Recenzie : Introducere in Neurostiinte Jean Delacour

Aceasta carte, scrisa de Jean Delacour,(26 Septembrie 1890-5 Noiembrie 1985)a fost nascut in Paris
unde la varsta adulta a devenit profesor la Universitatea Paris VII, publicata in anul 2001 de editura
Polirom, se intinde pe 244 pagini si are 5 capitole iar al 6-lea este capitol concluzie. In aceasta carte este
precizat si delimitat obiectul cercetarii din acest moment in domeniul neurostiintelor cognitive si sunt
scoase in evidenta cunostiinte de baza exemplificate prin rezultate. In neurostiintele cognitive in
ultimul deceniu s-a constituit o tema importanta a cercetarilor in domeniul stiintelor umane, medicine si
biologiei, cu o semnificatie serioasa asupra dezvoltarii inteligentei artificiale. Volumul se constituie intr-
o viziune ampla a unor tematici psihologice cognitive, cum ar fi: definirea si bazele biologice ale
neurostiintelor cognitive, notiuni elementare despre neuron si creier, fenomenele de invatare si
memorie si baza lor neurobiologica.

In capitolele de inceput 1,2 se pune amprenta pe notiunile care stau la baza neurostiintelor
cognitive. Urmatoarele III si IV au ca obiectiv demonstrarea si cursul rezultatelor cercetarilor din
neurostiintele cognitive ajutanduse de una dintre temele importante, neurobiologia fenomenelor de
invatare si [Link] urmatorul capitol si anume V se pun in prim plan unele dintre cele mai
importante probleme filozofice gasite de neurostiintele cognitive: conflictul dintre dualism si
materialism, posibilitatea realizarii unei epistemologii experimentale, valoarea comparata a surselor de
inspiratie in neurostiinte – informatica si biologia evolutiei. In final, concluzia schiteaza cateva dintre
liniile evolutiilor care urmeaza a fi cercetate .Ma voi axa in principiu pe capitolele III si IV care trateaza
fenomenele de invatare si memorie din vizunea neurostiintelor.

In capitolul III gasim o caracterizare a acestor fenomene din viziunea cognitivista cu privilegile si limitele
acesteia, gasim descrierile formelor principale atat la animale cat si la om si explicatia integrarii lor in
cognitie. Este dezbatuta dificultatea modelelor experimentale ce se afla in situatia de a nu putea studia
toate fenomenele intr-un laborator,solutionata prin folosirea modelelor naturale ca si in alte sectii
[Link] modele sunt partajate in doua grupuri : modele asociative si acele modele
neasociative. Modelele asociative: cele comune sunt conditionarile care se partajaza in doua grupe
conditionarile (clasice)sau (pavloviene), si conditionarile instrumentale. Modelele neasociative
desemneaza scaderea amplitudinii.

Atat invatarea cat si memoria umana sunt determinate prin 3 etape :codarea informatiei ,stocarea si
iesirea. Jean Delacour descrie diferentele intre acele forme de memorie care au o sursa neurobiologica
in functie de perioada de retinere ‘termen lung” sau dupa tipul continutului “verbal sau spatial”si tinand
cont de procesul [Link] poate face deosebirea intre formele memoriei si dupa tipul de informatie
prezentat. Descrierea aceasta se foloseste la memoria pe termen scurt .Din punctul de vedere al
autorului cel mai fundamental criteriu de clasificare sunt formele de memorie diferentiate in functie de
felul de proces. Forma care nu functioneaza doar in stare constienta si se expirma printr-un act de
evocare explicita cel mai adesea declarativa si forma de memorie cel mai adesea inconstienta, implicita
aratata printr-o schimbare specializata a repertoriului senzoriomoror al [Link] ne
instinteaza si precizeaza pericolul asupra produceri unei imagini gresite despre memorie : un mozaic
de procese mai mult sau mai putin eterogene care poate fi greu de inteles ca ar reprezenta baza unor
comportamente coerente, adaptate. In existenta , o parte din varietatea formelor memoriei sunt
artificiale, produsul unui demers analitic al lucrului de laborator. Diverse forme de memorie in conditii
normale sunt bagate in aceleasi comportamente intr-o functionare unica . In final ca si concluzie
scriitorul ofera cateva metode de gasire a mecanismelor memoriei si invatarii si de ocolire a erorilor
reductionismului si acesta incearca sa ne indrume intr-un sens de imbunatatire a cercetarii in
neurobiologie.

Urmatorul capitol incepe de la rezultatele incercate si de la studierea sindroameleor amnezice si se

doreste a oferii o viziune cat se poate de complete despre memorie si functiile de invatare .Aceste
functii sunt asezate la diferite etape incepand cu cel al interactiunilor moleculare si ajungand la sistemul
cerebral cee ce inseamna ca putem trata problema reductionismului cu acuratete.
Studiul din proiectul cerebral dezbate locul exact al bazelor cerebrale ale invatarii si memoriei Pentru a
ajuta Jean Delacour recomanda cateva modalitati de probare a [Link] este ca nu este un
mijloc al memoriei si nu exista nici un creier echipotential .S-au gasit sistemele C,A,S fiecare avand roluri
differentiate in asa fel in cat primul este format din neuroni care incifreaza informatiile senzoriale ori
programele motorii ,aceasta fiind [Link] celor din sistemul A ,nu este modulara .Sistemul S
este mai complicat activitatile acestuia de conducere sunt mai greu de precizat dar sunt de nealocuit
pentru neurobiologia comportamentelor .Aceasta straduinta de optica sintetica in lipsa unui prototip
total multumitor da o infatisare in mare ,temporara despre neurobiologia invatarii si memoriei. Cu toate
acestea modelul impartit in cele 3 parti care este folosit ne poate ajuta sa avem o sinteza folositoare
chiar daca aceasta nu este perfecta prin realismul acestora. In cele din urma se vorbeste despre
materialele examinariilor ce urmeaza sa fie facute din viziunea neurobiologiei invatarii si memoriei .Se
vorbeste despre terapia tulburarilor de memorie,progresul memoriei pe parcursul vietii ,legatura cu
conditia [Link] parcursul acestei cercetarii cel mai important dintre obiective este construirea
functiei de invatare si memorie ca centru de obisnuinta a organismelor ,pe biologia evolutiei.

In afara de partea teoretica examinarea asupra memoriei are la baza un set de aplicatii practice.
Analizarea acestor aplicatii practice poate duce la idea ca neurobiologia este una dintre cele mai noi
chemari ale domeniului :efortul de a pricepe structura biologica fenomenului mental prin care individual
asimileaza ,distinge,evoca. Comportamentul oamenilor este forma preocuparii mentale,ca cercetarea
acestuia sa fie totala trebuie efectuata in asa fel in cat dimensiunea lui biologica sa se uneasca cu
dimensiunea sociala .Prin descrierea si folosirea unor informatii ale neurostiintelor cognitive si prin
tratarea unor rezolvari precise pentru complicatiile epistemologice recomandate de acestea,volumul
acesta infatiseaza niste informatii care pot fi benefice studentiilor sau persoaneleor care sunt interesate
sa acumuleze cunostinte primare de neurostinte,psihologie .