0% au considerat acest document util (0 voturi)
16 vizualizări2 pagini

Subst

Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
16 vizualizări2 pagini

Subst

Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Substantivul

Gramatica » Morfologia » Părți de vorbire flexibile » Substantivul


Substantivul este o parte de vorbire flexibilă care denumește nume de obiecte
(ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, sentimente, stări sufletești,
acțiuni, relații dintre oameni).

mașină, pădure, copil, telefon, carte, frate, mamă, ninsoare, iubire, ură,
îngrijorare

Pentru mai multe exemple, vezi exemple de substantiv.

CUPRINS

Reguli de recunoaștere a substantivelor


Clasificarea substantivelor
Genurile substantivelor
Numărul substantivelor
Declinarea substantivului
Proveniența substantivului
Schimbarea valorii gramaticale a substantivului
Valorile stilistice ale substantivului
Reguli de recunoaștere a substantivelor
Deoarece orice obiect poate avea o însușire, orice substantiv poate primi un
adjectiv. Aceasta este un mijloc de a distinge un substantiv de un adjectiv, verb.

plecarea grabnică, roșul închis

Orice substantiv care indică obiecte numărabile poate primi un numeral. Prin
această metodă poate fi determinată valoarea de substantiv a unui cuvânt.

un pom – doi pomi, o casă – două case, un ceas – două ceasuri

Orice substantiv poate fi însoțit de un adjectiv pronominal, care nu arată


însușirea obiectelor: acest, această, aceștia, aceste; acel, acea, acei, acele. În
situația în care unui substantiv nu i se poate găsi un adjectiv propriu-zis, poate
fi folosită această metodă pentru a identifica un substantiv.

acest pom, foamea aceasta, untul acesta

Clasificarea substantivelor
Substantivele sunt de două feluri: substantive comune și substantive proprii. La
rândul lor, ambele tipuri de substantiv pot fi: simple sau compuse.

după formă substantivele pot fi substantive simple sau substantive compuse


după conținut substantivele se împart în substantive comune, substantive proprii
un grup de două sau mai multe cuvinte pot forma locuțiuni substantivale
Genurile substantivelor
În limba română, după gen, substantivele se împart în: substantive la genul
masculin, substantive la genul feminin, substantive la genul neutru. În cele mai
multe situații, se poate constata potrivirea între genul natural și cel gramatical;
genul neutru corespunde lucrurilor neînsuflețite. În majoritatea cazurilor, genul
unui substantiv poate fi aflat prin numărarea respectivului substantiv.

masculin (un-doi): un băiat – doi băieți;


feminin (o – două): o fată – două fete;
neutru (un – două): un drum – două drumuri

În cazurile în care substantivele nu pot fi numărate, stabilirea genului se face


prin analizarea formei acestora Alexandru, Siret sau a articolului hotărât
Ceahlăul, Bucegii.

Substantivele care denumesc ființe și care prezintă cuvinte diferite pentru a


indica cele două sexe se numesc substantive heteronime.

bărbat – femeie, băiat – fată, bou – vacă, cocoș – găină

Substantivele care prezintă aceeași formă pentru a indica ambele sexe se numesc
substantive epicene și în general reprezintă nume de animale.

veveriță, elefant, fluture, dihor, rechin, bâtlan, privighetoare, papagal

Există și câteva substantive epicene care nu numesc animale. De regulă acestea


denumesc nume de meserii.

pilot, chirurg

Substantivele care formează femininul de la forma de masculin urs-ursoaică sau cele


care formează masculinul de la forma de feminin vulpe-vulpoi se numesc substantive
mobile.

Numărul substantivelor
Substantivele, prin formele pe care le iau, arată n

S-ar putea să vă placă și