9.

SCREPERE
Definire. Domeniu de utilizare

Screperele sunt maşini de săpat şi transportat pe pneuri, prevăzute cu o cupă montată între
puntea faţă şi puntea spate a maşinii. Săparea şi umplerea cupei cu pământ se realizează prin deplasarea
maşinii. Distanţa de transport a pământului poate ajunge până la 5 km. Se utilizează la lucrări de
terasamente la drumuri, căi ferate, la nivelarea terenurilor, la executarea unor lucrări de îmbunătăţiri
funciare.

Clasificarea screperelor

Screperele se pot clasifica după mai multe criterii:

-după modul de deplasare:

-screpere tractate
-autoscrepere prevăzute cu mecanism propriu de deplasare
-după modul de umplere a cupei:

-screpere cu oblon (fără echipament de încărcare a cupei cu pământ), la care umplerea

cupei se obţine prin intrarea forţată a brazdei de pământ în cupă
-screpere cu elevator de încărcare
-după modul de descărcare a cupei:

-descărcare forţată
-descărcare combinată
-descarcare prin basculare
-după numărul de punţi motoare:

-autoscrepere cu o punte motoare (puntea faţă);

-autoscrepere cu ambele punţi motoare
Principalii parametri ai autoscreperelor sunt:

- masa maşinii – M, şi puterea motorului- P

- capacitatea cupei - Q
- lăţimea de tăiere - B
- forţa maximă de tracţiune – F t
- domeniul vitezelor de deplasare – V m …V M
- raza minimă de viraj - R min
- dimensiuni de gabarit – H, L, l

Scheme constructive şi funcţionare

În figura 9.1.a se prezintă schema unui autoscreper cu oblon cu descărcare forţată.

Pentru descărcarea cupei se ridică oblonul şi se realizează golirea cupei prin deplasarea
peretelui mobil din spatele cupei (descărcare forţată) sau prin bascularea peretelui inferior şi a peretelui
din spate (descărcare combinată). În timpul descărcării, screperul se deplasează pentru a se depune
pământul într-un strat cu grosime aproximativ constantă.

Fig.9.1. Schema unui autoscreper cu oblon cu descărcare forţată a cupei (vedere laterală şi de sus)

1-tractor monoax; 2 – suport articulat; 3 – cadrul principal; 4 – cilindri de direcţie; 5 –cupă; 6 –

oblon; 7 – cilindri manevrare cupă; 8 – cilindri manevrare oblon; 9 – perete posterior mobil; 10
– cilindri de descărcare; 11 –roţi spate; 12 - tampon

Suportul articulat 2 are o articulaţie dublǎ: o articulaţie având axul paralel cu şasiul tractorului
monoax, pentru a permite trecerea acestuia peste denivelǎri ale terenului; a doua articulaţie având axul
perpendicular pe şasiul tractorului monoax pentru a permite schimbarea direcţiei de deplasare a
maşinii. Virajul se realizeazǎ cu ajutorul cilindrilor de direcţie 4 fixaţi pe cadrul principal 3 şi pe
suportul 2. Pentru viraj, unul din cilindri îşi micşoreazǎ cursa, iar celǎlalt şi-o mǎreşte.

Corpul cupei 5 se prelungeşte cu o construcţie metalicǎ pe care se monteazǎ roţile din spate,
precum şi motorul diesel din spate şi transmisia mecanismului de deplasare pentru roţile din spate, în
cazul autoscreperului cu toate roţile motoare. De asemenea, în partea din spate se monteazǎ şi
mecanismul de acţionare 10 al peretelui mobil al cupei, care realizeazǎ descǎrcarea cupei.

Având în vedere că la screperele cu oblon apar rezistenţe foarte mari la sfârşitul umplerii cupei,
în această fază se utilizează un tractor ajutător (buldozer), care acţionează asupra tamponului din spate
cu o forţă de împingere care se sumează cu forţa de tracţiune a autoscreperului. Astfel, se poate obţine
şi o supraumplere a cupei fără a se mări puterea motorului şi masa maşinii. Soluţia este economică dacă
tractorul auxiliar poate deservi mai multe autoscrepere, cerinţă care se poate realiza dacă distanţa de
transport este suficient de mare (peste 1 km). La distanţe de transport mai mici este mai eficient
autoscreperul cu elevator de încǎrcare, care poate realiza supraumplerea cupei fără ajutorul tractorului
împingător. Pentru creşterea forţei de tracţiune se utilizează autoscrepere cu douǎ motoare, care pot
realiza o umplere mai bună a cupei fără intervenţia unui tractor ajutător.

Cupa 5, articulatǎ la cadrul principal 3, poate fi manevratǎ cu ajutorul unui mecanism cu cilindri
hidraulici. Se utilizeazǎ atât varianta cu cilindri care acţionează direct asupra cupei, ca în figura 9.1
(poz.7), cât şi variante cu cilindri hidraulici şi sistem de bare articulate. De asemenea, manevrarea
oblonului se poate realiza cu doi cilindri montaţi pe pereţii laterali ai cupei, ca în figura 9.1 (poz.8) sau
prin intermediul unei pârghii şi a unei tije cu un cilindru hidraulic montat pe cadrul principal (fig. 6).

În cazul screperelor tractate, suportul 2 sprijinǎ pe puntea faţǎ, care este prevazutǎ cu o barǎ de
tractare.

Screperele funcţioneazǎ dupǎ un ciclu de lucru, care cuprinde urmǎtoarele faze:

- coborârea cupei şi înfigerea cuţitului în pǎmânt;

- tǎierea brazdei şi umplerea cupei prin deplasarea maşinii, oblonul fiind puţin ridicat pentru a
permite intrarea brazdei tǎiate în cupǎ;

- ridicarea cupei şi închiderea completǎ a oblonului;

- deplasarea screperului cu cupa plinǎ spre locul de descǎrcare;

- descǎrcarea cupei cu ajutorul mecanismului de descǎrcare, care este în funcţie de tipul cupei
(în timpul descǎrcǎrii, maşina se deplaseazǎ, realizându-se depunerea pǎmântului într-un strat de
grosime aproximativ constantǎ);

- deplasarea screperului cu cupa goalǎ pânǎ la locul de sǎpare.

Tipuri de cupe utilizate la screpere - (Fig. 9.2)

Se prezintǎ mai jos diferite tipuri de cupe utilizate la screpere.

a) cupa cu oblon cu descǎrcare prin basculare (fig. 9.2, a)

 Fig.9.2, a. Cupǎ cu oblon cu descǎrcare prin Fig.9.2, b. Cupǎ cu oblon cu descǎrcare forţatǎ
basculare 1-cupa; 2- oblon basculant; 3-cuţit; 4- perete
1-cupa; 2- oblon basculant; 3-cuţit; O- articulaţia mobil; O 1 - articulaţia oblonului la corpul cupei
de prindere a corpului cupei de cadrul screperului;
O 1 - articulaţia oblonului la corpul cupei

Corpul cupei 1 este montat articulat în punctul O la cadrul screperului şi este prevǎzut în partea
din faţǎ cu oblon basculant 2 şi un cuţit 3. În timpul sǎpǎrii, oblonul este puţin ridicat, cuţitul este înfipt
în pǎmânt, iar brazda tǎiatǎ de cuţit intrǎ în cupǎ prin deplasarea screperului, realizându-se treptat
umplerea acesteia. În timpul transportului, oblonul este complet închis, iar pentru descǎrcarea cupei se
ridicǎ complet oblonul şi se basculeazǎ cupa. Acest tip de cupǎ necesitǎ forţe reduse pentru descǎrcare,
dar nu asigurǎ o descǎrcare completǎ în cazul pǎmânturilor coezive umede şi necesitǎ realizarea
articulaţiei O la o înǎlţime relativ mare pentru a asigura unghiul de basculare necesar descǎrcǎrii. De
aceea, acest tip de cupǎ se utilizeazǎ foarte rar şi numai la screpere de micǎ capacitate.

b) cupa cu oblon cu descǎrcare forţatǎ (fig. 9.2, b)

Corpul cupei 1, montat pe cadrul screperului, este prevǎzut cu cuţitul 3 şi cu oblonul basculant 2,
precum şi cu peretele mobil 4. Încǎrcarea cupei se realizeazǎ ca la tipul prezentat mai sus, iar
descǎrcarea se face forţat prin deplasarea peretelui mobil spre partea din faţǎ a cupei, oblonul 2 fiind
complet ridicat. Se asigurǎ descǎrcarea completǎ a cupei chiar la pǎmânturi coezive umede, dar sunt
necesare forţe mari pentru descǎrcare. Acest tip de cupǎ are o largǎ utilizare la screpere de capacitǎţi
mici şi medii.

c) Cupa cu oblon cu descǎrcare combinatǎ (fig. 9.2, c)

Încǎrcarea cupei se realizeazǎ prin deplasarea screperului ca şi în cazurile prezentate mai sus.
Descǎrcarea pǎmântului din cupǎ se face prin bascularea elementului 3, care reprezintǎ peretele inferior
şi posterior al cupei, şi care este fixat la corpul cupei 1 prin articulatţia O 2 , amplasatǎ în spatele
cuţitului 4. Ca şi în cazul precedent, în timpul descǎrcǎrii cupei, oblonul 2 este complet ridicat prin
bascularea faţǎ de articulaţia dintre oblon si corpul cupei, O 1 .
 Forţa de descǎrcare este mai redusǎ ca la descǎrcarea forţatǎ, dar descǎrcarea nu este completǎ în
orice condiţii. Acest tip de cupǎ se utilizeazǎ la screpere de mare capacitate.

Fig.9.2, c. Schema cupei cu oblon cu descărcare Fig.9.2, d. Schema cupei cu elevator de încărcare
combinată 1 – cupa; 2 – elevator de incărcare cu lanţ şi
1 – cupa; 2 – oblon basculant; 3 – perete racleţi; 3 – perete posterior mobil; 4 – perete
basculant; O 1 – articulaţia oblonului la cupă; O 2 – inferior mobil
articulatia peretelui basculant

d) Cupǎ cu elevator de încǎrcare

La cupele cu oblon, unde brazda de pǎmânt taiatǎ de cuţitul cupei prin deplasarea maşinii, intrǎ
forţat în cupǎ, se obţin rezistenţe mari la sǎpare, mai ales la sfârşitul fazei de umplere a cupei. O reducere
mare a rezistenţei la săpare se obţine la screperele cu elevator, unde elevatorul de încărcare cu lanţ si
racleţi 2, amplasat în faţa cupei 1, în locul oblonului, preia brazda de pământ şi o introduce în cupă.
Descǎrcarea cupei se realizeazǎ, în acest caz, prin retragerea rapei inferioare mobileǎ 4, aflat în spatele
cuţitului 5, şi împingerea pǎmântului din cupǎ spre faţǎ de cǎtre peretele posterior mobil 3. Dezavantajul
acestei variante este greutatea şi complexitatea mai mare a echipamentului. Elevatorul este format din
braţ, două lanţuri pe care se fixează racleţii, mecanism de acţionare cu motor hidraulic rotativ, reductor,
roţi de lanţ motoare şi roţi de întindere a lanţului.

Prin deplasarea screperului (fig. 9.3) cuţitul cupei taie o brazdă de pământ care intră în cupă, în
poziţia de săpare oblonul cupei fiind puţin ridicat. După umplerea cupei cu pământ se închide oblonul,
se ridică cupa şi maşina se deplasează spre locul de descărcare (fig.9.4), pe o distanţă de până la 5 km.
Manevrarea oblonului se poate realiza cu doi cilindri montaţi pe pereţii laterali ai cupei (fig. 9.3) sau
prin intermediul unei pârghii şi a unei tije cu un cilindru hidraulic montat pe cadrul principal (fig.9.4).
De asemenea, şi pentru manevrarea cupei sunt variante cu cilindri care acţionează direct asupra cupei
(fig. 9.3, fig.9.4), precum şi variante cu cilindri hidraulici şi sistem de bare articulate.
 Fig. 9.3. Screper- manevrarea oblonului cu doi cilindri montaţi pe pereţii laterali

Fig. 9.4. Screper- manevrarea oblonului cu pârghie şi tijǎ cu cilindru hidraulic montat pe cadrul
principal

Virajul se realizează cu ajutorul a doi cilindri hidraulici fixaţi între suporul articulat montat pe
tractorul monoax şi cadrul screperului (fig.9.5).

Având în vedere că la screperele cu oblon apar rezistenţe foarte mari la sfârşitul umplerii cupei,
în această fază se utilizează un tractor ajutător (buldozer), care acţionează asupra tamponului din spate
cu o forţă de împingere, care se însumează cu forţa de tracţiune a autoscreperului (fig.9.6). Astfel se
poate obţine şi o supraumplere a cupei fără a se mări puterea motorului şi masa maşinii. Soluţia este
economică dacă tractorul auxiliar poate deservi mai multe autoscrepere, cerinţă care se poate realiza
dacă distanţa de transport este suficient de mare (peste 1 km).

Fig. 9.5. Screper - virajul cu doi cilindri hidraulici fixaţi între suporul articulat şi cadrul screperului.

Fig.9.6. Screper cu oblon - cu tractor ajutător/împingǎtor (buldozer)

Pentru creşterea forţei de tracţiune se utilizează autoscrepere cu doua motoare (fig.9.7), care pot
realiza o umplere mai bună a cupei fără intervenţia unui tractor ajutător.

Fig. 9.7. Autoscrepere cu douǎ motoare (2x2)

 O reducere mare a rezistenţei la săpare se obţine la screperele cu elevator (fig.9.8), unde
elevatorul de încărcare cu racleţi amplasat în faţa cupei, în locul oblonului, preia brazda de pământ şi o
introduce în cupă, realizând o supraumplere a cupei fără ajutorul tractorului împingător. În figura 9.9 se
prezintă un autoscreper cu elevator cu cupa plină în timpul virajului.

Fig. 9.8. Screper cu elevator

Fig. 9.9. Autoscreper cu elevator cu cupa plină în timpul virajului

Elevatorul este format din braţ, două lanţuri pe care se fixează racleţii, mecanism de
acţionare cu motor hidraulic rotativ, reductor, roţi de lanţ motoare şi role de întindere a lanţului. Pentru
descărcarea cupei se prevede un perete posterior mobil şi o trapă în partea inferioară a cupei, care se
retrage în faza de descărcare.

În figura 9.10 se prezintă schema unui screper tractat cu oblon, cu descărcare forţată şi cu
mecanism de manevrare a cupei cu cilindri hidraulici şi sistem de bare articulate. Mecanismul de
manevrare a oblonului este compus din cilindru hidraulic, pârghie, rolă de cablu şi un cablu cu un capăt
fixat la oblon şi celălalt capăt fixat la cadrul principal. Screperele tractate au o construcţie simplă, sunt
mai ieftine, dar productivitatea este mai mică decât la cele cu mecanism propriu de deplasare.
 Fig. 9.10. Screper tractat cu oblon - descărcare forţată, mecanism de manevrare a cupei cu cilindri
hidraulici şi sistem de bare articulate

La autoscrepere se utilizează frecvent mecanisme de deplasare cu transmisie hidromecanică cu

convertizor hidraulic de cuplu şi cutie de viteze cu ambreiaje multidisc, care asigură schimbarea
vitezelor în sarcină. O astfel de transmisie se prezintă în figura 9.11.

Fig. 9.11. Autoscreper - mecanisme de deplasare cu transmisie hidromecanică, cu convertizor hidraulic

de cuplu şi cutie de viteze cu ambreiaje multidisc
Calculul screperelor
 Determinarea rezistenţei la sǎpare ( Rs ) la screpere cu oblon

Rezistenţa maximǎ la sǎpare apare la sfârşitul umplerii cupei (fig.1).

W’

W”

H
α

Wp

c Wu Wf

Wt
N

Fig. 1

Cupa screperului este plinǎ cu pǎmânt, oblonul este puţin ridicat pentru a permite intrarea în
cupǎ a brazdei de pǎmânt, iar în faţa oblonului s-a format o prismǎ de pǎmânt, care este împinsǎ de
oblonul cupei. S-au adoptat notaţiile: c – grosimea brazdei, H –înǎlţimea coloanei de pǎmânt din cupǎ.

Rezistenţa la sǎpare Rst (componenta tangenţialǎ) se obţine prin însumarea mai multor
componente:

Rst =Wt + W f + W p + Wu (1)

în care Wt este rezistenţa la tǎierea pǎmântului, W f − rezistenţa datoritǎ frecǎrii între cuţitul cupei şi
teren, W p − rezistenţa datoritǎ frecǎrii între prisma de pamânt şi teren, Wu − rezistenţa la pǎtrunderea
brazdei de pǎmânt în cupǎ (rezistenţa la umplere).

 Rezistenţa la tǎierea pǎmântului se determinǎ cu relaţia:

Wt = Kt ⋅ F = Kt ⋅ b ⋅ c (2)

în care : Kt − rezistenţa specificǎ la tǎiere, în N/m2; b – laţimea brazdei; c – grosimea brazdei; F = bc

- aria secţiunii brazdei

 Rezistenţa datoritǎ frecǎrii între cuţitul cupei şi teren se determinǎ cu relaţia:

 W f = µ1 N = µ1ψWt (3)

în care : µ1 − coeficient de frecare între cuţit şi teren; N= ψ ⋅ Wt - reacţiunea normalǎ asupra cuţitului;
ψ =0, 2...0, 25

 Rezistenţa datoritǎ frecǎrii între prisma de pǎmânt şi teren se determinǎ cu relaţia:

W=
p V p ⋅ γ pa ⋅µ 2 (4)

în care : V p − volumul prismei de pǎmânt din faţa lamei; γ pa − greutatea specificǎ a pǎmântului afânat;
µ 2 − coeficient de frecare între prismǎ pǎmânt şi teren.
Determinǎrile experimentae au certificat cǎ volumul prismei de pǎmânt din faţa oblonului
reprezintǎ cca 0,1...0, 25 din capacitatea cupei.
 Pentru determinarea rezistenţei la umplerea cupei se ţine seama de greutatea coloanei de
pǎmânt care intrǎ în cupǎ, de frecarea dintre pǎmântul ce intrǎ în cupǎ şi pǎmântul aflat deja în cupǎ,
precum şi de schimbarea direcţiei de deplasare a pǎmântului la intrarea în cupǎ ( α ). Se obţine :

=
Wu (W ′ + W ′′)eµα (5)

în care : W ′ − greutatea coloanei de material ce se opune pǎtrunderii brazdei în interiorul cupei; W ′′ −

forţa de frecare între coloana de pǎmânt ce pǎtrunde în cupǎ şi restul pǎmântului din cupǎ; α − unghiul
de schimbare a direcţiei brazdei la pǎtrunderea în cupǎ; µ – coeficient de frecare echivalent la intrarea
brazdei în cupǎ.

Experimental s-au determinat urmǎtoarele valori pentru expresia e µα :

- nisipuri : 1, 45...1,85 ;
- argile: 1,15...1, 25

Componentele W ′, W ′′ se determina cu relaţiile :

W ′ = γ pa Hcb (6)

γ pa H ⋅ H
′′ 2 N1µ=
W= 3 2 b ⋅µ=
3 bH γ pa µ3
2 (7)
2

în care: b – lǎţimea brazdei egalǎ cu lǎţimea de tǎiere a cupei, µ3 − coeficient de frecare complexǎ între
coloana de pǎmânt ce intrǎ în cupǎ şi restul pǎmântului aflat în cupǎ, N1 - forţa de apǎsare a pǎmântului
din cupǎ asupra coloanei de pǎmânt ce intrǎ în cupǎ –se determinǎ cf. diagramei presiunilor (fig. 2).

Se considerǎ cǎ presiunea pǎmântului din cupǎ asupra coloanei centrale este nulǎ la partea
superioarǎ a acesteia şi eagalǎ cu γ pa ⋅ H la partea inferioarǎ (la baza coloanei).
 W’

W”
H

γpa H c

Fig. 2

Rezistenţa Wu are o pondere mare la screperele cu oblon la sfârşitul umplerii cupei. De

aceea, la autoscreperele cu oblon, se recurge la un tractor împingǎtor pentru ultima perioadã a umplerii
cupei. Soluţia e economicǎ pentru distanţe de transport relativ mari, când un tractor ajutǎtor poate
deservi 5- 6 screpere, iar cheltuielile suplimentare cu tractorul sunt compensate de reducerea greutǎţii şi
a puterii motorului la autoscrepere. Pentru distanţe mici de transport, soluţia cu tractor ajutǎtor nu mai
este economicã, dar poate fi avantajoasǎ, din punct de vedere economic, utilizarea unui autoscreper cu
elevator.

 Forţele ce acţioneazǎ asupra autoscreperului cu oblon la sfârşitul săpării

În figura 3 se indicǎ forţele ce acţioneazǎ asupra unui autoscreper cu oblon cu toate roţile
motoare la sfârşitul sǎpǎrii, ţinând seama de acţiunea tractorului ajutǎtor asupra tamponului din spate al
maşinii şi de faptul cǎ se comandǎ scoaterea cuţitului cupei din pǎmânt.

Notaţiile au urmǎtoarele semnificaţii:

FpA , FpB – forţe tangenţiale date de sistemul de acţionare la roţile motoare ale punţii faţǎ şi spate;
WdA , WdB – rezistenţe la rulare la roţile faţǎ şi spate
RA , RB – reacţiuni normale la roţile faţǎ şi spate
Gs + p – greutatea autoscreperului şi a pǎmântului din cupǎ

Ti – forţa de împingere a tractorului ajutǎtor

Rt , Rn – componenta tangenţialǎ , respectiv normalǎ, a reacţiunii pǎmântului asupra cuţitului
L – ampatamentul
c – grosimea brazdei.
 Ti
Gs+p
FpA A
B
WdA
c Rt FpB WdB
RA
Rn RB
L

Fig. 3

Punând condiţia de echilibru a autoscreperului se obţine sistemul de ecuaţii:

∑ x =0 → FpA − WdA + FpB − WdB − Rt + Ti =0


∑ z =0 → RA − Rn + RB − Gs + p =0 (8)

∑ M B = 0 → Gs + p rc + p + Rn rn + Ti ri − ( FpA − WdA ) ⋅ c − RA ⋅ L = 0

în care rc + p , rn , ri sunt distanţele de la punctul B la direcţiile forţelor Gs + p , Rn , respectiv Ti .

Rezistenţele la rulare se determinǎ în funcţie de reacţiunile normale la roţi:

WdA= fRA ; WdB= f ⋅ RB (9)

în care f este coeficientul de rezistenţǎ la rulare.

Componenta normala Rn a reacţiunii pǎmântului la cuţitul cupei se estimeazǎ în funcţie de

componenta tangenţialǎ Rt , ţinând seama cǎ se scoate cuţitul cupei din pǎmânt:

Rn = ψ ⋅ Rt → ψ =0,45 la sfârşitul sǎpǎrii (10)

La rezolvarea sistemului (8) pot apǎrea urmǎtoarele situaţii:

a) Determinarea grosimii brazdei, c

Se cunoaşte tractorul ajutǎtor şi, ca urmare, şi forţa maximǎ de împingere Ti .

Considerând roţile motoare la limita de aderenţǎ, se obţin relaţiile:

TA =FpA
max − W =µ R ; T =F max − W
dA a A B pB dB =µ a ⋅ RB (11)
în care µ a este coeficientul de aderenţǎ între roţi şi teren, care depinde de natura şi starea terenului, de
construcţia pneurilor şi presiunea din pneuri, TA , TB – forţe motoare maxime la roţi la limita de
aderenţǎ.

Rezolvând sistemul de ecuaţii (8) în acest caz, se determinǎ necunoscutele Rt , RA , RB şi

cunoscând Rt se poate calcula grosimea maximǎ a brazdei pentru diferite categorii de pǎmânt, utilizând
relaţiile (1) - (7).

b) Alegerea tractorului ajutǎtor, prin Ti

Se cunoaşte grosimea brazdei şi categoria pǎmântului şi se determinǎ rezistenţa la sǎpare la

sfârşitul umplerii cupei ( Rt = Rst ).

Considerând roţile motoare la limita de aderenţǎ, se obţin relaţiile (11) şi, rezolvând sistemul (8)
în acest caz, se determinǎ necunoscutele RA , RB , Ti .

În continuare se alege tractorul ajutǎtor astfel încât sǎ realizeze forţa de împigere calculatǎ.

c). Verificarea la aderenţǎ într-o situaţie datǎ (se cunoaşte categoria pǎmântului şi grosimea
brazdei, precum şi tractorul ajutǎtor).

Pentru autoscreperul cu toate roţile motoare, din primele douǎ ecuaţii ale sistemului (8) se
determinǎ suma forţelor motoare TA + TB şi RA + RB , iar apoi se face verificarea la aderenţǎ cu relaţia :
TA + TB ≤ µ a ( RA + RB ) (12)
Pentru autoscreperul cu un singur motor, se rezolvǎ sistemul (8) şi se determinǎ necunoscutele
FpA , RA , RB . În continuare se face verificarea la aderenţǎ cu relaţia:
TA = FpA − fRA ≤ µa RA (13)
Puterea necesarǎ la sfârşitul sǎpǎrii, N s , se determinǎ cu relaţia :

( FpA + FpB ) ⋅ vs
Ns = (14)
1000ηt
în care vs este viteza de sǎpare, în m/s, ηt − randamentul total al transmisiei de la motorul diesel la
roţile motoare, iar N s se exprimǎ în kW , iar FpA , FpB în N.

 Calculul mecanismului de ridicare a cupei

Cazul cel mai defavorabil este la sfârşitul umplerii cupei, când Rt , Rn sunt maxime, se
acţioneazǎ cu tractorul ajutǎtor cu forţa Ti , puntea spate nu este punte motoare şi se încearcǎ scoaterea
cupei din pǎmânt cu ajutorul mecanismului de ridicare ( Rn ≈ 0, 45 Rs ) .
Forţele Rs , Rn , Ti , RB , WdB , Gs′ + p se considerǎ cunoscute, fiind determinate din rezolvarea
sistemului (8) pentru cazul dat.
 Schema de calcul se indicǎ în figura 4, în care Sr este forţa în cilindrii hidraulici ai
mecanismului de ridicare a cupei (sau forţa în tijele mecanismului de ridicare a cupei la varianta cu
cilindrii hidraulici şi bare articulate), Gs' + p -greutatea pǎmântului, a cupei şi a pǎrţii din spate a maşinii,
X C , ZC – reacţiunile în articulaţia dintre cadrul principal şi cupǎ.

Sr

Fig. 4
Din condiţia de echilibru a cupei, scriind ecuaţia momentelor forţelor faţǎ de articulaţia C, se
determinǎ forţa necesarǎ pentru ridicarea cupei, Sr :
Rs rR + Rn rn + RB rB + Ti ri + Gs′ + p rs + p + WdB rW
∑ cM = 0 → S r =
rs
(15)

în care rR , rn , rB , ri , rs + p , rW , rS sunt distanţele de la articulaţia C la direcţiile forţelor Rs , Rn , RB , Ti , Gs' + p

respectiv Sr .
Cursa necesarǎ a cilindrilor mecanismului de ridicare a cupei se determinǎ grafic, considerând
poziţia limitǎ inferioarǎ (la adâncimea maximǎ de sǎpare) şi poziţia limitǎ superioarǎ a cupei (în timpul
transportului). Cunoscând forţa necesarǎ şi cursa necesarǎ, se aleg cilindrii hidraulici ai mecanismului
de manevrare a cupei.

 Calculul mecanismului de manevrare a oblonului

Calculul mecanismului de manevrare a oblonului se realizeazǎ în funcţie de varianta constructivǎ
adoptatǎ.
a) Acţionarea directǎ a oblonului de cǎtre cilindrii hidraulici fixaţi pe pereţii laterali ai cupei
(fig.5)
P1

GO O

GpO

Fig. 5
 Forţa din cilindrii de manevrare a oblonului, se determinǎ la ridicarea oblonului, din ecuaţia de
momente a oblonului în raport cu articulaţia O dintre oblon şi pereţii laterali ai cupei:
G0 r0 + G p rp
∑ M 0 =0 → P1 = r 0 0 (16)
p1
în care: G0 − greutatea oblonului, G p0 − greutatea pǎmântului aderent la oblon care acţioneazǎ asupra
acestuia, P1 – forţa din cilindrii hidraulici pentru manevrarea oblonului, rO , rpO , rp1 – distanţe de la
articulaţia O la direcţiile forţelor GO , G pO , respectiv P1 .

b) Acţionarea oblonului cu mecanism cu pârghie şi tijǎ fixate pe cadrul screperului (fig. 6)

Calculul forţei din cilindrul hidraulic al mecanismului de manevrare a oblonului se face în douǎ
etape. În prima etapǎ, se izoleazǎ oblonul şi, din ecuaţia de momente faţǎ de articulaţia O a oblonului,
la cupǎ de determinǎ forţa P ' din tije:
G0 r0 + G p 0 rp 0
∑ M 0 =0 → P′ = r (17)
p′

în care rp' este distanţa de la articulaţia O la direcţia forţei P ' din tije.

P1

O1

a P’

P’

GO O
b

GpO

Fig. 6

În etapa a doua, se izoleazǎ pârghia şi, din ecuaţia de momente faţǎ de articulaţia O 1 a pârghiei
la cadrul screperului, se determinǎ forţa P1 din cilindrul de manevrare a oblonului:
P′ ⋅ a
∑ M O1 = 0 → P1 = b (18)

în care a, b sunt distanţele de la articulaţia O 1 la direcţiile forţelor P ' , respectiv P1 .

 Aceasta variantǎ are avantajul cǎ cilindrii sunt mai protejaţi, fiind montaţi într-o zonǎ în care nu
pǎtrunde pǎmântul, precum şi faptul cǎ, la ridicarea oblonului, presiunea uleiului hidraulic acţioneazǎ
pe faţa mare a pistonului, realizând o forţǎ mai mare.

c) Acţionarea oblonului cu mecanism cu pârghie şi cablu fixate pe cadrul screperului (articulaţiile

O 1 , O 2 , O 3 sunt pe cadrul screperului - fig. 7)

Fig. 7
Şi în acest caz, calculul forţei din cilindrul hidraulic al mecanismului de manevrare a oblonului
se face în douǎ etape.
În prima etapǎ, se izoleazǎ oblonul şi, din ecuaţia de momente faţǎ de articulaţia O a oblonului
la cupǎ, se determinǎ forţa S ' din cablu:
G0 r0 + G p 0 rp 0
∑ M o =0 → S ′ = r (19)
S′
în care rs' este distanţa de la articulaţia O la direcţia forţei S ' .
În etapa a doua, se izoleazǎ pârghia şi, din ecuaţia de momente faţǎ de articulaţia O 1 a pârghiei
la cadrul screperului, se determinaǎ forţa P1 din cilindrul de manevrare a oblonului:
S ⋅a
∑ M 01 =0 → P1 = b (17)
în care S reprezintǎ rezultanta forţelor din cele douǎ ramuri ale cablului (fig. 7).
Aceastǎ variantǎ are avantajul cǎ se reduce cursa necesarǎ a cilindrului hidraulic al
mecanismului de manevrare a oblonului.
În toate variantele, trebuie determinate grafic şi cursa necesarǎ a cilindrilor hidraulici,
considerând poziţia de închidere completǎ a oblonului, precum şi poziţia de descǎrcare a cupei, în care
oblonul este ridicat la înǎlţimea maximǎ.