TERORISMUL RELIGIOS

Dinu Andreea
Grupa: SSL III
Profesor: Dragoș Petrescu
Emergența terorismului
 Introducere

Prin terorism, ca manieră de acţiune, se poate subînţelege exercitarea terorii, el desemnând

acţiuni care au scopul de a produce un sentiment de frică intensă, prevestitoare a unui rău

premergător actelor de intimidare în toate formele sale. Noţiunea de terorism se poate interpreta

că fiind „acte de natură să provoace sentimentul de teamă, de un rău oarecare, acte care apar că

intimidări din toate punctele de vedere“, sau o metodă de a guverna masele de oameni şi de a

marginaliza acţiunea membrilor săi prin intermediul unei constrângeri de natură psihologică ori

intimidare criminal .

Principala modificare ce se poate surprinde, în ultimul timp, în privinţa terorismului mondial,

este o transfigurare a motivaţiei acţiunilor teroriste, schimbare ce a reprezentat pilonul de baza

ale celorlalte modificări ale hegemoniei teroriste. Vorbim, aşadar, despre schimbarea asupra

structurilor organizaţionale teroriste, dar şi de modificarea în plan operaţional ale acestora, având

repercusiuni nefaste asupra pericolelor atentatelor teroriste. Concret, finalul secolului XX a

modificat aspectul ideologic şi etnic al terorismului către o orientare religioasă a acestuia,

terorismul din ziua de azi neavând o orientare certă, fie această de extremă dreapta sau stânga. 
 CAPITOLUL I

ÎNȚELEGEREA ISLAMULUI

Ce este Islamul

Islamul înseamnă supunere totală față de Allah Preaînaltul, creatorul tuturor lucrurilor,

supunerea numai față de El, Unicul. Este Religia toleranței și a păcii. Islamul este Religia prin

care se găsește mulțumirea sufletească și pacea spirituală, aceasta reprezină mila și compasiunea.

Aceasta este în esență Religia dragostei, a iubirii binelui pentru alții, care nu cunoaște confuzie

sau ambiguitate, este reprezentată în special de unitate referindu-se la omenire ca la un întreg.

Islamul cuprinde un anumit număr de acte de adorare, dintre care unele sunt verbale, altele fizice,

iar altele sunt interioare. Toate aceste acte de adorare joacă un rol deosebit de important atât în

definirea modului de a fi al altcuiva și în purificarea sufletului său, cât și în menținerea integrării

și unității societății musulmane.

Stâlpii de bază ai Religiei Islamice sunt:

1. Mărturisirea de credință (Sheheda) – “Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah

și că Mohammed este Mesagerul Său.” Prin această mărturisire o persoană devine

musulmană. Prima parte a mărturisirii semnifică că Allah este Creatorul a tot ce există,
 este Stăpânul a tot ceea ce există și Atotștiutorul tuturor lucrurilor și că este singurul

demn de adorare.

A doua parte a mărturisirii semnifică Să-L urmeze pe Mesager (pacea și binecuvântările

lui Allah să fie asupra lui) în tot ceea ce a cerut, a crede tot ce a spus. Abținerea de la

ceea ce a interzis și de la tot ce ne-a avertizat în prealabil, închinarea lui Allah

Atotputernicul numai în modul stabilit de Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui

Allah să fie asupra lui).

2. Rugăciunea (As-Salat) – reprezintă modalitateaprin care robul lui Allah păstrează

legătura dintre el/ea și Domnul său/ei. Sunt câteva rugăciuni care trebuiesc efectuate

zilnic. Bărbații trebuie să le ef ctueze în masjid (moschee), cu excepția cazului în care au

motiv valide pentru a nu face acest lucru. Astfel, musulmanii ajung să se cunoască unii

pe alții, iar lanțurile iubirii și ale unității care îi leagă între ei sunt clădite, menținute și

solidificate. Ei ajung să cunoască situația fraților lor musulmani zi de zi. Dacă cineva nu

este prezent la Rugăciunea zilnică și se bănuiește că este bolnav, ceilalți musulmani merg

să îl viziteze, iar dacă simt că actele lui de adoră slăbesc, îl sfătuiesc pe acest lucru. care

Toate diferențiale sociale, de clasă, rasă și de națiune dispar în acest mod. Musulmanii se

adună în rânduri, stând unii lângă alții, toți îndreptându-și fețele spre același loc (Mecca),

toți în același timp. Toate se realizează în mod egal în ceea ce privește supunerea lor față

de Allah Preaînaltul, atunci când stau în picioare în fața Lui, Unicul.

3. Dania obligatorie (Az-Zakat) – reprezintă un anumit procentaj din avere dăruit de către

cei mai bogați fraților și surorilor mai puțini bogați. Scopul acestei obligații este de a

reînvia sprijinul mutual și social printre musulmani, ca și de a eradică sărăcia și de a pune

capăt pericolelor care rezultă din aceasta. Prin ea, inimile celor bogați sunt curățate de
 lăcomie, iar inimile celor săraci sunt curățate de sentimentele de ură și gelozie pe care le

pot simți față de cei bogați. Ei îi văd pe cei mai bogați oferind din averea pe care Allah

Preaînaltul le-a dat-o, fiind astfel grijă de nevoile lor și cheltuind bani pentru ei.

4. Postul din luna Ramadan (As-Siyam) – de la răsăritul și până la apusul soarelui,

musulmanii trebuie să abțină de la orice care poate strica Postul până atunci când își

întrerup Postul, este vorba de mâncare, apă sau alte dorințe sexuale. Reprezintă un act de

adorare în Islam, lucru certificat și de celelalte religii existente înaintea Islamului.

5. Pelerinajul la Mecca (Al-Hajj) - este reuniunea Islamică de cea mai mare amploare.

Musulmanii din întreaga lume se adună în același loc și în aceiași perioadă, rugându-se

aceluiași Domn, purtând același tip de haine și executând aceleași ritualuri. Nu există

nicio diferență între bogați și săraci, nobili și oameni de rând, albi și negri, arabi și

nearabi; cu toții sun egali în fața lui Allah, Atotputernicul. Nu există nicio diferență între

ei, cu excepția pietății (taqwa). Hajj-ul este un eveniment care încurajează fraternitatea

între toți musulmani, ca și uniunea tuturor speranțelor și sentimentelor lor.

Răspândirea islamului s-a realizat după două modele. În unele cazuri, contactul dintre Islam şi

alte culturi s-a realizat pe cale armată, cu toate că religia musulmană era tolerantă cu alte

credinţe. Foarte rar musulmanii forţau oamenii să se convertească. Binecunoscutul jihad, sau

război sfânt, descris de către profetul Mahomed era folosit în principal în apărarea credinţei. Cu

toate acestea, de multe ori se profita de  cucerirea din punct de vedere teritorial şi politic şi

poporul respectiv era convertit. Dar în general, convertirea era una spontană. Oamenii aflau

despre învăţătura musulmană prin comerţ şi activitate misionară. Religia era în mod clar una

atractivă, prezentând oamenilor mai degrabă un set de sfaturi pentru o viaţă frumoasă, aici pe

pământ, şi nu ce ar trebui să facă sau nu pentru a avea o viaţă frumoasă după moarte. Având în
vedere că prăbuşirea Imperiului Roman a lăsat dezordine în statele din estul Mediteranei, şi o

confuzie totală printre creştini şi evrei, inspirat de divinitate, Mahomed a dorit reorganizarea

culturii arabe, dar a şi oferit o religie care dorea să perfecţioneze gândirea credinţelor deja

existente. Islamul era un sistem monoteist riguros, care oferea anumite principii ce urmau să

salveze lumea arabă.

Însemnătatea religiei pentru teroriști

Terorismul religios este un tip de violență politică motivată de credința absolută că o putere

din altă lume a sancționat și a comandat violența teroristă pentru gloria mai mare a credinței.

Faptele comise în numele credinței vor fi iertate de puterea celuilalt și probabil recompensate

într-o viață de apoi. În esență, credința religioasă a fiecăruia legitimează violența atâta timp cât o

astfel de violență este o expresie a voinței zeității.

Majoritatea religiilor majore, în special creștinismul, islamul, iudaismul și hinduismul au

adepți extremiști, dintre care unii s-au angajat în violențe teroriste. Religiile și cultele mai mici

au adepți similari. Printre principiile omniprezente se numără convingerile că își apără credința

de atacul necredincioșilor sau că credința lor, de necontestat și un principiu de îndrumare

universal, trebuie avansată pentru mântuirea credincioșilor. Aceste principii se manifestă în

diferite moduri și în diferite grade de către extremiștii religioși, dar sunt, de obicei, la baza

sistemului de credințe. Din perspectiva radicalilor religioși din Orientul Mijlociu, violența făcută

în numele lui Dumnezeu este un comportament perfect rațional, deoarece Dumnezeu este de

partea lor. Multe dintre locurile sfinte din regiune sunt sacre pentru mai multe credințe, cum ar fi

Ierusalimul, unde există o convergență a revendicărilor între musulmani, evrei și creștini. Când
apar aceste convergențe, unii extremiști cred că afirmațiile altor credințe sunt inerent blasfeme.

Din cauza acestui tip de adevăr incontestabil, unii extremiști cred că Dumnezeu dorește ca

necredincioșii să fie alungați din locurile sacre sau să li se interzică altfel legitimarea pretențiilor.

Mujahidinii sunt luptători islamici care au jurat să ia armele pentru a apăra credința. Ei tind să

fie credincioși în interpretările fundamentaliste ale Islamului care și-au definit jihadul, sau lupta

personală, ca fiind o luptă și moarte în numele credinței. Conceptualizarea modernă a

mujahidinilor a început în timpul războiului sovietic din Afganistan, care datează de la invazia

sovietică a țării în decembrie 1979 până la retragerea sa în februarie 1989. Deși mai multe

grupări rebele afgane (în mare parte etnice) au luptat cu sovieticii, denumiți în mod colectiv ei

înșiși drept mujahideen. Pentru ei, războiul lor de rezistență a fost un jihad sfânt. În mod

semnificativ, voluntarii musulmani din întreaga lume au slujit alături de ei. Acești arabi afgani

au jucat un rol important în răspândirea ideologiei jihadi moderne în lumea musulmană.

Motivele pentru preluarea armelor ca jihadi0 variază. Unii recruți răspund cererilor de război

sfânt din partea erudiților religioși care ar putea declara, de exemplu, că Islamul este reprimat de

Occident. Alții răspund la amenințări clare și identificabile pentru poporul sau țara lor, cum ar fi

invazia sovietică din Afganistan, ocupația Irakului condusă de SUA sau ocupația israeliană a

Gaza și a Cisiordaniei. Alții se pot alătura în numele cauzei altor musulmani, cum ar fi

războaiele purtate de musulmanii bosniaci sau de rebelii algerieni. Indiferent de evenimentul

precipitat, mujahidinii se caracterizează prin credința lor în mai multe valori de bază.

Ideologia mujahidinilor moderni necesită sacrificii altruiste în apărarea credinței. Acceptarea

titlului de mujahideen înseamnă că trebuie să trăiești, să lupți și să mori în conformitate cu

învățăturile religioase. Mujahidinii cred în inevitabilitatea victoriei; deoarece cauza este purtată

în numele credinței și în numele lui Dumnezeu, atât credința, cât și Dumnezeu vor birui. În
această apărare a credinței, încercările și încercările ar trebui suportate fără să se plângă,

deoarece durerea suferită în această lume va fi răsplătită după moartea în paradis. Dacă cineva

trăiește o viață dreaptă și sfântă, de exemplu, ascultând de interdicțiile morale ale Coranului, se

poate bucura de aceste plăceri interzise în viața de apoi. Așa cum a fost aplicat de mujahideen,

ideologia defensivă a jihadului susține că atunci când cineva apără credința împotriva celor

necredincioși, moartea este martiriu, iar prin moarte este asigurat paradisul.

CAPITOLUL II
ORGANIZAȚIE TERORISTĂ

AL QAEDA

Orientarea religioasă a Al Qaeda este o reflectare a punctului de vedere sectar al lui Osama bin

Laden. Viziunea asupra lumii a lui Bin Laden a fost creată prin expunerea sa la rezistența armată

motivată de Islam. Când era băiat, el a moștenit între 20 și 80 de milioane de dolari, cu estimări

de până la 300 de milioane de dolari, de la tatăl său. Când sovieticii au invadat Afganistanul în

1979, bin Laden s-a alăturat în cele din urmă cu mii de alți musulmani non-afgani care au

călătorit la Peshawar, Pakistan, pentru a se pregăti să ia jihad. Cu toate acestea, principala sa

contribuție la războiul sfânt a fost să solicite contribuții financiare și materiale (surse militare)

din surse arabe bogate. Se pare că a excelat la acest lucru. Ultima etapă a călătoriei sale către

terorismul islamic internațional a avut loc atunci când el și mii de alți veterani afgani, arabii

afgani, s-au întors în țările lor pentru a continua lupta lor în numele Islamului. Începând din

1986, bin Laden a organizat o tabără de antrenament care a crescut în 1988 în grupul Al Qaeda.
În timp ce se afla în țara sa natală, Arabia Saudită, bin Laden „s-a înfuriat când regele Fahd a

lăsat forțele americane, trupele creștine și evreiești, să ducă războiul Golfului Persic din solul

saudit în 1991.

După războiul din Golf, bin Laden și un Al Qaeda s-au mutat în noua sa casă din Sudan timp

de 5 ani. Acolo, rețeaua Al Qaeda a început să se transforme într-o bază financiară și de formare

auto-susținută pentru promulgarea jihadului. Bin Laden și adepții săi au configurat rețeaua Al

Qaeda cu un scop subiacent: „lansarea și conducerea unui război sfânt împotriva necredincioșilor

occidentali pe care acum îi putea vedea tabărați în patria sa, lângă cele mai sfinte sanctuare din

lumea musulmană. Al Qaeda care a inspirat revoluționarii fundamentalisti islamici și teroriștii

din mai multe țări. A devenit o sursă semnificativă de finanțare și instruire pentru mii de jihadi.

Rețeaua este în esență un catalizator nestatal pentru radicalismul și violența religioasă

transnațională. Când Al Qaeda s-a mutat în Afganistan, reputația sa de centru financiar și de

instruire a atras numeroși recruți noi și a dus la crearea unei rețele libere de celule și dormitoare

în zeci de țări. În mod semnificativ, grupurile islamice radicale supraterane cu legături cu Al

Qaeda, cum ar fi Abu Sayyaf în Filipine și Jihadul Laskar (Miliția Războiului Sfânt) din

Indonezia, au luat rădăcini în unele națiuni și au contestat autoritatea prin acte de terorism.

Spionul terorist

Aimen Dean a crescut în Arabia Sauditä, acesta fiind sel mai mic dintre cei șase frați. La

vârsta de 13 ani și pierde ambii părinți. Tatäl a murit într-un accident de circulație, iar mama din

cauza unui anevrism cerebral. La scurt timp după ce au murit, în 1992, a început războiul

bosniac. Știrile de seară au detaliat atrocitățile comise împotriva musulmanilor, färă apărare iar
ziarele au lăudat vitejia bărbaților saudiți care au plecat să lupte alături de ei. Fratele său cel

mare le-a ținut prelegeri despre importanța luptei pentru apărarea islamică și când acesta a aflat

că un prieten din copilărie a decis s se alăture, mujahidinilor bosniaci, a simțit ca și cum destinul

i se arată.

A avut parte de o instruire puternică. A trecut de la un tocilar çărturar care trăia într-un stat

conservator în doar câteva săptămâni la tabăra de antrenament în munți, tinând primul său AK-

47.

A devenit un jihadist angajat, fiind foarte implicat find dispus să-și dea viața în orice moment

pentru cauză. În mintea avea numai gândul "aceasta ar putea fi ziua în care trec în fericirea

etemă".

În urma unui interviu, acesta susține că Bosnia a fost ca o bază școlară pentru mulți lideri

talentați ai Al Qaeda. Khalid Sheikh Mohamed, cel care a fost acuzat de structurarea atacului

terorist de la 11 septembrie, consideră Aimen Dean că se afla în Bosnia pentru recrutarea

talentelor pentru următoarele atacuri. Acesta s-a întâlnit cu Khalid la o nuntă, loc în care au avut

o conversație în care Khalid spunea: “ Ei bine, războiul bosniac pare să se încheie aici, că știi că

sfârșitul este la vedere, dar ce se va întâmpla după război? Întrebarea este dacă vom merge pe

glob de la o bătălie fără speranță la alta, încercând să salvăm o populație musulmană până când

altcineva, și apoi altcineva să vină și să câștige recompensa ? ", acestea însemnând trecerea de la

jihad,  la un instrument de apărare a populațiilor musulmane de la frontiere la un instrument de

doborâre a regimurilor și de a lupta cu un război terorist.

Acesta fost invitat la Kandahar pentru a jura credință, întâlnindu-se mai apoi cu Osama bin

Laden față în față. Osama în acel moment a susținut că jihadul nu va începe cu el și nici nu se va

termina cu el. Aimen a depus jurământul, acesta fiind: “„Îți dau credință să lupți alături de tine în

vremuri bune și în vremuri rele și să lupți cu jihadul împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și să-mi

asculți comandanții”. Acest jurământ se realizează  lângă el pe podea cu o mână pe o copie a

Coranului spunând acele cuvinte, aproape genunchii atingându-se practic.

Din ce spune Dean, nu există radicaliare, anumiți oameni au nevoie de ani să fie convinși că

vin la jihad, alții au nevoie doar de câteva minute. “: Toți își doresc martiriul și răscumpărarea și

în diferite grade. Unii oameni vor veni la tine și îți vor spune că știi că sunt foarte obosit, vreau

să fiu martirizat cât mai curând posibil. Și unii oameni vor veni la voi și vă vor spune că vreau să

fiu martirizat, dar nu înainte de a da dușmanilor lui Dumnezeu iadul de pe acest pământ. Vreau

să trăiesc cât mai mult timp pentru a le oferi cât mai mult iad și apoi scoși de ei”, prin acestea

susținând că unii sunt doar sinucigași, iar alții doar doresc să omoare cu sânge rece.

. La 7 august 1998, ambasadele SUA la Nairobi, Kenya și Dar es Salaam, Tanzania, au fost

bombardate de teroriști, lăsând 258 de oameni morți și peste 5.000 de răniți. În urma acestui atac,

Aimen Dean a realizat că locul său nu mai este acolo și a încercat să ceară o explicație religioasă

despre morțile oamenilor nevinovați pe langă cele vizate, întrebându-l pe Abdullah al Mohaja:

„Nu am îndoieli sau altceva, dar poți să mă luminezi despre justificările religioase pentru

atacarea unei ambasade aparținând inamicul, da, dar în același timp faptul că este înconjurat de

daune colaterale potențial imense? " , în urma acestei întrebări primind răspunsul: „Ei bine, uite,

există o fatwa emisă în secolul al XIII-lea [Link]. în întreaga lume musulmană, care legitimează

atacul unui inamic chiar dacă înseamnă că există morți civili, deoarece inamicul îi folosește ca

scut uman” ; „Această fatwa este cuprinzătoare, ne oferă justificare și nu există nicio îndoială cu

privire la legalitatea a ceea ce am făcut”.

 În urma acestei discuții el știa sigur că trebuia să plece și avea și o motivare sigură, să se

trateze având niște probleme de sănătate, vrând să se asundă cât putea de mult imediat cum pleca

de frații lui din Al Qaeda.

La aterizarea pe aeroportul din Qatar a fost abordat de către MI6 care i-a propus să se întoarcă

și să le ofere informații, astfel că, în 11 zile acesta era înapoi. Informațiile nu le putea transmitea

decât față în față, deoarece altfel risca expunerea. A avut un episod în sala de mese în care era

pus sub un test, a intrat cineva în acea cantină și s-a trezit cu pistolul în spatele capului. El și-a

adus aminte că la început i-au învățat că aleg aleatoriu câteodată “frați” să testeze loialitate. Nu a

arătat vreo emoție, iar în momentul când cel cu pistolul i-a zis : “știu pentru cine lucrezi de fapt”

a realizat că era doar un test, deoarece era deja mort spunându-i în față exact pentru cine lucrează

dacă știau cu adevărat ceva.

Acesta a informat MI6 cu privire la persoane, la ce se întâmplă în cadrul organizației teroriste

pentru ca aceștia să cunoască mai bine demersul și cum acționează aceasta. După cele șapte luni

de informare aceștia l-au întrebat dacă se mai întoarce în Afganistan pentru ei, răspunsul acestuia

fiind unul promt și afirmativ.

Acesta a mai delcarat : “Transmiterea informațiilor înapoi, acesta a fost obiectivul meu

principal, să colectez cât mai multe informații posibil - și nu a fost o sarcină ușoară, deoarece

trebuie să te bazezi în totalitate pe memoria ta. Nu poți scrie nimic. Totul trebuie păstrat în minte,

nicăieri altundeva ... Indiferent de îndoielile morale pe care le-am avut, îi am pe foștii tovarăși de

mulțumire pentru faptul că i-am îndepărtat de îndoielile morale pentru că cu cât văd mai mult

ceea ce plănuiau - de exemplu, am fost acolo practic când al-Qaeda construia primul lor

dispozitiv chimic funcțional și vorbea despre asta cu o astfel de veselie și o satisfacție

psihopatică atât de profundă ... - atunci când îți spui: „De ce am nelămuriri morale în privința

spionării băieților?” Orice fac ei este justificarea a ceea ce faci.

Dean spune că a stricat atacurile cu atentate sinucigașe și utilizarea otrăvurilor împotriva

civililor. De asemenea, el a reușit să predea serviciilor de informații britanice un dispozitiv

destinat să fie folosit pentru un atac chimic asupra metroului din New York. În acest caz,

adjunctul lui Osama Bin Laden, Ayman al-Zawahiri, a anulat atacul.

Una dintre celule solicita permisiunea lui al Zawahiri, ținta fiind metroul New-York-ului.

Acesta a refuzat declanșarea atacului : „Nu, nu o face pentru că represaliile ar putea scăpa de sub

control”.

Acest Aimen Dean a avut un rol foarte important după părerea mea pentru MI6, iar în

organizație a avut un rang destul de important având în vedere ușurința aflării planurilor. Acest

om, consider eu, că arată, prin decizia lui de a pleca că Al Qaeda este o organizație care la

rădăcini duce o luptă religioasă dar se pierde din esență în momentul în care dorește să ajungă la

un număr cât mai mare, fără să oberve că în esență au pierdut controlul, devenind și introducând

sinucigași, oameni care sunt doar niște asasini, neavâd un rost bine definit în viață, un țel, Religia

Islamică bazându-se pe iubire, iertare și mai ales pe faptul că nu trebuie să-ți ataci aproapele.

Aimen Dean a purtat această bătălile alături de Al Qaeda deoarece credea că sunt cu sufletul

pentru Allah și iau decizii ce afectează doar oameni vinovați de vătămarea musulmanilor, iar în

momentul în care și-a dat seama că aceștia sunt de un extremist ridicol, acesta a dus o luptă

împotriva lor, deoarece pe cât de crud poate să fie, fiindu-I testate de-a lungul timpului, pe atât

de milostiv, credincios și rational poate fii.

 Bibliografie

 [Link]

 [Link]

indrazneata-doi-agenti-israelieni-comanda-sua-doilea-din-qaeda-omorat-

[Link]

 [Link]

bombs-for-al-qaida

 [Link]