Platon, pe numele său adevărat Aristocle, a trăit la Atena între anii 427 -
347 î.Hr.
Opera sa filosofică este cea mai importantă referință și sursă de
inspirație pentru toți filosofii europeni, dar și pentru întreaga cultură și
civilizație occidentală.
A fost cel mai de seamă discipol al lui Socrate, pe care l-a omagiat în
lucrările sale, numite „Dialoguri”. A fondat Academia din Atena, prima
instituție de învățământ superior din lumea occidentală și a fost maestrul
unui alt mare filosof, Aristotel.
S-a născut într-o familie nobilă din Atena, în perioada războiului
peloponeziac, primind educația specifică aristocrației ateniene. În
tinerețe a studiat filosofia presocratică, operele lui Hesiod și Homer, și-a
cultivat talentul artistic și a început pregătirea pentru o funcție publică.
Platon înființează o școală de filosofie numită „Academia”, care va
funcționa 900 de ani, va reuni și va forma cei mai buni filosofi,
influențând gândirea și viața spirituală a lumii civilizate chiar și după ce
a fost desființată.
Si-a conceput lucrările filosofice sub formă de dialoguri avându-l ca
personaj principal pe Socrate, prin glasul căruia autorul își exprimă
convingerile. Inspirat de tehnica maestrului său, utilizează dialogul drept
cea mai vie formă de exprimare, capabilă să trezească sufletul, să
mențină interesul, să atingă cele mai neașteptate perspective, să
stimuleze transformarea interioară.
Opera filosofică a lui Platon este foarte vastă și cuprinde noțiuni
esențiale despre legile vieții umane și universale, dar oferă și metode
concrete pentru a trăi corect, în acord cu legile și în sensul evoluției
conștiente.
Cele mai cunoscute lucrări sunt: Apărarea lui Socrate, Republica,
Phaidon, Banchetul, Legile, Timaios, Critias, Phaidros și o serie
de Scrisori.