prin rotaţia x 
1
 3x  y  ,
10 10 10 10

y
1
x   3 y  . Se completează pătratele şi se efectuează translaţia x  X  3 , y   Y şi se găseşte
10 10
2 9
ecuaţia canonică X 2  Y a parabolei raportată la sistemul canonic obţinut prin roto-translaţie.
10 10

P8. Se dau punctul A(1,-1), dreapta D : 3x  3 y  5  0 şi conica  : x 2  2 xy  2 x  4 y  2  0 . Se cer:

a) polara punctului A în raport cu conica ;
b) Tangentele în A la conică;
c) Centrul conicei;
d) Axele conicei;
e) Asimptotele conicei;
f) Polul dreptei D în raport cu  ;
g) Tangentele la conică paralele cu dreapta D;
h) Diametrul conjugat direcţiei lui D.
Soluţie a) Ecuaţia polarei punctului A în raport cu conica se obţine prin dedublare (7.2.20). Se găseşte astfel
1 1 1
1  x  2  (1  y  1  x)   2  ( x  1)  4  ( y  1)  2  0 , adică x  3 y  3  0 ; b) Intersecţia dintre polară şi
2 2 2
conică este dată de
x  3 y  3  0
 
 x  4  10
 2  x 2  8x  6  0   1 .

 x  2 xy  x  4 y  2  0 
 1
x   4  10
 7  10   7  10 
Punctele de tangenţă obţinute sunt B  4  10 , , C   4  10 , . Tangentele vor avea, astfel,
 3   3 
  
ecuaţiile:
x 1 y 1 x 1 y 1
AB :  ; AC :  ;
10  5 10  10  10  5 10  10
3 3
x  y  1  0
c) Coordonatele centrului conicei sunt soluţiile sistemului (7.2.15),  . Se obţine C(-2,1); d) Dacă
x  2  0
m
(l,m) este o direcţie oarecare, k  este panta unei drepte paralele cu direcţia considerată. Ecuaţia (7.2.22) se
l
 
scrie a11  a22 k  a12 k 2  1  0 , adică, a11k 2  a11  a22 k  a12  0 . În acest caz avem k 2  k  1  0 cu
1 5 1 5
soluţia k1  şi k 2  . Deoarece axele trec prin C, rezultă că ecuaţiile celor două axe sunt
2 2
 
 1  5 x  2 y  2 5  0



;
 1  5 x  2 y  2 5  0
e) Asimptotele conicei sunt date de ecuaţiile (7.2.18) şi (7.2.19), l 2  2lm  0 . Din l  0 şi l  2m  0 se găsesc
direcţiile (0,m) şi (-2,1) şi deci 0  ( x  y  1)  m( x  2)  0 , respectiv, 2( x  y  1)  1  ( x  2)  0 . Deci
asimptotele lui  sunt x  2  0 şi x  2 y  0 ;
 
f) Fie M 0 x0, y0 polul dreptei D. Prin urmare, polara lui M 0 în raport cu  este D. Din ipoteză, polara este
xx0  y0  1  yx0  2  x0  2 y 0  2  0 . Din condiţia ca această dreaptă să fie D se obţine sistemul
x0  y 0  1 x0  2 x0  2 y 0  2  5 
  . Rezultă M 0   ,1 ;
3 3 5  4 
g) Orice dreaptă paralelă cu dreapta D are ecuaţia x  y    0 . Se intersectează cu conica şi se pune condiţia
x  y    0

ca ecuaţia găsită să aibă rădăcina dublă. Se obţine  2 . Deci

 x  2 xy  2 x  4 y  2  0
x 2  2(  1) x  4  2  0 . Din   12  (4  2)  0 rezultă 2  2  1  0 cu 1  1  2 , 2  1  2 .
Tangentele căutate au ecuaţiile x  y  1  2  0 ;
m
h) Panta dreptei D este  1 . Diametrul conjugat direcţiei lui D are ecuaţia (7.2.21), adică,
l
2 x  2 y  2  (2 x  4)  0 , sau, y  1  0 .

P9. Să se discute natura conicei

x 2  2 xy  y 2  2 x  2 y  3  0,   R .
Soluţie. Relativ la reducerea la forma canonică se mai pot formula teoreme ce se rezumă în următorul tabel:

r r sig Ecuaţia normală Denumirea

conicei
0 3 2  0 x 2
y 2
Elipsă
 1  0 ;
conice a2 b2
nedegenerate I  0

x2 y2   , elipsă
 1  0 ;
a 2
b 2
vidă
I  0 (imaginară)
 0 x 2
y 2
Hiperbolă
2
 2
1  0 ;
a b
1  0 y  2 px
2
Parabolă

0 2 2  0 x2 y2   {(0,0)} ,
 0
conice a 2
b 2
conică nulă
degenerate  0 x 2
y 2
Pereche de
2
 2
0
a b drepte
concurente
1  0 x2  a2  0 Pereche de
drepte paralele
x a 0
2 2
  , perechea
vidă de drepte
paralele
1 1  0 x2  0 Dreapta dublă

  2  1 ,   (3  1)(  1) , I  2 . Studiind semnul acestor invarianţi,

  -1 1 / 3 0 1 
 ++++++++++++++++++++ 0 ---------------------------- 0 ++++++++++++++++++++++++
 +++++++++++++ 0 -------------------------------------------- 0 ++++++++++++++++++++++++
I --------------------------------------------------- 0 +++++++++++++++++++++++++++++++++++
I ----------------------------------- 0 +++++++ 0 ----------------- 0 ++++++++++++++++++++++++

rezultă:
  (,1) ,   0 ,   0 , I  0 , I  0 , elipse reale,
  1 ,   0 ,   0 , parabolă,
 1
    1,  ,   0 ,   0 , hiperbolă,
 3
1
   ,   0 ,   0 , pereche de drepte concurente,
3
 1 
    ,0  ,   0 ,   0 , hiperbolă,
 3 
  0 ,   0 ,   0 , hiperbolă ( I  0 , hiperbolă echilateră),
  0,1 ,   0 ,   0 , hiperbole,
  1 ,   0 ,   0 , pereche de drepte paralele,
  (1, ) ,   0 ,   0 , I  0 , I  0 , elipsă imaginară.

P10. Să se determine  astfel încât ecuaţia

2 x 2  xy  y 2  x  5 y  14  0 să reprezinte două drepte.
2  1/ 2  / 2
 2 5
Soluţie. Din    1/ 2 1  5 / 2    44  0 se obţin 1  11,  2  16 . Deoarece
4 4
 / 2  5 / 2 14
2  1/ 2
  9 / 4  0 conica este de tip hiperbolă. Pentru   11 se obţin dreptele x  y  2  0 ,
 1/ 2  1
2x  y  7  0 .

PROBLEME PROPUSE

P1. Să se studieze natura şi genul conicelor şi să se reducă la forma canonică:

a) 6 x 2  4 xy  9 y 2  4 x  32 y  6  0 ;
b) 2 x 2  6 xy  10 y 2  8x  12 y  2  0 ;
c) x 2  4 xy  y 2  3x  3 y  2  0 ;
d) 7 x 2  8xy  y 2  6 x  6 y  1  0 ;
e) 9 x 2  24 xy  16 y 2  20 x  10 y  5  0 ;
f) 9 x 2  24 xy  16 y 2  40 x  30 y  0 ;
X2 Y2
Indicaţie. a) conică nedegenerată (   0 ) de tip eliptic (   0 ),   1  0 ; b) conică nedegenerată (
8 4
X2 Y2
  0 ) de tip eliptic (   0 ),   1  0 ; c) conică nedegenerată (   0 ) de tip hiperbolic (   0 ),
6 6
X2 Y2 X2 Y2
  1  0 ; d) conică nedegenerată (   0 ), de tip hiperbolic (   0 ),   1  0 ; e) conică
1 1 1 1
2 6 9
22
nedegenerată de tip parabolic (   0 ), Y 
2
X ; f) conică nedegenerată de tip parabolic (   0 ), Y 2  2 X .
25

P2. Să se studieze, în funcţie de k  R conica de ecuaţie:

3x 2  2 xy  3 y 2  2 2 x  2 2 y  k  0 .
Indicaţie. Valorile proprii sunt 1  2 , 2  4 iar vectorii proprii corespunzători sunt v1  t (1,1), t  R ,
respectiv v2  t (1,1), t  R . Ecuaţia canonică e de tipul 2 X 2  4Y 2    0 , unde  se determină determinând
 2 2 
centrul de simetrie C   , .Primul membru al conicei:
 2 2 

2 2
 2   2   2  
  3 
  a 00  2  2  3   2 2  2  
 2   2   2   2 
       
 2
 2 2 k  0
 2 
 
1 1 1
3   2   3   2  2  k  0  k  0 , deci 2 X 2  4Y 2  0 . Astfel:
2 21 2
- conica este degenerată dacă k  2 ;
- conica este reală dacă k  2 ;
- conica e imaginară dacă k  2 .

P3. Reduceţi la forma canonică conica de ecuaţie:

 5x 2  5 y 2  8xy  18x  18 y  9  0 .
X2
Indicaţie.  Y 2  1 . (elipsă)
9

P4. Ce conică reprezintă ecuaţia

4 x 2  2 xy  y 2  2 x  y  3  0 ?
Indicaţie.   6  0,   3  0, I  5, I  30  0 , elipsă imaginară.

P5. Să se determine coeficienţii  şi  din ecuaţia 2 x 2  xy  2 y 2  7 x  y  3  0 , astfel încât

această ecuaţie să reprezinte două drepte paralele.
Indicaţie. Se impun condiţiile   0,   0 . Se obţine   4,   7 sau   4,   7 .
P6. Să se discute natura conicei
x 2  4 xy  (  3) y 2  10 x  3  0,   R .
 3 3
Indicaţie.   (,1) , elipse reale;   1 , parabolă;     1,  , hiperbole;   , hiperbolă echilateră;
 2 2
3 7 7 7 
   ,  , hiperbole;   , pereche de drepte concurente;    ,4  , hiperbole;   4 , parabolă;
2 3 3 3 
  4,9 , elipse reale;   9 , perche de drepte secante imaginare;   9,  , elipse imaginare.

P7. Să se studieze conica x 2  6 xy  9 y 2  4 x  12 y  4  0 .

Indicaţie. Două drepte confundate, x  3 y  22  0 .

P8. Pentru ce valori ale lui  şi  conicele din familia x 2  12 xy  9 y 2  4 x  y  13  0 sunt

a) conice cu centru; b) conice nedegenerate fără centru;
Indicaţie. a)   4 ;   4 şi   6 .

P9. Să se găsească centrul şi asimptotele conicei 4 xy  3 y 2  4 x  2 y  7  0 .

3 
Indicaţie. C(1,1); Din 4lm  3m 2  0 se găsesc direcţiile (0,l) şi  ,1 , deci, y  1 şi 4 x  3 y  1  0 .
4 

P10. În punctele de intersecţie ale conicei x 2  2 xy  y 2  2 x  6 y  0 cu dreapta 3x  y  6  0 se duc

tangentele la această conică. Să se găsească punctul de intersecţie al acestor tangente.
Indicaţie. Punctele de intersecţie ale conicei cu dreapta sunt (0,6) şi (-2,0). Tangentele în aceste puncte au
ecuaţiile 5x  3 y  18 , respectiv, 2 x  2 y  4 . Se obţine punctul (-3,1) de intersecţie al celor două tangente.
P11. Se dau conicele
1 : 6 x  5xy  y 2  22 x  9 y  4  0 , 2 : 3x 2  2 xy  y 2  10 x  2 y  12  0
2

şi se cere:
a) Să se arate că au acelaşi centru;
b) Să se determine diametrii lui 1 care sunt conjugaţi direcţiilor asimptotice ale lui 2 ;
c) Să se determine ecuaţiile axelor conicei 1 .
Indicaţie. a) C(1,-2); b) 3l 2  2lm  m 2  0  (1,1), (1,3) . Diametrii conjugaţi au ecuaţiile
7 x  3 y  13  0,27 x  11y  49  0 , corespunzător direcţiilor (l,m) ale direcţiilor asimptotice ale lui 2 ; c)
m
Pantele axelor k  sunt rădăcinile ecuaţiei  k 2  2k  1  0 . Se obţine k1, 2  1  2 . Ecuaţiile axelor sunt
l
y  2  (1  2 )( x  1) .
 P12. Să se scrie ecuaţia conicei care trece prin punctul A(0,-1), are centrul în B(1,1) şi admite dreapta
x  2 y  1  0 drept directoare.
Indicaţie. 5x  12  5 y  32  5x  2 y  12 sau 4 x  12  4 y  62   5x  2 y  12 .

P13. Să se scrie ecuaţia parabolei care trece prin punctele A(0,0), B(0,1) şi care admite dreapta
x  y  1  0 drept axă.
Indicaţie. x  y 2  5x  y  0 .

P14. Să se scrie ecuaţia elipsei cu semiaxele 2 şi 1 şi care admite dreptele x  y  1  0 , x  y  1  0

drept diametrii conjugaţi.
Indicaţie. x  y  12  4x  y  12  8 .

P15. Se dă conica 3x 2  6 xy  5 y 2  4 x  6 y  20  0 . Să se scrie diametrii conjugaţi care fac între ei un

unghi de 45  .
Indicaţie 2 y  5  0 şi 3x  3 y  2  0 ; 6 x  12 y  11  0 şi 3x  y  7  0 .