BASCHET

NOTE DE CURS
CAPITOLUL I

CARACTERISTICILE JOCULUI DE BASCHET

Jocul de baschet este un joc inventat; ca joc competițional se desfășoară după un

regulament elaborat de FIBA, valabil pentru toate țările afiliate la acest for.
Definiție. Baschetul este un joc colectiv în care participanții sunt împărțiți în două echipe
a câte 5 jucători (cu două rezerve, 12 jucători în total), în care scopul este obținerea a cât mai multe
puncte prin aruncarea mingii la coșul adversarilor, respectând regulamentul de joc, pe o durată de
timp de 40 de minute (10 minute fiecare repriză, cu pauză de 2 minute și o pauză de 15 minute
între sfertul doi și trei – între cele două jumătăți ale meciului).
Jocul de baschet este un sport colectiv care se realizează sub mai multe forme:
- sport de masă,
- sport de performanță,
- mijloc de educație fizică,
- spectacol sportiv,
- sport adaptat persoanelor cu dizabilități.
Jocul de baschet se bazează pe un echilibru de mişcări naturale – alergarea, aruncarea,
săritura, care fac din acest sport un domeniu accesibil tuturor vârstelor și nivelelor de pregătire
fizică.
Baschetul contribuie şi la dezvoltarea armonioasă a corpului. Toate mişcările care se
execută pe parcursul pregătirii și în timpul jocului, cu şi fără minge, sunt complexe şi implică
participarea alternativă sau simultană, simetrică sau asimetrică a întregului corp.
La finalul jocului de baschet trebuie să existe o diferență de puncte între cele două echipe,
deoarece jocul nu se finalizează niciodată cu egalitate.
Jocul de baschet este un sport de echipă, care se desfășoară în sală sau în aer liber, pe un
teren dreptunghiular cu dimensiunile de 30/15 m. Jocul se dispută între două echipe formate din 5
jucători pe o durată de patru reprize a 10 minute de joc.
Jocul de baschet este particularizat prin acțiuni tehnico - tactice individuale și colective în
care jucătorii atacanți acționează împotriva acțiunilor apărătorilor, cu scopul de a arunca mingea
la coș și de a înscrie puncte pentru câștigarea meciului.
Jocul de baschet este practicat de persoane de toate vârstele, de la copii, la juniori și seniori.
 Particularitățile jocului de baschet:
- dinamismul este evidențiat în jocul baschet datorită diversificării acțiunilor atât în atac cât
și în apărare, ritmului rapid prin care se manifestă sportivii, cu participarea simultană
aproape a tuturor jucatorilor;
- polivalența tehnico – tactică: aciclitatea mișcărilor, mișcări independente, concretizate în
stucturi de elemente și procedee tehnice și tactice de la simple la complexe, specializarea
pe toate posturile;
- abilitățile individuale completează măiestria echipei: implicarea tuturor componenților
echipei, atât la fazele de atac, cât și la cele de aparare stimulează multilateralitatea pregătirii
fiecărui jucător;
- accesibilitate organizatorică, stabilită prin număr redus de jucători, forme simplificate de
joc și reducerea dimensiunilor terenului, adaptate la numărul de jucători, jocul de baschet
este foarte atractiv;
- noțiunile teoretice în continuă progresie – pregătirea teoretică a antrenorilor și sportivilor
este o condiție pentru perfecționarea organizatorică a echipei;
- educațional – fiind un mijloc al educației fizice, contribuie la rezolvarea sarcinilor
generale ale acesteia.

Printre calitățile specifice jucătorului de baschet se evidențiază:

- viteza de pătrundere în aspectele jocului și în luarea deciziilor,
- atenția distributivă,
- capacitatea de anticipare,
- adeziunea la o unitate, spiritul de echipă,
- perseverența, autocontrolul, atașamentul, stăpânire de sine, respectul.

Scurt istoric.

Apariția jocului de baschet este menționată în legătură cu anul 1891, provenind din
asocierea cuvintelor din limba engleză basket - coș și ball - minge.
James A. Naismith, de la colegiul Springfield din statul Massachusetts din USA a adaptat
jocuri precum fotbalul și rugbiul, cu un număr de reguli (13), care în mare majoritate au rămas
valabile și azi.
 Spre deosebire de alte sporturi, jocul de baschet a primit modificări permanente în
regulamentul de funcționare, până la peste 50 de articole care se aplică de către toate federațiile
naționale membre FIBA.
1892 – are loc primul meci oficial, între 2 echipe formate din 9 jucători.
1894 – dimensionarea terenului (27x13,5m pentru 5 jucători).
1893 – jocul de baschet apare în Franţa.
1894 – jocul de baschet este prezent sub formă demonstrativă la J.O. de la Saint Louis (SUA);
apare în R.P. Chineză.
1896 – valoarea coşului înscris din aruncare liberă este stabilit la un punct, aruncarea la coş din
acţiune la 2 puncte.
1897 – echipa de baschet este formată din 5 jucători.
1904 – la Jocurile Olimpice de la St. Louis a fost introdus prima dată acest joc sportiv, în formă
demonstrativă.
1905 – jocul de baschet apare în Europa.
1918 – apar jucătorii de rezervă.
1919 – primul turneu internaţional, la Paris (SUA, Franţa, Italia).
1921 – în România este introdus jocul de baschet în școlile din București.
1931 – se înființează Federația Română de Baschet și Volei.
1932 – apare F.I.B.A., Federația Internațională de Baschet Amator, la Geneva, în Elveția, cu
federaţiile statelor Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Letonia, Portugalia, România, Elveţia,
Ungaria.
1936 – jocul de baschet a fost introdus în programul JO de la Berlin.
1938 – primul Campionat European feminin la Roma.
1949 – în România a fost înființat Comitetul pentru Cultură Fizică și Sport, care decide să separe
federațiile de baschet și volei.
1950 – primul Campionat Mondial masculin la Buenos Aires.
1953 – primul Campionat Mondial feminin la Santiago de Chile.
1958 –prima ediţie a Cupei Campionilor la baschet masculin.
1959 – prima ediţie a Cupei Campionilor la baschet feminin.

Întrebări de control
 Unde și când s-a inventat jocul de baschet?

Cine a inventat jocul de baschet? 


Ce este jocul de baschet?

Când a fost introdus jocul de baschet în programul J.O.? 


Când a fost înfiinţată F.I.B.A.? 


Când a fost înfiinţată F.R.B.? 


Prezentați particularitățile jocului de baschet.

CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA TEHNICA ȘI METODICA

ÎNVĂȚĂRII JOCULUI DE BASCHET

Tehnica baschetului.

Tehnica jocului sportiv este considerată ca fiind un complex de structuri motrice

fundamentale executate în concordanţă cu cerintele jocului competiţional (un „ansamblu de
deprinderi motrice specifice, cunoscute şi sub denumirile de deprinderi tehnice, procedee tehnice,
folosit în scopul practicării cu eficienţă maximă a jocului”, Predescu T., Baschet – curs de bază,
1999).
Analiza tehnicii evidenţiază următoarele componente:
Elementul tehnic reprezintă mecanismul de bază al mişcărilor specifice:
• pasa,
• aruncarea la coş,
• fenta,
• oprirea.
Procedeul tehnic reprezintă realizarea şi adaptarea în jocul de baschet a elementului tehnic.
Procedeul tehnic are un caracter determinat în execuţie, cu o structură complexă de mişcări,
executate în mod conştient, într-o succesiune logică şi cu un scop precis:
• pasa cu doua mâini de la piept de pe loc,
• pasa cu o mână de la umăr,
• pasa cu pământul,
• pasa de deasupra capului.
Metodica baschetului exprimă și valorifică partea aplicativă a principiilor, metodelor şi
mijloacelor generale și specifice instruirii şi antrenamentului în baschet.
Metodica în jocul de baschet își însușește și adaptează specificul principiilor, metodele şi
mijloacele generale ale pedagogiei, ca ştiinţă a educaţiei. Ea constă din cunoştinţele, priceperile şi
deprinderile necesare tehnologiei instruirii, pregătirii şi educării jucătorilor şi echipelor.
Metodica îndeplinește rolul de a forma instructorii, antrenorii şi alți specialişti ai
domeniului, oferindu-le modalități de aplicare a cunoştinţelor fundamentate ştiinţific, dar şi
modalități prin care sunt însușite priceperi şi deprinderi privind aplicarea în practică a tehnologiei
pregătirii jucătorilor şi a tehnologiei activităţii în celelalte departamente ale practicii (arbitraj,
organizarea competițiilor).
Metodica baschetului respectă metodica antrenamentului sportiv precum și metodologia
jocurilor sportive.
Structura metodicii baschetului vizează:
➢ metodica bazei de selecţie (organizare, principii, mijloace);
➢ principiile, mijloacele şi metodele de antrenament;
➢ planificarea;
➢ respectarea criteriilor de arbitraj;
➢ practica pedagogică;
➢ metodica organizării activităţii sportive.
Metodica constituie totalitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor necesare în
procesul instruirii, antrenării şi educării sportivilor, a echipelor de baschet. Procesul de instruire,
perfecționare și antrenare pentru obținerea performanței sportive se desfășoară pe etape de
pregătire:
- pregătirea fizică,
- pregătirea tehnică,
- pregătirea tactică,
- pregătirea psihologică,
- pregătirea teoretică.
Toate aceste aspecte ale conţinutului pregătirii (fizică, tehnică, tactică, psihică şi teoretică)
sunt într-o strânsă interdependenţă şi condiţionare reciprocă.

Pregătirea fizică

Pregătirea fizică (generală și specifică) are rolul cel mai important întrucât pe baza
acesteia se dezvoltă celelalte laturi ale pregătirii.
Printr-o pregătire fizică corespunzătoare are loc dezvoltarea tuturor calităţilor motrice
necesare în acest sport, în vederea asigurării randamentului optim de performanță în competițiile
sportive: viteză în regim de îndemânare, forţă explozivă (detentă), coordonare, rezistenţă în regim
de viteză.
 Pregătirea fizică vizează:
➢ dezvoltarea parametrilor de viteză la toate formele de manifestare;
➢ dezvoltarea forţei generale şi forţei specifice;
➢ dezvoltarea mobilităţii articulare şi elasticităţii musculare;
➢ dezvoltarea îndemânării și coordonării;
➢ dezvoltarea calităţilor motrice combinate.

Pregătirea tehnică

Pregătirea tehnică asigură eficientizarea mișcărilor și a acțiunilor desfășurate pe teren

(precum însuşirea şi perfecţionarea procedeelor de aruncare la coş, acțiunile repartizate pentru
fiecare post, îmbunătăţirea vitezei de pasare în condiţii de efort ridicat, îmbunătăţirea procentajelor
aruncărilor la coş etc).
Tehnica prezintă procedeele tehnice de bază şi se realizează pornind de la însuşirea acelor
elemente care permit desfăşurarea jocului (oprirea, pasa, driblingul, aruncarea la coş etc.) în
condiţii impuse de prevederile regulamentului.
Elementele tehnice însuşite corect vor permite rezolvarea unor situaţii diferite care au loc
în timpul meciurilor și particularizarea lor în acțiuni desfășurate în stil personal. Pe elementele
tehnice însușite corect se pot asimila elemente de tactică individuală simplă şi acţiuni de tactică
colectivă.

Tehnica fără minge

- deplasări speciale
- poziție fundamentală
- schimbare de direcție
- joc de picioare și lucru de brațe.

Tehnica cu minge
- exerciții din școala mingii
- prinderea mingii
- ținerea mingii
- pasarea mingii
- oprirea
 - pivotarea
- driblingul
- aruncarea la coș
▪ de pe loc,
▪ din dribling,
▪ din alergare,
▪ din săritură.

Tehnica jocului fără minge

În atac:
- cu sprint de 5, 10, 15, 20 m
- cu opriri şi plecări bruşte
- cu schimbare de direcţie

Sărituri
- cu desprindere de pe loc
- cu elan

Poziţia fundamentală
- înaltă
- medie
- joasă

Deplasări
- mers
- alergare
▪ înainte
▪ laterală
▪ cu spatele
- pas adăugat
▪ înainte
▪ laterală
 ▪ cu spatele
Piruetă

Poziţie fundamentală:
- joasă
- medie
- înaltă
În apărare
Joc de picioare şi lucru de braţe

Sărituri:
- de pe loc
- cu elan

Piruetă

Tehnica jocului cu minge

Ţinerea mingii:
- cu o mână:
• prinsă
• în echilibru
- cu două mâini:
• simetrică
▪ la piept
▪ deasupra capului
▪ în dreptul bazinului
• asimetrică:
▪ în dreptul umărului
▪ deasupra capului.

Prinderea mingii:
- cu o mână
- cu două mâini
• de pe loc
• din alergare
• din săritură.

Pasarea mingii:
- cu o mână
• de la umăr
• pe la spate
• peste umăr
• în semicârlig
• din dribling
- cu două mâini
• de la piept
• cu pământul
• deasupra capului
▪ de pe loc
▪ din deplasare
▪ din săritură.

Oprirea:
- într-un timp
- în doi timpi.

Pivotarea:
- cu păşire
- cu întoarcere
• ofensivă
• defensivă.

Driblingul:
- cu mâna dreaptă pe loc
- cu mâna stângă pe loc
- cu mâna dreaptă
- cu mâna stângă
• din mers
• din alergare
▪ înainte
▪ lateral
▪ înapoi
 joasă
 medie
 înaltă
- cu variaţii de ritm
- cu schimbări de direcţie
• cu trecerea mingii prin faţă
• cu trecerea mingii pe la spate
• cu trecerea mingii printre picioare
• cu piruetă.
Aruncarea la coş
- de pe loc
• cu o mână de la umăr
• cu o mână de sus
- din deplasare
• din dribling
• din mers
• din alergare
- din săritură
• precedată de oprire într-un timp
• precedată de oprire în doi timpi
▪ din pasă
▪ din dribling
- din voleibolare.

Pregătirea tactică

Pregătirea tactică în jocul colectiv reprezintă analiza concepţiei de joc și se bazează pe

acţiuni tactice individuale și colective, pe valorificarea posibilităţilor tehnice, pe coordonarea
acţiunilor în scopul introducerii mingii în coşul adversarului şi obţinerea victoriei, pe iniţierea şi
perfecţionarea acţiunilor jucătorilor în condiţiile de viteză maximă şi de eficienţă impuse de
modelul de joc, pe folosirea sistematică a unor exerciţii pentru contraatac şi atacul rapid pentru
sporirea siguranţei în execuţie şi precizia finalizărilor acestora etc.

În tactica individuală se stabilesc:

- demarcajul
- depășirea
- pătrunderea
- marcajul.

Pregătirea psihologică
 Pregătirea psihologică reprezintă mijlocul eficient în stabilirea unei atitudini corecte și
echilibrate a sportivilor care să ajute la consolidarea echipei.
Pregătirea psihologică continuă a tuturor sportivilor prezintă două aspecte, pregătirea
psihică generală și pregătirea psihică pentru concurs (sau pentru un anumit concurs).

Pregătirea teoretică

Pregătirea teoretică reprezintă un ansamblu de cunoştinţe, organizate într-un sistem logic,

coerent, care descrie şi explică domeniul baschetului și are rol în transmiterea sistemului de
cunoştinţe generale şi specifice jocului de baschet:
- descrie, explică, sistematizează şi comunică practica baschetului,
- științele biologiei, ale motricității studiază anumite aspecte ale practicării jocului, din
punctele lor de vedere particulare (morfo - funcţionale, noțiuni de biomecanica mișcărilor),
- știința pedagogiei, tratează aspecte legate de modul în care se învață jocul de baschet,
- cunoașterea conţinutului şi structurii jocului de baschet,
- aspecte legate de selecţia în sportul de performanță,
- studierea şi optimizarea procesului de pregătire (iniţiere, aprofundare, perfecționare),
- informații despre apariţia şi evoluţia jocului de baschet,
- cunoașterea formelor de aplicare a jocului de baschet,
- cunoașterea regulamentului și a regulilor de arbitraj,
- cunoașterea modalităților de organizare a comptițiilor,
- construirea caracterului sportivilor pentru obişnuirea cu situaţii mereu schimbătoare, cu
condiţii de lucru îngreuiate, prin convingerea acestora asupra necesităţii repetării cu
eforturi de voinţă a acestor situaţii.

Conţinutul și sarcinile din teoria baschetului:

- studiul conţinutului şi structurii jocului;
- studiul şi optimizarea tehnicii şi a tacticii;
- explicarea şi descoperirea legităţilor activităţii de baschet;
- precizarea şi formularea sistemului jocului de baschet ca disciplină sportivă aplicată;
- perfecţionarea continuă a disciplinei;
- prezentarea istoricului jocului;
 - selecţia în sportul de performanță;
- modalități de aplicare a regulamentului şi arbitrajului;
- cunoașterea terminologiei specifice;
- pregătirea specialiştilor.

Combinaţia tactică înseamnă coordonarea acţiunilor individuale și a acțiunilor membrilor

echipei în timpul jocului, având ca scop efectuarea unor sarcini în atac sau în apărare.
Schema tactică reprezintă combinaţia tactică stabilită înainte de joc pentru fiecare jucător.
Planul tactic este concretizat prin măsurile tactice stabilite în atac şi apărare pentru
abordarea jocului.
Practica jocului de baschet s-a dezvoltat şi s-a perfecţionat determinând noi activităţi,
măsuri și structuri organizatorice (echipe, cluburi, competiţii), activităţi specifice, specialişti pe
diferite segmente de pregătire prin care să se asigure perfecţionarea continuă a practicii
baschetului, antrenorii, arbitrii, constructorii de terenuri şi de instalaţii şi materiale specifice etc.
Forme de activitate practică din baschet: meciuri oficiale şi amicale; jocuri şcoală, jocuri
de antrenament şi verificare; antrenament; lecţie; joc redus; sport complementar, agrement sportiv.
Formele de organizare a baschetului: echipa, secţia sportivă, clubul; F.I.B.A., M.T.S.,
F.R.B., comisiile de organizare, comisiile de arbitrii; sistemul competiţional; organizarea
pregătirii, perfecţionării şi promovării specialiştilor; construcţii şi amenajări de baze sportive.

Tehnica în jocul de baschet

Tehnica jocului fără minge

Elementul tehnic Procedeul tehnic

Mişcarea în teren
Poziţie fundamentală - în atac
- Înaltă - în apărare
- Medie
- Joasă
Deplasări - alergare normală
- cu variații de ritm - alergare înainte
 - cu opriri și plecări - alergare înapoi
bruște - pas adăugat înainte
- în sprint - pas adăugat înapoi
- pas adăugat lateral
- cu lucrul de braţe şi picioare
Schimbări de direcţie - cu frânare pe un picior
- cu frânare pe ambele picioare
Piruete - de pe loc
- din deplasare
Sărituri - de pe loc
- cu elan
- cu desprindere pe un picior
- cu desprindere pe două picioare
Opriri - într-un timp
- în doi timpi

Tehnica jocului cu minge

Elementul tehnic Procedeul tehnic

-apucat
- cu o mână -cu sprijin pe antebraţ
-în echilibru
-la piept
- cu două mâini
Ţinerea mingii -deasupra capului
simetric
-în dreptul bazinului
-în dreptul umărului
- cu două mâini
-la piept
asimetric
-deasupra capului
-de pe loc
Prinderea și - cu o mână
-din săritură
protecția mingii - cu două mâini
-din alergare
 - de la umăr
- din lateral
- de jos
- în cârlig
Pase cu o mână - în semicârlig
- de pe loc - peste umăr
- din deplasare - pe sub axilă
- pe sub antebraţ
- pe la spate
- din voleibolare
- cu pământul

-de la piept
Pasarea mingii -de la umăr
- de pe loc -de deasupra capului
- din deplasare Pase cu două mâini -cu pământul
- din săritură - de pe loc -peste umăr
- din deplasare -pe sub axilă
-dinapoi peste cap
-din voleibolare
-pe la spate

-de la umăr
-de deasupra capului
Pase din săritură cu o -în cârlig şi semicârlig
mână -peste umăr
-pe la spate
- din voleibolare
Pase din săritură cu -de deasupra capului
două mâini -de la piept
 -cu pământul
-peste umăr
-din voleibolare
- într-un timp -prin săritură
Opririle
- în doi timpi -prin păşire
-prin păşire
- ofensivă – înainte
Pivotarea -prin întoarcere (450 , 900,
- defensivă – înapoi
1800)
– din apropierea coşului
–2m
- cu panoul
– de la semidistanţă 2 –
Aruncarea la coş - fără panou –
5m
directe
– distanţă peste 6 m de
coş
Aruncarea la coş cu două mâini
-de deasupra capului
De pe loc -de la piept
-de jos oferită
-de deasupra capului
-de la piept
Din deplasare
-de jos oferită
-peste cap

-de deasupra capului

Din săritură -de la piept
-din voleibolare

Aruncarea la coş cu o mână

-din faţă de la umăr

De pe loc -de deasupra capului
-cârlig
 -semicârlig

-din faţă de la umăr

-de deasupra capului
-oferită
Din deplasare -cârlig
-semicîrlig
-peste cap
-din voleibolare
-din faţă de la umăr
-de deasupra capului
Din săritură -cârlig
-semicârlig
-din voleibolare
înalt de pe loc înainte
mediu din mers înapoi
Prin împingere
jos din lateral
alergare
Conducerea -din mers
Prin rostogolire
mingii -din alergare
-ofensiv
Din punct de vedere -defensiv
tactic -de aşteptare
-de diversiune
Driblingul - pe loc - ofensiv
- jos - din mers - defensiv
- mediu - din alergare - de așteptare
- înalt - de depășire
- cu variații de ritm
 - cu trecerea mingii
prin înainte
- cu trecerea mingii
prin înapoi
- cu trecerea mingii
printre picioare
- cu o piruetă
- simplă - de pasă
- dublă - de demaraj
Fenta
- multiplă - de privire
- de aruncare
Caracterizarea elementelor tehnice fără minge

Poziţia Fundamentală – reprezintă poziția inițială a procedeelor tehnice și favorizează

execuţiile tehnico-tactice întâlnite în fazele de atac şi apărare.
Poziția fundamentală este specifică și altor sporturi de echipă, cu trunchiul ușor înclinat
spre înainte, greutatea corpului distribuită în mod egal pe picioarele ușor flexate, depărtate, unul
ușor înaintea celuilalt, privirea orientată înainte și brațele îndoite.
Deplasările – cu sau fără minge, înainte și înapoi, se realizează prin alergare obișnuită,
cu rularea tălpii pe sol, genunchii flexați, trunchiul ușor aplecat spre înainte, centrul de greutate
ușor proiectat înaintea bazei de susținere.
Pasul adăugat înainte, înapoi, oblic înainte și oblic înapoi – începe prin deplasarea unui
picior spre direcția de mișcare, cu tragerea rapidă fără a fi ridicat de pe sol a celuilalt picior.
Pasul adăugat lateral şi alergarea laterală – cele mai importante mijloace tehnice „în
jocul de picioare al apărătorului”, sunt folosite în acţiunile de marcaj; în timpul deplasării se
menţine un contact permanent al tălpii cu solul.
Schimbările de direcţie – sunt folosite în demarcajul individual, pentru a realiza
alergarea dintr-o direcție în alta fără oprire.
Schimbare de direcţie cu frânare pe un picior - se frânează din alergare, orientând
piciorului din afară cu vârful pe noua direcție. Centrul de greutate este proiectat spre interiorul
ocolirii iar al doilea picior pășește pe noua direcție ca urmare a impulsului dat de piciorul de
frânare și a răsucirii trunchiului spre noua direcție.
Schimbare de direcţie cu frânare pe ambele picioare – este un element specific acţiunilor
ofensive de demarcaj, se efectuează prin săritură înainte prin așezarea simultan pe sol a tălpilor
paralele, apropiate, cu vârfurile orientate pe noua direcție. Corpul se răsucește spre noua direcție
de deplasare, cu centrul de greutate situat spre interiorul ocolirii.
Săriturile – au ca scop urmărirea şi recuperarea mingii atât în atac cât şi în apărare. În
săritură se urmărește menţinerea unei poziţii cât mai echilibrate pentru a efectua procedeele tehnice
cu mai mare precizie, atât în atac cât și în apărare.
Se întâlnesc sărituri:
 cu desprindere de pe ambele picioare, executate din poziție fundamentală cu o
împingere puternică în sol și ridicarea brațelor prin înainte în sus
- de pe loc;
 - precedate de deplasare;
 cu desprindere de pe un picior: prin efectuarea unui pas lung, se coboară centrul
de greutate, se frânează mișcarea, pe următorul pas se realizează desprinderea cu pendularea
celuilalt picior spre înainte în sus și ridicarea brațului opus
- precedate de deplasare.
Pirueta – pivotare fără minge în care piciorul pe care se realizează întoarcerea poate fi
ridicat în timpul execuţiei. Poate fi executată de pe loc (din poziţia statică a atacantului, sau ca
element de schimbare de direcţie) şi din deplasare, la plecările din blocaj, la blocajele defensive,
în apărarea om la om.
Lucrul de braţe şi jocul de picioare – se folosesc pentru interceptarea şi smulgerea
mingii, pentru închiderea pătrunderilor în apărarea zonei, în ațiunile defensive pentru rapiditate de
deplasare, pentru acţiunile ofensive ca mijloc de realizare a demarcajului.

Metodica învăţării elementelor tehnice în jocul fără minge

Metodica învăţării poziției fundamentale

În învățarea poziției fundamentale se va căuta stabilirea poziției optime de susținere a
corpului prin repartizarea centrului de greutate pe ambele picioare.
Prin exerciții de balans al corpului, prin sărituri cu aterizare în poziție fundamentală
precum și prin exerciții individuale sau cu partener, cu deplasare și cu accent pe oprire la semnal
apare consolidarea poziției de bază.

Metodica învăţării deplasărilor

Prin exerciții tehnice specifice și prin structuri de procedee tehnice efectuate individual
sau pe perechi, executate la semnale vizuale și auditive, sub formă de ștafete cu procedee
combinate sau cu procedee izolate, pot fi însușite deplasările cele mai potrivite fiecărei situații
apărute în timpul jocului.
 Metodica învăţării schimbărilor de direcţie
Prin exerciții individuale („micul maraton”, deplasare cu schimbare de direcție de voie
sau la semnal), prin exerciții pe perechi, în grup („leapșa”, ștafete) și prin repetări de structuri
simple și complexe de procedee tehnice sau prin exerciții sub formă de concurs se învață viteza
optimă de schimbare de direcție pentru menținerea echilibrului corpului și accelerarea în scopul a
scăpa de adversar.

Metodica învăţării săriturilor

Săriturile pot fi învățate cu ajutorul exercițiilor individuale :
– sărituri uşoare pe loc,
– săritură din deplasare după 3 – 4 paşi,
– sărituri cu braţele ridicate şi atingerea palmelor între parteneri;
– deplasare cu paşi adăugaţi în lateral şi atingerea palmelor coechipierului după săritură cu
braţele ridicate.

Structuri de procedee tehnice pentru învățarea săriturii:

– lucru de braţe şi joc de picioare, la semnal sonor sărituri cu ridicarea braţelor şi sprint până
la linia de centru,
– sub panou, lucru de braţe şi joc de picioare, la semnal sonor piruetă, săritură cu braţele sus,
sprint la panoul opus,
– voleibalări la panou: individuale sau pe perechi,
– voleibalarea mingii în panou urmată de sprint la șirul opus de colegi,
– în perechi, pase din săritură executate pe loc și din deplasare pe lungimea terenului şi
finalizare prin aruncare la coş din săritură sau din voleibalare,
– săritură, aruncarea mingii în panou, prindere, aterizare şi aruncare la coş din săritură.

Metodica învăţării lucrului de braţe şi jocului de picioare

Ca pentru orice proces de învățare, se folosesc succesiuni de exerciții individuale și
structuri de procedee tehnice:
 deplasare în lateral prin paşi adăugaţi, schimbarea sensului de deplasare la semnal
sonor sau vizual,
  „leapşa” pe perechi cu atingerea genunchilor/gleznelor coechipierului,
 lucru de braţe şi joc de picioare executat „în oglindă”, în perechi,
 sprint până la linia de centru/linia de fund, piruetă, reluarea lucrului de braţe şi jocului
de picioare,
 pe perechi, se execută dribling, depăşind partenerul defensiv (fără minge)
(desenul de mai jos).

Caracterizarea elementelor tehnice cu minge

Ţinerea mingii reprezintă elementul iniţial de plecare în execuţia majorităţii elementelor
din tehnica jocului de baschet.
Se identitifică două modalități:
– ţinerea mingii cu ambele mâini,
– ţinerea mingii cu o mână.
Prizele de ţinere:
 priză simetrică:
– cu două mâini în dreptul pieptului;
– cu două mâini deasupra capului;
– cu două mâini în dreptul bazinului.
 priză asimetrică:
– cu o singură mână.

Ţinerea mingii cu două mâini la piept (priza simetrică) este procedeul tehnic folosit
frecvent în majoritatea elementelor tehnice în jocul de baschet. Braţele sunt îndoite din articulaţia
coatelor, mâinile cu degetele depărtate țin mingea de calota superioară din lateral şi puţin dinapoi
în dreptul pieptului.
Greşeli:
– palmele sunt îndreptate cu degetele spre înainte sau în jos;
– degetele mari sunt ori prea apropiate ori prea depărtate;
– coatele sunt prea depărtate de corp, rezultând într-o ţinere prea din lateral a
mingii;
– podul palmelor iau contact cu suprafaţa mingii.
 Ţinerea mingii cu două mâini de deasupra capului este folosită în poziţia iniţială la
aruncarea la coş, executată de pe loc sau din săritură și este folosită îndeosebi de jucătorii foarte
înalți. Mâinile cuprind mingea la fel ca în procedeul de ținere a mingii la piept, cu deosebirea că
aceasta va fi ţinută deasupra capului în dreptul frunţii.
Greşeli:
– mingea se ține în dreptul ochilor sau înapoi peste cap;
– coatele sunt flexate prea mult;
– coatele nu sunt paralele.

Prinderea mingii presupune execuţie în doi jucători, unul care pasează şi altul care
primeşte.
Jucătorul care primește mingea trebuie:
– să privească spre minge din momentul în care aceasta părăseşte mâinile
coechipierului;
– să vină spre minge;
– să aibă o poziţie cât mai relaxată în momentul prinderii mingii;
– să amortizeze prinderea mingii prin aducerea mingei spre piept.
Prinderea mingii:
 după modul efectuării prinderii:
– cu două mâini
– cu o mână
 după poziţia în momentul prinderii:
– de pe loc
– din alergare
– din săritură.
Prinderea mingii cu două mâini
- când mingea ajunge la înălţimea capului sau peste cap braţele se întind spre minge în sus
şi spre înainte, iar când mingea vine în contact cu degetele, braţele se flexează şi o aduc la piept,
- când mingea vine cu viteză mare amortizarea este efectuată prin flexia braţelor,
 - mingea se prinde din poziţie fundamentală, cu corpul orientat spre locul de unde soseşte
mingea,
- braţele se întind spre minge, cu palmele şi degetele înscrise în plan perpendicular pe
direcţia mingii, centrul de greutate al corpului pe piciorul din faţă.,
- la contactul mingii cu degetele, braţele se îndoaie din articulaţia coatelor şi se apropie uşor
de trunchi aducând mingea în dreptul pieptului.
Greşeli:
 mingea vine în contact direct cu palmele şi nu cu degetele,
 nu se realizează amortizarea la primirea mingii.

Protecţia mingii reprezintă reținerea mingii, determinată de marcajul apărătorului, cu

scopul de deposedare a atacantului de minge.
Protecţia mingii se realizează prin ținerea mingii cu două mâini şi ducerea braţelor în
diferite planuri, prin efectuarea unui pivot defensiv sau prin asocierea acestor procedee.
Pasarea mingii reprezintă elementul tehnic de bază care leagă acțiunile individuale de
cele colective din jocul de baschet. Prin eficiența unei pase transmise unui coechipier se înțelege:
– transmiterea mingii în dreptul pieptului cu efect minim, pentru a înlesni prinderea
ei,
– trimiterea mingii cu forța necesară distanţei de parcurs şi direcţiei de deplasare a
celui care prinde mingea,
– acuratețea procedeului tehnic de pasare, ales în funcţie de situaţia tactică de joc,
– precizia transmiterii mingii în funcție de poziția viitoare a partenerului care prinde
mingea.
Pasarea mingii se face luând în considerație:
 trimiterea pasei coechipierului corect demarcat;
 protecţia mingii, eliminând cât se poate de mult intercepția de către adversar;
 posibilitarea unei pase scurte;
 posibilitatea folosirii ambelor mâini.
La primirea mingii jucătorul trebuie să se demarce și să folosească momentul intrării în
posesia mingii ca fază iniţială pentru acţiunea viitoare.
 Clasificarea paselor.
După felul în care este ţinută mingea:
 Pase executate cu două mâini
- pase fundamentale
 din dreptul pieptului
 din dreptul umărului
 de deasupra capului
– pase speciale
 peste umăr
 pe sub axilă
 din dreptul bazinului

 Pase executate cu o mână

– pase fundamentale
 din dreptul umărului
 din lateral
 oferită (de jos)
– speciale
 în cârlig
 în semicârlig
 din dribling
 prin voleibolare
 pe la spate
• Fente de pasă

Pasa cu două mâini de la piept de pe loc se folosește în special în atacul poziţional și

împotriva apărării individuale.
Tehnica: corpul relaxat, aplecat spre înainte, genunchii uşor îndoiţi, un picior înainte;
mingea se ţine cu două mâini în dreptul pieptului și se împinge înainte, se întind rapid braţele, se
răsucesc palmele în exterior oferind o biciuire mingii, o mișcare de rotaţie. Braţele rămân întinse
înainte, cu palmele orientate în jos. Greutatea corpului rămâne pe piciorul din faţă. Când mingea
trebuie transmisă la o distanţă mai mare (peste 10 m), se va va mări impulsul dat mingii prin
mutarea unui picior înainte.
Greşeli:
– ţinerea mingii în mod pasiv;
– mişcări suplimentare ale mâinilor, înainte de începerea pasei;
– îndepărtarea coatelor prea mult în lateral în timpul execuţiei;
– pasarea mingii prea sus sau prea jos;
– nu se asigură viteza necesară de a ajunge până la coechipier.
Pasa cu două mâini de deasupra capului de pe loc este pasa fundamentală pentru
jucătorii de performanță cu talie înaltă (jucători pivoţi sau atacanţi).
Tehnica. Poziţia corpului este fundamentală înaltă. Trunchiul se arcuiește concomitent
cu pășire înainte. Brațele se întind spre înainte imprimând un impuls mingii ținute în dreptul frunții.
După aruncare degetele rămân depărtate, spre înainte și orientate spre în jos.
Greşeli:
– mingea se trage mult înapoi peste cap;
– lipsa biciuirii din articulaţiile mâinilor;
– coatele se depărtează prea mult de corp.

Pasarea mingii cu solul de pe loc şi din deplasare se poate folosi la distanţe mici şi
mijlocii, împotriva apărătorilor în zonă sau apărătorilor activi agresivi.
Tehnica: metoda de execuţie este similară procedeului de pasare cu două mâini de la
piept iar poziția fundamentală este mai joasă. Brațele se întind spre înainte şi în jos.
Greşeli frecvente:
– se azvârlește sau se trântește mingea în sol, în loc să fie împinsă;
– nu se lovește solul în cea de-a doua treime a distanţei dintre jucătorul care pasează şi
primitor;
– mişcare lentă de „biciuire” efectuată prin lucrul din articulaţia mâinilor.
Pasarea cu o mână din dreptul umărului de pe loc este procedeul de pasare cel mai
folosit în jocul de baschet, fiind pasa specifică contraatacului, folosită pe distanţe medii şi lungi.
 Tehnica: din poziţie fundamentală, cu piciorul opus braţului care pasează înainte, și
greutatea corpului repartizată pe piciorul dinapoi, mingea este ţinută cu ambele mâini în dreptul
pieptului, în priză asimetrică.
Mingea se duce deasupra umărului în echilibru pe mână în timp ce braţul opus se duce
înaintea corpului. Pasarea mingii se realizează prin întinderea braţului spre înainte, cu o mişcare
de biciuire din articulaţia mâinii, cu palma orientată în jos după aruncare şi corpul pe direcţia de
pasare.
Greşeli:
– se împinge mingea;
– poziția cotului este incorectă, ceea ce afectează direcţia traiectoriei mingii şi forţa de
pasare;
– palma rămâne blocată în articulaţia pumnului, având ca efect lipsa biciuirii.

Pasarea mingii din deplasare se efectuează în majoritatea fazelor de joc, în atac și în

contraatac.
Tehnica în acest element se prezintă sub aspectul evitării infracțiunii de „pași”. În timpul
execuției celor doi pași regulamentari se execută prinderea mingii şi pasarea ei. Prin îndoirea și
întinderea brațelor mingea se duce la început spre piept și apoi este pasată sau aruncată la coş.
Mingea trebuie să părăsească mâinile jucătorului, care a prins-o din alergare, înainte ca piciorul
care a efectuat primul pășirea să ia contact cu solul.
Greşeli:
– nerespectarea regulii paşilor;
– instabilitate între cele două păşiri.

Oprirea – element specific jocului de baschet a cărei realizare este reglementată în

prevederile de regulament cu privire la înaintarea cu mingea în mâini. Caracteristicile acestui
element sunt determinate de dorința jucătorului aflat în posesia mingii de a se opri și, de
componenta acțiunii de „ieşire la minge”.
Oprirea este precedată de prinderea mingii din pasă sau dribling și poate fi efectuată într-
un timp sau în doi timpi.
 Oprirea într-un timp (prin săritură) se execută din alergare precedată de prinderea
mingii din pasă sau din dribling.
Prinderea mingii se face în săritură, aterizarea executându-se pe ambele picioare, cu
gleznele, genunchii şi trunchiul flexate.

Oprirea în doi timpi (prin păşire) se realizează când viteza de alergare este mai mare sau
pentru realizarea fentei de demarcaj înainte de depășirea unui adversar. Se efectuează o uşoară
săritură pe un picior realizându-se o frânare parţială a vitezei, iar cel de-al doilea picior se aşează
pe sol printr-o bătaie puternică.
Tehnica: după o săritură ușoară, prinderea mingii, aterizare pe un picior, pe al doilea
picior așezat pe sol oblic spre interior se repartizează greutatea corpului. Se intră în poziție
fundamentală.
Greşeli:
- în timpul săriturii corpul se apleacă spre înainte;
- la aterizare picioarele nu sunt flexate suficient;
- nu se păstrează echilibrul corpului.

Pivotarea reprezintă elementul tehnic specific jocului de baschet deoarece oferă o

protecţie eficientă mingii, este utilizată ca fentă de plecare și ajută la intrarea într-o poziție tactică
de pasare sau de aruncare la coș. Tehnica procedeului este condiționată de regulamentul de
competiție prin interdicția de „paşi”.
Prin pivotare se înţelege deplasarea unui picior în diferite direcţii, în timp ce, al doilea
picior rămâne fix în punctul său de contact cu terenul de joc. Pivotarea se realizează în orice sens,
iar unghiul de răsucire a corpului poate varia între 450 şi 3600.
Clasificarea procedeelor de pivotare:
 din punct de vedere tactic:
- pivotare ofensivă, înainte;
- pivotare defensivă, înapoi.
 din punct de vedere al execuţiei:
- pivotare prin păşire;
- pivotare prin răsucire.
 Pivotarea prin păşire – se realizează din poziţie fundamentală prin menținerea greutății
corpului pe piciorul de sprijin, se îndoaie articulaţia gleznei şi genunchiului. Piciorul oscilant,
flexat din articulaţia gleznei şi din genunchi, alunecă în direcții diferite.

Pivotarea prin întoarcere se realizează cu ajutorul elanului oferit de răsucirea umărului,

trunchiului, șoldului și piciorului pe direcția de întoarcere. Piciorul pivot joacă rolul unui ax pe
care se efectuează întoarcerea.
Greşeli:
- se execută întoarcerea pe călcâi şi nu pe partea anterioară a tălpii;
- îndoire insuficientă a genunchilor şi gleznelor;
- picioarele sunt în dezechilibru.
Aruncarea la coş reprezintă înscrierea de puncte, finalitatea obținută de către un jucător ca
urmare a efortului colectiv al echipei. Este elementul tehnic fundamental al jocului de baschet, prin
care se concretizează scopul final – înscrierea punctelor.
Instrumentele care favorizează o aruncare la coș optimă, corectă din punct de vedere
tehnic sunt influențate de cunoașterea noțiunilor de tehnică:
• biomecanica elementelor tehnice și tactice ale jocului,
• coordonarea segmentelor corporale,
• cunoașterea noțiunilor legate de viteză, distanță, tehnica de aruncare a mingii,
• controlul mâinii în execuția corectă a aruncării.

Principalele procedee tehnice de aruncare la coş:

➢ Aruncarea la coş cu o mână de pe loc;
➢ Aruncarea la coş cu două mâini de la piept;
➢ Aruncarea la coş cu două mâini de deasupra capului
➢ Aruncarea la coş cu o mână din dreptul umărului
➢ Aruncarea la coş din alergare
➢ Aruncarea la coş cu o mână de sus din dribling
➢ Aruncarea la coş cu o mână în semicârlig
➢ Aruncarea la coş oferită
➢ Aruncarea la coş din săritură.
 Aruncarea la coş cu o mână de pe loc.
Poziție:
- trunchiul înclinat spre înainte,
- picioarele depărtate, flexate, paralele,
- brațele flexate, orientate spre înainte și în sus,
- o mână susține mingea cu degetele răsfirate, cealaltă menține echilibrul mingii din lateral.
Acțiune:
- se extind articulațiile picioarelor și ale mâinilor,
- se aruncă mingea imprimându-i o biciuire prin flexia mâinii.
Greșeli:
- poziția corpului rigidă,
- articulațiile picioarelor întinse,
- prize incorecte ale mâinii,
- lipsa biciurii mingii la final de aruncare.

Aruncarea la coş cu două mâini de la piept de pe loc

Poziția corpului este similară celei de la aruncarea cu o mână, brațele sunt îndoite, la
nivelul pieptului, priza mingii este cu ambele palme pe minge.
Aruncarea se realizează prin ducerea mingii prin dreptul feţei în sus și prin impulsul
transmis de picioare, trunchi, braţe şi mişcarea suplimentară a articulaţiilor pumnului şi degetelor.
Greşeli:
- lipsă de coordonare între braţe şi picioare;
- braţele nu imprimă aceeași viteză mingii;
- ținerea mingii mai jos sau mai sus de piept.

Aruncarea la coş cu două mâini de deasupra capului este folosită în aruncările libere
şi de la semidistanţă.
Poziție: corpul în poziție fundamentală, picioarele paralele, brațele realizează un unghi
drept cu antebrațele, mingea în priză simetrică deasupra capului.
Acțiune: prin întinderea articulațiilor brațelor, se împinge mingea în sus şi spre înainte,
efectuând biciuirea din încheieturile mâinilor.
Greşeli:
 - mingea este ținută mult înapoi peste cap;
- coatele sunt prea mult în afară;
- nu se realizează biciuirea pe finalizarea aruncării.

Aruncarea la coş cu o mână din dreptul umărului este folosită din deplasare, din
săritură și în aruncările de la distanţe mici şi mijlocii.
Poziție:
- poziţia fundamentală medie,
- piciorul de aceeaşi parte cu mâna care efectuează aruncarea puţin înaintea corpului,
- mâna care ține mingea se află înapoi și sub minge,
- mingea este ținută înainte, la nivelul umărului, brațul formând un unghi drept cu antebrațul,
- mâna cealaltă sprijină mingea din lateral.
Acțiune:
- flexia genunchilor, a gleznelor, urmată de o întindere, concomitent cu aruncarea mingii,
- când cotul ajunge la înălţimea umărului, mingea rămâne în echilibru pe palmă,
- braţul continuă mişcarea în sus şi spre înainte, care se termină prin biciuirea dată din
articulaţiile mânii şi ale degetelor,
- după aruncare braţul este întins, palma este orientată în jos.
Greşeli:
- asimetrie la ținerea mingii;
- nu există mişcarea de biciuire pe finalul aruncării.

Aruncarea la coş din alergare este delimitată de regula paşilor, deoarece se efectuează
prinderea mingii din alergare. Complexul de procedee tehnice: alergarea – prinderea mingii –
păşirile – desprinderea – zborul – aruncarea – aterizarea.

Aruncarea la coş cu o mână de sus din alergare – alergare, se prinde mingea, se execută
un pas lung cu un picior, cu aterizare pe acesta, urmat de al doilea pas, mai scurt, cu celălalt picior.
De la nivelul umărului mingea părăseşte braţul în momentul maxim al săriturii, când
brațul este complet întins, corpul în uşoară extensie, iar palma care a efectuat aruncarea este
orientată în jos. Aterizarea are loc pe ambele picioare.
 Aruncarea la coş cu o mână de sus din dribling este asemănătoare aruncării la coş din
alergare. Din dribling se prinde mingea cu mâna la pășirea cu piciorul de aceeași parte, apoi se
pășește cu celălalt picior și se efectuează aruncarea.
Greşeli:
- abaterea „regula paşilor”,
- lipsa de coordonare între braţe şi picioare.

Aruncarea la coş cu o mână în semicârlig este un procedeu folosit pe contraatac în

aruncările din apropierea coşului, în acţiunile de depăşire sau de pătrundere. Acțiunile
premergătoare fazei propriu-zise de aruncare sunt similare cu cele de la aruncarea la coş din
dribling sau din alergare.
Mingea ținută cu o mână de dedesubt, se ridică spre umărul braţului de aruncare.
Mișcarea mingii în aer urmează un traseu semicircular în plan lateral spre verticală după ce se
desprinde de mână prin mișcarea de biciuire imprimată de încheietura mânii

Aruncarea la coş oferită este un element tehnic utilizat numai în apropierea coşului în
care mingea este ţinută de dedesubt cu o mână sau cu două, cu degetele răsfirate şi orientate spre
înainte, urmând un drum ascendent spre coş. Aruncarea se realizează printr-o mişcare de flexie
palmară din articulaţia mâinii.
Aruncarea la coş din săritură se poate executa cu o mână sau cu două mâini de la
semidistanţă şi distanţă (6 – 8 m) cu desprindere de pe loc sau cu prinderea mingii din deplasare
şi oprire în 1 sau 2 timpi cu prinderea mingii din dribling şi din pasă.

Driblingul
Driblingul reprezintă elementul tehnic fundamental al jocului de baschet, alături de
aruncarea și pasarea la coș. Mingea este condusă cu degetele pe o suprafață cât mai mare și este
împinsă în sol în lateral și aproape de corp. La driblingul din mers mingea este împinsă spre înainte
și oblic față de corp.
Driblingul prezintă următoarele aspecte:
- împingerea mingii din poziție joasă, medie și înaltă,
- împingerea mingii de pe loc, din mers, din alergare,
- alternarea mâinilor, a ritmului de execuție,
 - tactice – defensiv (de așteptare), ofensiv (de depășire, pătrundere).
Greşeli:
- mingea nu este împinsă,
- mingea este împinsă cu toată mâna,
- mingea este împinsă prea aproape sau departe de corp,
- menținerea privirii asupra mingii,
- trunchiul prea aplecat pe minge sau prea rigid.

Fenta este elementul tehnic care are ca scop dezorientarea adversarului pentru a finaliza
o acțiune de atac.
Fentele sunt:
- simple, duble, multiple,
- de demaraj, de privire, de pasă, de aruncare.

Metodica învăţării elementelor tehnice în jocul cu minge

Traseul metodic al învăţării elementelor tehnice din baschet trebuie abordat în mod unitar,
prin repetări, perfecţionarea lor urmând să se realizeze odată cu învăţarea paselor, driblingului şi
a aruncărilor la coş.
Etapele învățării
Învățarea tehnicii oricărui element tehnic parcurge anumite etape (după A. Dragnea 1999):
 Etapa informării și a formării reprezentării mentale a mișcării – vizualizarea
mișcării ce urmează a fi executate.
 Etapa mișcărilor grosiere – caracterizată prin execuțiile procedeului tehnic.
 Etapa consolidării mișcării, a coordonării fine – caracterizată de efectuarea corectă a
mișcării.
 Etapa perfecționării – în care se mișcările sunt repetate în condiții variate, și sunt
efectuate mișcări complexe.

Prinderea, ținerea, pasarea mingii

Prinderea mingii prezintă dificultate pentru începător, care prinde mingea cu brațele
întinse, încordate.
 Metodica învăţării – exerciții:
- pregătitoare cu mingea - trecerea mingii în jurul capului, şoldurilor, genunchilor, gleznelor,
printre picioare, în formă de „8”,
- de pe loc – controlul „prizei” corecte,
 ridicarea mingii de pe sol,
 controlul „prizei” corecte,
 mişcării din articulaţia pumnilor,
 preluarea mingii din mâinile partenerului şi controlul ţinerii ei,
 prinderea şi controlul prizei corecte după minge aruncată în sus sau după ricoşarea
ei în sol,
 cu imitarea pasei cu două mâini de la piept, de deasupra capului sau de pe un
umăr se pune accent asupra mişcării finale „de biciuire” efectuate din articulaţiile
mâinilor,
 pasare în mai mulți jucători, în linii paralele, în cerc, în pătrat, în romb, în stea, în
semicerc;
- din deplasare - fente în pasare, schimbare de sens, cu aruncare la coş, cu plecare în dribling:
• cu deplasare la urma şirului propriu,
• cu deplasare la urma şirului opus,
• cu ghemuire după pasă,
• cu deplasare la urma şirului la care s-a pasat,
• cu deplasare la şirul opus celui căruia s-a pasat;
- ieşire la minge, prindere, oprire, pasă,
- ieşire la minge, prindere, dribling, oprire, pasă, deplasare,
- ieşire la minge, pivot, dribling, oprire, pasă, deplasare,
- ieşire la minge, fentă, pivot, dribling, oprire, pasă, deplasare;
- în şir:
• cu deplasare la coada şirului după aruncare,
• cu ocolirea unui jucător şi deplasare la coada şirului,
• cu ghemuire după ce pasă și revenire la coada șirului;
– mers, apoi alergare, săritură, imitarea prinderii mingii, aterizare pe ambele picioare, pasă,
 – mers, alergare uşoară, păşire lungă pe dreptul cu imitarea prinderii mingii, păşire cu stângul
imitarea pasei şi continuarea deplasării,
– pe perechi, faţă-n faţă (distanţă de 3 – 4 m), alergare pe loc cu numărarea celor două păşiri
între prinderea şi pasarea mingii;
– în şir, alergare, primirea şi repasarea mingii, deplasare la urma şirului,
– în două cercuri, se aleargă în şiruri diferite şi se pasează mingea între pase în doi, trei care
se deplasează înainte (inițial din mers, apoi din alergare),
– structuri complexe:
 suveica simplă şi dublă,
 pase în trei cu două mâini de la piept,
 pase în trei cu schimb de locuri,
 ieşire la minge, prindere, dribling, pasă din deplasare,
 alergare, prindere de minge, oprire, fentă, plecare în dribling, pasă din deplasare,
 pase în doi din deplasare cu dribling,
 2 la 1, se pasează mingea în spaţiu limitat, având la mijloc un apărător,
 3 la 2, în triunghi, se pasează mingea, iar cei 2 apărători încearcă interceptarea,
 joc de baschet cu două mingi fără finalizare „Care echipă reuşeşte mai multe pase
consecutive?”,
 5 la 5 fără dribling şi fără finalizare pe jumătate de teren.

În general, exercițiile din baschet se învață individual apoi pe perechi, în formaţie pe

două linii faţă-n faţă.
Transmiterea mingii și prinderea mingii trebuie însoţite permanent de conducerea mingii
și de ieşirea la minge.
Ştafete:
– conducerea mingii rostogolite pe sol;
– cu ambele mâni, alternativ;
– simultan cu ambele mâini.
– „semănatul” şi „culesul” mingilor;
– mingea pe deasupra capului;
– minge printre picioarele depărtate;
 – cu mai multe mingi:
• cu două mingii, una ținută la piept, la spate sau deasupra capului,
cealaltă dirijată cu piciorul sau ținută între genunchi,
• cu trei mingii, două ținute la piept, a treia condusă cu piciorul.

Oprirea
Procesul de învățare al opririlor începe cu oprirea într-un timp, cu alegerea piciorului de
pivot.
Ca în orice proces de învățare în etapa formării mecanismului de bază, opririlor trebuie să
li se acorde un număr mare de repetări.
Oprirea în jocul de baschet este considerat un element tehnic folosit pentru protecţia mingii,
care se învață în paralel cu celelalte elemente ale jocului de baschet.
În învățarea acestui procedeu se va urmări ca:
 centrul de greutate să fie coborât;
 gleznele şi genunchii flexaţi;
 trunchiul uşor înclinat înainte.

Metodica învăţării – exerciții:

– fără minge executate din mers, alergare, la semnal sau diferite semne:
• sărituri uşoare cu aterizare în poziţie fundamentală,
• sărituri uşoare cu cu schimbarea planului de aterizare;
– cu minge
• aruncarea mingii în sus şi înainte – oprire,
• prinderea mingii ricoşată din sol, din pasă, din dribling,
– structuri:
• alergare, prindere, oprire, dribling, pasă,
• dribling, oprire, pasă,
• dribling, pasă, prindere, oprire, pasă,
• dribling, oprire, pasă, deplasare cu schimbare de direcţie, reprimirea mingii, oprire,
aruncare la coş din săritură, deplasare la urma şirului 2,
 • ieşire la minge, prindere, oprire, pasă, deplasare pentru recuperare, dribling la urma
celuilalt şir,
• 5 la 5 – intrarea în posesia mingii să se realizeze prin oprire într-un timp,
 1 la 1; 2 la 2; 3 la 1; 3 la 2; 3 la 3; 4 la 4; 5 la 5 pe jumătate de teren şi pe tot terenul.

Pivotarea

Metodica învăţării – exerciții:

– fără minge, executate pe loc, din alergare cu oprire la semnal,
• din semicerc pivot individual,
• piruete fără minge,
• păşiri înainte, înapoi, lateral etc., cu revenire în poziţia fundamentală,
• ştafete: alergare cu oprire în dreptul diferitelor semne sau la semnale;
– cu mingea
• de pe loc, din poziţia fundamentală
- prindere, pivot prin păşire înapoi – înainte pasă,
- prindere, pivotare prin întoarcere,
- prindere, cu schimbarea locului de ţinere a mingii,
- pivotare cu fente: de aruncare, de pasă, de plecare în dribling;
• din deplasare
- aruncarea mingii în sus şi spre înainte, alergare, prinderea mingii, oprire, pivot,
pasă,
- pivotare, aruncare la coş, recuperare şi deplasare în dribling la urma şirului,
- dribling, oprire, pivotare, aruncare la coş, recuperare, deplasare la urma şirului
opus,
 Aruncarea la coș de pe loc și din săritură

Metodica învăţării – exerciții:

- imitarea aruncării la coș, cu o mână,
- aruncarea la coș de pe loc, cu o mână,
- aruncarea la coș de pe loc cu o mână, partenerul situat sub coș aruncă mingea
înapoi,
- aruncare din unghi de 450 față de coș, de pe loc,
- prinderea mingii, oprire, aruncare la coș de pe loc,
- aruncarea mingii de pe loc mărind progresiv distanța față de coș,
- aruncare la coș de pe loc în unghi de 450 (pe partea stângă) față de coș, cu o mână
direct în inel, fără panou,
- aruncare la coș de pe loc în unghi de 450 (pe partea dreaptă) față de coș, cu o mână
direct în inel, fără panou,
- aruncare la coș de pe loc din fața coșului, cu o mână direct în inel, fără panou,
- pe trei șiruri, unul urmărește, unul pasează, unul aruncă la coș din săritură de sub
coș,
- fentă și aruncare la coș cu o mână, (cu două mâini),
- fentă și aruncare la coș din săritură,
- alergare, prinderea mingii, fentă, dribling, aruncare la coș.

Aruncarea la coş din dribling

Metodica învăţării:
- imitarea aruncării, de pe un picior, celălalt îndoit,
- prinderea mingii, oprire și aruncare la coș de pe loc cu o mână,
- prinderea mingii, oprire și aruncare la coș de pe loc cu două mâni,
- alergare pe partea dreaptă a panoului, prinderea mingii, oprire, aruncare la coș de pe
loc,
- alergare pe partea stângă a panoului, prinderea mingii, oprire, aruncare la coș de pe
loc,
 - pășire lungă cu un picior, apoi cu celălalt, săritură, aruncare la coș, aterizare pe
ambele picioare,
- pășire, dribling, pășire lungă, prinderea mingii, pășire, săritură, aruncare la coș,
- exercițiul anterior, cu mărirea progresivă a distanței față de panou.

Aruncare la coş din alergare

Metodica învăţării
- alergare, prinderea mingii luată din mâna partenerului, pășire lungă pe un picior,
pășire pe celălalt picior, săritură, aruncare la coș, aterizare pe ambele picioare,
- alergare, prinderea mingii din aruncare în sus de către partener, pășire lungă pe un
picior, pășire pe celălalt picior, săritură, aruncare la coș, aterizare pe ambele picioare,
- alergare, prinderea mingii aruncate înainte de către partener, pășire lungă pe un
picior, pășire pe celălalt picior, săritură, aruncare la coș, aterizare pe ambele picioare,
- alergare, prinderea mingii aruncate cu pământul de către partener, pășire lungă pe
un picior, pășire pe celălalt picior, săritură, aruncare la coș, aterizare pe ambele picioare,
- aruncare la coș din alergare pe partea stângă a panoului,
- aruncare la coș din alergare pe partea dreaptă a panoului

Driblingul
Metodica învăţării
- dribling pe loc, în mers, în alergare,
- dribling cu mâna stângă, cu mâna dreaptă,
- dribling din poziție joasă, medie, înaltă,
- driblind cu ocolire de obstacole, de coechipier pasiv, de adversar agresiv,
- dribling cu trecerea mingii printre picioare, dintr-o mână în cealaltă, pe la spate, cu
piruetă, cu schimbare de direcție,
- dribling cu oprire, pasă,
- dribling cu oprire, pivotare, pasă,
- dribling cu pasă din mers sau alergare, aruncare la coș din dribling, recuperarea mingii,
trecere la coada șirului,
- pase în doi, dribling, aruncare la coș,
 - dribling pe jumătate de teren, în doi, cu prindere, oprire, pivotare, pasă la coechipier
care efectuează schimbare de direcție, prinde mingea, dribling, aruncare la coș din mers,
recuperează mingea.

Fenta
Metodica învăţării:
- pe perechi – trecerea greutăţii de pe un picior pe celălalt,
- fentă de privire în partea opusă,
- un jucător execută mişcări de braţe, celălalt jucător imită mișcarea,
- un jucător indică o acţiune într-o direcţie, celălalt o execută în direcţie opusă,
- alergare cu schimbări de direcţie pe suprafață mică,
- pase în cerc sau pătrat cu intercepţie,
- fente de pasare în formaţie de pătrat.

Tactica în jocul de baschet

În jocurile colective tactica prezintă un rol important deoarece influențează toate acţiunile
individuale şi colective ale jucătorilor unei echipe bine organizate. Pregătirea tehnică, pregătirea
fizică, teoretică și psihică a jucătorilor sunt valorificate în competițiile sportive printr-o bună
pregătire tactică.
Elemente ce reprezintă tactica jocului de baschet:
- acțiunea de atac:
• individuală
• colectivă
- acțiunea de apărare
• individuală
• colectivă
- acţiunea individuală
- acțiunea colectivă.
Atacul reprezintă acțiunea tactică individuală sau colectivă în care, având posesia mingii,
se are în vedere introducerea mingii în coș pentru obținerea punctului.
Acțiunea individuală de atac se evidențiază prin următoarele elemente tehnice:
 - demarcajul,
- depășirea,
- pătrunderea,
- fenta,
- recuperarea,
- voleibolarea,
- finalizarea (aruncarea la coș).

Demarcajul reprezintă acțiunea tactică individuală de evitare și depășire a adversarului, în

adâncime sau lateral.
Clasificarea demarcajului:
- individual
- cu ajutorul coechipierului.
Scopul demarcajului:
- pătrundere a atacantului fără minge,
- manevră în lateral, pentru a obține o poziție optimă în teren.

Metodica învățării
- mers sau alergare, oprire, prinderea mingii, aruncare la coș,
- deplasare, schimbare de direcție, deplasare, oprire, piruetă, aruncare la coș,
- mers, piruetă, prinderea mingii, pasă,
- prindere, oprire, pasare,
- schimbare de direcție, pătrundere, prindere, pasă,
- prindere, dribling, oprire în doi timpi, aruncare la coș,
- joc 1 la 1 cu pivotare, deplasare, finalizare.

Pătrunderea reprezintă acțiunea tactică individuală de atac prin care jucătorul se

demarcă în vederea primirii mingii și finalizării atacului prin aruncare la coș.
Mijloace de pătrundere:
- cu surprindere,
- cu schimbare de direcție,
 - în arc de cerc.
Scopul pătrunderii:
- când marcajul apărătorului este aproape de atacant,
- la intercepție,
- în combinația dă și du-te.
Metodica învățării
- joc de pase în doi cu schimbarea locului,
- fentă, pasă, schimbare de direcție, aruncare la coș,
- deplasare, schimbare de direcție, demarcare, prindere, oprire, aruncare din săritură,
- fentă, pasă, schimbare de direcție, alergare, prindere, pasă,
- pasă, schimbare de direcție, înaintare, prindere, pasă, schimbare de direcție, aruncare la
coș,
- joc 1 la 1, joc 2 la 2, 3 la 3, 4 la 4 pe jumătate de teren,
- joc 1 la 1, joc 2 la 2, 3 la 3, 4 la 4 pe tot terenul.

Depășirea reprezintă acțiunea tactică individuală de atac în care jucătorul aflat în posesia
mingii se demarcă în vederea finalizării atacului. Demarcajul este utilizat împotriva oricărei forme
de apărare, la marcaje, în combinații tactice de 2 sau 3 jucători.
Mijloace:
- depășire cu fața la coș
- depășire cu spatele la coș.

Metodica învățării
- aruncare la cos din mers,
- aruncare la coș din alergare,
- fentă de aruncare la coș, depășire,
- fentă de pasă, depășire, dribling, pasă,
- fentă de aruncare, dribling, aruncare la coș,
- marcaj întărziat,
- înaintare spre minge, prindere, oprire, fentă de pasă pe o parte, pasare pe partea opusă,
- înaintare spre minge, prindere, fantă, oprire, dribling, aruncare la coș,
 - delpasare, prindere, dribling, schimbare de direcție, depășire, aruncare la coș,
- depășire cu marcaj normal,
- depășire cu marcaj normal la fiecare,
- alergare, schimbare de direcție, prindere, oprire, pasare,
- pasă, schimbare de direcție, prindere, pasă din alergare, alergare, prindere, depășire,
- dribling, oprire, pasă, schimbare de direcție, alergare, oprire, prindere, fentă de pasare,
depășire,
- dribling în deplasare, schimbare de direcție, oprire, pasă, alergare, prinderea mingii, oprire,
depășire, aruncare la coș.

Recuperarea mingii reprezintă acțiunea tactică individuală de atac prin care un jucător
reintră în posesia mingii (după aruncare nereușită la coș). Finalizarea acțiunii de recuperare se
poate obține prin voleibolare sau împingerea mingii în jos.
Mijloace:
- recuperarea defensivă – ocuparea unui loc aproape de coș prin blocarea adversarului,
- recuperarea ofensivă – aruncarea la coș sau la coechipier.

Metodica învățării
- aruncare la coș de pe loc din stânga coșului, recuperarea mingii înainte să cadă,
- idem exercițiul anterior, cu aruncare din partea dreaptă a coșului,
- idem exercițiul anterior, cu aruncare din fața coșului,
- aruncare la coș din deplasare cu recuperarea mingii înainte să atingă solul,
- recuperarea mingii după aruncarea la coș de către alți jucători,
- recuperarea mingii după aruncarea la coș de către coechipier, cu apărător semiactiv,
- aruncare la coș cu apărător, alt jucător recuperează și pasează înapoi la jucătorul care a
aruncat la coș,
- aruncare la coș cu alți doi jucători recuperează mingea,
- joc 5 la 5 cu recompense pentru cel care recuperează mingea.

Voleibolarea reprezintă acțiunea tactică individuală de prindere și aruncare la coș din

săritură.
 Acțiunea colectivă de atac prezintă următoarele elemente tehnice:
- dă și du-te,
- încrucișare,
- blocaj,
- ieșire la blocaj,
- paravan,
- dublaj,
- atac în superioritate numerică,
- combinații tactice,
- circulații.
Dă și du-te reprezintă o combinație tactică de atac între doi coechipieri care atacă prin pase
cu scopul de a finaliza acțiunea de atac.

Metodica învățării:
- pasare și pătrundere,
- încrucișări simple,
- încrucișări duble,
- pasare, pătrundere, prindere,
- pasare, pătrundere, prindere, aruncare la coș,
- schimbare de direcție, alergare, prinderea mingii, aruncare,
- atac în superioritate numerică,
- joc 2 la 2, 3 la 3, 4 la 4 pe jumătate de teren.

Încrucișarea reprezintă combinația colectivă de atac care rezultă din demarcajul

atacantului și interpunearea în fața apărătorului acestuia a unui coechipier cu apărătorul propriu.
Metode de execuție:
- cu minge,
- fără minge,
- în doi jucători,
- în trei jucători.

Metodica învățării
 - pasă, schimbare de direcție, încrucișare, dribling, aruncare la cos din săritură,
- circulație de jucători, încrucișări duble, fără minge,
- pasă, încrucișare dublă, primirea mingii, aruncare la coș,
- fentă, pasă, schimbare de direcție, aruncare la coș,
- încrucișare fără minge,
- încrucișare cu minge,
- încrucișare în atac 4 la 1,
- joc 5 la 5 pe jumătate de teren, cu încrucișări,
- joc 5 la 5 pe tot terenul, cu încrucișări.

Blocajul reprezintă acțiunea tactică de obstrucție a atacantului printr-o poziție statică

menținută pe zona de deplasare a acestuia.
Metode de execuție:
- cu minge,
- fără minge,
- interior,
- exterior,
- posterior.

Ieșirea la blocaj reprezintă continuarea blocajului în situația în care jucătorul apărător

schimbă adversarul.

Metodica învățării:
- blocaj la apărător imaginar,
- blocaj cu ieșire din blocaj pe perechi fără minge,
- pasă, fentă, blocaj, ieșire la blocaj,
- dribling, pasă, blocaj, ieșire din blocaj, aruncare la coș din săritură,
 - blocaj la jucătorul fără minge, în orizontală, diagonală, vertical pe partea mingii sau pe
partea opusă,
- blocaj la jucătorul fără minge cu ajutorul unui coleg,
- dublu blocaj, în tandem cu coechipierii la jucătorul fără minge,
- ieșire din blocaj la jucătorul cu minge prin metodele peste, printre, schimbare de jucători,
pe sub, ajută și revino, capcana.

Paravanul reprezintă ieșirea în mișcare din marcajul apărătorului.

Dublajul reprezintă acțiunea de apropiere a unui jucătorul de coechipierul aflat în posesia

mingii.
Metode:

- ofensiv,
- defensiv.

Atacul în superioritate numerică reprezintă acțiunea tactică întâlnită în jocul de baschet

la finalizarea contraatacului, ca de exemplu atacul 2 contra 1 sau 3 contra 2.

Metodica învățării:

- dribling în viteză, aruncare la coș,

- joc în atac 2 la 1,
- joc în atac 3 la 2.

Combinațiile tactice sunt reprezentări în momente fixe de angajări între doi coechipieri la
repunerea din lateral, de la linia de fund a terenului și la aruncarea liberă.

Circulațiile de jucători (individuale, cu combinații, în adâncime, laterală) și circulația

mingii reprezintă combinații de elemente tactice în atac.

Acțiunea individuală de apărare se evidențiază prin următoarele elemente tactice:

 - marcajul,
- recuperarea mingii în apărare,
- intercepția,
- capacul,
- urmărirea la panou.

Marcajul reprezintă acțiunea individuală de apărare folosită pentru a împiedica acțiunea

ofensivă a atacantului.
Metodele marcajului:
- normal – la jucătorul fără minge,
- agresiv – lucru activ de brațe și picioare,
- diferențiat – atacantul aflat în posesia mingii aruncă la coș, pasează sau driblează,
- special – din față, din lateral, la intercepție.

Metodica învățării
- doi jucători „în oglindă” joc de brațe și de picioare,
- doi jucători „în oglindă” joc de brațe și de picioare, cu deplasare în atac și în apărare,
- doi jucători, atacant – apărător, manevre de marcaj pe tot terenul,
- cu deplasare, circulație în zona de atac, pe jumătate de teren și pe tot terenul,
- marcaj între adversar și coș pe linia dintre atacant și coș,
- marcaj cu circulație în apărare prin alunecări,
- marcaj activ pe jumătate de teren, pe tot terenul,
- joc la un panou, 2 la 2, 3 la 3,
- joc 5 la 5 la un panou.

Intercepția reprezintă acțiunea individuală de apărare folosită pentru prinderea mingii

când aceasta este pasată între atacanți.

Capacul reprezintă acțiunea individuală de împiedicare a atacantului de a arunca mingea

la coș sau la alt adversar.
 Urmărirea mingii la panou reprezintă acțiunea individuală de recuperare a mingii în urma
unei încercări nereușite a atacantului de a înscrie la coș.

Metodica învățării
- porniri de pe loc la semnal sonor, cu 2 – 3 pași și săritură la panou,
- sărituri de pe loc cu desprindere de pe ambele picioare,
- sărituri cu elan,
- sărituri cu desprindere de pe un picior,
- sărituri cu prinderea mingii cu 2 mâini, cu o mână,
- sărituri cu piruetă,
- sărituri cu voleibolări,
fentă, săritură la panou, urmărirea și recuperarea mingii