0% au considerat acest document util (0 voturi)
78 vizualizări5 pagini

Componente SMD

Documentul prezintă informații despre materiale și componente electronice, în special rezistoare și condensatoare SMD. Sunt descrise caracteristicile tehnice și modul de marcare a acestor componente pasive utilizate în circuitele electronice de montare pe suprafață.

Încărcat de

Mihail Muntean
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
78 vizualizări5 pagini

Componente SMD

Documentul prezintă informații despre materiale și componente electronice, în special rezistoare și condensatoare SMD. Sunt descrise caracteristicile tehnice și modul de marcare a acestor componente pasive utilizate în circuitele electronice de montare pe suprafață.

Încărcat de

Mihail Muntean
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Materiale și componente electronice

• Se pregăteşte instrumentul de lipit în vederea efectu,ării lipirii. În


cazul ciocanului electric de lipit se lasă ca vârful metalic din cupru
să se încălzească, se curăţă de oxizi cu o pilă fină, după care se
aplică un strat de colofoniu. În cazul pistolului de lipit vârful (ansa)
se încălzeşte imediat după acţionarea butonului.
• Se încălzesc piesele metalice ce urmează a fi lipite aplicând pe
acestea instrumentul de lipit şi imediat se aplică în acel loc şi
fludorul până se formează picătura de aliaj care va forma lipitura
propriu-zisă.
• Se îndepărtează de la locul lipiturii întâi fludorul, apoi ansa
pistolului de lipit.
Trebuie să scoatem în evidenţă faptul că primul lucru de care depinde
funcţionarea unui montaj electronic este calitatea lipiturilor. Îndemânarea necesară
realizării unor lipituri de calitate se capătă în timp exersând.

11.7. Componente pasive pentru SMT


Tehnologia montării pe suprafață (Surface Mount Technology, SMT) este o
tehnologie de asamblare a dispozitivelor electronice prin lipirea componentelor
direct pe suprafața cablajului circuitului electric, și i-a urmat clasicei tehnologii prin
inserție (Through-hole Technology, THT), astfel că aceste dispozitive care folosesc
montarea pe suprafață se numesc SMD-uri (Surface Mount Device), iar
componentele electronice lipite (montate) pe suprafață se numesc SMC-uri
(Surface Mount Components).

11.7.1. Rezistoarele

Sunt de formă paralelipipedică asemănătoare unor foarte mici „cărămizi”


cu două zone metalice (cositorite) la capetele opuse, destinate sudării pe cablaj.
Ele se fabrică pentru toate valorile, de la 1 Ω la 10 MΩ (inclusiv 0 ohmi pentru
ştrapuri, de obicei de culoare verde şi inscripţionate cu 0). Marcajul valorii se face
cu ajutorul a trei cifre. De exemplu: cea pe care scrie 224 este de 220 kΩ (22 x
10 ). Dimensiunile lor sunt de obicei de 1,6 x 3,2 mm şi au puteri de la o optime de
4

watt până la un sfert de watt şi toleranţa ±5%, ±10% sau ±20%. Structura şi
tehnologia de obţinere sunt similare structurii şi tehnologiei rezistoarelor cu pelicula
de oxizi metalici: pe un substrat de alumină Al2O3 de înaltă puritate, se depun prin
serigrafie, la extremităţi, două zone plane din peliculă de argint-paladiu AgPd, iar
între acestea pelicula rezistivă. Structura şi grosimea acestei pelicule sunt
determinate de valoarea nominală a rezistenţei ce se doreşte a fi obţinută,
ajustarea efectuându-se cu un fascicul laser, după fixarea peliculei rezistive prin
tratament termic. Urmează apoi depunerea unui strat metalic la extremităţile cipului
rezistiv, care asigură circuitul electric între pelicula rezistivă şi circuitul imprimat şi
permite fixarea rezistorului pe placa de cablaj. Pelicula rezistivă este protejată cu
un strat de glazură.

309
Cablaje imprimate

Cod numeric-alfanumeric, este utilizat pentru marcarea rezistoarelor


SMD sub formă de chip, la care se marchează uneori doar rezistenţa nominală,
(datorită dimensiunilor mici). Codul este format din cifrele semnificative ale
rezistenţei nominale, litera R pusă în locul virgulei pentru valori mici ale rezistenţei
şi ordinul de multiplicare (puterea lui zece) pentru valori mari ale rezistenţei. Pentru
toleranţe de ±20%, ±10% şi ±5%, fiind necesare două cifre semnificative codul
folosit este de forma:
Rxy, pentru RN < 1Ω; xRy, pentru RN=1...9,1Ω;
xyR, pentru RN = 10 Ω...99 Ω; xym, pentru RN > 100 Ω. unde:
x este prima cifră semnificativă; y este a doua cifră semnificativă; m este
ordinul de multiplicare. Pentru toleranţe mici de ±2,5%, ±2% şi ±1 %, etc. fiind
necesare trei cifre semnificative codul folosit este de forma:
Rxyz, pentru RN < 1 Ω. xRyz, pentru RN = 1 Ω...9,99 Ω
xyRz, pentru RN = 10 Ω.. .99,9 Ω
xyzR, pentru RN = 100 Ω...999 Ω xyzm, pentru RN > 1000 Ω.

Pentru rezistoare SMD de dimensiune foarte mică se utilizează un cod


alfanumeric conform Tabelul 11-1 și Tabelul 11-2, cod EIA-96.

Tabelul 11-1 Cod numeric pentru cifrele semnificative

Tabelul 11-2 Cod literal pentru multiplicator

Rezistoare semivariabile
S-au construit tipuri cermet, simple sau multitură, cu valoare nominală în
gama 1Ω÷500kΩ, de toleranţă ± 10, cu Pn = 0,5W (la 85 ) şi dimensiunile 5,1 x 5,1
0

x 3,8 mm sau 6,4 x 6,5 x 5,1 mm.

310
Materiale și componente electronice

Potenţiometre SMD
Sunt executaţi de obicei pe ceramică (tehnologie RPM – rezistenţă cu
peliculă metalică) şi au valori între 10Ω÷10MΩ.

11.7.2. Condensatoare

Condensatoare ceramice
Folosite în această tehnologie sunt condensatoare multistrat tip „cip” şi
sunt disponibile cu valori între 0,5 pF÷1μF şi au de obicei dimensiuni mult mai
variate, cele uzuale fiind în jurul cotelor 1,6 x 0,8 mm. Sunt caracterizate printr-o
mare capacitate specifică (capacitate de utilizare pe unitatea de volum). Având
dimensiuni mici şi valori nominale în limite largi tind să înlocuiască celelalte tipuri
de condensatoare folosite în circuitele electronice. Materialul dielectric este o pastă
ceramică. Aceasta prin laminare pe suport, permite obţinerea unor folii ceramice
foarte subţiri de dimensiuni relativ mari faţă de dimensiunile unui condensator
multistrat finit şi care va contribui la formarea a „n” componente identice. Pe
această folie se depune prin serigrafie o configuraţie de „n” pelicule de argint-
paladiu care constituie armătura stângă a condensatoarelor; pe o altă folie, se
depune o configuraţie similară care constituie armătura dreaptă a
condensatoarelor. După suprapunerea acestor folii în număr diferit de straturi (în
funcţie de valoarea nominală a capacităţii care trebuie realizată) şi presarea lor,
urmează decuparea „cip”-urilor condensatoarelor şi fixarea proprietăţilor lor prin
tratament termic. Prin metalizare la extremităţile cipului se asigură o structură de
condensatoare legate în paralel – structuri pieptene. Sub această formă de „cip”
neprotejat, condensatorul este folosit în tehnologia straturilor groase (componente
pentru circuite hibride). Zona metalizată care scurt-circuitează armăturile „stângă”
respectiv „dreapta” serveşte şi pentru sudarea prin lipire a terminalelor din sârmă
de cupru dublu cositorită. Condensatorul este protejat prin acoperirea printr-un
strat de răşină epoxidică.
Marcare acestor tipuri de condensatoare se face astfel:
• capacitatea nominală se notează în clar.
• toleranţa se notează în cod literar: F-1%, G-2%, J-5%, K-10% sau
M-20%.
• Tensiunea nominală în cod de cifre: 1-25Vcc, 2-50Vcc, 3-100Vcc,
4-200Vcc.

Condensatoare electronice cu aluminiu


După materialul utilizat la confecţionarea armăturilor, condensatoarele
electrolitice se clasifică astfel : condensatoare cu aluminiu, cu tantal, cu niobiu etc.
Condensatoarele electrolitice cu aluminiu au dielectricul format dintr-un
strat de oxid, creat pe suprafaţa aluminiului. Au capacitatea între 0,47μF - 4700 μF
și toleranţa mare. Prezintă fenomenul de erodare a dielectricului, dacă sunt folosite
timp îndelungat la tensiuni prea mici (sau nu sunt folosite de loc). Depăşirea
tensiunii maxime sau inversarea polarităţii pot duce la explozia condensatorului.
Sunt utilizate pentru filtrarea tensiunii redresate, cuplare între etaje (la frecvenţe
audio).

311
Cablaje imprimate

Condensatoarele electrolitice sunt din ce în ce mai folosite în tehnologia


SMD deoarece asigură un nivel ridicat de capacitate, având costuri reduse.

Figura 11-2 Condensatoare SMD

Adesea, condensatoarele electrolitice SMD sunt marcate cu valoarea şi


tensiunea de lucru. Există două metode de bază utilizate pentru marcarea lor: una
este reprezentată de scrierea directă a valorii lor în microfarazi şi alta este
reprezentată de utilizarea unui cod. Folosind prima metodă, un marcaj de 33 pe
6V, ar indica un condensator 33 μF, cu o tensiune de lucru de 6 volţi. Prin metoda
marcării în cod pe componentă se scrie o litera urmată de trei cifre. Litera indică
tensiunea de lucru cum este definită în tabelul de mai jos, iar cele trei cifre indică
capacitatea în picofarazi. Ca şi în multe alte sisteme de marcare primele două cifre
dau cifra semnificativă şi a treia, de multiplicare. În acest caz, un marcaj de G106
ar indica o tensiune de lucru de 4 volţi, cu o capacitate de 10 înmulţită cu 10
6

picofarazi.

Tabelul 11-3 Marcarea tensiunii pentru condensatoarelor SMD


Litera Tensiunea
E 2,5
G 4
J 6,3
O 10
C 16
D 20
E 25
V 35
H 50

Condensatoare electronice cu tantal

Condensatoarele electrolitice cu electrozi din tantal au un volum mai mic


decît cele de aluminiu, la aceeaşi capacitate. Inductanţa proprie este mult mai
mică, au stabilitate mai bună a capacităţii și zgomot mai mic. Utilizare tipică:
decuplare la frecvenţe mai mari, intrare în circuite audio, decuplare circuite digitale.
Au aceeaşi structură ca şi condensatoarele cu tantal cu terminale. Se obţin
pentru Cn = 0,1 μF ÷ 100 μF, cu toleranţa ± (5, 10, 20)% şi Un = 4 ÷ 50V, iar
dimensiunile sunt cuprinse între limitele: 2,54 x 1,27 x 1,27 mm.

312
Materiale și componente electronice

11.7.3. Termistoare

Folosite în tehnologia SMD, au coeficient de temperatură negativ şi sunt


construite sub forma unor discuri de diametru ∅=2,9 mm, de înălţime H = 0,7 ÷ 3
mm, cu două zone metalice de contact pe o faţă a discului. Sunt de valoare
nominală de 2,2 kΩ, cu constante B=3,350 ÷ 4,300K. Există şi termistoare cu
coeficient de temperatură pozitiv, dar de asemenea şi varistoare miniatură.

11.7.4. Bobinele

Sunt şi ele limitate ca performanţe şi ca valoare a inductanţei, date fiind


dimensiunile lor foarte mici, fapt ce impune folosirea unui fir foarte subţire, iar
ecranarea lor fiind imposibilă, iar în acest caz trebuie să se apeleze la bobinele
clasice. Totuşi, ca şocuri de RF sau chiar pentru miniconvertoare sau surse de
comunicaţie ele fac faţă cu succes. Valorile inductanţei pentru bobinele construite
în această tehnologie sunt cuprinse, în funcţie de valoarea inductanţei între
următoarele limite:
lungime L=2,79÷4,064mm
lăţime l=2,03÷2,794mm
înălţime H=1,40÷2,54mm
diametrul conductorului 0,27÷0,762mm

11.7.5. Întrerupătoare SMD

Sunt de obicei de tip baretă (mai rar rotative) mergând de la 2...12 poziţii şi
pot comuta doar curenţi mici (până la 100 mA). Acest curent limită, relativ mic, nu
reprezintă un impediment, deoarece curenţii vehiculaţi de obicei pe un cablaj cu
SMD depăşesc rar valori de zeci de mA.

11.7.6. Cristale cuarţ de tip SMD

Se realizează într-o gamă extrem de variată mergând de la


30KHz...20MHz. Tot aici trebuie amintit şi faptul că se produc rezonatoare
ceramice pentru radio (455KHz şi 10,7MHz) ce pot fi lipite direct pe cablaj (tot
SMD-uri).

313

S-ar putea să vă placă și