Text- Speak out
Didascalii: Un baiat in jur de vre-o 12-14 ani, cu geamantan, pardesiu, haina de ploaie, 3 umbrele.
Am scapat! Bine! Gata! S-a terminat! S-a terminat cu
scoala! S-a terminat cu doamna profesoara T. Cat m-
am chinuit cu calculele interminabile, cu temele
nesfarsite, cu exercitiile si, mai ales, cu fraza pe caree
ne-o spunea la fiecare rezultat de test:O ZI BUNA E O
ZI BUNA, O ZI PROASTA E , LA SFARSIT, O POVESTE
MINUNATA!
N-an inteles niciodata ce vroia sa spuna… Dar gata!
Ma intorc acasa. Trei luni de vacanta, de libertate! La
mama, la tata. Poate am noroc si frate-meu nu mai e
asa de terrorist. David, fratele meu are 5 ani. E un
terrorist. O sa-mi distruga vacanta, cu insistentele lui
sa ne jucam jocuri stupide, cu vesnica lui cerinta de a-
mi petrecea majoritatea timpului numai cu el . Greu!
Viata grea inainte, grea in apoi!
Si vremea asta, cu ploaia asta si trenul care nu mai
vine…Ce vreme…
DOMNUL
A…nu v-am vazut… Buna ziua, draga domnule! Asa
ud…fara umbrella… sa stiti ca va pot oferii eu una…
Insist! Luati-o pe a mea. Eu mai am. Am trei bucati.
Unde calatoriti? La Amsterdam? La mama dvs? Si eu
ma duc acasa la mama… Eu ma duc in vacanta! Ma
gandesc ca dvs nu aveti vacanta. O, imi pare rau… Dar
dece, s-a imbolnavit? E grav? A… Am inteles… Si este
foarte batrana si nu credeti ca o sa reziste… Soseste
trenul dvs. Ii doresc multa sanatate… iar dvs va
doresc sa petreceti alaturi de ea cat mai multe
momente minunate. Luati va rog umbrela… E urat…
Ploua tare… Nu se va opri curand. Eu mai am! Toate
cela bune! Sanatate!
……………………………………………………………………………
O, saracul cat era de suparat….si nu si-a vazut mama
de doi ani…
Iar acum, chiar cand dorea sa mearga in concediu sa o
vada a aflat nenorocirea ca e bolnava…Of…..
…………………………………………………………………………..
Fetita
Buna ziua….da, e liber, te rog. Unde calatoresti? La
Sofia…. `O….departe….Atata drum ….pe vremea asta
2
infernala. Uite, stii, am o umbrelea pe masura ta
*(schimba umbrelele)
Te rog…ti-o dau cu placere…poti sa faci ce vrei cu ea
…poti sa i-o dai fratelui tau…Ai frate? Cati ani are?
Aaaaa…e mai mic….ca fratele meu, David….si el are tot
5 ani….e asa de cicalitor…si insistent …. Si vorbaret….
Tot timpul vrea sa ne jucam impreuna iar mama
insista sa ne petrecem cat mai mult timp noi doi. Cu
ce? De ce? Ma plictisesc!Tot ii spun! N-am chef sa ma
joc cu jocurile lui stupide….cu culori….n-am chef sa
joc fotbal de care David habar nu are! Nici macar un
dribbling, o pasa ca lumea nu e in stare sa dea….si stii
ceva? De fiecare data, dup ace ma joc cu el (si numai
eu stiu cat de greu este asta ), de fiecre data plange ca
mai vrea putin… 5 minute! Plange ” Inca 5 minute”,
ma roaga, imi face declaratii siropoaseca “Ma
iubeste”, ca sa tau langa el, nu cu preietenii mei!
Agasant!
Fratele tau, cum e? Cum adica AUTIST? NU
COMUNICA DELOC? Cu nimeni? Si nu va jucati
niciodata? Niciodata? Nu vorbeste decat foarte rar?Ti-
a spus vreodata ca te iubeste? Nu? Nici macar nu ti-a
rostit numele? AAAaaaaa…. Imi pare tare rau….
3
A ajuns trenul tau! Drum bun! Iti doresc sa se faca
bine, sa va jucati impreuna jocui stupide cu culori si
sa-ti spuna “te iubesc”…. Ca David al meu…E asa bine!
……………………………………………..
CONDUCTOR
A, domnule conductor nu va suparati….Buna
ziua!Ma scuzati….stiti cand ajunge trenul care
merge la Budapesta? Oare mai intarzie mult? As
vrea sa ajung cat mai curand la familia mea… Ma
asteapta mama, tata si fratele meu cicalitor si
drag. Familia mea e minunata! Si UNICA! Ma
simt extraordinar cand suntem impreuna si de
asta sunt constient numai de azi.
Dumneavoastra aveti idee ce dor mi s-a facut de
ei? Stti cum e….nu i-am vazut de mult…. Nu stiti?
Nu aveti pe nimeni? Nu aveti familie?! Cum
spuneti?! Nu va asteapta chiar nimeni acasa? De
aceea v-ati facut conductor de ntren ? Ca sa-I
vedeti pe ceilalti cu cata bucurie se revad, cu cat
drag se imbratiseaza si cat de mult se bucura
unul de celalalt…
4
Stiti ceva? Dati-mi voie s ava imbratisez. Eu o sa
mai vin pe aici…..De fiacre data cand plec acasa
vin aici, in gara….si cand vin de acasa vin tot
aici…. Deci: Ma puteti astepta pe mine… si ne
imbratisam de fiacre data… Va promit…..
Vine trenul! Luati va rog umbrella mea. Mie nu-
mi mai foloseste. Ma duc acasa. Acolo, si daca
plouaam destul soare in suflet, iar viata mea e o
poveste, un basm. Ma duc! Cum spunea
profesoara mea de matematica, doamna T: O zi
buna, e o zi buna, o zi proasta e, la sfarsit, o
poveste minunata. Acum am inteles-o si pot veni
cu o completare: Suma zilelor bune si a
povestilor minunate fac viata. Iar ea, insasi,
viata, e cel mai frumos basm. SI E A MEA!