O revizuire cuprinzătoare a proprietăților psihometrice ale testului de screening cu privire la abuzul de

droguri

Abstract

Acest articol analizează fiabilitatea și validitatea testului de screening cu privire la abuzul de droguri
(DAST). Fiabilitatea și validitatea versiunii adolescent a DAST sunt, de asemenea, revizuite. O examinare
aprofundata a literaturii de specialitate  a fost efectuata folosind bazele de date din anii 1982-2005 ale
Medline si PsychInfo. Toate articole care avea legatura cu fiabilitatea și validitatea DAST au fost
examinate. Publicațiile în care DAST a fost folosit ca un instrument de screening, dar nu a avut date
privind proprietățile psihometrice nu au fost incluse. Informații descriptive despre fiecare versiune a
testului, precum și discuția din literatura empirică care a explorat masuri de fiabilitate și valabilitate a
DAST, au fost incluse.  DAST tindea sa aiba niveluri de la moderat pana la ridicat de testare-retestare,
interitem, și item-total fiabilități.  DAST, de asemenea, tindea sa aiba un nivel moderat pana la un nivel
ridicat de valabilitate, sensibilitate și specificitate. În general, toate versiunile de DAST detin măsuri
satisfăcătoare de fiabilitate și valabilitate pentru a fi utilizate ca instrumente clinice sau de cercetare. Mai
mult, aceste teste sunt ușor de administrat și au fost folosite într-o varietate de populații. ( 2007 Elsevier
Inc. Toate drepturile rezervate)

Cuvinte cheie : evaluare, screening, valabilitate, fiabililitate, consum de droguri, factor de analiza

Introducere

Testul de screening privind abuzul de droguri reprezinta un auto-raport de masura a consumului de

substante problematice, care este folosit pentru screening clinic si tratament/ cercetare de evaluare
(Skinner, 1982). Raspunsurile la DAST sunt date ca itemi binari ( DA sau NU), fiecare fiind evaluat la un
punct, obtinand un scor total de la 0 la 28. Un scor de 6 este folosit in general pentru a indica o abuzul de
droguri sau o problema de dependenta. Textul complet este valabil online (Projectcork, 2005).

Testul DAST a fost dezvoltat si validat de Dr. Harvey A. Skinner la Addiction Research
Foundation, Toronto, Canada (acum Center for Addiction and Mental Health). Cele trei versiuni
(DAST-28, DAST-20 si DAST-10) detin licenta Dr. Harvey A. Skinner, dar sunt in general
disponibile in scopuri clinice, educationale cercetari non profit. Un proiect de manual si copii
ale DAST-20 si DAST-10 sunt disponibile. Itemi care includ DAST sunt modificari ale itemilor
care includ Testul Michigan de screening pentru alcolism. (MAST) ( Skinner, 1982). MAST este
un studio de auto-raport de consum problematic de alcool de 25 de itemi (Selzer 1971). Studiul
original de validare al DAST a utilizat o mostra de droguri/alcool asupra clientilor dependent cu
scopul : (1) de a determina itemi caracteristici si fiabilitatea scalei; (2) de a examina
dimensionalitatea itemilor DAST prin intermediul factorilor de analiza; (3) de a evalua “gradul
in care DAST este influentat de desirabilitatea sociala, negare si nepasarea fata de raspunsuri”;
(4) de a examina “corelatiile DAST cu caracterristicile demografice, frecventa consumului ilicit
de droguri si indicii psihopatologiei. ( Skinner, 1982)
DAST a fost utilizat pentru a evalua abuzul de droguri intr-o varietate de grupuri,
incluzand persoane cu dependent de alcool sau droguri. (Gavin, Ross, & Skinner, 1989; Skinner,
1982), pacienti psihiatrici sau ambulatorii (Carey, Carey, & Chandra, 2003; Cocco & Carey,
1998; Maisto, Carey,Carey, Gordon, & Gleason, 2000; Staley & El-Guebaly,1990), adulti in
cautare de evaluare la o clinica pentru deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) (McCann,
Simpson,Ries, & Roy-Byrne, 2000), membrii de sindicat ( incluzand consumatorii de droguri si
cei care nu consuma) (El-Bassel et al.,1997), consumatorii de narcotice ( Skinner& Goldberg, 1986),
femeile-infractori (Salstone, Halliwell, &Hayslip, 1994), adolescenti (Klitzner, Schwartz, Gruenewald, &
Blasinsky, 1987;Martino, Grilo, & Fehon, 2000), minoritatile de femei dependente de substante in relatii
abuzive (El-Bassel et al., 2003), mame ale copiilor cu probleme de abuz de substante (Kemper, Greteman,
Bennett, & Babonis, 1993) si persoane cu tulburari depressive si dependent de cocaine.( (Kush & Sowers,
1996).
DAST este folosit de mai bine de doua decenii. In acest timp, o singura revizuire a capacitatii sale
psihometrice a fost publicata.(Skinner, 2001). Acea recenzie include doar o scurta descriere a
instrumentului si pune in discutie proprietatile sale psihometrice asa cum au fost publicate de catre autor
la inceputul anilor 1980.(Skinner,2001). In cei douazeci de ani s-au facut o multime de cercetari pentru a
evalua proprietatile psihometrice ale DAST. Noi furnizam o analiza exhaustiva a literaturii care se
abordeaza probleme pe baza fiabilitatii si a validitatii DAST pentru (A) a ajuta clinicienii sa inteleaga
mai bine punctele forte si punctele slabe ale DAST si (B) pentru a evidentia zonele unde se necesita mai
multa cercetare.

[Link]
In bazele de date Medline si Psychinfo au fost cautati intre anii 1982 si 2005 termenii „DAST“si
„fiabilitate“si „DAST“ si „validitate“. Articolele care contineau masuri de fiabilitate sau validitate ale
DAST au fost incluse in prezenta revizuire. Articolele au fost excluse daca DAST era folosit doar pentru
a masura validitatea unui alt instrument si munca nu ar putea fi utilizata pentru a evalua fiabilitatea sau
validitatea DAST. Articolele au fost de asemenea excluse daca DAST era folosit ca masura de screening
pentru a identifica consumul de substante problematice dar fara date despre fiabilitate sau validitate
prezentate. Am identificat 5 publicatii. 5 alte publicatii care se adresau fiabilitatii si validitatii ale DAST
au fost identificate din sectiunea de referinte ale celor 5 surse initiale.

Rezultate

Administraţia şi notare
DAST este un auto-test, care poate fi folosit de personal atât nonprofesional, cât şi profesional. Este
nevoie de 5-10 minute pentru a administra testul de 28- itemi. Versiuni mai scurte şi o versiune
adolescent au fost dezvoltate (a se vedea mai jos pentru descrieri DAST-10, DAST-20 şi DAST-A. Cele
mai multe elementele sunt marcate prin atribuirea de un punct pentru fiecare răspuns „da“. Doar trei
elemente sunt proiectate pentru un raspuns „nu“:

Item 4. In decursul unei saptamani obisnuiti sa consumati droguri/medicamente (altele decat cele
necesare din motive medicale) ?

Item 5. Reusiti sa va opriti din consumul de droguri/medicamente atunci cand doriti?

Item 7 Incercati sa limitati consumul de droguri/medicamente utilizandu-le doar in anumite

situatii?

Scorul de delimitare pentru a depista depenta de droguri este de 6 sau mai mare. Cu toate
acestea, este important să menţionăm că diferite scoruri de delimitare sunt recomandate pentru
diferite populaţii şi pentru diferite versiuni ale DAST (Staley & El-Guebaly,1990) De exemplu,
DAST-10 are un scor de delimitare de 3 (Skinner, 1982), şi DAST A (alex & Fehon, 2000) un
scor de delimitare de 7 sau mai mare. În plus, Staley şi El-Guebaly au sugerat că o serie de
scoruri de delimitare ale DAST oferă clinicienilor şi cercetătorilor o varianta de puncte valide,
în funcţie de nevoia de test de înaltă sensibilitate sau specificitate. Informaţii detaliate despre
aceste probleme psihometrice vor fi abordate în validitatea discriminativa.

Forme alternative ale DAST

Au fost trei versiuni alternative ale DAST dezvoltat: DAST-10 (Bohn et al., 1991), DAST-20
(Skinner & Goldberg, 1986), si DAST-A (Martino et al.,2000).

1. Dast 10 contine 10 itemi ai DAST-ului original. Acestia sunt 1,3,5,8,9,10,15,21,23,24.

Şapte dintre întrebările DAST-10 sunt scrise identic cu cele din DAST-ul original, şi trei au
fost rescrise cu modificări minore. De ex. Intrebarea 23. „Ati avut simptome de sevraj ca
rezultat al consumului excesiv de droguri?” A fost modificata astfel : “Ati experimentat
vreodată simptome de sevraj ( v-ati simţit rău) când ati încetat să luaţi
medicamente/droguri?” Intrebarea 21. “V-ati implicat vreodata in activitati ilegale pentru a
obtine droguri/ medicamente?” a fost modificata in “….activitati pentru a….?” Intrebarea
nr.9 s-a modificat din “Aveti vreodata remuscari cu privire la abuzul dvs de
medicamente/droguri?” in “Va simtiti vreodata rau sau vinovat pentru dependenta dvs de
droguri/medicamente?”
2. DAST-20 (Skinner & Goldberg, 1986) contine 20 de itemi din cei ai DAST-ului original. Acestea sunt
elementele DAST-10 10, plus itemii 2, 4, 12, 14, 16, 17, 18, 22, 25 şi 27, Cele mai multe dintre elementele
DAST-20 sunt identice cu cele ale DAST. Toate modificările DAST-10 au fost incluse în DAST- 20. Două
alte modificări au fost, de asemenea, incluse: Intrebarea 12. „ Abuzul
de medicamente/droguri a creat
vreodata probleme intre dvs si partenerul dvs?” s-a transformat in “partener sau parinti”,
intreb. 15. “V-ati neglijat vreodata familia sau ati lipsit de la munca din cauza abuzului de
medicamente/droguri?”a fost făcută mai specifica prin eliminarea cuvintelor “”sau ati lipsit
de la munca” din întrebare.

3. DAST-A fost dezvoltat pentru utilizarea pe o populaţie de adolescenţi (Martino et al.,

2000). Scorul total DAST-28 tinde să fie negativ corelat cu vârsta. (Gavin et al., 1989;
Skinner, 1982; Skinner & Goldberg, 1986; Staley & El-Guebaly, 1990) care sugerează că
unele elemente nu pot fi potrivite pentru tinerii respondenţi. Unele elemente în versiunea
adolescenţilor au fost modificate pentru a se potrivi populaţiei. Elementele care se refera la
„sot” au devenit „”prieten/a” si „munca” a devenit „scoala”. Ín plus aceasta versiune
contine doar 27de intrebari deoarece 2 dintre ele au fost combinate intr-una singura.
Validitatea versiuni scurte concurente a DAST a fost măsurata. Skinner (1982) raporteaza
că DAST-20 s-a corelat aproape perfect. (r = .99) cu versiunea originala a DAST. Coco si Carey
( 1998) au raportat ca DAST-20 si DAST-10 au avut corelatii mari unul cu celalalt. (r=.97).

În plus, ei au arătat că DAST-10 şi DAST 20 au corelate cum era de asteptat, cu alti indici ca
alcoolul, drogurile şi indicii de psihiatrie (Cocco & Carey, 1998). Martino et al. (2000)
raporteaza ca elemente continute in DAST-A se bazează pe elemente din DAST. Cu toate
acestea, autorii nu au măsurat criteriul validitatii DAST-A.
Fiabilitate

Tabelul 1 sintetizează coerenţa internă şi fiabilitatea test–retest DAST-28, DAST-20 şi DAST-

10. Estimări ale coerenţei interne prin intermediul coeficientului pentru DAST-28 de la.92 la.94,
cu trei din patru studii raportand un coeficient de.92. Coerența internă estimata a DAST-20 are o
gamă mai largă (.74–.95). Cele două estimări de consistenţă internă pentru DAST-10 sunt.86
şi.94.O altă măsură de consistenţă internă, care a fost raportata la un număr de studii ale DAST
este item-total corelat (adică, corelaţiile de elemente individuale peDAST cu punctajul total
DAST).

Cele mai multe studii descriu corelatii moderate până la corelatii item–total ridicate. În
esantioanele populaţiei generale , cea mai mica corelaţie item–total pentru DAST-28 a fost găsita
pentru intreb.7. ” Incercati sa limitati consumul de droguri/medicamente utilizandu-le doar in
anumite situatii?” (r=24) si pentru intreb. 20. Ati fost arestat vreodata pentru conducere sub
influenta drogurilor/medicamentelor? (r = .099) (El-Bassel et al., 1997). Skinner (1982)de
asemenea, a raportat o corelaţie scăzut item–total la DAST-28 pentru intrebarea 7(r =.24) pentru
un eşantion de persoane care solicită ajutor pentru probleme legate de droguri şi probleme legate
de alcool. Staley și El-Guebaly (1990) au raportat cea mai mica corelare item–total DAST-28
pentru intreb.7 într-o populaţie de pacienţi psihiatrici (r =.005) şi corelaţii item–total scazute
pentru intreb.4 “In decursul unei saptamani obisnuiti sa consumati droguri/medicamente (altele
decat cele necesare din motive medicale) ?” (r = .216) si intrebarea 20. (r=.293). Un alt studiu
care evalueaza DAST-20 şi DAST-10 pacienţi psihiatrici a raportat corelatii item–total mai mici
pentru DAST-20 au fost la intreb.4 (r =.04) și la intreb.5 „Reusiti sa va opriti din consumul de
droguri/medicamente atunci cand doriti?” (r = .26). Pentru DAST-10, corelarea cea mai mica
item–total pentru acest eşantion a fost pentru intreb.5 (r =.21) (Cocco & Carey, 1998). Pentru
DAST-A, corelaţiile item–total cele mai mici au fost găsite pentru întrebarea 20 (r =.22)
(Martino et al., 2000). În general,Corelaţiile item–total pentru cele mai multe elemente de DAST
au variat de la.32 la.79, în funcţie de element şi eşantionul populaţiei. Două studii au investigat
fiabilitatea test–retest a DAST. El-Bassel et al. (1997) a raportat un coeficient al corelatiei test–
retest de.85 pentru DAST-28 într-o populaţie de membri de sindicat (n = 20) care erau retestati la
2 săptămâni după administrarea iniţiala a testului. Cocco şi Carey (1998)au raportat fiabilitatea
test–retest a datelor pentru DAST-20 şi DAST-10 pentru o populaţie de pacienti psihiatrici.
Fiabilitatea test–retest pentru DAST-20 s-a dovedit a fi pentru .78 (n = 45); iar pentru DAST-10,
a fost .71 (n = 45). A doua administrare a testului a variat de la 7 la 43 de zile de la testul iniţial.
De asemenea,s-a raportat că intreb.5 „Reusiti sa va opriti din consumul de droguri/medicamente
atunci cand doriti?”, intreb.1 “[Link] folosit alte substante/ medicamente/ droguri decat cele
indicate in scopuri medicale?” si intreb.19 “Ati fost vreodata arestat din cauza comportamentului
neobisnuit in timp ce va aflati sub influenta medicamentelor/drogurilor?” au oferit cele mai mari
surse de instabilitate, pe care autorii le atribuie faptului că aceste elemente au putut fi confuze
pentru pacienţii psihiatrici care iau medicamente in mod regulat. DAST-A a rezultat o fiabilitate
bunatest-retest in decurs de 1 saptamana (n=42), r=.89), p<.01). (Martino et al., 2000).
Tabel 1

Fiabilitatea versiunii
DAST
Versiune Studiu Subiecti Consistenta Fiabilitatea
interna test-retest
DAST-28 Staley & El Guebaly,1990 250 .94
pacienti
psihiatrici

McCann et al., 2000 143 Adulţi care solicită .92 .85 (n=20)
evaluarea la clinica
pentru adulti de
ADHD

El-Bassel et al., 1997 176 Membri de sindicat, .92

inclusiv utilizatorii de
droguri şi non-utilizatorii
DAST-20/28 Skinner, 1982 223 voluntari in cautare .92
de ajutor pt dependenta
de droguri sau probleme
cu alcoolul
.95
DAST-20 Salstone et al., 1994 318 Femei infractoare .88

Skinner & Goldberg, 1986 105 Utilizatori de

narcotice .74
DAST-10/20 Cocco & Carey, 1998 97 pacienti psihiatrici .92 .78 (n=45)
ambulatorii cu tulburari
mentale altele decat
abuzul de substante sau
dependentele .86 .71 (n=45)
DAST-10 Carey et al., 2003 1.349 pacienti psihiatrici .94; n=671
nou-internati
DAST-A Martino et al., 2000 194 adolescenti internati .91 .89 (n=42
in unitati de evaluare si
interventie de criza

Note. Coerența internă a fost măsurată de coeficientul n prezentat în paranteze, atunci când
aceasta difera de n total raportat pentru acest studiu.
 Factorul de structură

Tabelul 2 rezumă factorii de studii analitice ale cele patru versiuni ale DAST. Factorii de analiza
ai DAST au fost raportati în opt studii, care au inclus o gamă largă de participanţi de vârste
diferite, grupuri etnice şi diagnostice psihologice (Carey et al., 2003; Cocco &
Carey, 1998; El-Bassel et al., 1997; Martino et al., 2000; Salstone et al., 1994; Skinner, 1982;
Skinner & Goldberg, 1986; Staley & El-Guebaly, 1990). Factorii de analiza au fost efectuate si
de catre (Carey et al., 2003; Cocco & Carey, 1998; Martino et al., 2000; Skinner & Goldberg,
1986). Trei dintre aceste studii au evaluat DAST-28 (El-Bassel et al., 1997; Skinner, 1982;
Staley & El-Guebaly, 1990).
Fiecare a arătat că un singur factor a reprezentat o parte substanţială din varianta totală. Factorul
exploratoriu de analiza (EFA) (Skinner, 1982) al unei populaţii de indivizi care au cautat
voluntari ajutor la Clinical Institute of the Addiction Research Foundation a identificat5 un
singur factor care reprezenta 45.4% din variatia totală. Acesta a sugerat o scară unidimensional
printre elementele DAST. Deşi patru alţi factori au asociat valori propri mai mare de unu, Cel
mai puternic predictor reprezinta numai 5,4 % din totalul variaţiei Acest lucru a dus autorii la
concluzia că DAST a fost o scară unidimensionala. Cu toate acestea, prin convenție (Kaiser,
1960), factorii sunt păstrati atunci când propriile valori sunt mai mari decât unu. Astfel, este
important să se examineze posibilitatea ca DAST este un instrument de 5 factori.
Într-un studiu ulterior realizat pe membri de sindicat la locul de muncă, El-Bassel et al. (1997) a
găsit o soluție de de 5 factori . În acest studiu, două elemente (intreb. 7 și 20; a se vedea discuţia
despre fiabilitate de mai sus) au fost eliminate pentru că au avut corelatii totale slabe. Într-un
studiu despre pacienţi psihiatrici, Staley şi El-Guebaly (1990) au găsit o soluţie de 5 factori . Cu
toate acestea, ei au descoperit că primul factor a reprezentat 42,4% din variaţie, întrucât al doilea
factor a reprezentat 7,5% din variaţie. Autorii au concluzionat că, deoarece majoritatea variaţiei
a fost reprezentata de primul factorul , DAST a fost unidimensional.
In mod interesant, factorul de structura identificat în acest studiu se deosebea dramatic de cel
descoperit de El-Bassel. et al. (1997).
EFA a identificat o soluţie de 5 factori pt DAST-20 (Skinner & Goldberg, 1986). Aceste cinci
factori reprezinta 55% din variatia totală într-o populaţie de utilizatori de droguri stupefiante.
Variabilele demografice şi utilizare drogurilor nu s-au corelat cu factorii scorurilor. Salstone et
al. (1994) a analizat DAST-20 cu principalele componente de analiză (PCA), în timp ce impune
o limită de patru-factori. Participantii la studiu sunt reprezentati de o populatie de femei
infractoare. Cei patru factori au reprezentat 56% din variatie. Cocco şi Carey (1998) au realizat
un studiu al DAST-20 şi DAST-10 cu pacienti psihiatrici ambulatori. Rezultatele analizei
factorului de confirmare (CFA) indică că DAST-20 nu a fost un instrument de un singur factor.
Rezultatele de la EFA au sugerat o solutie de sase factori. Toti cei şase factori au constituit 71%
din variaţia totală. Cu toate acestea, 41% din variaţie a fost reprezentata de factorul 1 şi factorii
2-6 au reprezentat o suplimentare de 30 %. Examinarea suplimentară a datelor a indicat că o
soluţie de dublu-factor poate oferi cele mai bune analize în acest eşantion, 49% din variatie. Trei
factori au fost identificati pentru DAST-10. Factorul 1 a reprezentat 44% din variaţia totală,
întrucât factori 2 şi 3 au reprezentat fiecare cate 10% din variaţia totală. Cel mai bun suport
pentru natura unidimensional a oricarei versiuni DAST vine de la un studiu CFA al DAST-10 pe
pacienţi psihiatrici in India (Carey et al. 2003). A fost identificat un singur factor (valori proprii
de 6). Toate celelalte valori proprii au fost sub 1. EFA din versiunea pt adolescenti a DAST
(DAST-A) a sugerat un factor de structură unidimensional (Martino et al. 2000). Valorile proprii
pentru acest factor au fost de 8. 64. Acesta a reprezentat 32% din variaţie. Alte valori proprii nu
au fost raportate.

3.5 Validitatea

3.5.1 Validitatea face

DAST este un instrument extrem de valoros pentru validitatea face, ceea ce inseamna ca
testul pare să măsoare consumul problematic de droguri , pentru care a fost proiectat. Ca
în orice instrument care are valabilitate face ridicata, DAST este foarte susceptibil si
poate fi alterat. Cu alte cuvinte, o persoana care face testul si care poate ghici ce
masoara testul şi care nu vrea să fie cunoscut ca un utilizator problematic de droguri,
poate fi capabil sa falsifice răspunsurile pentru a parea fara probleme. Consumul de
droguri este un comportament social nedorit, iar cele mai multe cazuri de consum de
droguri sunt, de asemenea, ilegale. Prin urmare, persoanele care folosesc droguri pot fi
foarte motivate să-şi ascundă consumul de droguri, în special în astfel de imprejurari ca
la locul de muncă, in sistemul de justiţie penală şi imprejurari clinice. Două studii au
încercat să evalueze gradul aceastei probleme. În evaluarea DAST originala, Skinner
(1982) a corelat punctajul total DAST cu măsurile de negare şi cu oportunitatea sociala
în două populaţii. Una include persoane care solicită ajutor pentru probleme legate de
droguri şi consumul de alcool. Cealalta includa numai persoane solicită ajutor pentru
probleme de droguri. Ambele măsuri s-au dovedit a fi corelate negativ cu scorurile
DAST în esantionul de oameni cu probleme de droguri şi de alcool (negare: r =. 28, p
b. 001; oportunitatea sociale: r =. 38, p b . 001). Cu alte cuvinte participantii care au
avut tendinţa de a nega consumul de droguri au tins să declare scoruri DAST inferioare.
În plus, au dorit să prezinte o imagine social buna a lor insisi,au raportate de asemenea,
 scoruri DAST inferioare . În esantionul care a inclus subiecti careconsumau droguri dar
nu aveau probleme cu alcoolul, numai corelarea intre oportunitatea sociala si punctajul
total s-a dovedit a fi semnificativa (r =. 31, p b .05). El-Bassel et al.(1997)a evaluat
relaţia dintre scorul total DAST şi oportunitatea sociala într-un context al ocuparii forţei
de muncă, măsurat prin Scala oportunitatii sociale [Link]ţia dintre scorul total
DAST şi oportunitatea sociala a fost .47, o corelaţie puţin mai mare decât cea observată
în populaţia clinică studiata de Skinner. Cu toate acestea, scorurile DAST-A într-un
eşantion de adolescenţi internati intr-o unitate de evaluare şi intervenţie de criză penttru
adolescenti, nu s-au corelat semnificativ cu o măsură de oportunitate sociala, Millon
Adolescent-inventar clinic —scara oportunitatii (r =.11, p = .12).

3.5.2Criteriul validitatiii.
O serie de studii au examinat relaţia dintre scorul total DAST şi scorul folosit pe alte măsuratori
ale consumului de droguri sau alcool. ar fi de aşteptat ca un instrument care măsoară abuzul
problematic de substanţe să se coreleze pozitiv cu alte instrumente care măsoară acelaşi
construct. Este dificil de prezis cum DAST trebuie corelat cu MAST—A un instrument conceput
pentru a măsura utilizarea problematic de alcool, dar nu de droguri. De fapt, cele mai multe
studii au arătat corelaţii pozitive semnificative între DAST şi scorurile totale MAST(r = .59 într-
un esantion de 176 membri de sindicat; r = .41 un eșantion de 318 femei infractoare) (El-Bassel
et al. 1997; Salstone et al., 1994) Au existat de asemenea corelaţii semnificative între MAST şi
DAST în două ESANTIOANE de pacienţi psihiatrici (r = .45 şi r = .52) (Cocco & Carey,
1998; Staley & El-Guebaly, 1990). Două studii au raportat o uşoară relaţie inversă între DAST
şi MAST(r =.21 într-un esantion de 223 voluntari solicitand ajutor pentru probleme de droguri şi
de alcool; r = .19 într-un esantion de 501 pacienţi dintr-un centru de tratamentde pentru alcool şi
pentru droguri) (Gavin et al., 1989; Skinner, 1982). Gavin et al. de asemenea, a raportat o uşoară
relaţie inversă între punctajul total DAST şi scorul pe Scara Dependenţei de Alcool (r =.13).
Scorul DAST a fost corelat semnificativ cu Screening Testul copiilor de alcoolici la pacienţii
psihiatrici (r = .31) şi cu Testul pentru Identificarea Tulburărilor de Consum de Alcool la 143 de
adulţi in cautare de evaluare pentru ADHD (r = .41) (McCann et al., 2000; Staley & El-Guebaly,
1990).
A existat o relaţie semnificativă între scorurile ambelor DAST-20 şi DAST-10 şi Indexul de
Severitate al Dependentei-Scara de Rating clinic de compozit pentru Consumul de Droguri şi
Indexul de Severitate al dependentei-scorul de compozit pt alcool într-un eşantion de pacienti
psihiatrici ambulatorii (DAST-20, r = .42, r = .40, r = .33; DAST-10, r = .39, r = .37, r = .31)
(Cocco & Carey, 1998).
O serie de studii au examinat relaţia dintre scorul total DAST şi frecvenţa consumului de droguri.
Skinner (1982) rapoarteaza o corelaţie semnificativă între frecvenţa consumului de droguri în
ultimele 12 luni şi scorul DAST. Intervalul de corelaţii de la .19 la .55, cu cele mai puternice
corelări in consumul de canabis şi barbiturice şi cea mai slaba corelare cu consumul de heroină.
Acest lucru este probabil datorita diferitelor forme de distribuții de frecvență (i. e. consumul de
heroina este mult mai rar decât consumul de marijuana sau barbiturice). Skinner şi Goldberg
(1986), de asemenea, raportează o corelaţie semnificativă între punctajul total DAST şi
utilizarea de marijuana (folosit vreodată; r = .55) şi folosit în ultimul an (r = .31). Au raportat,
de asemenea, o corelaţie moderata intre daca au folosit vreodata halucinogene (r = .35)si daca
au folosit vreodată stimulente (r = .38), şi numărul de medicamente utilizate (r = .29), şi scorul
total DAST. Cu toate acestea, nu a existat nici o relaţie între scorul DAST şi utilizarea unui
medicament specific în ultimul an (cu excepţia marijuana) şi utilizarea unui anumit medicament
în ultimele 60 de zile. Gavin et al. (1989) au raportat o corelaţie moderată semnificativă între
punctajul total DAST şi numărul de medicamente utilizate în ultima săptămână (r = .49). Cocco
si Carey (1998) au raportat o corelaţie semnificativă din totalul DAST-20 şi DAST-10, totalul
zilelor de la ultima utilizare de droguri (r =.59, r =.58), numarul de medicamente utilizate în
ultima lună (r = .38, r = .38), şi numărul de tratamente, legate de droguri (r = .49, r = .45).

3.5.3 Validitatea de Construct

Validitatea de Construct este o măsură a utilității concluziilor trase din scorurile testelor (Cohen
& Swerdlik, 2005, p. 175). O modalitate de a măsura validitatea de construct este să facă
predicţii despre cum ar trebui să răspundă oamenii cu anumite scoruri DAST la alte teste. În
cazul în care testul măsoară ceea ce noi de cuviinta, atunci ar trebui să putem face predicţii cu
acuratete. Deoarece a fost bine stabilit că utilizarea substanțelor problematice este corelată cu o
varietate de tulburări psihice, (Achenbach, Krukowski, Dumenci, & Ivanova,2005),este rezonabil
să creadem că un test care masoara utilizarea substanțelor problematice, , ar fi de asemenea
corelat cu aceste constructe. Skinner (1982) a descoperit cea mai mare corelaţie cu scalele
sociopate ale impulsului de expresie si ale deviaţiei sociale.(r = . 42 şi r = . 54). DAST a fost, de
asemenea, legat de probleme interpersonale, idei persecutoare, tulburări de gândire, depresie şi
ipohondrie. Gavin et al.(1989)a găsit o corelaţie semnificativă între punctajul total DAST şi
Scorul pe Scara Carroll de Evaluare pentru Depresie (r = .27) şi Inventarul Beck de Depresie (r
= .25). Cocco si Carey (1998) au raportat o corelaţie semnificativă între scorul DAST şi Indexul
de Severitate al Dependentei — Scorul Psihiatric de Compozit (r = .34 pentru DAST-20 şi r = .
40 pentru DAST-10) la pacienţii psihiatrici. În plus, corelaţii de la scăzut la moderat au fost
descoperite între scorurile DAST-20 şi DAST-10 şi subscalele Global Simptom Index,
Psychotism şi Phobic Anxiety pe lista de verificare a simptomelor-90. Scorul total al DAST-10,
si nu cel al DAST-20, a fost, de asemenea, semnificativ corelat cu depresia, anxietatea, paranoia,
tulburări obsesiv compulsive, somatizarea şisubscale interpersonale de sensibilitate. Scorurile
DAST-A s-au dovedit în mod semnificativ corelate cu scoruri în Inventarul Beck de Depresie (r
= .15), Scara de Risc a Sinuciderii (r = .22), Scara Sentimentelor Trecute şi a Actelor de Violenţă
(r = .20), Scara de Implicare in Abuzul de Alcool (r = .49), și Inventarul clinic Millon al
Adolescentului-Scara Proneness a Abuzului de Substanţă(r=.61) (Martino et al., 2000).

3.5.4 Validitatea discriminativa

Validitatea discriminativa, unul dintre obiectivele de a folosi un instrument de screening ca
DAST este de a permite mai bine unui practician sa separarea persoanelor în grupe. În cazul
DAST, aceste grupe ii cuprind pe cei care sunt diagnosticaţi cu abuz sau probleme de dependenta
. Acest lucru necesită analizarea ratelor cu adevărat pozitive şi adevărat negative , precum şi fals
pozitive şi fals negative, realizat prin utilizarea instrumentului. Acest lucru este adesea realizat
prin masurarea sensibilitatii şi specificitatii unui instrument. Sensibilitatea unui test reflectă
exactitatea în identificarea consumatorilor diagnosticati de droguri , sau procentul de adevărat
pozitiv. Specificitatea este rata la care testul identifică corect consumatori de non-droguri sau
procentul de adevărat negativ. Tabelul 3 rezumă studiile care au examinat sensibilitatea şi
specificitatea DAST.
Sensibilitatea DAST-28 variază de la 80.9-96%, folosind scorul de delimitare de 6 , care a fost
sugerat de Skinner (1982) ca un scor optim de delimitare . Specificitatea DAST-28, sau rata de
adevărat-negativ, variaza de la 71% la 93.9%. Creşterea pragului de delimitare de obicei, duce la
o scădere a sensibilităţii şi o creştere în specificitate; de aceea, unii autori sugerează o serie de
scoruri de delimitare posibile pentru a fi selectate de un clinician, în funcţie de scopul screening-
ului. (e.g., Gavinet al., 1989; Staley & El-Guebaly, 1990)
Folosind scoruri inferioare de delimitare din mai multe scoruri posibile de delimitare rezultatele
variază în sensibilitate maximă şi este recomandat pentru screening de consumatori de droguri
.Folosind un scor mai mare de delimitare rezultă în specificitate maxima şi pot fi folosite pentru
un screening în eficient al consumatorilor de non-droguri. Acurateţea generală a DAST-28
folosind scorul de delimitare de 6 a variat de la 70% la 85%. (El-Basselet al., 1997; Gavin et al.,
1989; McCann et al., 2000; Staley& El-Guebaly, 1990)
Puterea pozitiv predictivă a variat de la 23% la 73%, iar puterea negativ predictivă a variat de la
97% la 98% (Gavin et al., 1989; McCann et al., 2000; Staley& El-Guebaly, 1990).
Cocco and Carey (1998 au examinat validitatea DAST-20 şi au găsit valori de sensibilitate care
au variat de la 89% la 74% astfel ca scorul de delimitare a crescut de la 2/3 la 5/6. Specificitatea
pentru DAST-20 a variat de la 68% pana la 83% (scor de delimitare folosit 2/3-5/6). Cea mai
mare rată de succes de 81% a fost atinsa la delimitarea scorul de 5 sau 6. (Cocco &Carey, 1998).
Pentru DAST-10, sensibilitatea a variat de la 95% la 41% şi specificitatea a variat de la 68% la
99%, folosind scoruri de delimitare de la 1/2-3/4 (Carey et al. 2003). Valoarea cea mai scăzută a
sensibilitatii de 41% a fost atinsa cu pacienţii psihiatrici în India pe baza diagnosticului de
externare. În cazul în care această valoare scazuta a sensibilitatii şi cea mai mare valoare a
specificitatii(99%)au derivat din acelaşi studiu sunt abandonate, apoi gama per ansamblu a
sensibilitatii și specificitatii pentru DAST-10 este comparabila cu valorile corespunzătoare
pentru DAST-28 Maisto et al. (2000) a descoperit puterea predictiv negativă pentru DAST-10
ca fiind la 95% şi puterea predictiv pozitivă ca fiind la 28–35%, atunci când se utilizează un
diagnostic actual al abuzului de droguri sau dependenta ca pe un criteriu de mă[Link] general
acurateţea predictiva pentru datele de diagnosticare a fost dovedita a fi 70%. Atunci când se
foloseste apariţia simptomelor de consum de alcool şi alte tulburări cauzate de consumul de
droguri ca o măsură de criteriu (persoanele nu îndeplinesc in totalitate criteriile pentru un
diagnostic actual pt consumul de substanţe sau tulburarile provocate de dependenţă),valorile
negativ predictive au variat de la 90% la 93%, valorile pozitiv predictive s-au dovedit a fi mult
mai mari pentru datele diagnosticului şi au variat de la 59% la 74%, iar valorile predictiv au
variat în general de la 77% la 87%. Pentru DAST-A, sensibilitate la scorul 6 de delimitare a fost
raportata la 70% (Manualul de Diagnostic şi Statistica al tulburărilor mentale , ediţia a treia,
revizuită [DSM-III-R]) şi 78.6% (Manual de Diagnostic şi statistica al tulburărilor mentale, ediţia
a patra [DSM-IV]),specificitatea a fost raportata la 82.4% (DSM-III-R) şi 84.5% (DSM-IV), şi
puterea pozitiv predictiva a fost raportata la 79% (DSM-III-R) şi 82.3% (DSM-IV) (Martino et al.,
2000)
. Unele studii au analizat dacă DAST ar putea face discriminări între cei care abuzeaza de
substanţe şi consumatorii de non-substante (Cocco & Carey, 1998; Martino et al. 2000; Staley &
El-Guebaly, 1990). Staley şi El-Guebaly au examinat scorurile DAST-28 ale pacienţilor internati
intr-un program de abuz de substanţe. Aceşti pacienţi au fost comparati cu alte trei grupe de
pacienţi psihiatrici (program ambulatoriu, spital de zi şi programul ambulatoriu pt tulburare si
anxietate ) Scorurile DAST se deosebeau semnificativ între aceste patru grupuri.
Atât DAST-20 şi DAST-10, fac discriminări între oameni care abuzeaza in prezent şi oameni
care sunt fosti consumatori, precum şi persoanele care nu au mai întâlnit criteriile pentru abuzul
de droguri sau diagnosticul de dependenta de droguri(Cocco & Carey, 1998). Rezultate similare
au fost raportate pentru DASTA (Martino et al. 2000). Subiecţii cu diagnosticul de dependenţa
de droguri au realizat un scor mai mare decât cei diagnosticati cu abuz de droguri fără
dependenţă, abuz de alcool sau doar dependenta, sau fără alte tulburări legate de substanţe
(Martino et al. 2000).

Discutie
Măsurat prin coeficientul α ,al corelaţiilor interitem şi item–total şi al fiabilitatii test–retest,
DAST este un instrument extrem de fiabil. Coeficientul α reprezinta media aritmetică a tuturor
jumătatilor împărţite ale fiabilitatii.(Cronbach, 1951). Este masura cea mai comuna a coerentei
interne. Un coeficient ridicat o sugerează un test omogen. Cu toate acestea, o valoare α mai
mare de .90 poate indica redundanţă (Steiner, 2003). Majoritatea studiilor care au raportat
coeficientul α pentru DAST au descoperit ca valoarea trebuie să fie aproape de .90, care
sugerează că DAST este un test foarte omogen. Atât item–total, cât şi măsuri interitem de
fiabilitate ale DAST au tendinţa de a sprijini acest punct. Cu toate acestea, unele elemente sunt
predictori mai buni decât altii. Acele elemente care au avut cele mai slabe asocieri cu alte
elemente de testare şi test total (intrebarile 7 şi 20)au fost excluse din versiunile alternative ale
DAST, care pot face aceste teste mai fiabile. Structura factorul DAST a fost ceva mai greu de
înţeles decât fiabilitatea instrumentului . EFA are tendinţa de a oferi o soluţie de cinci factori.
Cu toate acestea, cele mai multe dintre variatiile instrumentului au fost de obicei contabilizate de
un singur factor. Acest lucru a condus cei mai multi autori la concluzia că DAST este un
instrument de 5 factori. Natura factorului de analiză,este foarte nesigură. şapte din opt factori de
studii analitice inclusi în această revizuire, au fost realizate pe esantioane cuprinse intre 97 si 318
subiecti. Tabachnick and Fidell (1996) raport că fiabilitatea de factor de analiză variază în funcţie de
mărimea eșantionului. Potrivit acestora, un studiu de 100 persoane va ceda factori cu o
fiabilitate estimata corect, întrucât un studiu de 300 de pers. este considerat bun. o mie de
subiecti sunt necesari pentru o fiabilitate excelentă (doar un studiu în eşantionul nostru a avut
mai mult de o mie de subiecti).
Teoria unui singur factor este susţinută de un coeficient ridicat, interitem, şi item–total de
corelaţii, care au fost raportate pentru diferitele versiuni ale DAST. Cu toate acestea, în funcţie
de controversele privind natura multifactorială a DAST, noi trebuie să ne întrebam cât de mult
sens putem atribui concluziilor derivate din corelaţiile item–total.
Aceasta este o zonă în care este nevoie de mai multa cercetare pe un eşantion mai extins.
Fiabilitatea test–retest DAST-28, DAST-20 şi DAST-A a fost măsurată doar pentru o perioadă
de câteva săptămâni. Scoruri ridicate in mod constant, sugerează că aceste instrumente pastreaza
rezultate relativ stabile în timp, dar un coeficient de stabilitate (fiabilitate în 6 luni sau mai mult)
nu a fost încă determinat. Corelaţiile constante mici item–total pentru întrebările "vă limitati
situatia referitoare la consumul de droguri la anumite situaţii?" şi "Ati fost vreodată arestat
pentru conducere sub influenţa drogurilor?" poate fi un motiv pentru a elimina aceste elemente
din DAST-28. Aceste elemente nu au fost de fapt, incluse în DAST-20/[Link]ţiile scăzute
item–total au fost, de asemenea, descoperite si în studii ale pacienţilor psihiatrici la intrebarile
"Puteti rezista o saptamana fără a folosi medicamente altele decât cele necesare pentru motive
medicale?" şi "reusiti sa va opriti din consumul de droguri atunci cand doriti?" pentru acest
motiv, poate fi adecvată sa eliminam sau reducem aceste intrebari, atunci când se utilizează
DAST pentru screeningul populaţiei psihiatrice
 Gradul ridicat al valabilitatii--față poate fi problematic pentru DAST. Deşi o valabilitate-
față mare este o trăsătură dorita pentru un instrument de evaluare în condiţii normale, acest lucru
nu este posibil in cazul in care evaluează o trăsătură sociala nedorite. O valabilitate-față buna
este un indicator că un instrument este fezabil pentru utilizare în cadrul populaţiei în care este
folosit. Cu toate acestea, o valabilitate-față buna , de asemenea, înseamnă ca la testul dat
individual se poate ghici care sunt elementele care se intenţionează să se măsoare. Dacă există
motiv să se falsifice bine, cum ar fi în cazurile care implică sistemul de justiţie penală, un pârât
nu poate fi complet sincer in răspunsurile sale.
Acest lucru a fost observat în corelaţii negativ între scorul DAST şi măsurile de negare şi
oportunitatea sociala. Acest lucru nu poate fi o problemă pentru DAST-A. Înţelegerea
interacţiunilor dintre factorii care influenţează validilitatea auto-raportata şi scorul pe DAST este
o altă direcţie pentru viitoare cercetări.
Alte măsuri ale validitatii au fost satisfăcătoare.
Criteriul de validitate a fost demonstrat prin corelarea DAST cu o varietate de alte dispozitive
care măsoară consumul de droguri problematice. Validitatea de construct a fost demonstrata
prin corelarea DAST cu o varietate de măsuri de psihopatologie. Validitatea discriminativa a fost
observată avand valori ridicate pentru sensibilitate şi specificitate. Majoritatea studiilor privind
validitatea DAST au fost efectuate pe populaţii clinice. Un alt domeniu de cercetari viitoare
poate încerca pentru sa extinda utilitatea DAST prin măsurarea validitatii în populaţiile
nonclinice .
Deşi sensibilitatea DAST este de obicei destul de mare, aceasta variază semnificativ în funcţie de
grupul studiat. Astfel de grupuri au inclus pacienţi neidentificati ca dependenti de substanţe.
(McCann et al. 2000), pacienti psihiatrici ambulator (Maisto et al. 2000), screening pt oamenii cu
probleme de droguri/alcool (Gavin et al. 1989), sau pacienţii din spital care abuzează de
nonsubstante (El-Bassel et al. 2003). Pentru a obţine sensibilitatea maximă, un scor mai mic de
diferentiere de un posibil scor gama este recomandat atunci când se face screening pentru cei
care abuzeaza de droguri, şi un scor de delimitare este recomandat atunci când se face screening
pentru agresorii de nondroguri. Specificitatea DAST este in crestere atunci când scorul limită
este ridicat si, ca urmare, scade sensibilitatea.
Medicii ar trebui să selecteze ce scoruri de delimitare să utilizeze în scop de screening (Carey et
al. 2003; Cocco & Carey, 1998). Luate împreună, aceste constatări sugerează că o directie
importanta pentru cercetarile viitoare pe instrumentul DAST trebuie să includă componente
culturale. Acestea pot include versiuni ale DAST speciale pentru anumite populaţii în curs de
dezvoltare sau delimitari în curs de dezvoltare pentru populaţiile specifice.

Referinte