Academia Fortelor Terestre ,, Nicolae Balcescu ,, Sibiu

Facultatea de Management Militar

BAZELE LOGISTICII MILITARE

Diferentieri intre logistica militara

si logistica de afaceri

Referat

Profesor coordonator : Realizat de

Cpt. Dr. Ing. Badea Dorel Sd. Cap. Sandu Ioan-Marius

Sd. Cap. Genes Radu

Sd. Cap. Zaharia Stefan

Sibiu 2014

1
 Cuprins

1. Introducere........................................................................................................ pag 3
2. Modalitati de abordare a logisticii in mediul civil............................................. pag 4
3. Managementul sistemului logistic în organizaţia militară................................ pag 10
4. Concluzii........................................................................................................... pag 13

2
1. Introducere
Termenul logistica este imprumutat din vocabularul militar, unde desemneaza "partea
artei militare avand ca tinta problema de aprovizionare cu hrana si de transport al armelor". In
anul 1948, s-a propus o prima definitie "transportul si manipularea marfurilor din punctul de
productie la punctul de consum sau utilizare".

Logistica cu dimensiunea ei strategică şi organizaţională nu a reprezentat un domeniu

privilegiat al activităţii de cercetare în România. Utilizată prima dată în domeniul militar
(BĂLAN,C. 2006), considerarea logisticii ca domeniu de sine stătător este făcută la mijlocul
anilor 70’ în SUA şi la începutul anilor 80’ în Europa. Primele precizări în domeniul logisticii
sunt făcute de Crowell(1901) în lucrările sale asupra operaţiilor de distribuţie fizică a
produselor agricole. În domeniul marketingului logistica apare în lucrările lui Clarck(1922).
Foarte multe lucrări în domeniul logisticii aveau ca suport metode matematice din ce în ce
mai sofisticate, metode care aparţineau domeniului cercetărilor operaţionale. Aceste metode
nu erau aplicate exclusiv în domeniul logisticii, ci şi în fluxurile de distribuţie, în planificarea
industrială şi în ordonanţare.

În 1977 Heskett delimitează logistica pentru mizele strategice şi problemele

organizaţionale pe care le suscită. El definea logistica ca fiind „procesul care înglobează
ansamblul activităţilor care participă la gestionarea fluxurilor fizice de produse,la coordonarea
resurselor,căutând a obţine un nivel al serviciilor la cel mai mic cost.” Porter în 1980, în
lucrările sale asupra lanţului valorii, va identifica logistica sub forma avantajului concurenţial
al întreprinderii.

În 1991, organizaţia profesională americană- Council of Logistics Management,

recunoştea şi definea conceptul de logistică ca fiind „un proces care constă în planificarea,
realizarea şi controlul fluxului şi stocării eficiente a materiilor prime, produselor în curs de
prelucrare, produselor finite şi informaţiilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum,
în scopul adaptării la cerinţele clientului ”

Alte definiţii ale logisticii date de diferite asociaţii profesionale sunt următoarele:

 European Logistics Association- organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea

fluxurilor de bunuri de la o concepţie, aprovizionare până la producţia şi distribuţia
către clientul final cu satisfacerea exigenţelor pieţei cu un cost minim;
 Asociaţia Americană de Marketing- transportul şi manipularea mărfurilor de la
punctul de producţie la punctul de consum sau de utilizare;
 Asociaţia Logisticienilor din Franţa- ansamblul activităţilor având ca scop punerea
în operă, la cel mai mic cost, a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul şi la
momentul când există o cerere.

Atuurile pentru care în lucrările de specialitate s-a impus definiţia conceptului de

logistică conform formulării Consiliului de Management Logistic din SUA sunt următoarele :

 Trecerea de la conceptul de distribuţie fizică la cel de logistică

3
  Reflectarea necesităţii de a considera fluxul total de la punctul de procurare a
materialelor la punctul final al distribuţiei produselor finite
 Considerarea informaţiilor ca o componentă al fluxurilor logistice
 Perspectiva managerială, care se referă la întregul proces decizional, de la etapa de
planificare, până la cel de consum, în condiţii de eficienţă şi eficacitate
 Importanţa acordată adaptării procesului logistic la cerinţele clienţilor

Privind importanţa sistemelor logistice, este elocventă aprecierea făcută de Societatea

Inginerilor de Logistică din Marea Britanie: „sistemele logistice moderne sunt lanţul şi
urzeala ţesutului ce dă coeziune societăţii noastre. Ele nu distribuie doar mărfuri şi servicii
pentru a satisface nevoile şi dorinţele materiale,ci şi ideile ce propagă progresul cultural,
social şi [Link] suportului logistic poate adesea explica succesul sau eşecul unei
realizări.”

2. Modalitati de abordare a logisticii in mediul civil

Dezvoltarea logisticii întreprinderii şi a caracteristicilor sale, în special complexitatea
activităţilor care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea întreprinderilor moderne să
considere şi să trateze ansamblul mişcării şi stocajul materiilor prime, materialelor, pieselor
de schimb şi produselor finite ca un sistem, fiind astfel două posibilităţi de abordare a
sistemului logistic:
 abordarea analitică , ce studiază în detaliu componentele unui sistem
 abordarea sistemică , ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.

Schema de ansamblu a viziunii analitice a procesului logistic.

Abordarea analitică, ia in considerare componentele unui sistem, cu elementele
următoarele: sistemul, obiectivele, indicatorii de performanţă, variabile de acţiune, flux,
resurse, activitate, proces.
Sistemul este ansamblul de elemente în interacţiune, organizate în funcţie de un obiectiv şi în
relaţie cu mediul în care funcţionează. Dacă se are în vedere interacţiunea cu mediu, putem
avea sisteme deschise şi sisteme inchise (fără schimb cu exteriorul). Exemple de
sisteme: sistemul de producţie - cu subsistemele componente (subsistemul de fabricaţie,
subsistemul de conducere-proces, aprovizionare - desfacere, financiar-contabil, resurse
4
 umane, informaţional). Sistemul de producţie este ansamblul de resurse (umane şi tehnice) a
căror finalitate este de-a transforma un flux de elemente fizice pentru a satisface cerinţele
clienţilor, fiind format din subsisteme: decizional, informaţional şi fizic.
Obiectivul reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un timp dat
permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de termen şi
valoare.
Indicatorii de performanţă sunt mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau proces în
raport cu un obiectiv, o normă sau un plan.
Variabile de acţiune sunt parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau procesului
pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.
Fluxul reprezintă deplasarea de elemente în timp şi spaţiu.
Activitatea conţine ansamblul de sarcini elementare, realizate de persoane care produc
elemente de ieşire având ca punct de plecare elemente de intrare.
Procesul reprezintă ansamblu de activităţi secvenţiale care au ca obiect tratarea elementelor
fluxului; complexitatea procesului depinde de numărul de activităţi din care este compus.
Procesul este caracterizat de un inceput şi un sfârşitşi este definit de trei elemente sub forma
de:
 entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii: inter-organizaţionale, inter-
funcţionale, interpersonale, etc.);
 obiecte (procesele manipulează obiecte fizice, informaţii);
 activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale şi operaţionale).
Abordarea sistemică este evidenţiată finalitatea întreprinderii în relaţiile cu mediul său de
evoluţie. În această viziune lanţul logistic reprezintă :
 integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese care
furnizează bunuri, servicii şi informaţii şi care creează valoare;
 totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,
 succesiunea de activităţi care adaugă valoare unui produs.

1
Bălan, Carmen, Logistica, Bucureşti, Editura Uranus, 2006
5
 Finalitatea întreprinderii în relaţia cu mediul extern
Procesul logistic – funcţiile de bază. Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale
procesului de realizare a produselor necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, pentru realizarea
lor intreprinderea va utiliza mai multe funcţii de bază ale logisticii pentru a gestiona şi a
utiliza cele două tipuri de fluxuri (fizice – de materiale şi informaţionale) ce au sensuri inverse
de circulaţie.

6
Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la: previzionare; aprovizionare, cumpărare;
gestionarea comenzilor; gestionarea stocurilor; gestionarea depozitelor; manipularea
produselor; planificarea şi organizarea producţiei; implementarea geografică a uzinelor şi
depozitelor; fluxul de informaţii; ambalare; distribuţia şi transportul de mărfuri; servicii către
clienţi

Funcţiile procesul logistic general şi sensul de circulaţie a fluxurilor

Regrupând aceste funcţii de activităţi ale firmei vom putea să evidenţiem mai detaliat sistemul
logistic global al firmei in subsisteme . Eficienţa logisticii presupune corelarea aprovizionării,
producţiei şi distribuţiei fizice, activităţi desfăşurate în interiorul întreprinderii şi la interfaţa
cu secvenţele din aval şi amonte, in cadrul canalelor de marketing. Integrarea celor trei arii
este posibilă prin intermediul fluxului informaţional. Schimbul de informaţii în interiorul
organizaţiei şi între firme facilitează planificarea şi controlul operaţiunilor zilnice.

7
 Descompunerea procesului logistic global in subsisteme logistice
Ca urmare domeniile logisticii pot fi studiate la trei nivele :
 operaţiile sau misiunile elementare ale procesului logistic;
 subsistemele de organizare (aprovizionare, producţie, distribuţie, etc);
 sistemul logistic integrat, care propune o abordare unitară a concepţiei de produs şi de
service după vânzare.
Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este divizată intr-o
succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de susţinere a marketingului şi a
producţiei. Aceste funcţii au fost împărţite în:
 operaţii de bază: transport, gestiunea stocurilor, tratarea comenzilor,
 operaţii de suport: urmărirea şi tratarea informaţiilor, depozitarea, cumpărarea,
ambalajul, manipularea şi administrarea, ordonanţarea producţiei. 2
Toate aceste funcţii sunt îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului.
Subsistemele de organizare – reprezintă o abordare clasică prin care se realizează o regrupare
a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce pot face obiectul unui pilotaj distinct:
A. Zona amonte:
 programarea cumpărării – achiziţiei;
 aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul şi stocajul.
B. Zona intreprindere:
 planificarea şi ordonanţarea producţiei;
 aprovizionarea posturilor de lucru;
 circulaţia producţiei neterminate.

2
Ciubotaru, Gheorghe, Managementul organizaţiei militare, Teză de doctorat, Sibiu,
Universitatea „Lucian Blaga“, 2006

8
 C. zona aval:
 distribuţia fizică;
 transportul;
 service-ul după vânzare.
Plecandu-se de la această divizare pe subsisteme a logisticii întreprinderii s-a ajuns la
definirea acesteia intr-o viziune managerială - logistica este un instrument de pilotaj al
fluxurilor fizice prin fluxurile de informaţii, iar prin aplicarea raţionamentelor analizei
sistemelor s-au stabilit reguli de coordonare a fluxurilor de producţie şi de
distribuţ[Link] logistic global are în vedere toate operaţiile logistice ce se efectuează
pe lungimea traseului ce porneşte de la previzionarea surselor de materii prime până la
clientul final, cuprinzand aprovizionarea – logistica amonte, producţia – logistica internă
(industrială) şi distribuţia – logistica aval (comercială). Dacă se are în vedere gradul de
participare al responsabililor cu logistica şi impactul deciziilor logistice asupra activităţii
firmei, ca şi natură a deciziei.

Gradul de participare şi impactul deciziilor logistice.

Având în vedere modalităţile de abordare a sistemului logistic, precum şi funcţiile de bază ale
acstuia, efectuaţi un studiu de caz privind organizarea unui sistem logistic, in cadrul unei
societăţi.
 Terminologia utilizată în literatura străină de specialitate apelează şi la termenul
de logistică, iar referitor la sistemele integrate de producţie, la cel de gestiunea fluxurilor
materiale.
9
 Literatura străină de specialitate care defineşte activitatea de asigurare materială prin
termenul de logistică, integrează aprovizionarea materială în activitatea de ansamblu a
intreprinderii, sfera de cuprindere fiind mai extinsă. În ceea ce priveşte noţiunea de
gestiunea fluxurilor materiale, aceasta se încadrează în termenul general de asigurare
materială care defineşte aria completă de cuprindere a întregului proces de formare şi
gestiune a bazei materiale şi de echipamente tehnice al intreprinderii.
 În momentul de faţă, logistica a devenit un instrument de sporire a
competitivităţii şi de poziţionare pe piaţă. Pe plan mondial se consideră că, logistica a ajuns
una dintre ariile esenţiale ale activităţii organizaţiei.
 Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la: previzionare; aprovizionare,
cumpărare; gestionarea comenzilor; gestionarea stocurilor; gestionarea depozitelor;
manipularea produselor; planificarea şi organizarea producţiei; implementarea geografică a
uzinelor şi depozitelor; fluxul de informaţii; ambalare; distribuţia şi transportul de mărfuri;
servicii către clienţi.

3. Managementul sistemului logistic în organizaţia militară

Pentru organizaţia militară, există o corelaţie între managementul logisticii pe timp de
pace şi cel pe timp de război (managementul sprijinului logistic), prin faptul că primul îl
determină, intr-un anume mod, pe cel de-al doilea, în sensul că eficienţa măsurilor şi
activităţilor care vizează apărarea naţională marchează în mod hotărâtor, pozitiv sau negativ,
desfăşurarea acţiunilor militare. Astfel, pe timp de pace, managementul logistic are menirea
de a asigura înzestrarea şi dotarea structurilor militare cu armament, tehnică,
echipament,hrană, precum şi pregătirea sub toate aspectele a forţelor armate ale ţării,
menţinându-le permanent un nivel ridicat al capacităţii de luptă, pentru a fi în măsură ca, pe
baz deciziei organelor constituţionale, să trecă la îndeplinirea misiunilor stabilite.

Pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare, rolul managementului, sprijinului

logistic al forţei constă în realizarea stocurilor de clase de materiale, în cadrul structurilor de
logistică subordonate, destinate asigurării sprijinului logistic forţelor luptătoare. Necesitatea
sprijinului logistic decurge din nevoia maximizării efortului pe anumite direcţii, care se
apreciază ca hotărâtor în economia acţiunilor de luptă. În cadrul sistemului logistic, rolul
managementului sprijinului logistic al forţei este relevat de următoarele obiective
(MINCULETE, Ghe. 2005):

 Diagnosticarea sistemului logistic: situaţia existentului în bunuri materiale la

structurile forţei şi situaţia capacităţilor operaţionale la dispoziţie
 Planificarea resurselor materiale şi financiare: aprovizionarea pe clase de materiale, cu
tehnică şi echipamente, şi plata achiziţiilor şi rechiziţiilor de bunuri materiale
 Planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru: executarea
transporturilor, aprovizionarea forţelor, deplasarea personalului, mijloacelor de luptă şi
materialelor, evacuarea bolnavilor, răniţilor şi tehnicii deteriorate3

3
Dumitru, Marin, Managementul logisticii, Craiova, Editura Sitech, 2005
10
  Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de mentenanţă: evacuarea tehnicii deteriorate,
executarea lucrărilor de reparaţii pentru repunerea tehnicii în funcţionare, executarea
întreţinerilor tehnice, predarea tehnicii indisponibile la eşalonul superior
 Planificarea şi asigurarea facilităţilor de infrastructură: cazarea trupelor, deplasarea,
protecţia forţelor şi populaţiei civile, a bunurilor materiale şi a valorilor patrimoniului
cultural naţional
 Planificarea şi realizarea asistenţei medicale: asigurarea de servicii, de medicină
preventivă, servicii stomatologice, aprovizionarea cu medicamente şi materiale
sanitar- farmaceutice, asistenţa sanitar-veterinară, evacuarea medicaă a răniţilor şi
bolnavilor, protecţia medicală împotriva armelor de distrugere în masă
 Organizarea serviciilor de campanie: hrănire şi asigurarea cu apă potabilă, îmbăierea
efectivelor şi spălatul lenjeriei, igiena sanitară, activităţi funerare, asigurarea forţei de
muncă pentru manipulări de materiale, protecţia mediului şi lucrări diverse în folosul
trupelor

Importanţa managementului sprijinului logistic al forţei în operaţii este dată de

realizarea dimensionării şi corelării optime a fluxului de informţii, bunuri şi persoane, în
vederea asigurării forţelor cu tot cea ce le este necesar la momentul potrivit şi la locul indicat.

Astfel, şeful structurii de conducere logistică, trebuie să ţină seama în executarea comenzii de
următorii factori:

 Scopul sprijinului
 Reţelele de distribuţie
 Sursele de sprijin
 Disponibilitatea materialelor
 Modularitatea

Planificarea

Planificarea sprijinului logistic este responsabilitatea compartimentelor logistice ale

forţelor participante la operţii şi este menită să asigure forţele cu tot ceea ce le este necesar
pentru susţinerea ritmurilor preliminare ale operaţiilor, pe perioade estimate şi la intensitatea
dorită. Ea urmăreşte asigurarea forţelor luptătoare cu tot ceea ce le este necesar şi se
desfăşoară concomitent cu planificarea acţiunilor militare, vizând suprapunerea efortului
logistic peste efortul trupelor.

Organizarea

Este o funcţie al managementului, sprijinului logistic, asigură stabilirea srcinilor care

trebuie îndeplinite, gruparea naţională al acestora, stabilirea legăturilor de autoritate, de
cooperare şi de informare în cadrul structurilor de conducere.

11
 Obiectivele reprezintă caracterizări calitative şi cantitative ale scopurilor urmărit, ele
putânduse împărţii în funcţie de sfera de cuprindere şi importanţa astfel:

 Obiective fundamentale
 Obiective derivate de gradul I
 Obiective derivate de gradul II
 Obiective specifice
 Obiective individuale

Coordonarea

Coordonarea sprijinului logistic, specific unei forţe operaţionale, constă în

desfăşurarea acelor activităţi care să le permită logisticienilor cu atribuţii manageriale să
intervină activ şi continuu pentru buna desfăşurare a activităţilor particulare fiecărui domeniu
al sprijinului logistic.

Pentru ca acţiunea de coordonare să se realizeze în mod continuu, fără întrerupere,

trebuie avute în vedere următoarele argumente: între structura de conducere şi structurile
specifice de execuţie, între oameni, să funcţioneze corespunzător sistemul relaţional-
comunicaţional, iar managerii logistici şi subordonţii lor să fie receptivi la toate modificările
care se impun. Coordonarea sprijinului logistic începe imediat după însuşirea misiunii şi
continuă pe toată durata operaţiei. 4

Comanda

Comanda în procesul de realizare a sprijinului logistic constă din acele relaţii

profesionale în care managerul logistic (şeful de compartiment) transmite decizia adoptată în
urma desfaşurării proceselor şi actelor decizionale specifice. Pentru a fi realizată comanda
unei acţiuni, se impune ca în antrenarea subordonaţilor să fie luate în considerare următoarele
aspecte:

 Ordinele pe linia sprijinului logistic să fie simple, directe şi să se caracterizeze prin

claritate
 Prin natura lor,ordinele transmise să nu depăşească competenţa subordonaţilor sau
capacitatea lor de execuţie
 Desfăşurarea periodică a unui proces educativ trebuie să aibe menirea de a ridica
gradul de conştiinciozitate
 Promovarea unor discipline reale prin îndeplinirea atribuţiilor funcţionale
 Îmbinarea corectă a sistemului de stimulare materiale şi moral cu cel al răspunderii

Controlul

4
Mavriş, Eugen, Logistica militară în debutul secolului XXI. În: „Observatorul Militar“
colecţia 2006

12
 Reprezintă autoritatea investită şi exercitată pentru verificarea permanentă a procesului
prin care se planifică, organizează şi coordonează sprijinul logistic asupra forţelor aflate în
zona de responsabilitate. Controlul trebuie să determine gradul de realism al previziunilor,
calculelor, estimărilor, justeţea şi oportunitatea deciziilor, temeinice şi logica organizării.

Controlul se execută atât pe timpul pregătirii acţiunii, cât şi pe timpul executării

acesteia, în cel de-al doilea caz vizând şi revedrea anexei ”sprijin logistic” la planul de
operaţii, pe baza rezultatelor concrete obţinute.

4. Concluzii
Logistica este funcţia suport în realizarea misiunii organizaţiei şi începe să se afirme şi
să devină, din ce în ce mai mult instrument managerial indiscutabil. Orientarea strategiilor şi
politicilor manageriale către client contribuie în mod deosebit la aceasta. Deşi publicaţiile
economice de specialitate îi confirmă ascensiunea, logistica românească cunoaşte anumite
”paradoxuri”:

 Lipsa unor anumite studii oficiale complexe

 Un număr mic de instituţii de învăţământ oferă servicii educaţionale
 Există un număr relativ mic de lucrări de specialitate

În scopul de a păstra resursa umană şi pentru a evita angajarea pe termen lung în

operaţiuni de suport, armata externalizează anumite activităţi din sistemul logistic către
sectorul civil. Pentru forţele terestre din Armata României, în domeniul externalizării,
direcţiile principale sunt următoarele:

 Aprovizionarea externalizată
 Externalizarea unor lucrări de mentenanţă

Logistica militară şi cea civilă sunt părţi ale aceluiaşi domeniu. Ambele au, ca
obiective generale, sprijinul nemijlocit, precizia şi rapiditatea, coordonarea graficelor de
livrare, distribuţia rapidă şi flexibilă. Integrarea expertizei sectorului privat în cadrul
logisticii militare poate asigura construirea unui model de management care va duce la
optimizarea achiziţiilor, aprovizionării, mentenanţei şi distribuţiei. Cerinţele logisticii
militare şi cele economice pot fi văzute ca o modalitate de optimizare a tuturor resurselor
disponibile astfel încât acestea să poată opera eficient într-un mediu necunoscut şi în situaţii
imprevizibile. În acest sens logistica poate fi văzută ca management situaţional al unui
anumit eveniment.

Realizarea obiectivelor sistemelor logistice prezente în mediul secolului XXI,

furnizează provocări interesante. Cele mai importante se referă la :

 Logistica trebuie să fie orientată spre ciclul de viaţă al produsului

13
  O largă varietate de subdiscipline
 Necesităţile de resursă umană
 Natura interdisciplinară
 Necesitatea diversificării ofertei educaţionale
 Creşterea gradului de informatizare

Bibliografie

1. Bălan, Carmen, Logistica, Bucureşti, Editura Uranus, 2006

2. Ciubotaru, Gheorghe, Managementul organizaţiei militare, Teză de doctorat, Sibiu,

Universitatea „Lucian Blaga“, 2006

3. Dumitru, Marin, Managementul logisticii, Craiova, Editura Sitech, 2005

4. Mavriş, Eugen, Logistica militară în debutul secolului XXI. În: „Observatorul Militar“
colecţia 2006

14