HomeIstorieProzaJurnalisticaPoezieEconomieCulturaLimbi straineAnalize si
comentariiActualitatea germanaComunicateImpressum
Arte plastice
Radu ROSIAN
ARGUMENTAREA TEMATICII DIN PERSPECTIVA CERCETARII
Pe �ntreg parcursul istoriei sale, omenirea s-a manifestat si pe plan estetic,
manifestare pornita dintr-o necesitate interioara.
Demersul artistic al acestei omeniri �n continua cautare de sine a fost marcat
mereu de oscilatii, ruperi de ritm, sincope, iesiri din tiparul cuminte al
traditionalului, al clasicului, al academicului, de-a lungul timpului, spiritul
creator nelas�ndu-se �ncorsetat de tiparele rigide impuse de convenientele sociale
ale momentului. Tocmai aceste spirite nelinistite si ne�nregimentate s-au
constituit ca motoare ale evolutiei.
Epoca moderna (sec. XIX-XX) exprima mai acut aceasta necesitate spirituala de a
iesi din tiparele clasicului traditional. Ceea ce propun diferitele miscari de
avangarda si experimentalismul artistic, de la futurism la cubism, de la
expresionism la suprarealism, de la Picasso p�na la marii maestri ai artei
informale, este o frumusete a provocarii.
Deformare, libertate �n folosirea culorii, noi modalitati de exprimare,
abstractiune nascuta din gestul liric sau din geometrie, respingerea formei
�nchise, amestec de forme, diversitate de materiale, explozie de categorii si
genuri � sunt tot at�tea elemente de manifestare ale artei acestei epoci at�t de
fram�ntate; devenind acum c�nd joc, protest, critica, c�nd element perturbator ori
pur si simplu neav�nd nicio tinta sau scop, ea dezvolt�ndu-se ori ca o prelungire
a artei secolului XIX, ori �n opozitie cu aceasta.
Arta avangardelor nu ridica problema frumusetii, se sub�ntelege ca noile
imagini sunt �frumoase� din punct de vedere artistic, fenomenul fiind datorat
faptului ca provocarea de tip avangardist dar�ma toate canoanele estetice
respectate p�na �n acel moment.
Acum trasformarile se vor produce sacadat, dinamic, contradictoriu si pe
diferite paliere, elementul subiectiv fiind, �n mod special, scos �n relief prin
diversitatea de stiluri, teme si intentii artistice, constituindu-se ca o oglinda a
acestei epoci complexe, cele mai multe fiind tributare � �n registrul exprimarii
plastice � gestului si formei � structura.
�Forma nu este si nu poate fi vesm�ntul unui fond si nici vehicolul unui
concept, ea nu se adreseaza ratiunii discursive ci sensibilitatii; continutul
formei rezida �n forma prin act�[1].Totusi ruptura transanta (si oficiala) de arta
reprezentativa, traditionala, s-a petrecut odata cu abstractionismul, curent care
va arunca �n aer toate barierele conventionalului �n arta. Dar o singura forma de
exprimare duce la extrema detasare de rational, aceasta fiind arta informala.
�Toate miscarile artistice ale secolului XX, cu o exceptie, s-au anuntat ca miscari
revolutionare sau de avangarda, cu un program de revizuire a trecutului si de
re�nnoire radicala a bazelor si a scopurilor artei. Informalul, nu este si nici nu
pretinde a fi o miscare de avangarda; de la �nceput si-a propus � nu ca o polemica
de rasturnare si re�nnoire ci ca o arta cu totul deosebita, alta - sa fie
intolerabila fata de orice schema mostenita din trecut, ca si fata de orice
obligatie programatica �n ceea ce priveste viitorul� [2].
Reproducerea lumii vizibile printr-o imitatie sterila, printr-un mimetism
total, este abandonata �n schimbul unei arte care se concentreaza asupra culorii, a
formei si a compozitiei, adesea marcata numai de gest si emotie, aceasta fiind
elementul dinamic al actului creator, motivatia hazardului �n a naste forme-
structuri.
Estetica erei contemporane elaboreaza o reconsiderare a materiei. Artistii
secolului XX �i acorda o atentie exclusiva, cu at�t mai intensa cu c�t abandonarea
modelelor figurative �i �mpinge spre noi explorari pe tar�mul formelor posibile.
Astfel, pentru o buna parte a artelor contemporane materia nu mai reprezinta numai
corpul operei ci �nsusi scopul sau, �nsusi obiectul discursului plastic.
�Artistul �si studiaza cu toata pasiunea materia, o scruteaza p�na �n ad�nc, �i
urmareste comportarea si reactiile; o interogheaza pentru a-i putea comanda, o
interpreteaza pentru a o putea stap�ni; i se supune pentru a o putea plia; o
aprofundeaza pentru a revela posibilitatile latente si potrivite intentiilor sale;
o rascoleste pentru ca ea �nsasi sa-i sugereze noi si inedite posibilitati de
incercat; o urmeaza pentru ca dezvoltarile sale naturale sa poata coicide cu
exigentele operei ce trebuie realizata; cerceteaza felurile �n care o lunga
traditie a �nvatat s-o manipuleze pentru a o face sa germineze moduri inedite si
originale sau pentru a le prelungi �n noi dezvoltari; iar, daca traditia de care
materia este plina pare sa-i compromita ductilitatea si s-o faca greoaie, lenesa si
opaca, el cauta sa-i recupereze o noua prospetime, care sa fie cu at�t mai fecunda,
cu c�t este mai neexplorata; si, daca materia este noua, el nu se va �nspaim�nta de
�ndrazneala unor sugestii care par sa iasa �n mod spontan din ea si nu va da �napoi
�n fata unor noi �ncercari, dar nici nu se va sustrage grelei sarcini de a o
patrunde pentru a-i determina mai bine posibilitatile. Nu vrem sa spunem ca
umanitatea si spiritualitatea artistului se figureaza �ntr-o materie,
transform�ndu-se �ntr-un complex alcatuit din sunete, culori sau cuvinte. Arta nu
este dec�t figurare si formare a unei materii, dar materia este formata dupa un mod
nerepetabil de formare, care este �nsasi spiritualitatea artistului devenita �n
�ntregime stil.�[3] �Obiectivul � nu ca scop - al acestei arte - este creatia
individuala si originala, nu dupa natura, nu imitativa a unei opere de arta
veritabila, care traieste prin spirit si care �si �mpinge existenta �n artist
ascult�nd de o necesitate interioara� asa cum scria Kandinsky �n �Spiritul �n
arta�.
�Artistul trebuie sa aiba ceva de spus , fiindca sarcina lui nu consta �n a
stap�ni forma, ci �n a adapta aceasta forma continutului�.[4]
Dar, dupa cum am mai aratat, forma se contine pe ea �nsasi prin structurile
ei, structuri induse de gestul dinamic si de prefacerile materiei.
O sumara trecere �n revista � care nu poate aici si nici nu are intentia sa
acopere vastul evantai al manifestarilor artistice ale informalului � ne arata ca,
dupa al doilea razboi mondial, aceasta arta continua sa emane si sa evolueze �n
Europa, de unde altundeva, dec�t de la acel focar polarizator de cultura si arta
care este Parisul. �ntr-o faza incipienta, reprentantii au fost Jean Dubuffet si
Jean Fautrier, a caror pictura este marcata de structura materiei, refuz�nd reguli
fixe de compozitie, recurg�nd la un proces de creatie spontana si �ncerc�nd sa
exprime direct impulsurile mintii, asa cum se vede �n folosirea materialelor
neconventionale integrate �n spatiul pictural al celor doi. �Problema unei materii
care sa nu fie mijloc de reprezentare, ca la impresionisti si la cubisti, nici de
expresie imediata, ca pentru Van Gogh si pentru expresionisti, se pune pentru prima
oara �n pictura lui Jean Fautrier. Atunci artistul trece �n mod hotar�t la
abstractia informala, din acel moment, desi �n urma unor succesive si complexe
dezvoltari, nu �si va mai modifica configuratia si dimensiunea spatialitatii sau,
mai precis, a acestei �ntinderi a viziunii sale�[5]. Pe acelasi palier dar oarecum
�n contradictie cu Fautrier se afla pictura lui Hartung: �daca pictura lui Hartung
este pictura vointei si a fortei, pictura lui Fautrier, este pictura sensibilitatii
si a slabiciunii, a abandonarii, �n curentul temporar al existentei�[6] .
Alt exponent tributar al aceleiasi exprimari artistice este Antonio Tapies, a
carui pictura nu este reductibila la nicio schema sau sistem de valori. Acesta
trece dincolo de toate limitarile spatiului si timpului. �Pentru Tapies, nu mai
exista lucruri, nu mai exista nimic ca sa formeze un obiect de experienta empirica.
Imaginile lui au o prezenta, o certitudine, o imobilitate pe care nu ar putea-o
avea daca ar fi imaginile unui lucru sau, pe l�nga ele, ar mai exista �n lume,
lucruri reale. Forta acestor imagini consta �n absenta sau �n eclipsa lumii,
pictura lui Tapies fiind pictura unui om pe care timpul istoric, l-a redus la
conditia disperata a orbului. �naint�nd pe pipaite, cu prudenta atenta a orbilor,
vede numai ceea ce ating sau percep degetele lui sensibile; si vede cu intensitatea
si distinctia aceluia ce nu are alte simturi dec�t tactilul, fara nici o
detasare�[7]. Libertatea de exprimare duce, �n acea epoca, la o explozie de
stiluri si artisti amestecati �n creuzetul eliberarii prin gest, materie,
structura, tusa, din care se decanteaza personalitati ca: Emilio Vedova, Alberto
Burri sau Georges Mathieu. Mathieu (reprezentant al tasimului) �si defineste arta
sa expresiva, �ntemeiata pe senzatia directa - �abstractie lirica� � afirm�nd ca:
�rapiditatea actului creator este una din cele mai importante conditii ale picturii
mele, sunt convins ca numai rapiditatea actiunii ne �ngaduie sa sesizam si sa
exprimam ceea ce da seama despre profunzimea spiritului fara ca perceperea sa
spontana sa fie oprita sau marcata de vreun moment de g�ndire sau de o interventie
rationala� . ��n opera lui Alberto Burri, critica a subliniat, �n general, ca
aspecte simptomatice pronuntate, ordinea geometrica sau oricum structurala care
urzeste si sustine imaginea se folosirea de materii preluate din realitate si
asimilate sau amalgamate la suparfata tabloului. Aceste doua aspecte sunt
suficiente pentru a arata din ce experiente de cultura a aparut (dar �n sensul de a
le fi depasit) poetica lui Burri. Dar, nici ambiguitatea naturalista si
neoromantica a informalului, nici, cu at�t mai putin, tehnica colajului sau
inventia suprarealista �n obiectul gasit, nu pot explica ratiunea polemica a operei
lui Burri, care ram�ne �n substanta �n vadit contrast fata de toate tendintele
picturii contemporane. Tuturor celor care se �ntreaba daca operele lui Burri
trebuie sa mai fie considerate pictura, li se poate raspunde ca material si factura
acestor opere, chiar daca nu sunt materie si factura traditionala ale picturii,
obiectul final, si absolut explicit al artistului, ram�ne totusi tabloul.�[8].
Lista acestor nume ar putea continua cu: Karel Appel (membru �n grupul Cobra),
Karl Otto G�tz, Emil Schumacher, Wols, toti artisti europeni tributari artei
informale. Dar cum informalul nu admite delimitari ci se difuzeaza �n toata lumea,
va trece dincolo de ocean, unde se va manifesata prin operele unui Archile Gorky,
Mark Rothko si, mai ales, Jackson Pollock, a carui creatie a fost botezata de catre
H. Rosenberg pictura gestuala (action painting). �n actul pictural al lui Pollock,
artistul nu se afla �n fata tabloului ci �n interiorul lui si cu o cutie gaurita
plina de vopsele sau cu pensula cu coada lunga �mbibata �n culoare, pe care le
balansa ca pe un pendul desupra p�nzei asternute pe sol, el a realizat o retea de
d�re de culoare, �nsufletita de o miscare de dans ca �n transa, inspirata de emotia
clipei prezente, eliberata de orice reprezentare constienta sau readusa �n memorie.
Varietatii acestor forme de arta spontana, exprimata prin structurile materiale
ale formelor, structuri determinate de hazard sau de dinamica gestului,
ne�ncorsetate de g�ndire sau ratiune (�somnul ratiunii naste monstri� dar, oare,
ratiunea constienta nu va naste la r�ndul ei alti monstri?), precum si tuturor
acestor �stiluri-artisti� sau �artisti-stiluri�, acestor forme diverse de exprimare
plastica, Michelle Tapi�, le-a dat denumirea generica de �arta informala�. Arta
aceasta, a formelor si structurilor liber-consimtite, at�t �n ceea ce priveste
actul creator c�t si acela al perceptiei, trimite la o societate democratica �n
care libertatea individuala este opusa constr�ngerilor si convenientelor. Ea este
un proces viu, o creatie noua, care nu propune nimic dec�t cel mult un dialog
subiectiv cu societatea contemporana ei.
Pe la jumatatea secolului trecut, Giulio Carlo Argan considera informalul ca pe
�cea mai recenta miscare artistica care ne face sa avem �ndoieli asupra faptului de
a mai exista sau nu dincolo de ea, vreo posibilitate �n arta�.
Dar prezentul dovedeste ca, �ntr-un av�nt ludic, arta actuala, depaseste toate
limitele traditionale stabilite �ntre genuri, pun�nd stap�nire pe toate mijloacele
de comunicare si pe toate semnificatiile. Ea mizeaza pe efectul procesului autentic
de creatie, obiectivul final, daca are vreunul, fiind abolirea granitelor �ntre
arta si viata, autoconcep�ndu-se ca o �filozofie activa a experientei� cum spunea
Ken Fredman. Asadar, �n contextual artistic at�t de efervescent al celei de a doua
jumatati a secolului trecut, are loc o explozie de noi curente, stiluri si
tendinte, rezultate ale unor febrile cautari de sine si zbateri �ntru
autenticitate. Daca se poate trage o concluzie din toata aceasta abundenta
tumultoasa de stiluri, curente si tendinte ale momentului contemporan, este aceea
ca arta nu si-a epuizat si nu-si va epuiza niciodata esenta vie creatoare, acest
mobil interior care, pe dramaticul drum al cautarii de sine, va aseza omul si mai
ales pe artist, dincolo de timp si spatiu, �ntr-o perpetua vibratie cu divinitatea.
[1] Focillon, Henri � Viata formelor, Ed. Meidiane, Bucuresti, 1977, pag. 8
[2] Argan, Giulio Carlo � Caderea si salvarea artei moderne, Ed. Meridiene,
Bucuresti, 1970, pag. 85
[3] Luigi Pareyson, Estetica, 1954, citat �n Umberto Eco, Istoria frumusetii, Ed.
Rao, Bucuresti, 2005, pag. 402
[4] Wassily Kandisky, citat �n J.F. Favre, D. Grunewald, A.F. Pimentel, J.
Debicki, Istoria artei, [Link], Bucuresti, 1998, pag. 252
[5] Argan, Giulio Carlo � Caderea si salvarea artei moderne, Ed. Meridiene,
Bucuresti, 1970, pag. 208
[6] Argan, Giulio Carlo � Caderea si salvarea artei moderne, Ed. Meridiene,
Bucuresti, 1970, pag. 223
[7] Argan, Giulio Carlo � Caderea si salvarea artei moderne, Ed. Meridiene,
Bucuresti, 1970, pag. 248-249
[8] Argan, Giulio Carlo � Caderea si salvarea artei moderne, Ed. Meridiene,
Bucuresti, 1970, pag. 282
Radu ROSIAN
Impresii si pareri personale �n FORUMUL de DISCUTII - Inserati un comentariu la
subsolul acestui ARTICOL
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:
Lucian Hetco (Germania).
Colectivul de redactie: Ion Maldarescu (Rom�nia), Maria Diana
Popescu (Rom�nia), Cezarina Adamescu (Rom�nia)
Posta redactiei: revista_agero@ [Link]