Suport tutorial 2 Analiză Matematică Proiect ROSE - CSIE

2. Funcţii reale de mai multe variabile

2.1 Elemente de topologie în Rn

Considerăm:
Rn={x=(x1, x2, …, xn)xiR, i= 1, n }, nN*.

Fie funcţia d: Rn Rn→[0, ), definită prin

n
d(x, y)=  ( xi − yi )2 pentru x=(x1, x2, …, xn), y=(y1, y2, …, yn).
k =1

Se verifică uşor că d este o distanţă pe Rn (numită distanţă euclidiană).

Definiţii
• Fie x0Rn şi r>0. Atunci mulţimea Br(x0)={xRnd(x, x0)<r} se numeşte bila deschisă de
centru x0 şi rază r.
• O mulţime A Rn se numeşte vecinătate a punctului x0 dacă r>0 astfel încât Br(x0)  A.
• O vecinătate a lui x0 se va nota cu V(x0).
• x0Rn se numeşte punct interior mulţimii ARn  V(x0) astfel încât V(x0)  A.
Notaţie
o
A ={x0Rn x0 punct interior al mulţimii A} (sau IntA) - interiorul lui A .
• O mulţime care conţine numai puncte interioare se numeşte deschisă.
Observaţie
o
A este mulţime deschisă  A= A .
• x0Rn se numeşte punct exterior mulţimii A Rn  V(x0) astfel încât V(x0)  CA.
• x0Rn se numeşte punct aderent mulţimii A Rn  V(x0) avem V(x0) A.
• O mulţime care îşi conţine toate punctele aderente se numeşte închisă.
Notaţie
A ={x0Rn x0 punct aderent mulţimii A} - aderenţa lui A.
Observaţie
A este mulţime închisă  A= A .
• x0Rn se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A Rn  V(x0) avem
(V(x0)-{x0}) A.
• x0A se numeşte punct izolat al mulţimii A  V(x0) astfel încât V(x0)A={x0}

1
Notaţii
A’={x0Rn x0 punct de acumulare pentru mulţimea A} - mulţimea derivată asociată lui A .
IzA={x0Rn x0 punct izolat pentru mulţimea A} - mulţimea punctelor izolate ale lui A .
Observaţii
1) A’ A
2) Un punct de acumulare pentru A poate să nu aparţină mulţimii A.

• x0Rn se numeşte punct de frontieră pentru mulţimea A Rn  V(x0) avem

V(x0) A şi V(x0) CA.
Notaţie
FrA={ x0Rn x0 punct frontieră pentru mulţimea A} frontiera lui A.
Observaţie
o
FrA= A - A

Exerciţii rezolvate
o
Să se determine A , A , A’, FrA şi IzA pentru mulţimea
 n n +1 
a) A= ( −1) n  N   ( 3,4  7 ;
 2n + 1 
 
b) A= ( x, y )  R 2 x 2 + y 2  4, y  0  ( 3, 4 ) .
Soluţii
 2k + 1   2k + 2 
a) Putem scrie A=  k  N   − k  N   ( 3,4  7 . Atunci
 4k + 1   4k + 3 
o
A =(3, 4),
 1 1
A =A 3, ,−  ,
 2 2
1 1 
A’=[3, 4]   ,− 
2 2
 n n +1   1 1 
o
FrA= A - A = ( −1) n  N   3, ,− ,7 ,4 
 2n + 1   2 2 
 n n +1 
IzA= ( −1) n  N    7
 2n + 1 

 
o
b) A = ( x, y )  R 2 x 2 + y 2  4, y  0

 
A = ( x, y )  R 2 x 2 + y 2  4, y  0  ( 3, 4 )

( 3, 4 ) punct exterior relativ la A


A’= ( x, y )  R 2 x 2 + y 2  4, y  0 
IzA= ( 3, 4 )

   
FrA= ( x, y )  R 2 x 2 + y 2 = 4, y  0  ( x, y )  R 2 x  ( −2, 2 ) , y = 0

2
2.2 Limita unei funcţii într-un punct
Definiţii (limita unei funcţii într-un punct)
Fie A Rn, f:A→R şi x0A’
1) Spunem că lim f ( x ) = l  R  ( xn ) n1  A cu xn  x0 ,n  1 , lim xn = x0 avem
x → x0 n →
lim f ( xn ) = l .
n →
2) Spunem că lim f ( x ) = l  R >0, () > 0 astfel încât xA cu proprietatea
x → x0
x − x0   (  ) avem f ( x ) − l   .

Limite iterate (n=2)

Definiţii
Fie A R2 şi f:A→R şi (x0, y0)A’.
• Dacă lim f ( x, y ) există ca funcţie de y atunci se poate defini
x → x0
  not.
lim  lim f ( x, y )  = l y,x ( x0 , y0 ) .
y → y0  x → x0 
• Analog, dacă lim f ( x, y ) există ca funcţie de x atunci se poate defini
y → y0
  not.
lim  lim f ( x, y )  = l x,y ( x0 , y0 ) , iar l y,x ( x0 , y0 ) şi l x,y ( x0 , y0 ) se numesc limitele
x → x0  y → y0 
iterate în (x0, y0).

Propoziţie
Dacă lim f ( x, y ) există şi este egală cu l, iar o limită iterată există atunci aceasta este
( x, y )→( x0 , y0 )
egală cu l.

Exemple
x3
1) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că lim f ( x, y ) = 0 .
x2 + y2 ( x, y )→( 0 , 0 )
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.
Fie ( ( xn , yn ) )  R2\{(0, 0)} astfel încât
n 1
 
lim ( xn , yn ) = ( 0,0 )   lim xn = 0 si lim yn = 0  şi ( xn , yn )  ( 0,0 ) n  1 .
n→  n→ n→ 
Atunci putem scrie
3 3
xn x
f ( xn , y n ) − 0 =  n = xn ,n  1 .
xn2 + yn2 xn2
Cum lim xn = 0 deducem, cu Criteriul comparaţiei de la limite de funcţii, că
n →
lim f ( xn , yn ) = 0 , astfel că lim f ( x, y ) = 0 .
n → ( x, y )→( 0 , 0 )
3
 x2 − y2
2) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că f nu are limită în (0, 0).
x2 + y2
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.
Metoda I
Fie ( ( xn , yn ) )  R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0,0 ) şi ( xn , yn )  ( 0,0 ) n  1
n 1 n →
şi o anumită dependenţă între yn şi xn. Forma acestei relaţii dintre yn şi xn este dată de cerinţa ca
f(xn, yn) să nu mai depindă de n.

xn2 − yn2
Aici, calculând f(xn, yn) avem f(xn, yn)= , n1.
xn2 + yn2

1 − 2
Astfel, luând yn=xn, R, n1 obţinem f(xn, yn)= ,n1.
1 + 2
1 − 2
Ca urmare lim f (xn , yn ) = , R care nu este unic, deci lim f (xn , yn ) nu există
n → 1 + 2 n →
 lim f (x, y ) nu există.
(x,y ) →(0 ,0)
Metoda II
Presupunem, prin reducere la absurd, că f are limita l în (0, 0)  dacă limitele iterate în (0, 0)
există atunci sunt egale cu l. Dar

  x2
l x,y ( 0,0 ) = lim  lim f ( x, y )  = lim =1
x →0  y →0 2
 x→0 x
 
l y,x ( 0,0 ) = lim  lim f ( x, y )  = lim − 1 = −1 , deci l x,y ( 0,0 )  l y,x ( 0,0 ) → contradicţie cu
y →0  x →0  y →0
ipoteza făcută. In consecinţă f nu are limită în (0, 0).
xy
3) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că f nu are limită în (0, 0), dar
x2 + y2
l x,y ( 0,0 ) = l y,x ( 0,0 ) .
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.
Este uşor de demonstrat că l x,y ( 0,0 ) = l y,x ( 0,0 ) = 0 .
Să arătăm că lim f (x, y ) nu există.
(x,y ) →(0 ,0)

Fie ( ( xn , yn ) )n1  R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0,0 ) ,

n →
( xn , yn )  ( 0,0 ) n  1 şi

yn=xn, R. Atunci

 
lim f (xn , yn )= lim = , R. Ca urmare lim f (x, y ) nu există.
n → n → 1 +  2
1 + 2 (x,y ) →(0 ,0)

4
2.3 Continuitatea unei funcţii într-un punct
Definiţie (continuitate)
o
Fie AR2, f: A→R, (a, b)  A . Spunem că funcţia f este continuă în (a, b) dacă şi numai dacă
lim f (x, y ) există şi este egală cu f(a, b) ( lim f (x, y ) =f(a, b)).
(x,y ) →(a,b ) (x,y ) →(a,b )
Exemple
 2 xy
 , (x, y )  (0, 0)
1) Să se demonstreze că funcţia f(x, y) =  x 2 + y 2 este continuă în origine.

 0, (x, y ) = (0, 0)
 x2 − y2
 , (x, y )  (0, 0)
2) Să se demonstreze că funcţia f(x, y) =  x 2 + y 2 nu este continuă în origine.
 0, (x, y ) = (0, 0)

Soluţii
1) Fie ( ( xn , yn ) )  R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0,0 ) .Atunci
n 1 n →
2 xn yn
f(xn, yn)= n1. Aplicând inegalitatea mediilor de obţine uşor xn2 + yn2 2xnynn1,
+ xn2 yn2
ca urmare putem scrie:
2 xn yn
 f(xn, yn)-0 n1 adică  f(xn, yn)-0 2 xn yn n1.
2 xn yn
Cum lim 2 xn yn =0, rezultă, folosind inegalitatea anterioară, că şi lim f (xn , yn ) =0, deci
n → n →
lim f (x, y ) =0. Dar f(0, 0)=0 atunci putem scrie lim f (x, y ) = f(0, 0)=0 de unde
(x,y ) →(0 , 0) (x,y ) →(0 ,0)
deducem că f este continuă în (0, 0).
2) Am demonstrat că într-un exemplu anterior că lim f (x, y ) nu există, deci f nu este
(x,y ) →(0 ,0)
continuă în (0, 0).

2.4 Derivate parţiale ale funcţiilor reale de mai multe variabile

Definiţii (derivate parţiale )
o
Fie o mulţime A R2, f: A→R şi (a, b)  A .
f ( x, b ) − f ( a, b )
→ Dacă lim există şi este finită spunem că f admite derivată parţială în
x →a x−a
raport cu x în punctul (a, b) şi scriem:
f ( x, b ) − f ( a, b ) f
f ' x ( a, b ) = lim (sau ( a, b ) ).
x →a x−a x
→ In acelaşi mod definim derivata parţială în raport cu y în punctul (a, b)
f ( a, y ) − f ( a, b ) f
f ' y ( a, b ) = lim (sau ( a, b ) ).
y →b y −b y
Cazul general (nN*)
→ Dacă A Rn şi a=(a1, a2, …, an) un punct interior al lui A, atunci  i= 1, n definim

5
 f ( a1 ,...,xi ,ai +1 ,...,an ) − f ( a1 ,...,ai ,ai +1 ,...,an )
f ' xi ( a ) = lim
xi →ai xi − ai
derivata parţială în raport cu xi în punctul a.

→ (derivate parţiale de ordinul al doilea)

Fie A R2, f: A→R astfel încât  f ' x , f ' y : A→R. Dacă f ' x , f ' y admit de asemenea, derivate
parţiale în raport cu x şi y, atunci derivatele parţiale ale acestora se numesc derivate parţiale de
ordinul al doilea ale lui f şi notăm
2 f   f  2 f  f
f " x 2 ( x, y ) = 2 ( x, y ) =   ( x, y ) , f " xy ( x, y ) = ( x, y ) =   ( x, y )
x x  x  yx y  x 
2 f   f  2 f   f 
f " yx ( x, y ) = ( x, y ) =   ( x, y ) , f " y 2 ( x, y ) = 2 ( x, y ) =   ( x, y ) .
xy x  y  y y  y 
Observații
1. Pentru a calcula derivatele parțiale, trebuie să derivăm (în mod normal) în raport cu o
variabilă păstrând orice altă variabilă constantă. Așadar, derivatele parțiale ale unei funcții de
mai multe variabile sunt derivatele funcțiilor sale parțiale.
2. Toate regulile, pentru funții de o variabilă reală, pentru derivarea sumelor, produselor,
fracțiilor etc. se păstrează și pentru funcțiile de mai multe variabile.

Exemple
1. Să se calculeze f " x 2 ( x, y ) , f " xy ( x, y ) , f " yx ( x, y ) şi f " y 2 ( x, y ) pentru funcţia f :
R2→R, f(x, y)=2x3y2-x2-3y+7+4e2x-y.
Soluţie
Aplicând regulile de derivare se obţine
f ' x ( x, y ) =6x2y2-2x+8e2x-y; f ' y ( x, y ) = 4x3y-3-4e2x-y;
f " x 2 ( x, y ) =12xy2-2+16e2x-y; f " xy ( x, y ) = 12x2y-8e2x-y;
f " yx ( x, y ) = 12x2y-8e2x-y; f " y 2 ( x, y ) = 4x3+4e2x-y.
Exerciţii propuse
Să se calculeze f " x 2 ( x, y ) , f " xy ( x, y ) , f " yx ( x, y ) şi f " y 2 ( x, y ) pentru:
x
a) f(x, y) = x3+2xy2- , y0;
y
b) f(x, y) = ln(1+x2+2y2).

Criteriul Schwartz
Dacă A R2 şi f: A→R admite derivate parţiale mixte de ordinul al doilea pe V(a, b) A şi
acestea sunt continue în (a, b) atunci f " xy ( a,b ) = f " yx ( a,b ) .

Observaţie
In exemplul anterior se remarcă existenţa egalităţii f " xy ( x, y ) = f " yx ( x, y ) , (x, y).

6
 2. Folosind definiţia, să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în punctul (3, 2) ale
funcţiei f : (0,  )  R → R, f ( x, y ) = x y

Soluţie
' f ( x,2) − f (3,2) x 2 − 32
f x (3,2) = lim = lim = lim ( x + 3) = 6
x →3 x −3 x →3 x − 3 x →3
' f (3, y ) − f (3,2) 3 y − 32 32 (3 y − 2 − 1) 3y −2 − 1
f (3,2) = lim = lim = lim = 9 lim = 9 ln 3
y y →2 y−2 y →2 y − 2 y →2 y−2 y →2 y − 2

3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei

 xy
 2 , ( x, y )  (0,0)
f : R 2 → R, f ( x, y ) =  x + y 2 ,

 0 , ( x, y ) = (0,0)

Soluţie
• Pentru ( x, y )  (0,0) avem:
2x
y x 2 + y 2 − xy
' 2 x2 + y2 y3
f x ( x, y ) = =
(x 2 + y 2 )
3
x2 + y2 2

Analog, obţinem:
' x3
f =
(x )
y
( x, y ) 3
2 2
+y
2

• Pentru a determina derivatele parţiale în punctul (0, 0) vom folosi definiţia:

' f ( x,0) − f (0,0) 0−0
f (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0
x x →0 x−0 x →0 x x →0

' f (0, y ) − f (0,0) 0−0

f y (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0 . Rezultă:
y →0 y−0 y →0 y y →0
 y3
 , ( x, y )  (0,0)
'
f x ( x, y ) =  (x )
3
2 2
+y
2
;

 0 , ( x, y ) = (0,0)
 x3
 , ( x, y )  (0,0)
'
f y ( x, y ) =  (x )
3
2 2
+y
2


 0 , ( x, y ) = (0,0)

7
2.5 Diferenţiala unei funcţii reale de mai multe variabile
Definiţie (diferenţiabilitate)
o
Fie o mulţime A R2, f: A→R şi (a, b)  A . Spunem că f este diferenţiabilă în (a, b) dacă şi
numai dacă  , R şi  : A→R o funcţie continuă în (a, b) cu (a, b) =0 astfel încât
f(x, y)-f(a, b)= (x-a)+ (y-b)+ (x, y)(x, y),
unde (x, y) = ( x − a )2 + ( y − b )2 .

In următoarele teoreme sunt precizate legăturile între cele trei concepte fundamentale:
diferenţiabilitate, derivate parţiale şi continuitate.

Teorema 1
o
Dacă A R2 şi f: A→R este diferenţiabilă în (a, b) A atunci f admite derivate parţiale de
ordinul întâi în raport cu x şi cu y în (a, b) ( f ' x ( a,b ) şi f ' y ( a,b ) ) şi = f ' x ( a,b ) , =
f ' y ( a,b ) .
Demonstraţie
Fie y=b, xa astfel încât (x, b)A. Cum f este diferenţiabilă în (a, b) avem
f ( x,b ) − f ( a,b ) x−a
f(x, y)-f(a, b)= (x-a)+ (y-b)+ (x, y)(x, y)  = +(x, b) .
x−a x−a
Cum lim  ( x,b ) = lim  ( x, y ) = 0 atunci
x →a x →a
y →b
f ( x,b ) − f ( a,b ) x−a
lim = lim  +  ( x,b ) =  f ' x ( a,b ) = .
x →a x−a x →a x−a
Analog se obţine f ' y ( a,b ) =. □
In consecinţă, dacă f este diferenţiabilă în (a, b), se poate scrie
f(x, y)-f(a, b)= f ' x ( a,b ) (x-a)+ f ' y ( a,b ) (y-b)+ (x, y)(x, y)

Teorema 2
o
Dacă A R2 şi f: A→R este diferenţiabilă în (a, b)  A atunci f este continuă în (a, b).
Demonstraţie
Cum f este diferenţiabilă în (a, b) atunci există : A→R continuă în (a, b) cu (a, b) =0 astfel
încât
f(x, y)-f(a, b)= f ' x ( a,b ) (x-a)+ f ' y ( a,b ) (y-b)+ (x, y)(x, y) (1)
Din : A→R continuă în (a, b) cu (a, b) =0 deducem
lim  ( x, y ) =0 (2)
( x,y )→( a,b )

In plus, (x, y) = ( x − a )2 + ( y − b )2 deci

lim  ( x, y ) =0 (3)
( x,y )→( a,b )
In consecinţă, din relaţiile (1), (2) şi (3), se obţine:
lim f ( x, y ) − f ( a,b ) = 0  lim f ( x, y ) = f ( a,b ) deci f este continuă în (a, b). □
( x,y )→( a,b ) ( x,y )→( a,b )

8
Teorema 3
o
Fie A R2, f: A→R şi (a, b)  A astfel încât derivatele parţiale f ' x , f ' y există pe V(a, b)A şi
sunt continue în (a, b) atunci f este diferenţiabilă în (a, b).

Definiţie (diferenţiala unei funcţii)

o
Fie A R2, f: A→R şi (a, b)  A astfel încât f este diferenţiabilă în (a, b). Diferenţiala de
ordinul întâi a funcţiei f în (a, b), notată df(a, b), este dată prin:
df(a, b) : R2→R, df(a, b)(x, y)= f ' x ( a,b )( x − a ) + f ' y ( a,b )( y − b )
(uneori se mai notează df(a, b)(x, y) cu df(x, y; a, b)).

Observaţie
Fie funcţiile , : R2→R, (x, y)=x, (x, y)=y (funcţii proiecţie) despre care se demonstrează
imediat că sunt diferenţiabile pe R2 şi 'x(x, y)=1, 'y(x, y)=0, 'x(x, y)=0, 'y(x, y)=1, deci
not
d(a, b)(x, y)=(x-a) = dx
not
d (a, b)(x, y)=(y-b) = dy.
În consecinţă, dacă f este o funcţie arbitrară, diferenţiabilă în (a, b), atunci
df(a, b)= f ' x ( a,b ) dx + f ' y ( a,b ) dy
sau, se mai notează
not  
df(a, b)= f ' x ( a,b ) dx + f ' y ( a,b ) dy = [ dx + dy ] f(a, b)
x y
 
şi d=( dx + dy ) se numeşte operator de diferenţiere.
x y
Definiţie
o
Fie AR2, f: A→R, (a, b)  A şi pN, p2. Spunem că funcţia f este diferenţiabilă de p ori în
(a, b) dacă derivatele parţiale de ordin (p-1) există pe o vecinătate V(a, b)A şi acestea sunt
diferenţiabile în (a, b).

Criteriul Young
o
Dacă AR2, f: A→R, (a, b)  A şi f diferenţiabilă de două ori în (a, b), atunci există derivatele
parţiale de ordinul al doilea ale lui f în (a, b) şi f " xy ( a,b ) = f " yx ( a,b ) .

Definiţii
o
1) Dacă AR2, f: A→R şi f este diferenţiabilă de două ori în (a, b)  A , atunci se defineşte
diferenţiala de ordinul al doilea a funcţiei f în punctul (a, b) astfel:

d2f(a, b)(x, y)= f " x2 ( a,b )( x − a ) + f " y 2 ( a,b )( y − b ) + 2 f " xy ( a,b )( x − a )( y − b )

2 2

sau

9
 d2f(a, b)= f " x2 ( a,b )( dx ) + f " y 2 ( a,b )( dy ) + 2 f " xy ( a,b ) dxdy
2 2

sau
2
   
d f=  dx + dy  f.
2

 x y 
o
2) Dacă AR2, f: A→R şi f este diferenţiabilă de p ori în (a, b)  A , atunci se defineşte
diferenţiala de ordinul p a funcţiei f în punctul (a, b) astfel:
p
p f
p
d f(a, b)(x, y)=  C kp
p −k k
( a,b )( x − a ) p − k ( y − b ) k
k =0 x y
sau
p
  p f p −k
p
d f(a, b) =( dx + dy ) f(a, b)=  C p p − k k ( a,b )( dx )
p k
( dy ) k =
x y k =0 x y
p
( p)
=  C kp f
x p−k k
y
( a,b )( dx ) p − k ( dy ) k
k =0

Definiţii
Dacă DRn o mulţime deschisă şi f: D→R.
• Spunem că funcţia f este diferenţiabilă de p ori pe D dacă derivatele parţiale de ordin (p-1)
există pe D şi acestea sunt diferenţiabile pe D.
• Spunem că funcţia f este de clasă Cp(D) (scriem f Cp(D)) dacă admite derivate parţiale de
ordin p şi acestea sunt continue pe D (pN*).
• Spunem că funcţia f este de clasă C(D) (scriem f C (D)) dacă admite derivate parţiale de
orice ordin şi acestea sunt continue pe D.

Observaţii
Pe baza rezultatelor prezentate se pot remarca următoarele implicaţii:
1) Dacă f este diferenţiabilă de p ori pe D, adică f admite derivate parţiale de ordin (p-1) pe D şi
acestea sunt diferenţiabile pe D (deci şi continue pe D, conform T2), astfel că f Cp-1(D)
(f este diferenţiabilă de p ori pe D f Cp-1(D))
2) Dacă f Cp(D), adică f admite derivate parţiale de ordin p pe D şi acestea sunt continue pe D,
atunci f admite derivate parţiale de ordin (p-1) pe D şi acestea sunt diferenţiabile pe D (folosind
T3), deci f este diferenţiabilă de p ori pe D (f Cp(D)  f este diferenţiabilă de p ori pe D).
(f este diferenţiabilă de p ori pe Df Cp-1(D) şi f Cp(D) f este diferenţiabilă de p ori pe D)

10
Aplicații
1. Folosind definiţia, să se arate că funcţia f : R2→ R , f (x, y) = 4x2 – 3y este diferenţiabilă
în punctul (1, -2).

Soluție
Funcţia f este diferenţiabilă în punctul (1, -2) dacă există  ,   R şi o funcţie ω : R2→ R,
continuă şi nulă în (1, -2), astfel încât:
f ( x, y ) − f (1,−2) =  ( x − 1) +  ( y + 2) +  ( x, y )   ( x, y ) , unde
 ( x, y ) = ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2 . Dacă f este diferenţiabilă în punctul (1, -2), atunci

 = f 'x (1,−2) = 8 şi  = f 'y (1,−2) = −3 . Astfel, relaţia din definiţie devine:

4 x 2 − 3 y − 10 = 8( x − 1) − 3( y + 2) +  ( x, y )  ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2
Pentru (x,y) ≠ (1,-2) rezultă  ( x, y ) = 4 x 2 − 8x + 4 4( x − 1) 2
= .
( x − 1) 2 + ( y + 2) 2 ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2
Pentru (x,y) = (1,-2) vom considera ω(x, y)= 0 pentru ca funcţia ω să se anuleze în punctul (1,-2)
4( x − 1) 2 4( x − 1) 2
Avem: lim  ( x, y) = lim  lim = 0 =  (1,−2) ,
( x , y ) →(1, −2 ) ( x , y ) →(1, −2 ) ( x , y ) →(1, −2 )
( x − 1) + ( y + 2)
2 2
( x − 1) 2

prin urmare funcţia ω este continuă în punctul (1, -2).

În concluzie, există λ = 8, μ = -3 şi funcţia ω : R2→ R ,
 4( x − 1) 2
 , ( x, y )  (1,−2)
 ( x, y ) =  ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2 , continuă şi nulă în (1, -2), astfel încât

 0, ( x, y ) = (1,−2)
f ( x, y ) − f (1,−2) =  ( x − 1) +  ( y + 2) +  ( x, y )   ( x, y ), ( x, y )  R 2
Conform definiţiei, rezultă că f este diferenţiabilă în punctul (1,-2).

2. Să se studieze diferenţiabilitatea următoarelor funcţii în punctele indicate:

2
a) f : R → R, f ( x, y ) = 3( x − 1) 2 + 5 y 4 în punctul (1, 0);

(1 + xy )sin x , ( x, y )  (0,2)
1

b) f : R → R, f ( x, y ) = 
2
în (0, 2);

 0 , ( x , y )  ( 0, 2)
2
c) f : R → R, f ( x, y ) = e x sin y în punctul (-3, 4).

Soluție
a) Dacă f diferenţiabilă în punctul (1, 0), atunci rezultă, în baza propoziţiei 1, că există
' '
f x (1,0) şi f y (1,0)
f ( x,0) − f (1,0) 3( x − 1) 2 3 x −1
Calculăm lim = lim = lim ;
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1 x − 1
cum limitele laterale sunt diferite, rezultă că nu există f ' (1,0) , ceea ce contrazice propoziţia 1.
x
Prin urmare f nu este diferenţiabilă în punctul (1, 0).

11
 b) Dacă f diferenţiabilă în punctul (0, 2), atunci, rezultă că f continuă în punctul (0, 2).
1 xy
lim
Avem: lim f ( x, y ) = lim (1 + xy) sin x
=e ( x , y ) → ( 0 , 2 ) sin x
= e 2  0 = f (0,2) ,
( x , y ) →( 0 , 2 ) ( x , y ) →( 0 , 2 )
deci f nu este continuă în (0,2), contradicţie. Prin urmare f nu este diferenţiabilă în punctul (0, 2)

c) Pentru ca f să fie diferenţiabilă în (-3, 4) este suficient ca f să admită derivate parţiale

într-o vecinătate a punctului (-3, 4), continue în (-3, 4).
( x, y ) = e x sin y  x cos y,  (x, y )  R 2 .
' '
Avem: f x ( x, y ) = e x sin y  sin y şi f y

Aceste funcţii există şi sunt continue pe R2, deci există pe o vecinătate a punctului (-3, 4) şi sunt
continue în (-3, 4).
Rezultă că funcţia f este diferenţiabilă în punctul (-3, 4).

3. Să se determine diferenţialele de ordinul întâi şi doi în punctul (1, 2) ale funcţiei

( )
f : D → R, f ( x, y ) = ln 1 − xy + y 2 , unde D = ( x, y )  R 2 / 1 − xy + y 2  0 .  
Soluție
−y − x + 2y
f x' ( x, y ) = ; f '
( x, y ) = ; f x' (1,2) = − 23 ; f y' (1,2) = 1 .
1 − xy + y 1 − xy + y
2 y 2

df (x, y;1,2) = f x' (1,2)( x − 1) + f y' (1,2)( y − 2) = − 2 (x − 1) + ( y − 2) sau

3
df (x, y;1,2) = − 2 dx + dy
3


f x''2 ( x, y ) = f x' ( x, y ) x =  ' − y2
; f y''2 ( x, y ) = f y' ( x, y ) =   ' − x 2 − 2 y 2 + 2 xy + 2
( )
;
1 − xy + y 2
2 y
(1 − xy + y )2 2

''
f xy  '
( x, y ) = f x' ( x, y ) y = y2 −1
(1 − xy + y 2 ) 2
''

x
4
9
''
; f 2 (1,2) = − ; f 2 (1,2) = − ;
y
1
3
f
''

xy
(1,2) =
1
3
.

d 2 f (x, y;1,2) = f x 2 (1,2)( x − 1) 2 + 2 f xy (1,2)( x − 1)( y − 2) + f y 2 (1,2)( y − 2) 2 

'' '' ''

 d 2 f (x, y;1,2) = − ( x − 1) 2 + ( x − 1)( y − 2) − ( y − 2) 2 sau

4 2 1
9 3 3

d 2 f (x, y;1,2) = − dx 2 + dxdy − dy 2

4 2 1
9 3 3

12
2.6 Formula Taylor pentru funcţii reale de mai multe variabile

Definiţie
o
Fie AR2, f: A→R, (a, b)  A şi nN, n2 şi presupunem că funcţia f este diferenţiabilă de n
ori în (a, b).
Polinomul
1 1 1
(1) Tn ( x, y ) = f ( a,b ) + df ( a,b )( x, y ) + d 2 f ( a,b )( x, y ) + ... + d n f ( a,b )( x, y ) se numeşte
1! 2! n!
polinom Taylor de gradul n asociat lui f în (a, b).
(2) Rn ( x, y ) = f ( x, y ) − Tn ( x, y ) se numeşte restul Taylor de ordin n asociat lui f în (a, b).

(3) f ( x, y ) = Tn ( x, y ) + Rn ( x, y ) se numeşte formula Taylor în (a, b).

• Dacă lim Rn ( x, y ) = 0 spunem că f se poate dezvolta în serie Taylor în jurul punctului (a, b).
n →

Observaţie
Se poate arăta că dacă f Cn(V(a, b)), atunci există o funcţie  continuă în (a, b) şi (a, b) =0
astfel încât Rn ( x, y ) se poate scrie:

1
(4) Rn ( x, y ) =  ( x, y ) n ( x, y ) unde (x, y) = ( x − a )2 + ( y − b )2 .
n!
In aceste condiţii, putem scrie:
1
f ( x, y ) = f ( a,b ) +  f ' x ( a,b )( x − a ) + f ' y ( a,b )( y − b )  +
1!
1
f '' 2 ( a,b )( x − a ) + f '' 2 ( a,b )( y − b ) + 2 f '' xy ( a,b )( x − a )( y − b )  +...+
2 2
+

2!  x y 

1  0 ( n) ( n) n −1 ( n) n
Cn f n ( a,b )( x − a ) + C1n f n −1 ( a,b )( x − a ) ( y − b ) + ... + Cnn f n ( a,b )( y − b )  +
n
+ 
n!  x x y y 
1 1
+  ( x, y ) n ( x, y ) = Tn ( x, y ) +  ( x, y ) n ( x, y ) .
n! n!

13
2.7 Extremele locale ale funcţiilor de mai multe variabile

Extreme libere

Definiţie

Fie A R2, f: A→R şi (a, b)A. (a, b) este punct de maxim (minim) local pentru f dacă şi numai
dacă există o vecinătate V(a, b) a lui (a, b) astfel încât  (x, y)V(a, b) avem f(a, b)f(x, y)
(respectiv f(a, b)f(x, y)).
Dacă (a, b) este un punct de minim sau maxim local atunci (a, b) se numeşte punct de extrem
local.

Propoziţie

Dacă (a, b)AR2 este un punct de extrem local pentru funcţia f: A→R şi f ' x şi f ' y există pe
o vecinătate V(a, b)A atunci f ' x ( a,b ) =0 şi f ' y ( a,b ) =0.

Demonstraţie

Fie  ( x ) =f(x, b) cu (x, b) V(a, b). Cum (a, b) este un punct de extrem local pentru f deducem
că x=a este un punct de extrem local pentru . Atunci folosind Teorema Fermat obţinem că
 '( a ) =0, deci
f ( x, b ) − f ( a , b ) ( x) − (a)
f ' x ( a,b ) = lim = lim =  '(a ) =0
x→a x−a x →a x−a
Analog se demonstrează că f ' y ( a,b ) =0.

Definiţie

Fie AR2 şi f: A→R. Un punct (a, b)A astfel încât f ' x ( a,b ) =0 şi f ' y ( a,b ) =0 se numeşte
punct staţionar pentru f.

Teorema

Fie AR2, f:A→R şi (a, b)A un punct staţionar pentru f. Presupunem că  V(a, b)A astfel
încât fC2(V(a, b)). Fie
 f "x 2 (a, b) f "xy ( a, b) 
H(a, b)=   - matricea hessiană asociată lui f în (a, b) şi
 f " yx (a, b) f " y 2 ( a, b) 
 
1(a, b)= f "x 2 (a, b) , 2(a, b)=det H(a, b).
Dacă 2(a, b)>0 şi 1(a, b)0, atunci (a, b) este punct de extrem local, după cum urmează:
• dacă 1(a, b)>0 atunci (a, b) este punct de minim local;
• dacă 1(a, b)<0 atunci (a, b) este punct de maxim local.
Dacă 2(a, b)<0 şi 1(a, b)0 atunci (a, b) nu este punct de extrem local (se numeşte punct şa).

Demonstraţie
Folosind formula lui Taylor de ordinul al doilea se obţine:

14
 1 1
f(x, y)=f(a, b)+ [ f ' x ( a,b ) (x-a)+ f ' y ( a,b ) (y-b)]+ [ f "x 2 (a, b) (x-a)2+
1! 2!
1
+2 f "xy (a, b) (x-a)(y-b)+ f " y 2 (a, b) (y-b)2]+  ( x, y ) 2 ( x, y ) cu
2!
 : A→R o funcţie continuă în (a, b),  (a, b)=0 şi  ( x, y ) = ( x − a )2 + ( y − b) 2 .
x−a
Cum (a, b) este un punct staţionar pentru f  f ' x ( a,b ) =0, f ' y ( a,b ) =0 şi cu notaţiile = ,

y −b
= rezultă:

1
f(x, y)-f(a, b)=  2 {[ f "x 2 (a, b) 2+2 f "xy (a, b) +2 f " y 2 (a, b) ]+  ( x, y ) }=
2!
f "xy (a, b) 2 2 f "y 2 (a, b) f "x2 (a, b) − ( f "xy (a, b))
2
1 2
=  { f "x 2 (a, b) [(+ β ) + ( f "x2 (a, b))2 ]+  ( x, y ) )}=
2! f "x2 (a, b)
1 f " ( a, b) 2 2  2
=  2 {1[(+ xy β ) + ]+  ( x, y ) } dacă 10.
2! f "x2 (a, b) 12
Când 1(a, b)>0 şi 2(a, b)>0, folosind continuitatea funcţiei  ( x, y ) în (a, b) şi că  (a, b)=0 se
obţine că există o vecinătate V’(a, b) V(a, b) astfel încât  (x, y) V’(a, b) avem
f(x, y)-f(a, b)0 f(x, y) f(a, b)  (a, b) punct de minim local pentru f.
Dacă 1(a, b)<0 şi 2(a, b)>0 atunci există o vecinătate V”(a, b) V(a, b) astfel încât
 (x, y) V”(a, b) avem f(x, y)-f(a, b)0 f(x, y) f(a, b)  (a, b) punct de maxim local pentru
f.
Dacă 2(a, b)<0 atunci diferenţa f(x, y)-f(a, b) are atât valori pozitive cât şi pe o vecinătate a lui
(a, b), deci (a, b) nu este un punct de extrem local. □

Generalizare (n>2)

Fie ARn, f:A→R, aA un punct staţionar pentru f astfel încât derivatele parţiale de ordinul al
doilea ale lui f există şi sunt continue pe o vecinătate V(a). Notăm matricea hessiană asociată lui
 f "x12 (a ) f "x1 x2 (a) ..... f "x1 xn (a) 
 
f în aA, H(a)= f "xi x j (a) ( )
i , j =1, n
=
 f "x2 x1 (a) f "x22 (a) ..... f "x2 xn (a) 
................ .............. ..... ...............
 . Considerăm
 
 f "x x (a) f "x x (a) ..... f "x 2 (a) 
 n 1 n 2 n 
f "x12 ( a ) f "x1 x2 ( a )
determinanţii 1(a)= f "x12 ( a ) , 2(a)= , …, n(a)= det H(a).
f "x2 x1 (a ) f "x22 ( a )
Se ştie că H(a) este pozitiv definită dacă şi numai dacă 1(a)>0, 2(a)>0,…, n(a)>0 şi negativ
definită dacă şi numai dacă 1(a)<0, 2(a)>0,…, (-1)nn(a)>0. Astfel că:
a) dacă H(a) este pozitiv definită atunci x=a este punct de minim local
b) dacă H(a) este negativ definită atunci x=a este punct de maxim local
c) dacă H(a) este nedefinită atunci x=a nu este punct de extrem local (punct şa).

15
Exemple

1) Să se determine punctele de extrem local pentru funcţia

f : R 2 → R, f ( x, y ) = x 5 + y 3 − 5 x − 48 y
Soluţie. Se calculează coordonatele punctelor staţionare, ca soluţii ale sistemului:
 f ' x ( x, y ) = 0  5x4 − 5 = 0  x 4 − 1 = 0  x = 1
   2   2 .
 f ' y ( x, y ) = 0 3 y − 48 = 0  y − 16 = 0  y =  4
Astfel, funcţia f are patru puncte staţionare: A(1,4); B(1,−4); C (− 1,4 ); D(− 1,−4).
Se calculează derivatele parţiale de ordinul al doilea:
f " x2 ( x, y ) = 20 x3 ; f " xy ( x, y ) = 0; f " yx ( x, y ) = 0; f " y 2 ( x, y ) = 6 y;
 f "x 2 ( x, y ) f "xy ( x, y )   20 x3 0
Matricea hessiana este H(x, y) =  =  
 f " yx ( x, y ) f " y 2 ( x, y )   0 6y 
 
Atunci:
1 (1,4) = 20  0 
  A(1,4) punct de minim local.
 2 (1,4) = 480  0
 2 (1,−4) = −480  0  B(1,−4) nu este punct de extrem (punct şa).
 2 (− 1,4) = −480  0  C (− 1,4) nu este punct de extrem (punct şa).
1 (− 1,−4) = −20  0 
  D(− 1,−4 ) punct de maxim local.
 2 (− 1,−4) = 480  0

2) O întreprindere realizează două produse în cantităţile x şi y exprimate în unităţi de măsură

(u.m.). Cheltuielile totale de producţie sunt
c ( x, y ) = 10 + 4 x − 2 y ,
iar preţurile unitare ale acestor două produse depind funcţional de nivelul producţiei astfel:
p1 ( x, y ) = 16 − x 2 , p2 ( x, y ) = 6 − 2 y .
Să se determine în ce cantităţi trebuie realizate cele două produse astfel încât profitul să fie
maxim.
Soluţie. Funcţia profit este
f : R 2 → R , f ( x, y ) = xp1 + yp2 − c ( x, y ) = − x3 − 2 y 2 + 12 x + 8 y − 10 .
Punctele staţionare se obţin ca soluţii ale sistemului
 f ' x ( x, y ) = 0  −3 x 2 + 12 = 0
  .
 f ' y ( x, y ) = 0  −4 y + 8 = 0
Cum x şi y sunt pozitive se obţine unicul punct staţionar A(2, 2).
 f "x 2 ( x, y ) f "xy ( x, y )   −6 x 0 
Matricea hessiană va fi H(x, y)=  =
 f " yx ( x, y ) f " y 2 ( x, y )   0 −4 
 
 −12 0 
şi pentru punctul A(2, 2) aceasta devine H(2, 2)=   cu
 0 −4 
1 ( 2, 2 ) = −12  0 
  A(2, 2) punct de maxim local.
 2 ( 2, 2 ) = 48  0 
A(2, 2) este punct de maxim al profitului f, iar cantităţile optime sunt x=2, y=2.

16
3) Să se determine punctele staţionare şi punctele de extrem local pentru funcţia:
f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 n + y 2 n , n  N *
Soluţie. Punctele staţionare se obţin din sistemul
 f ' x ( x, y ) = 0  2nx 2 n −1 = 0
  .
 f ' y ( x, y ) = 0  2ny
2 n −1
=0
Se observă că A(0, 0) este unicul punct staţionar al funcţiei f .
Matricea hessiană va fi
 f "x 2 ( x, y ) f "xy ( x, y )   2n(2n − 1) x 2 n − 2 0 
H(x, y)=  =  
 f " yx ( x, y ) f " y 2 ( x, y )   − 2n − 2 
   0 2 n (2 n 1) y 
0 0
şi pentru punctul staţionar A(0, 0) aceasta devine: H(0, 0)=   cu 1 (0,0) = 0,  2 ( 0,0 ) = 0
0 0
deci algoritmul anterior nu poate fi aplicat.
Se observă însă, că f (0,0) = 0 şi f ( x, y )  0, ( x, y )  R 2 , astfel că
f ( x, y )  f (0,0), ( x, y )  R 2 .
Ca urmare, conform definiţiei, A(0, 0) este punct de minim (global) pentru f .

4) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei

f : R2→ R , f (x, y) = 2x2 + y3 – 6 xy +1.

 f ' ( x, y ) = 0
 x
Soluţie. Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile sistemului 
'
 f y ( x, y ) = 0
f x' ( x, y ) = 4 x − 6 y
Avem: , prin urmare rezultă sistemul:
f y' ( x, y ) = 3 y 2 − 6 x

4 x − 6 y = 0 2 x − 3 y = 0 x = 3y

 2  2  2
3 y − 6 x = 0  y − 2 x = 0  y 2 − 3 y = 0

Din a doua ecuaţie obţinem y1= 0, y2= 3 de unde, prin înlocuire în prima relaţie, rezultă x1= 0,
x2= 9/2;
Am obţinut punctele staţionare: P1(0, 0), P2 (9/2, 3)

Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.
 ' ' ( x, y ) ''
(x, y ) 
 f x2 f
Scriem matricea hessiană: H (x, y ) =  xy
 . Avem:
 f ( x, y ) f y 2 (x, y ) 
'' ''

 yx
( )  ( ) 
f x' '2 x, y = f x' x, y 'x = 4 x − 6 y 'x = 4 ; f xy''
    
(x, y ) = f x' (x, y ) 'y = 4 x − 6 y 'y = −6 = f yx'' (x, y )
f y''2 ( x, y ) =  f '
 3 y
y ( x, y ) y =
' 2

− 6 x 'y = 6 y , deci H ( x, y) = 
4 −6 
 . Avem:
− 6 6 y 
 4 − 6 4 −6
H (0, 0) =    1 = 4  0,  2 = = −36  0 , deci P1 (0,0) este punct şa.
− 6 0 −6 0

( )
H 92 , 3 = 
 4 −6
−
  1 = 4  0,  2 =
−
4 −6
= 36  0 , deci P2 (9/2, 3) este punct de minim local.
 6 18  6 18

17
 5) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei
f : R2→ R , f (x, y) = 6x2y + 2y3 – 45x - 51y +7.

Soluţie.
 f ' ( x, y ) = 0
 x
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, rezolvând sistemul:  . Avem:
'
 y
f ( x , y ) = 0

f x' ( x, y ) = 12 xy − 45 12 xy − 45 = 0  xy = 15
, deci obţinem sistemul:  

 2
4
f y' ( x, y ) = 6 x 2 + 6 y 2 − 51  2 2
6 x + 6 y − 51 = 0  x + y 2 = 17
 2

P = 4
  P = 154
15

Notăm x + y = S , xy = P   2 
S − 2 P =
 S = 4
17
2

Pentru S = 4, P = 15  t 2 − 4t + 15 = 0  t1 = 3 , t 2 = 5 ,
4 4 2 2
deci (x1 = 2 , y1 = 2 ) sau (x 2 = 2 , y 2 = 2 ) .
3 5 5 3

Pentru S = −4, P = 15  t 2 + 4t + 15 = 0  t1 = − 3 , t 2 = − 5 ,
4 4 2 2
deci (x 3 = − 3
, y3 = − 5
) sau (x 4 = − 5
, y4 = − 3
).
( ) ( ) ( ) ( )
2 2 2 2

Am obţinut punctele staţionare: P1 , , P2 , , P3 − , − , P4 − , − .

3 5 5 3 3 5 5 3
2 2 2 2 2 2 2 2

Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.

Metoda I. Scriem matricea hessiană.

''

' '
 ' ' ''

Avem: f x 2 (x, y ) = f x (x, y ) x = 12 y ; f xy ( x, y ) = f x ( x, y ) y = 12 x = f yx ( x, y ) ;
''

  12 y 12 x 
f y''2 (x, y ) = f y' (x, y ) 'y = 12 y , deci H ( x, y ) =   .
12 x 12 y 
( )  30 18
H 32 , 52 =    1 = 30  0,  2 =
30 18
= 576  0 , deci P1 32 , ( 52 ) punct de minim local.
18 30  18 30

( ) 18 30 
H 5 , 3 = 
2 2
  1 = 18  0,  2 =
18 30
= −576  0 , deci P2 5 , ( 32 ) este punct şa.
 30 18  30 18 2

( )  − 30 − 18 
H − 32 ,− 52 = 
− −
  1 = −30  0,  2 =
− 30 − 18
− −
3 5 (
= 576  0 , deci P3 − 2 , − 2 punct de maxim local. )
 18 30  18 30

( )
H − 5 ,− 3 = 
 − 18 − 30 
  1 = −18  0,  2 =
− 18 − 30
= −576  0 , deci P4 − 2 , − 2 este punct şa
5 3
( )
2 2
 − 30 − 18 − 30 − 18

 
Metoda II. Calculăm expresia: (x, y ) = f xy'' (x, y ) − f x''2 (x, y )  f y''2 (x, y ) = 144 x 2 − y 2 . Avem:
2
( )
(2 2 )
 3 , 5  0 şi f x' ' (32 , 52 )  0 , deci P ( , ) este punct de minim local.
2 3
1 2
5

 (5 , 3 )  0 , prin urmare P2 (5 , 3 ) este punct şa.

2

2 2 2 2
( 2
) ( ) ( )
 − 3 , − 5  0 şi f x' '2 − 3 , − 5  0 , deci P3 − 3 , − 5 este punct de maxim local.
2 2 2
( )
2 2
 − , −  0 , prin urmare P4 − , − este punct şa.
5
2
3
2
5 3 ( 2 2
)

18
 20 50
6) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f : ( R * ) 2 → R, f ( x, y ) = xy + +
x y
Soluţie.
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:
20  20
f x' ( x, y ) = y −
x 2 , de unde rezultă sistemul:  y − x 2 = 0
 , echivalent cu
50 x − 50
f y' ( x, y ) = x − 2 =0
y  y2
 20
 y = x 2  20
 x 2 y = 20 y = 2 x = 2
 2     x 
 xy = 50 x  400
= 50 x 3 = 8 y = 5
 x 4 
Am obţinut punctul staţionar P (2,5).

Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea hessiană. Avem:

f x''2 ( x, y ) =
40 ; f xy'' ( x, y ) = 1 = f yx'' ( x, y ) ; f y'' ( x, y ) = 100
2
3
x3 y
 40 
 3 1  5 1
H ( x, y ) = 
x   H (2, 5) =  
 100  1 4
 
1 3   5
 y 
Avem ∆1 = 5 > 0, ∆2 = 3 > 0, deci P (2,5) este punct de minim local.

7) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei

f : (0, )2→ R, f (x, y) = x2+ y2 +3xy – 8 lnx –14 lny +5
Soluţie.
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, rezolvând sistemul:
 f ' ( x, y ) = 0 2 x + 3 y − 8 = 0 2 x 2 + 3xy = 8 (1)
 x  x . Am obţinut un sistem omogen.
 '     2
 f y ( x, y ) = 0 2 y + 3x − y = 0
14
2 y + 3xy = 14 (2)

Înmulţim prima ecuaţie cu 7, pe cea de-a doua cu (-4) şi adunăm relaţiile obţinute; rezultă:
14 x 2 + 9 xy − 8 y 2 = 0 . Împărţim această ecuaţie prin y
2
(y 2  0) şi notăm xy = t . Obţinem:
14t 2 + 9t − 8 = 0  t1 = − 87 , t 2 = 12 .
Rădăcina negativă nu convine, deoarece x  0 şi y  0 , prin urmare t = x = 1  y = 2 x
y 2
Înlocuind y = 2 x în (1), rezultă x = ± 1.
Cum x > 0, rezultă că singura valoare care se acceptă este x = 1, deci y = 2.
Am obţinut un singur punct staţionar: P(1, 2).

Etapa 2. Stabilim dacă punctul staţionar este punct de extrem local.

 
Avem: f x''2 (x, y ) = f x' (x, y ) 'x = 2 + 82 ; f xy
x
''
 
(x, y ) = f x' (x, y ) 'y = 3 = f yx'' (x, y ) ;
 
f y''2 (x, y ) = f y' (x, y ) 'y = 2 + 142 , deci matricea hessiană este:
y
 f ''2 ( x, y )
 x
''
f xy (x, y )   2 + x82 3 
H ( x, y ) =  =
 
. Avem:
14 
 f yx

''
( x , y ) f y
'' 2
( x , y ) 
 
 3 2 + 2 
y 
10 3  10 3
H (1, 2 ) =     = 10  0,  =
11 = 46  0
, prin urmare P(1,2) este punct de minim local.
 3 11  1 2
3
 2 2

19
 8) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei
1 1 1
f : ( R* )3 → R, f ( x, y, z ) = xyz + + +
x y z
Soluţie.

Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:

1 
f x' ( x, y, z ) = yz − 1
 x 2 yz = 1 (1)
x2  yz − =0
 x2  2
f y' ( x, y, z ) = xz − 2 , rezultă sistemul:
1  1 , echivalent cu  xy z = 1 (2)
y  xz − 2
=0
 xyz 2 = 1 (3)
 y
1  1

f z' ( x, y, z ) = xy − 2  xy − =0
z  z2

Împărţim ecuaţiile două cậte două: (1) : (2)  x = y ; (2) : (3)  y = z.

Înlocuind x = y = z în (1) rezultă x4 = 1, deci x = 1 sau x = -1.
Am obţinut punctele staţionare: P1(1, 1, 1) şi P2(-1, -1, -1).

Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea hessiană. Avem:

2 2
f x''2 ( x, y, z ) = 3
; f y'' ( x, y, z ) = 3 ; f z'' ( x, y, z ) = 23 ; f xy'' ( x, y, z ) = z = f yx'' ( x, y, z ) ;
2 2
x y z

f xz'' ( x, y, z ) = y = f zx'' ( x, y, z ) ; f xy ( x, y, z ) = z = f yx ( x, y, z ) ; f yz ( x, y, z ) = x = f zy ( x, y, z )
'' '' '' ''

 2 
 3 z y 
 f ( x, y , z )
'' ''
f ( x, y , z ) f ( x, y, z )   x
''

 x2 xy xz
 
H ( x, y, z ) =  f yx'' ( x, y, z ) f yz'' ( x, y, z )  =  z
2
f y''2 ( x, y, z ) x 
   y3 
 f '' ( x , y , z ) f zy'' ( x, y, z ) f z''2 ( x, y, z )  
 zx 2
 y x 
 z3 

2 1 1
 
H (1, 1, 1) = 1 2 1
1 2 
 1

Avem ∆1 = 2 > 0, ∆2 = 3 > 0, ∆3 = 4 > 0, deci P1(1, 1, 1) este punct de minim local.
 − 2 − 1 − 1
 
H (−1,−1,−1) =  − 1 − 2 − 1
 − 1 − 1 − 2
 
Avem ∆1 = - 2 < 0, ∆2 = 3 > 0, ∆3 =- 4 < 0, deci P2(-1,-1,-1) punct de maxim local.

20
 9) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei
x y z 1
f : ( R * ) 3 → R , f ( x, y , z ) = + + +
y 4 x z
Soluţie.
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:
1 z 1 z
f x' ( x, y, z ) = −  − 2 =0
y x2 y x
x 1 , de unde rezultă sistemul:  x 1 , echivalent cu
f y' ( x, y, z ) = − + − 2 + = 0
y2 4  y 4
1 1 1 1
f z' ( x, y, z ) = −  − =0
x z2  x z 2
 x 2 = yz x = z 2 x = z 2 x = z 2
  2  2 
4 x = y   y = 4 z   y = 4 z   y = 2 z
2 2 2 ; am folosit faptul că x, y , z  R * .
z 2 = x  z 4 = yz  z 4 = yz z 3 = y
   
3
Pentru y = 2 z  z = 2 z  z =  2 , y = 2 2 , x = 2 .

Pentru y = −2 z  z 3 = −2 z  z = 0 (nu convine) sau z 2 = −2  z  R .

Am obţinut punctele staţionare P1 (2,2 2 , 2 ) şi P2 (2,−2 2 ,− 2 ) .

Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea hessiană. Avem:

2z 2
f x''2 ( x, y, z ) = 3 ; f y' ' ( x, y, z ) =
2
2x
f z''2 ( x, y, z ) =
x y3 z3
1 '' ''
( x, y, z ) ; f xz ( x, y, z ) = − 2 = f zx ( x, y, z ) ; f yz ( x, y, z ) = 0 = f zy ( x, y, z )
'' 1 '' '' ''
f xy ( x, y , z ) = − = f yx
y 2 x
 2z 1 1 
 3 − − 
 f ( x, y , z )
'' ''
f ( x, y , z ) f ( x, y, z )   x
'' y2 x2 
 x2 xy xz
 1 
H ( x, y, z ) =  f yx'' ( x, y, z ) f yz'' ( x, y, z )  =  − 2
2x
f y''2 ( x, y, z ) 0 
   y y3 
 f ' ' ( x, y , z ) f z''2 ( x, y, z )   1
 zx f zy'' ( x, y, z ) 2
− 2 0 
 x z3 
 2 1 1 
 − − 
 4 8 4 
 1 2 
H (2,2 2 , 2 ) =  − 0 
 8 8 
 
− 1 0
2
 4 2 


Avem 1 = 2  0,  2 = 3  0,  3 = 2  0 , deci P1 ( 2,2 2 , 2 ) punct de minim local.

4 64 64
 2 1 1
− − − 
 4 8 4
 1 
(
H 2,−2 2 ,− 2 =  −
 8
) −
8
2
0

 
− 1 0 −
2
 4 2 


2 3 2
1 = −  0,  2 =  0,  3 = −  0 , deci P2 (2,−2 2 ,− 2 ) punct de maxim local.
4 64 64
21
 10) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f : R2→ R, f (x, y) = xy (x2+ y2 - 4).

Soluţie. Funcţia f se mai poate scrie: f (x, y) = x3y+ x y3 - 4 xy.

Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:

 f ' ( x, y ) = 3 x 2 y + y 3 − 4 y 3x 2 y + y 3 − 4 y = 0
 x



( )
 y 3 x 2 + y 2 − 4 = 0
; rezultặ patru cazuri:
 ' 3 2
 f y ( x, y ) = x + 3xy − 4 x
 3 
(
 x + 3xy 2 − 4 x = 0  x x 2 + 3 y 2 − 4 = 0)
a)  y = 0  P1 (0, 0)
x=0
y = 0
b)   x = 2  P2 (− 2, 0) ; P3 (2, 0)
 x 2 + 3 y 2 = 4

c) 3 x + y = 4  y = 2  P4 (0, − 2); P5 (0, 2)

2 2

 x = 0
3 x 2 + y 2 = 4
d)  ; eliminând necunoscuta y rezultă: x 2 = 1  x = 1 ;
 x 2 + 3 y 2 = 4
pentru x = −1  y = 1  P6 (− 1, − 1); P7 (− 1, 1) ;
pentru x = 1  y = 1  P8 (1, − 1); P9 (1, 1) .
Am obţinut punctele staţionare:
P1 (0, 0), P2 (− 2, 0), P3 (2, 0), P4 (0, − 2), P5 (0, 2), P6 (− 1, − 1), P7 (− 1, 1), P8 (1, − 1), P9 (1, 1)

Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.
f x''2 ( x, y ) = 6 xy; f y''2 ( x, y ) = 6 xy; f xy'' ( x, y ) = 3x 2 + 3 y 2 − 4
 3 x 2 + 3 y 2 − 4  .
• Matricea hessiană este: H (x, y ) =  6 xy Obţinem H (0, 0) =  0 − 4 ;

 3x 2 + 3 y 2 − 4  
− 4 0 
 6 xy 
avem 1 = 0 , prin urmare natura punctului nu se poate preciza folosind matricea hessiană.
• În acest caz, calculăm expresia:

(x, y ) = f xy
''
 2
( )
2
(x, y ) − f x''2 (x, y )  f y''2 (x, y ) şi obţinem (x, y ) = 3x 2 + 3 y 2 − 4 − 36 x 2 y 2 . Avem:
(0,0 ) = 16  0 , prin urmare P1 (0, 0 ) este punct şa.
(− 2,0 ) = 64  0 , deci P2 (− 2, 0 ) este punct şa.
(2,0 ) = 64  0 , deci P3 (2, 0 ) este punct şa.
(0,−2) = 64  0 , deci P4 (0, − 2 ) este punct şa.
(0, 2 ) = 64  0 , deci P5 (0, 2 ) este punct şa.
(− 1, − 1) = −32  0 şi f x'' (−1, − 1) = 6  0 deci P6 (− 1, − 1) este punct de minim local.
2

(− 1,1) = −32  0 şi f x'' (−1, − 1) = −6  0 deci P7 (− 1, 1) este punct de maxim local.
2

(1, − 1) = −32  0 şi f x'' (1, − 1) = −6  0 deci P8 (1, − 1) este punct de maxim local.
2

(1,1) = −32  0 şi f x'' (1,1) = 6  0 deci P9 (1, 1) este punct de minim local.
2

22
 11) Să se afle punctele de extrem local ale funcţiei
f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = x 4 + y 3 + z 2 + 4 xz − 3 y + 2 .
Soluţie.
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem:

f x' ( x, y, z ) = 4 x 3 + 4 z
f y' ( x, y, z ) = 3 y 2 − 3 , de unde rezultă sistemul:
f z' ( x, y, z ) = 2 z + 4 x

4 x 3 + 4 z = 0 y2 = 1  y1, 2 = 1
 2  

3 y − 3 = 0   z = −2 x   x1 = 0; x 2,3 =  2
2 z + 4 x = 0 x 3 − 2x = 0 
   z1 = 0; z 2,3 =  2 2


Am obţinut punctele staţionare P1 (0,1, 0 ) , P2 (0, − 1, 0) , P3 2 ,1, − 2 2 , P4 ( ) ( 2 , − 1, − 2 2 , )

( )
P5 − 2 ,1, 2 2 , P6 − 2 , − 1, 2 2 . ( )
Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea hessiană.
f x''2 ( x, y, z ) = 12 x 2 ; f y''2 ( x, y, z ) = 6 y; f z''2 ( x, y, z ) = 2; f xy'' ( x, y, z ) = 0 = f yx'' ( x, y, z ) ;
f xz'' ( x, y, z ) = 4 = f zx'' ( x, y, z ); f yz'' ( x, y, z ) = 0 = f zy'' ( x, y, z ) ;
12 x 2 0 4 

• Matricea hessiană este: H (x, y, z ) =  0 6y 0 .
 
 4 0 2
 
 0 0 4
 ; avem 1 = 0 , prin urmare nu se poate stabili natura punctului P1 (0,1, 0 )
H (0,1,0 ) =  0 6 0
 4 2 
 0
folosind matricea hessiană.
• De aceea vom studia semnul diferenţialei de ordinul al doilea a funcţiei în punctul
P1 (0,1, 0 ) . Avem: d 2 f ((x, y, z ); (x0 , y0 , z 0 )) = 12 x02 dx 2 + 6 y0 dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz . Rezultă:
d 2 f ((x, y, z ); (0,1,0)) = 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz .
Pentru a afla semnul acestei expresii, folosim metoda lui Gauss de reducere la forma canonică a
unei funcţionale pătratice.
d 2 f ((x, y, z ); (0,1,0)) = 6dy 2 + 2(dz 2 + 4dxdz + 4dx 2 ) − 8dx 2 = 6dy 2 + 2(dz + 2dx ) − 8dx 2 , deci
2

d 2 f (( x, y, z ); (0,1,0 )) este nedefinită, prin urmare P1 (0,1, 0 ) este punct şa.

( )
d 2 f (( x, y, z ); (0,−1,0)) = −6dy 2 + 2 dz 2 + 4dxdz + 4dx 2 − 8dx 2 = −6dy 2 + 2(dz + 2dx ) − 8dx 2
2

deci d f (( x, y, z ); (0,−1,0 )) este nedefinită, prin urmare

2
P2 (0, − 1, 0) este punct şa.
(
d 2 f (x, y, z ); ( ))
2 ,1, − 2 2 = 24 dx 2 + 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz = 6dy 2 + 2(dz + 2dx ) + 16 dx 2  0
2

( )
deci P3 2 ,1, − 2 2 este punct de minim local.
(
d 2 f (x, y, z ); ( ))
2 , − 1, − 2 2 = 24 dx 2 − 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz = −6dy 2 + 2(dz + 2dx ) + 16 dx 2
2

(
deci d 2 f ((x, y, z ); ( 2 , − 1, − 2 2 )) este nedefinită, prin urmare P4 2 , − 1, − 2 2 este punct şa. )
( )
Analog rezultă că P5 − 2 ,1, 2 2 este punct de minim local şi P6 − 2 , − 1, 2 2 punct şa. ( )

23
2.8 Metoda celor mai mici pătrate

Fie o funcţie f: [a, b]→R, despre care se cunosc n valori yi=f(xi), i= 1, n cu xi[a, b]
i= 1, n . Dacă funcţia nu este conoscută sau este foarte complexa se încearcă determinarea unei
funcţii simple g: [a, b]→R (numită trend sau funcţie de ajustare) astfel încât diferenţa dintre
datele cunoscute (xi, yi), i= 1, n şi cele calculate (xi, g(xi)), i= 1, n este minimă. De cele mai
multe ori g este o funcţie polinomială: g(x)=amxm+am-1xm-1+…+a1x+a0 cu mN*.
Diferenţa dintre cele două seturi de date se poate exprima, cel mai convenabil, ca suma pătratelor
n
erorilor absolute: =  (g( x i ) − y i ) 2 .
i =1
Dacă trendul este polinomial atunci
n
(am, am-1,…,a1, a0)=  (a m x im + ... + a1x i + a 0 − y i ) 2
i =1
care este o funcţie ce depinde de parametrii ak, k= 0, m . Astfel că, problema se formulează după
cum urmează: să se determine ak, k= 0, m astfel încât (am, am-1,…,a1, a0) este minimă, adică o
problemă de extrem.
Com  admite derivate parţiale de ordinal întâi, punctul de extrem căutat este şi punct staţionar,
adică este soluţie a următorului sistem (numit sistemul ecuaţiilor normale Gauss):
'a k (am, am-1,…,a1, a0)=0 , k= 0, m
care devine
 n
2  (a m x i + ... + a 1x i + a 0 − y i ) x i = 0
m m
 i =1
 n
2  (a m x im + ... + a 1x i + a 0 − y i ) x im −1 = 0
 i =1

................................................................ 
 n
2  (a m x m + ... + a 1x i + a 0 − y i ) x i = 0
 i =1 i

2 n (a x m + ... + a x + a − y ) = 0
  m i 1 i 0 i
 i =1
 n n
2m −1
n n
 m i m −1  i 0 i  y i x im
2m m
a x + a x + ... + a x =
 i =1 i =1 i =1 i =1
...............................................................................

 n
m +1
n n n (*).
 m i m −1  i 0 i  yi x i
m
a x + a x + ... + a x =
 i =1 i =1 i =1 i =1
 n n
m −1
n
a m  x i + a m −1  x i + ... + na 0 =  y i
m
 i =1 i =1 i =1

Se poate arăta că sistemul Gauss (*) are o unică soluţie care este şi punct de minim global
pentru .

24
Cazuri particulare:

- trendul liniar (m=1), g(x)=a1x+a0;

 n 2 n n

 1a 
 i =1
x i + a 0 
i =1
x i = i =1
xi y i
 n n
 a
1 i x + na =  yi
 i =1
0
i =1

- trendul parabolic (m=2), g(x)=a2x2+ a1x+a0.

 n 4 n n n

 2 i + 1 i + 0 i = 
3 2
a x a x a x xi2 yi
 i =1 i =1 i =1 i =1

 n n n n

 2 i + 1 i + 0 i = 
3 2
a x a x a x xi yi
 i =1 i =1 i =1 i =1
 n n n
 a2  xi + a1  xi + na0 =  yi
2

 i =1 i =1 i =1

Exemple

1) Profitul realizat de o firmă timp în primele cinci luni dintr-un an are următoarea distribuţie:
luna ianuarie februarie martie aprilie mai
mil. euro 1 1 3 2 4
Să se ajusteze datele după o dreaptă şi să se facă o estimare a profitului în luna următoare.

2) Să se estimeze profitul unei firme (calculat în unităţi monetare) pentru anul 2009, dacă se
cunosc datele:

anul 2005 2006 2007 2008

profit (mil. u.m.) 6 7 4 3

Soluţii

1) Dreapta de ajustare are ecuaţia g(x)=a1x+a0. Parametrii se determină din sistemul de ecuaţii
normale:
 n 2 n n

 1 i
a x + a 0 i x =  xi y i
 i =1 i =1 i =1
(1)  n n
 a
1  xi + 5a0 =  yi
 i =1 i =1

i xi yi xi2 xi yi
1 1 1 4 1
2 2 1 1 2
3 3 3 0 9
4 4 2 1 8
5 5 4 4 20
 15 11 10 40

25
Sistemul (1) este echivalent cu
10a + 15a0 = 40
(2)  1  a 0 = 0,1 iar a1 = 0,7 .
 15a1 + 5a0 = 11
Prin urmare funcţia de ajustare are forma g ( x ) = 0,7 x + 0,1 , fiind reprezentată împreună cu
datele experimentale în graficul următor:

Deci pentru luna iunie se preconizează următorul câştig: g (6) = 4,3 mil. euro.

2) Estimare după un polinom de gradul întâi: g(x)=a1x+a0.

Se va rezolva sistemul:
 4 2 4 4

 1 i
a x + a 0 i x =  xi y i
 i =1 i =1 i =1
(1)  4 4
 a
1  xi + 4a0 =  y i
 i =1 i =1

i xi yi xi2 xi yi
1 1 6 1 6
2 2 7 4 14
3 3 4 9 12
4 4 3 16 12
 10 20 30 44
Sistemul (1) este echivalent cu
30a + 10a0 = 44 a0 = 8
(2)  1 
 10a1 + 4a0 = 20 a1 = −1,2
Deci g ( x ) = −1,2 x + 8
cu reprezentarea grafică

26
În 2009, profitul estimat va fi: g (5) = 2 u.m.
Estimare după un polinom de gradul doi: h(x)=a2x2+ a1x+a0
Ecuaţiile normale au forma:
 5 4 5 5 5

 2 i + 1 i + 0 i = 
3 2
a x a x a x xi2 yi
 i =1 i =1 i =1 i =1

 5 5 5 5
(3)  a2  xi3 + a1  xi2 + a0  xi =  xi yi
 i =1 i =1 i =1 i =1
 5 5 5
 a2  xi + a1  xi + 4a0 =  yi
2

 i =1 i =1 i =1

i xi yi xi2 xi3 xi4 xi yi xi2 yi

1 1 6 1 1 1 6 6
2 2 7 4 8 16 14 28
3 3 4 9 27 81 12 36
4 4 3 16 64 256 12 48
 10 20 30 100 354 44 118
Ecuaţiile normale (3) devin:
354a2 + 100a1 + 30a0 = 118

(4)  100a2 + 30a1 + 10a0 = 44
 30a + 10a + 4a = 20
 2 1 0

a0 = 5,5

Se obţin soluţiile: a1 = 1,3  h ( x ) = −0,5 x 2 + 1,3x + 5,5
a = −0,5
 2
ca în figura de mai jos:

27
Prognoza cerută va fi: h(5) = −0,5

Observaţie
Pentru a determina care din cele două funcţii este mai precisă, se compară sumele pătratelor
erorilor obţinute în fiecare caz în parte, astfel:

i xi yi g (xi ) − yi 2 h(xi ) − yi 2
1 1 6 0,64 0,09
2 2 7 1,96 0,81
3 3 4 0,16 0,81
4 4 3 0,04 0,09
 2,8 1,8

In concluzie, ajustarea după o parabolă corespunde unei erori mai mici.

28
2.9 Extremele condiţionate ale funcţiilor reale de mai multe variabile
Definiţie
Fie ARn, f:A→R, EA. Spunem că f admite în punctul a=(a1, a2,..., an)E un punct de extrem
local relativ la E dacă restricţia lui f la E admite un extrem local în x=a.
Extremele locale ale lui f relative la EA se numesc extreme condiţionate.
Punctele staţionare ale lui f când x=(x1, x2, ...., xn) parcurge mulţimea E se numesc puncte
staţionare condiţionate.

In continuare, considerăm că E este definită ca mulţimea soluţiilor sistemului:

 g1 ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0

(1) .................... cu m<n şi E={xAgi(x)=0, i= 1,m }.
 g x , x ,..., x = 0
 m( 1 2 n)
In acest caz, extremele lui f relative la E se mai numesc extreme cu legături.
Teorema (metoda multiplicatorilor lui Lagrange)
Fie ARn, f:A→R, sistemul (1) cu m<n, E={xAgi(x)=0, i= 1,m } şi aE punct de extrem
local al lui f condiţionat de (1).
Presupunem că există o vecinătate V(a)E astfel încât f, g1,..., gmC1(V(a)) şi că
 g 
rang  i ( a )  = m . Atunci  1, 2,..., mR astfel încât
 x j 
 i =1, m , j=1,n
 f g1 g m
 x ( a ) + 1 x ( a ) + ... +  m x ( a ) = 0
 1 1 1
L
( 2 ) ................................................... sau ( a ) = 0,i=1, n unde
 f x i
g g
 ( a ) + 1 1 ( a ) + ... +  m m ( a ) = 0
 x n x n x n
m
L ( x ) = f ( x ) +   i gi ( x ) este funcţia lui Lagrange iar 1, 2,..., m se numesc multiplicatori
i=1
Lagrange.

Algoritm pentru aflarea punctelor de extrem local condiţionat pentru f:A→R cu ARn cu
legăturile (1)

m
1) Se formează funcţia Lagrange L ( x1 ,..., x n ; 1 ,..., m ) = f ( x ) +   i gi ( x ) .
i=1

2) Se determină punctele staţionare condiţionate din sistemul

 L' x ( x; 1 ,..., m ) = 0,i=1, n
( 2' )  i
 L' j ( x; 1 ,..., m ) = 0, j=1, m

( )
Fie x10 ,..., x 0n ; 10 ,..., 0m , o soluţie a sistemului (2’). Pentru 1 = 10 ,..., k =  0m avem

x = ( x10 ,..., x 0n ) punct staţionar condiţionat pentru f şi punct staţionar pentru

0

29
 ( )
m
L ( x1 ,..., x n ) = L x1 ,..., x n ; 10 ,..., 0m = f ( x ) +   i0 g i ( x ) .
i=1
3) Se determină natura punctelor staţionare condiţionate astfel:

( ) ( )
n n
- se calculează diferenţiala de ordinul al doilea a lui L în x0: d 2 L x 0 =  L" x i x j x 0 dx idx j
i=1 j=1

- prin diferenţierea legăturilor (1) în punctul x 0 se obţine un sistem de m ecuaţii cu

necunoscutele dx1, dx2, ..., dxn care se rezolvă iar soluţiile se înlocuiesc în d 2 L x 0 ( )
• ( )
dacă d 2 L x 0 este pozitiv definită, atunci x 0 este punct de minim local condiţionat;

• dacă d 2 L ( x 0 ) este negativ definită, atunci x 0 este punct de maxim local condiţionat;

• dacă d 2 L ( x 0 ) este nedefinită, atunci x 0 este punct şa;

Exemple

1) Un producător de petrol utilizează două sonde Q1 şi Q2 care presupun un cost fix total c0=500
unităţi monetare (u.m.) pentru fiecare sondă. Costurile variabile depind funcţional de cantităţile
q
extrase x1 şi x2 (exprimate adimensional, cu xi = i , i=1, 2, unde qi este cantitatea extrasă la
M
sonda Qi i=1, 2 şi M o cantitate standard) astfel:
1
c1(x1, x2 )= x12 u.m. pentru Q1 şi c2(x1, x2 )= x22 +2x2 u.m. pentru Q2.
2
Dacă suma cantităţilor extrase într-o saptamână este 80 să se afle structura producţiei astfel încât
costul total să fie minim (se presupune că x1, x20).

Soluţie. Funcţia cost total va fi

1
c(x1, x2)= c1+c2+2c0= x12 + x22 +2x2+1000,
2
iar restricţia de producţie:
x1+ x2=80
Astfel că, funcţia Lagrange va fi:
1
L(x1, x2, )= x12 + x22 +2x2+1000+( x1+ x2-80)
2
Punctele staţionare condiţionate se obţin din:

 L'x1 ( x1 , x2 ,  ) = x1 +  = 0  x1 = -
  2+
 2+
 Lx2 ( x1 , x2 ,  ) = 2 x2 + 2 +  = 0   x2 = -
'
 - - =80  =-54 
 '  2 2
 L ( x1 , x2 ,  ) = x1 + x2 - 80 = 0  x1 + x2 = 80

 x1=54, x2=26, deci, pentru =-54 avem A(54, 26) punct staţionar condiţionat.
1 2 2 not
=-54 L(x1, x2, )= L(x1, x2, -54)= x1 + x2 +2x2+1000-54( x1+ x2-80) = L(x1, x2)
2
30
Derivatele parţiale de ordinul al doilea sunt:
L ''x2 ( x1 , x2 ) =1, L ''x1x2 ( x1 , x2 ) =0 şi L ''x2 ( x1 , x2 ) =2
1 2

astfel că diferenţiala de ordinul al doilea este:

d 2 L ( a, b ) = dx12 + 2dx22 .

Pentru punctul staţionar condiţionat A(54, 26) aceasta devine:

d 2 L ( 54, 26 ) = dx12 + 2dx22

care este o funcţională pătratică pozitiv definită, deci A(54, 26) este un punct de minim
condiţionat pentru funcţia cost c(x1, x2).
In concluzie structura optimă a producţiei este x1=54, x2=26.
2) a) Să se determine punctele staţionare condiţionate pentru funcţia f a : R 3 → R , dată de
f a ( x, y, z ) = xyz + xy + xz + yz + x + y + z + a ,
cu legătura
g b ( x, y , z ) = 0 ,
unde
g b (x, y, z ) = xy + yz + xz + x + y + z − b
−3
( a, b sunt parametri reali cu b  ).
4
b) pentru b = 6 , să se determine un punct de maxim local pentru funcţia f a .
Soluţie.
a) Se formează funcţia auxiliară:
L( x, y, z ,  ) = xyz + xy + xz + yz + x + y + z + a +  ( xy + xz + yz + x + y + z − b )

Rezultă că:
L' x ( x, y, z ,  ) = yz + y + z + 1 +  ( y + z + 1)

L' y ( x, y, z ,  ) = xz + x + z + 1 +  ( x + z + 1)

L' z ( x, y, z ,  ) = xy + y + x + 1 +  ( y + x + 1)

L' ( x, y, z ,  ) = xy + yz + xz + ( x + y + z ) − b

Se rezolvă următorul sistem:

yz + y + z + 1 +  ( y + z + 1) = 0 (1)
xz + x + z + 1 +  (x + z + 1) = 0 (2)
xy + y + x + 1 +  ( y + x + 1) = 0 (3)
xy + yz + xz + x + y + z − b = 0 (4)
care poate fi scris în forma echivalentă:
(x − y )(z +  + 1) = 0 (5)

31
 ( y − z )(x +  + 1) = 0 (6)
(x − z )( y +  + 1) = 0 (7)
xy + yz + xz + x + y + z = b (8)
Din (5): ( x − y )( z +  + 1) = 0 se obţine că x = y sau z = − − 1 .
Cazul I: x = y .
Ecuaţiile (6), (7) sunt echivalente cu
(x − z )( y +  + 1) = 0 (9)
Deci x = y = z sau x = y = − − 1 .

I.1. x = y = z  3 x 2 + 3 x = b  3 x 2 + 3x − b = 0
Discriminantul are valoarea  = 9 + 12b  0 . Se obţin deci soluţiile reale distincte

− 3 + 9 + 12b − 3 − 9 + 12b
x1 = , x2 = .
6 6
x2 + 2x + 1
Din (1) rezultă că  = − .
2x + 1

−3+  3 + 2b + 
Dacă x = y = z =  =− , unde  = 9 + 12b .
6 2 

3 + 2b + 
Astfel că, pentru  = − rezultă
2 
 −3 +  −3 +  −3 +  
P1  , ,  punct staţionar condiţionat.
 6 6 6 

−3−  3 + 2b −  3 + 2b − 
Dacă x = y = z = = , deci pentru  = 
6 2  2 

 −3 −  −3 −  −3 −  
P2  , ,  punct staţionar condiţionat.
 6 6 6 
I.2. x = y = − − 1 .
Din ecuaţia (3) rezultă că  ( + 1) = 0 .
Dacă  = 0 , avem că x = y = −1 iar din (8), z = −1 − b , deci

P3 ( −1, −1, −1 − b ) punct staţionar condiţionat.

Dacă  = −1 , avem că x = y = 0 iar din (8), z = b , deci

P4 ( 0,0, b ) punct staţionar condiţionat.

Cazul II: z = − − 1 .
Ecuaţiile (6), (7) sunt echivalente cu
32
 (x +  + 1)( y +  + 1) = 0
şi apar subcazurile:
II.1. x = − − 1 = z atunci
•  = 0  P5 ( −1, −1 − b, −1) punct staţionar condiţionat;

•  = −1  P6 ( 0, b,0 ) punct staţionar condiţionat.

II.2. y = − − 1 = z atunci

•  = 0  P7 ( −1 − b, −1, −1) punct staţionar condiţionat;

•  = −1  P8 ( b,0,0 ) punct staţionar condiţionat.

b) Derivatele parţiale de ordinul doi ale lui L ( x, y, z ,  ) sunt:

L ''x2 ( x, y, z,  ) = 0, L '' y 2 ( x, y, z,  ) = 0 , L ''z 2 ( x, y, z ,  ) = 0 ,

L ''xy ( x, y, z,  ) = L '' yx ( x, y, z,  ) = z +  + 1 ,

L ''xz ( x, y, z ,  ) = L '' zx ( x, y, z ,  ) = y +  + 1 ,

L '' yz ( x, y, z,  ) = L '' zy ( x, y, z,  ) = x +  + 1 .

Atunci
d 2 L( x, y, z;  ) = 2(z +  + 1)dxdy + ( y +  + 1)dxdz + ( x +  + 1)dydz .
Diferenţiind legătura se obţine relaţia:
( y + z + 1)dx + (x + z + 1)dy + (x + y + 1)dz = 0 (10)
4
Pentru b = 6 , în cazul I.1., se obţine  = − şi punctul staţionar condiţionat corespunzător
3
not 4
P1 (1,1,1) . Fie L( x, y, z ) = L( x, y, z, − ) . Atunci
3
4
d 2 L (1,1,1) = ( dxdy + dxdz + dydz )
3
Din (10) se obţine dx + dy + dz = 0 , de unde rezultă că dz = −dx − dy .
Deci
4 4
d 2 L (1,1,1) = ( dxdy + dxdz + dydz ) = dxdy + dx ( −dx − dy ) + dy ( −dx − dy ) =
3 3

4  1  3 2
 
2 2
4 4 1 
= − dx − dy − dxdy = −  dx + dy  + dy  = −  dx + dy  − dy 2 ,
2 2

3 3  2  4  3 2 

care este negativ definită, deci P1 (1,1,1) este punct de maxim local condiţionat.

33