Mitologia
etruscă nu este încă prea bine cunoscută. Pentru că alfabetul etrusc nu este complet
descifrat, în primul rând datorită lipsei artefactelor și a izvoarelor scrise, mitologia etruscă este
învăluită în mister. Majoritatea datelor cu privire la zeitățile etrusce provin de la autori latini.
Principalele figuri ale mitologiei etrusce sunt: Tinia, Uni și Menrva, formând o trinitate.
Alte zeități:
Alpan
Ani
Aplu
Cautha
Fufluns
Laran
Maris
Nethuns
Nortia
Summamus
Tages
Thalna
Thesan
Tuchulcha
Turan
Turms
Voltumna
Mitologia etruscă nu este încă prea bine cunoscută. Pentru că alfabetul etrusc nu este complet
descifrat, în primul rând datorită lipsei artefactelor și a izvoarelor scrise, mitologia etruscă este
învăluită în mister. Majoritatea datelor cu privire la zeitățile etrusce provin de la autori latini.
Principalele figuri ale mitologiei etrusce sunt: Tinia, Uni și Menrva, formând o trinitate.
Alte zeități:
Alpan
Ani
Aplu
Cautha
Fufluns
Laran
Maris
Nethuns
Nortia
Summamus
Tages
Thalna
Thesan
Tuchulcha
Turan
Turms
Voltumna
Poporul trac era, după cum spune Herodot, "neamul cel mai numeros după inzi" și ocupa un spațiu
vast din centrul și estul continentulului european. Din marea familie a tracilor se evidențiază dacii,
numiți, tot de Herodot, "cei mai viteji și mai drepți dintre traci". Mitologia traco-dacă este una
matură, bine închegată, cu un panteon restrâns, zeii fiind puțini, dar cu responsabilități bine definite.
Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: zeul războiului, asemănător zeului grec Ares și probabil
încă un număr restrâns de zei minori. De la apariția profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică
devine monoteistă, acest profet fiind divinizat după moarte și considerat zeul suprem.[necesită citare]
Obiceiuri și ritualuri[modificare | modificare sursă]
Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială la cea
spirituală, cea a morților, peste care guverna zeul lor Zamolxes. De aceea, înaintea unor războaie
sau în timpul secetelor, ei trimiteau pe cel mai viteaz dintre tinerii daci ca sol la Zamolxes. Tânărul
era ales în urma unor competiții. Istoricul Herodot povestește despre ritualul de trimitere al solului
astfel: "...câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de
mâini și de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl
aruncă în sus peste vârfurile sulițelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că
zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după
ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai este în viață." Se
mai știe de asemenea despre daci, că atunci când este o furtună și tună și fulgeră, ei trag cu
săgețile spre cer pentru a-și amenința zeul.[necesită citare]
Zei daci[modificare | modificare sursă]
Despre zeii daci se știu destul de puține lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru
grecii antici și latinii, cultura și chiar existența poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieșită din
comun a daco-geților, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza că zeul elen al războiului, Ares s-ar
fi născut în Dacia.[necesită citare]
Zeii daci erau:
o Gebeleizis - zeul suprem înaintea lui Zamolxes; zeul tunetelor și al fulgerelor
o Bendis - zeița pădurilor, a farmecelor, a vrăjilor și a lunii
o Derzis sau Derzelas - zeul vigorii, al sănătății
o Zamolxes - divinitatea supremă a dacilor, care a luat treptat locul
lui Gebeleizis și a celorlalți zei
o Hestia - o zeiță a focului vetrei, a focului sacru, zeiță prezentă și la eleni,
înzestrată cu atribute asemănătoare celor ale Vestei la romani
o un zeu al războiului - Kandaon - (echivalent lui Ares sau Marte), căruia- dupa
marturia lui Iordanes - geții îi jertfeau prizonierii prinși în război, "socotind ca
zeul războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc"
o Dabatopienos - zeul metalurgiei[necesită citare]
o Eitiosaros, despre care nu se știu prea multe informații;
Zeii traci[modificare | modificare sursă]
Bendis, zeiță a pădurii, prezentă și la daci
Kotys sau Cottyto - zeița-mamă
Heros - zeul lumii morților[necesită citare]
Zibelthiurdos - zeul furtunii
Sabazios - reînnoitorul în ciclul anotimpurilor și stăpânul ceresc al lumii, analog la greci
cu Dionis, zeul vinului[necesită citare]
Semele sau Zemelo - zeiță a pământului
Xerxes - zeul recoltelor si a mancarii[necesită citare]
Semele (Σεμέλη) este un personaj din mitologia greacă, fiica regelui teban Cadmus și
a Harmoniei. A fost iubită de către Zeus, cu care a avut un fiu, pe Dionis. Trezind
gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către aceasta să-i ceară lui Zeus
să i se înfățișeze în toată splendoarea sa zeiască. Stăpânul zeilor i-a îndeplinit ruga dar,
la vederea lui, Semele a căzut fulgerată și a murit. Dionis a fost salvat din pântecul
Semelei de către Zeus și ținut în coapsa sa pînă a crescut destul (de unde expresia
romană "născut din coapsa lui Jovis"). Mai târziu Dionis a luat din Infern pe Semele și a
dus-o în Olimp.