IMPORTANTA ACTIVITĂŢILOR PRACTICE IN DEZVOLTAREA COPIILOR PREŞCOLARI
Prof. DINICA ELENA RAMONA
Grădiniţa cu Program Normal Colonie Rm. Valcea
Activităţile practice activează toate simţurile, toate organele, toate funcţiile corpului şi ale spiritului
inventiv al copilului. Copilul îşi solicită spiritul inventiv atât când creează obiecte din imaginaţia sa sau
reproduce un model real, cât şi atunci când inventează mijloace de a ocoli dificultăţile tehnice pe care le
întâlneşte în realizarea unui obiect.
În educatia timpurie pe lângă activităţile practice obligatorii care sunt conduse de educatoare şi care
au obiective şi sarcini precise stabilite, copilul are posibilitatea să-şi manifeste creativitatea practică în
activităţile alese, când, la libera lui alegere poate realiza obiecte imaginate de el folosind tehnici de lucru
însuşite în activităţile comune şi folosind materialele de care are nevoie. În acest scop în zona de interes
„Arta” educatoarea pune la dispoziţia preşcolarilor o gamă largă de materiale din care copiii pot realiza
diverse obiecte. Pentru a stârni şi mai mult interesul copiilor se cere sprijinul acestora in procurarea acestora
şi anume: materiale din natură – frunze, crenguţe, pietricele, conuri, pene, flori, etc. ; materiale sintetice –
capace din plastic, fire de lână, polistiren expandat, hârtie creponată, staniol, globuri sparte, baloane, paste
făinoase, mărgele, etc.).
Tehnicilor de lucru folosite trebuie sa fie cât mai variate îi ajută pe copiii să-şi formeze deprinderi de
lucru pe care le vor folosi în clasele primare. La nivel preşcolar se pun bazele formării deprinderilor de lucru:
în hârtie – îndoire, pliere, decupare, lipire, asamblare, împletire şi ţesere; cu fire textile – împletire, înnodare,
şnuruire, tăiere şi lipire, rulare; cu materiale textile – decupare, lipire, împletire; înşirare; lucrări cu materiale
din natură în care se foloseşte decuparea, lipirea, asamblarea şi decorarea.
Cel mai important rol pe care îl au activităţile practice în dezvoltarea personalităţii copiilor este
dezvoltarea imaginaţiei şi implicit al creativităţii..
În aceste activităţi se foloseşte metoda brainstorming-ului, metodă de dezvoltare a creativităţii în
grup. Această metodă este nelipsită în activităţile practice. După ce se anunţă tema copiii sunt solicitaţi să
formuleze idei despre modul în care se poate realiza tema. Educatoarea poate aduce modele de lucrări
realizate cu tema respectivă, dar acestea sunt prezentate doar la începutul activităţii ca o sugestie a modului
de realizare a temei şi nu este lăsată lucrarea ca model de lucru pentru copii. Ei trebuie să lucreze după
propria imaginaţie. În timpul lucrului copiilor le pot fi sugerate unele tehnici de îmbinare a detaliilor şi este
mult mai productiv ca preşcolarii să fie lăsaţi să se consulte între ei, în acest fel dezvoltându-se spiritul de
cooperare.
Copiii timizi au ocazia să-şi exteriorizeze sentimentele, au ocazia să comunice cu colegii, să lucreze
în echipă cu alţi copii. Sunt copiii care la alte activităţi stau foarte tăcuţi şi nu dau răspunsuri decât atunci
când sunt numiţi, dar la activităţile practice în care are posibilitatea să se exprime prin obiectele realizate,
vorbesc în permanenţă; dau soluţii, pun întrebări, apreciază munca lor şi a colegilor.
Activităţile practice colective, pe grupe de lucru, au un rol deosebit de important în dezvoltarea
creativităţii copiilor, deoarece aceştia sunt puşi în situaţia de a face asociaţii de idei, să găsească cele mai
adecvate soluţii pentru realizarea temei, să găsească utilitate obiectului realizat şi de asemenea se formează
spiritul de competiţie între grupele de lucru. Pentru reuşita unei astfel de activităţi, grupurile de lucru se
compun din copii cu grad diferit de dezvoltare a deprinderilor practice. Nu se vor forma grupe numai din
copii foarte pricepuţi şi grupe de copiii mai puţin îndemânatici. Într-un grup de lucru mixt, copiii care
stăpânesc mai bine deprinderile de lucru îi vor ajuta pe ceilalţi pentru îndeplinirea sarcinilor. Astfel se
dezvoltă spiritul de ajutorare, de colegialitate, de încredere în forţele proprii.
Educaţia plastică şi activităţile practice au un rol deosebit în educaţia estetică a preşcolarilor. Aceste
două tipuri de activităţi se completează una cu cealaltă. De cele mai multe ori obiectele realizate de preşcolari
necesită decorare şi se folosesc tehnici specifice de lucru ale desenului sau picturii. Analizând lucrările copiii
apreciază în primul rând aspectul estetic al lucrărilor. Le place un anumit obiect deoarece este mai frumos şi
nu pentru că este corect realizat.
Aprecierile pozitive, încurajatoare, ale educatoarei îi stimulează pe toţi copiii în exprimarea liberă a
sentimentelor, a emoţiilor, a trăirilor prin obiectele realizate.
Expoziţiilor dau copiilor sentimentul de satisfacţie a lucrului bine făcut şi totodată le dau posibilitatea
să-şi aprecieze mai bine munca lor şi a colegilor.
Copiii sunt creativi din naştere, dar este datoria cadrului didactic să dirijeze şi să valorifice această
creativitate prin stimularea lor cu teme cât mai variate în care să folosească combinaţii de tehnici de lucru şi
materiale cât mai diversificate.
Bibliografie:
[Link],Stoleru,P.(1974) – Creativitatea – Cunoaşterea şi stimularea potenţialului
creativ (implicaţii practice, psihologice, psihoeducaţionale), Tipografia Universităţii,
Bucureşti;
[Link],L.;Păişi Lăzărescu, M. (2001) - Laborator preşcolar, Editura V& I Integral,
Bucureşti;
[Link],P.;Zlate,M.;Verza,E. (1992) - Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti;
[Link]ă,E. (2002) - Educarea creativităţii la vârsta preşcolară, Editura Aramis,Bucureşti.