SELECŢIA ŞI ROLUL EI ÎN HANDBAL

Selecţia în handbal reprezintă un proces de depistare, alegere, angrenare

şi evaluare într-o activitate sistematică organizată a tinerilor care manifestă

înclinaţii, aptitudini şi dorinţa de a practica acest sport.

Deoarece durata de instruire durează 8-10 ani pentru a ajunge la o

anumită valoare, iar performanţele înalte se realizeazâ în jurul vârstei de 22-26

ani, este necesară selecţia de la vârste fragede, iar d atorită tendinţelor în

evoluţia jocurilor, trebuie să avem în vedere selecţionarea jucătorilor rapizi, cu o

bună îndemânare, cu un gabarit impresionant, pentru realizarea sarcinilor

viitorului post din echipă.

Criterile actuale de selecţie, după studierea eforturilor specifice în

handbal şi după postul ocupat în echipă, ţin cont de următorii factori:

- tipul somatic.

- capacitatea motrică.

- capacitatea psihică.

A. Tipul somatic:

În ceea ce priveşte tipul somatic vom avea în vedere următoarele:

1. Talia;

2. Greutatea;

3. Anvergura braţelor;

4. Diametrele bicromial şi bitrohauterian;

5. Dimensiunile palmei;

6. Factori ereditari;

Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizică generală,

aspectele de dezvoltare fizică ce favorizează obţinerea performanţei în handbal,

deficienţele care contraindică pregătirea pentru performanţă şi cele care ar

putea să frâneze evoluţia copiilor şi juniorilor.

Pentru acesta se efectuează examenul antropometric, măsurătorile

1
făcându-se la principalii parametri încluşi în profilul somatic al handbalistului de

performanţă. Aceştia, împreună cu valorile optime pentru handbal, vor fi

prezentaţi la fiecare eşalon în parte. De asemenea, se efectuează examenul

stomatoscopic, care poate să depisteze anumite deficienţe în dezvoltarea fizică.

Ca şi criteriile metodo-biologice, criteriile somatice se aplică la toate

categoriile de copii şi juniori. Rezultatele examenelor amintite sunt trecute în

documentele de evidenţă ale profesorilor şi urmărite şi analizate, prin prisma

eveoluţiei lor de către aceştia.

B. Capacitate motrică:

Pentru capacitatea motrică vom avea în vedere următoarele:

1. Unii din factori sunt stabili, ereditari, greu perfecţionabili (viteza şi

îndemânarea);

2. Alţi factori sunt labili, mai uşor perfecţionabili: rezistenţa şi forţa.

Datorită gradului înalt la care a ajuns cercetarea în domeniul sportului de

performanţă s-a ajuns la stabilirea unor modele iniţiale, intermediare şi finale

pentru diferite etape ale selecţiei.

Criteriile motrice se realizează pentru determinarea volumului şi calităţii

deprinderilor motrice de bază şi specifice pentru handbal, pe de o parte şi nivelul

de dezvoltare a calităţilor motrice, mai ales a celor implicate în joc, pe de altă

parte.

Aceste determinări de fac în urma analizei rezultatelor obţinute de copii

şi juniori la trecerea probelor de control, care trebuie să marcheze atât

progresul individual, cât şi îndeplinirea cerinţelor specifice fiecărei categorii de

vârstă şi valoare, exprimate prin normele de control (probele şi normele de

control vor fi prezentate la fiecare eşalon).

Având în vedere faptul că această categorie de criterii ilustrează situaţia

unora dintre cei mai importanţi factori de analizare a performanţei, antrenorul

2
trebuie să aibă o evidenţă detaliată, reală şi la zi a acestora.

C. Capacitate psihică:

În ceea ce priveşte capacitatea psihică vom ţine cont de:

1. Aptitudini sportive;

2. Aptitudini faţă de sport;

3. Adaptarea la efortul fizic;

4. Trăsături de caracter;

5. Laturi ale temperamentului;

6. Personalitatea individului;

7. Motivaţia sportului.

Criteriile psihice sunt cele ce determină nivelul de dezvoltare a calităţilor

psihice prezente în conţinutul procesului de antrenament şi în competiţiile de

handbal.

Aceste calităţi sunt foarte numeroase şi se referă la laturile componentei

psihologice a antrenamentului sportiv: intelectuală, afectivă şi volitivă.

Determinarea nivelului de dezvoltare a unora dintre calităţile psihice nu se poate

face decât pe baza unor teste şi tehnici de laborator, sub directa conducere a

unui specialist (trăsături aptitudinale: inteligenţă motrică, echilibru emoţional,

etc. sau trăsături globale de personalitate: temperamentale, motivaţionale, etc.).

Nivelul de pregătire şi în competiţii cu destul de mare exactitate, prin

observaţia pedagogică (motivaţia, hărnicia, perseverenţa, dorinţa de

autodepăşire, spiritul de echipă, spiritul de competitivitate, etc.).

Rezultatele obţinute prin aplicarea criteriilor psihice trebuie analizate şi

interpretate de către antrenor în colaborare cu psihologul sportiv. Împreună,

aceştia vor stabili direcţiile, conţinutul şi modul de acţionare în vederea

perfecţionării calităţilor psihice necesare obţinerii performanţelor în handbal.

3
 Formarea unor elemente de valoare în handbalul modern presupune

parcurgerea a cel puţin trei etape de selecţie.

- selecţie primară;

- selecţie intermediară;

- selecţie finală.

A. Selecţie primară, care cuprinde două etape: recrutarea şi iniţierea:

a) pentru recrutare avem în vedere următoarele aspecte prioritare:

• Date antropometrice;

• Dezvoltarea fizică generală;

• Examen medical riguros;

• Aprobarea părinţilor;

• Probe şi norme de control;

• Legătura cu mediul şcolar al elevului;

b) pentru iniţiere avem în vedere următoarele aspecte:

• Evoluţia somatică;

• Participarea sistematică la pregătire;

• Dorinţa de perfecţionare a sportivului;

• Motivaţia imediată a elevului;

• Probe şi norme de control specializate;

• Verificarea laturilor fundamentale ale personalităţii;

• Reţinerea celor dotaţi pentru handbal.

Dupa selecţia primară, care este extrem de importantă şi durează o

perioadă de 2-3 ani, cei selecţionati vor începe adevărata practicare a jocului de

handbal printr-o instruire specifică, sistematică şi planificată.

B. Selecţia intermediară reprezintă o etapă de relativă stabilizare, în

acest

interval lucrându-se cu grupe relativ fixe formate din 14-16 jucători cu care se

începe realizarea jocului de handbal propriu-zis.

4
 Măiestria dascălului constă în a da tuturor posibilitatea să se simtă utili,

să se încadreze în spiritul colectiv, să se formeze o entitate.

Trecerea la grupa de juniori doi aduce schimbări în mentalitatea

sportivului. Se acumulează noi cunoştinţe, apare conştientizarea, creşte spiritul

de emulaţie, se manifestă dorinţa de afirmare, apoi interesele colective, iar spre

sfârşitul perioadei, cele individuale.

Cine trece cu brio de acestă perioadă poate deveni în timp, cu multă

muncă, ambiţie şi dăruire, un bun handbalist de performanţă.

C. Selecţia finală în care un grup de 14-16 sportivi, după o instruire de

câţiva ani, vor forma o echipă de performanţă. Acestă etapă este etapa deplinei

afirmări, în care cei conştienţi şi interesaţi, cei cu o motivaţie clară pentru

efortul fizic, vor reuşi să se realizeze ca sportivi.

5
 Premisele selecţiei sunt:

a) vârsta biologică - reprezintă vârsta optimă pentru obţinerea

performanţelor maxime în handbal şi este cuprinsă între 24-29 ani, dar

activitatea cu juniorii şi copii trebuie începută mult mai devreme. Procesul de

selecţie se desfăşoara în perioada de creştere şi dezvoltare a corpului omenesc.

Perioadele de creştere a copiilor sunt: - la băieţi între 0-3, 6-11, şi 17-25

de ani iar la fete între 0-3, 6-9 şi 14-28 de ani. Între aceste perioade apar

creşteri dar sunt încetinite.

Tabelul nr.1

vârsta băieţi fete

17 ani 99.47% 99.87%

16 ani 98.01% 99.56%

15 ani 95.28% 99.05%

14 ani 91.26% 97.35%

13 ani 87.18% 95.35%

12 ani 84.82% 91.83%

11 ani 80.95% 87.75%

10 ani 78.21% 84.38%

Pentru stabilirea vârstei biologice trebuie să fie cunocute: - criteriul

somatic (tabelul 1); criteriul endocrin (glandele sexuale); criteriul osos

(radiografia oaselor şi a cartilagiilor articulaţiei pumnului).

b) caracterele ereditare: potrivit concepţiei moderne din genetică, care

afirmă că toate caracterele morfologice şi funcţionale sunt rezultatul

interrelaţiilor dintre factorii ereditari şi factorii de mediu, trebuie să ţinem

cont de faptul că:

1.- unele insuşiri ale individului pot fi modificate greu şi în limite reduse,

ele aparţinând caracterelor ereditare stabile, cum ar fi: dimensiunile

longitudinale ale corpului (talie, bust, lungimea membrelor); unele calităţi motrice

(viteza, îndemânare).

6
 2.- caracterele ereditare labile care cresc în valoare odată cu dezvoltarea

organismului şi cu gradul de antrenament: greutatea corporală, perimetrele

toracelui, abdomenului, membrelor, unele calităţi motrice (forţa, rezistenţa).

c) substratul morfo-funcţional al calităţilor motrice: perioada de creştere

oferă multe repere pentru alegerea vârstei optime a selecţiei corelate cu

cerinţele handbalului. În legătură cu evoluţia calităţilor motrice sunt necesare

următoarele precizări:

1.- îndemânarea: este o calitate motrică complexă, din care fac parte o

serie de factori ce pot fi catalogaţi la rândul lor drept calităţi psiho-motrice

(coordonarea echilibrului, capacitatea de orientare, capacitatea de coordonare a

lucrului marilor grupe musculare, capacitatea de reţinere şi reproducere a

direcţiei, traiectoriei, vitezei şi amplitudinii mişcării). Principalul substrat morfo-

funcţional al îndemânării îl constituie aria motrică a scoarţei cerebrale şi

analizatorul motor kinestezic.

Structura ariei motorii se maturizează devreme, la aproximativ 12 ani,

având aspectul întâlnit la adult. Din punct de vedere funcţional, evoluţia ei

continuă şi după această vârstă, prin îmbunătăţirea echilibrului dintre cele două

procese fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, ca şi prin îmbunătăţirea bagajului de

deprinderi motrice.

Analizatorul motor kinestezic evoluează rapid, la 14 ani el fiind asemănator

cu al adultului. Până la 14 ani, coordonarea fină şi percepţiile spaţio-temporale se

perfecţionează continuu şi cu ajutorul altor analizatori, dominant fiind cel

kinestezic, după această perioadă progresele sunt foarte mici.

În tabelul nr.2 apar indicatori procentuali privind evoluţia îndemânarii

generale:

Tabelul nr.2

7
 vârsta băieţi fete

11 ani 82.75% 87.84%

12 ani 86.55% 91.37%

13 ani 89.65% 93.11%

14 ani 91.37% 94.11%

15 ani 96.82% 98.03%

16 ani 98.62% 98.82%

17 ani 100.00% 100.00%

18 ani 100.00% 100.00%

Rezultă că selecţia şi pregătirea tinerilor pentru handbal trebuie făcuta

timpuriu, înaintea debutului pubertar.

2.- viteza: are ca substrat funcţional scoarţa cerebrală, structura care se

maturizează la 14 ani. Viteza progresează şi după 14 ani deoarece ea depinde şi

de alte componente cum sunt lungimea paşilor, frecvenţa paşilor.

vârsta băieţi fete

12 ani 83.00% 94.00%

13 ani 86.00% 97.00%

14 ani 89.00% 98.00%

15 ani 95.00% 99.00%

16 ani 97.00% 100.00%

17 ani 100.00% 100.00%

3.- forţa: are ca substrat funcţional sistemul neuro-muscular, masa

musculară fiind în continuă dezvoltare până în a treia decadă de creştere.

Evoluţia greutaţii corporale în perioada de creştere ne indică, la băieţi vârsta de

16 ani iar la fete cea de 14 ani, perioadă în care greutatea reprezintă 80% din

greutatea adultă. Ţinând cont de faptul că dezvoltarea masei musculare

determină evoluţia greutăţii corporale, se poate prevedea cu aproximaţie

dezvoltarea ulterioară a masei musculare.

8
 Tabelul nr.4

vârsta băieţi fete

10-14 ani 56.00% 56.20%

14-16 ani 68.00% 81.25%

16-18 ani 80.00% 87.60%

18-20 ani 90.00% 93.75%

20-30 ani 100.00% 100.00%

Din datele de mai sus rezultă că fetele la 14 ani şi băieţii la 16 ani dezvoltă

80% din forţa pe care o vor avea la maturitate, acest nivel fiind suficient de

ridicat pentru antrenamentele de specialitate.

4.- detenta:este o calitate combinată, forţă în regim de viteză, ea fiind

expresia puterii maxime musculare dezvoltată într-o perioadă cât mai scurtă de

timp. Nivelul detentei depinde de viteza cu care se angrenează în lucru unităţile

neuro-musculare. Din această cauză maturizarea forţei explozive are loc la

vârste mai mici decât ale forţei brute. Cercetările arată că fetele la 14 ani şi

băieţii la 16 ani sunt în plină explozie a dezvoltării detentei.

5.- rezistenţa generală: este condiţionată de stadiul de dezvoltare a

aparatului cardio-vascular, apreciată biologic prin consumul de O 2. Maturizarea

completă a inimii se realizează după 19 ani.

Studiile indică următoarea evoluţie a consumului de oxigen:

Tabelul nr.5

vârsta băieţi fete

11 ani 65.00% 42.00%

13 ani 81.00% 54.00%

15 ani 92.00% 62.00%

9
 vârsta băieţi fete

17 ani 97.00% 81.00%

19 ani 100.00% 100.00%

6.- capacitatea de adaptare la efort: medicii apreciază că în jurul vârstei

de 15 ani copii şi juniorii ating plafonul adaptării la efort în condiţiile în care

solicitările antrenamentului nu au ajuns la maximum. Pentru o analiză mai

amănunţită a capacităţii fizice la copii se folosesc probe funcţionale

(spirometria). În acest sens s-a observat că necesitatea de oxigen este cu atât

mai mare cu cât greutatea corporală este mai mare. Până la 12 ani necesitatea de

oxigen la băieţi şi fete este aproximativ egală, necesarul maxim de oxigen

apărând la băieţi la 18-19 ani, iar la fete la 15-16 ani.

7.- modelul somatic pentru selecţia la nivelul juniorilor I:

portar extremă inter centru pivot

talia băieţi 186-192 180-185 190-195 185-188 190-195

fete 175-178 166-170 175-178 168-172 172-175

gretatea băieţi 80-85 71-76 85-90 80-85 90-95

fete 67-70 62-66 68-72 64-66 68-70

10
talia băieţi 186-192 180-185 190-195 185-188 190-195

fete 175-178 166-170 175-178 168-172 172-175

l. palmă băieţi 19-20.5 19-20 20-21 19.5-20 19.5-20

fete 18.5-19 18.5-19 18-19 18-19 18-19

anvergură băieţi 192-196 186-191 195-199 189-193 190-195

fete 180-183 172-178 180-183 178-175 177-180

8.- modelul motric pentru selecţia la nivelul juniorilor I:

portar extremă inter centru pivot

băieţi 4.2 3.9 4.1 4.2 4

dribling ja băieţi 5.7 6 5.9 5.8

loane 30m fete 6 6.2 6.4 6.2

depl. în băieţi 15.8 14.8 15.8 14.8 14.6

triunghi fete 16.5 16.2 16.3 16.4 16.3

aruncarea băieţi 54 58 58 65 60

la distanţă fete 40 40 42 48 42

băieţi 3200 3400 3300 3300 3300

deca
băieţi 29 30 29 31 31
penta

11