Dosarul. nr.

2-19125374-12-2-31072019 (2-13997/19)

HOTĂRÎRE
în numele Legii

20 februarie 2020 mun.

Chişinău

Judecătoria Chişinău (sediul centru)

Instanţa compusă din:
preşedintele şedinţei, judecătorul Brăgaru Alina
grefier Ursu Maria
interpret Filimon Liliana
cu participarea reclamantului, reprezentantului reclamantului, avocatul Gamurari Victoria
împuternicită în baza mandatului seria MA1503707 din 05.02.2020, reprezentantul
pîrîtului, Gainaru Iulian împuternicit în baza procurii nr.59 din 25 iunie 2019,
a examinat în sediul instanţei de judecată, şedinţa de judecată publică cauza civilă
la cererea de chemare în judecată înaintată de Obneavco Vladimir împotriva
Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Avocatul Poporului
cu privire la constatarea încălcării dreptului la libertate, repararea prejudiciului material și
moral și a cheltuielilor de judecată şi,

a c o n s t a t a t:

I. Argumentele participanților la proces:

1. La data de 25 iulie 2019, Obneavco Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Avocatul Poporului cu privire la constatarea încălcării dreptului la libertate, repararea
prejudiciului material și moral și a cheltuielilor de judecată.
2. În motivarea acțiunii reclamantul Obneavco Vladmir a indicat că, prin sentinţa
Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 23.12.2015, Obneavco Vladimir Evgheni, a
fost recunoscut vinovat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod
Penal al Republicii Moldova, şi a fost condamnat în baza acestei legi, stabilindu-i-se o
pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 9 (nouă) ani, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
3. Indică că, măsura preventivă lui Obneavco Vladimir Evgheni, arestul, s-a menţinut,
fiindu-i calculat termenul de ispășire a pedepsei din data pronunţării sentinţei - 23
decembrie 2015, cu includerea în acest termen a perioadei aflării lui Obneavco
 Vladimir în arest preventiv, începând cu 30 ianuarie 2015, inclusiv până la data de 23
decembrie 2015.
4. Relatează că, prin aceiaşi sentinţă, s-a admis acţiunea civilă înaintată de ÎCS "Le
Bridge Corporation Limited” SRL împotriva lui Obneavco Vladimir Evgheni cu
privire la repararea prejudiciului material în mărime de 122 402,22 lei și s-a dispus
încasarea de la Obneavco Vladimir Evgheni în beneficiul ÎCS "Le Bridge Corporation
Limited" SRL suma de 122 402 lei 22 bani, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul
material.
5. Susține că, la data de 22.02.2016, Curtea de Apel Chişinău, examinând în şedinţă
publică în ordine de apel, apelul declarat de avocatul Găulică Andrei în interesele
inculpatului Obneavco Vladimir împotriva sentinţei Judecătoriei Ciocana mun.
Chişinău din 23 decembrie 2015, în cauza penală privind condamnarea lui: Obneavco
Vladimir Evgheni, a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de avocatul
Găulică Andrei în interesele inculpatului Obneavco Vladimir şi menţinerea fără
modificări sentinţa Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 23 decembrie 2015.
6. Cu referire la detenția ilegală, menționează că la data de 16.04.2019, în cadrul
Judecătoriei Chişinău sediul Ciocana, a parvenit în procedură de examinare demersul
directorului Penitenciarului nr. 9 Pruncul privind aplicarea prevederilor art. 91 Cod
Penal în privinţa condamnatului Obneavco Vladimir Evgheni.
7. Prin încheierea din 28.06.2019, instanţa a admis demersul directorului Penitenciarului
nr. 9 Pruncul privind aplicarea prevederilor art. 91 Cod Penal în privinţa
condamnatului Obneavco Vladimir Evgheni şi a dispus liberarea condiţionată, a
acestuia, de pedeapsa închisorii stabilite prin sentinţa Judecătoriei Ciocana din
23.12.2015. Totuşi, instanţa a omis să se pronunţe asupra datei intrării în vigoare a
acestei încheieri.
8. La data de 05.07.2019, deţinutul, prin intermediul avocatului Orbu Ştefan, a depus o
cerere în adresa şefului penitenciarului prin care solicita eliberarea imediată a
deţinutului Obneavco Vladimir, în pofida acestui fapt, Obneavco Vladimir a fost privat
ilegal de libertate până la data de 15.07.2019, inclusiv.
9. Astfel, chiar dacă nu este prevăzută expres data intrării în vigoare a încheierii, şi doar
se face trimitere la modalitatea şi termenul de contestare, consideră că reclamantul
Obneavco Vladimir urmează a fi eliberat imediat din detenţie.
10. Susține că, nu există nici o parte interesată de a contesta încheierea respectivă. Or,
la examinarea demersului directorului Penitenciarului nr. 9 Pruncul privind aplicarea
prevederilor art. 91 Cod Penal în privinţa condamnatului Obneavco Vladimir Evgheni
în proces au fost implicate doar două părţi: Reprezentatul penitenciarului (a cărui
demers a fost admis) şi condamnatul (care urmează a fi eliberat). Astfel, nici o parte în
proces nu are interesul legitim de a contesta încheierea instanţei, în ordine de recurs.
Condamnatul oricum urmează a fi eliberat, dar cu o deţinere ilegală (contrară
articolului 5 din CEDO) de 17 zile.
11. Consideră reclamantul că, urmează a fi aplicată analogie favorabilă
condamnatului. Astfel, cazului sunt tangențiale prevederile art. 195 din Codul de
Procedură Penală, care reglementează înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive.
 Astfel, încheierile prin care a fost revocată sau înlocuită măsura preventivă, în pofida
faptului că pot fi contestate în ordine de recurs, acestea sunt executorii imediat.
12. Invocă că, prezenta cerere se bazează pe prevederile art. 5.5 din Convenţia
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care prevede că orice persoană care
este victimă unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui
articol are dreptul la reparaţii.
13. Relatează că, reclamantul a fost privat ilegal de libertate pe o perioadă de 17 zile,
ceea ce la rândul său constituie o încălcare a dreptului la libertate garantat de
Constituţia Republicii Moldova la art. 25, precum şi de art. 5 al Convenţiei pentru
Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, care statuează că orice
persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă.
14. Indică că, conform Hotărârii de Guvern nr. 21 din 18.01.2019 privind aprobarea
cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2019, a fost
aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2019, în
mărime de 6975 lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislaţie. Respectiv, salariul
ratat fiecare zi de detenție ilegală constituie 232,5, lei, iar pentru toată perioada de
detenție ilegală (17 zile)- constituie suma de 3952,50 lei.
15. Reclamantul apreciază acest prejudiciu la suma de 34 000, pe care o consideră
drept o recompensă justă şi echitabilă pentru suferinţele cauzate atât acestuia cât şi
membrilor familiei sale, cât şi pentru incomodităţile pe care aceştia au forţaţi să le
suporte, ştiind că persoana a executat pedeapsa stabilită de către instanţa de judecată,
dar în continuare este privată ilegal de libertate.
16. Solicită reclamantul Obneavco Vladimir încasarea sumei de 3 952,5 lei cu titlu de
salariu lunar și a sumei de 34 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum cheltuielile
de asistență juridică.
17. La data de 10 octombrie 2019, prin intermediul Direcției de Evidență și
Documentare Procesuală din partea Ministerului Justiției al RM a parvenit referința la
caz, prin care se solicită respingerea acțiunii. În susținerea poziției sale s-a menționat
că, Obneavco Vladimir nu a demonstrat că a făcut uz de recursuri interne pentru a se
plânge pe acțiunile organului de urmărire penală. La fel, indică că încheierea din 28
iunie 2019 emisă de Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana) în privința condamnatului
Obneavco Vladimir, prin care acesta a fost eliberat condiționat înainte de termenul
rămas neexecutat, fiind susceptibilă de atac în termen de 15 zile la Curtea de Apel
Chișinău. Relatează că, Penitenciarul nr. 9 Pruncul prin scrisoarea din 10 iulie 2019
corect s-a expus cu privire la faptul că hotărârea instanței de judecată într-o cauză
penală devine executorie la data când a rămas definitivă, iar la moment, încheierea din
28 iunie 2019 nu era definitivă și Penitenciarul nr. 9 s-a aflat în imposibilitate de a
elibera din detenție reclamantul Obneavco Vladimir, or, acesta a fost eliberat la data de
15 iulie 2019, odată ce a intrat în vigoare încheierea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei
Chișinău (sediul Ciocana).
18. Reclamantul Obneavco Vladimir în ședința de judecată a solicitat admiterea
integrală a acțiunii pe motivele invocate.
19. În cadrul ședinței de judecată reprezentanta reclamantului, avocatul Gamurari
Victoria a susținut integral motivele de fapt și de drept indicate în cerere și a solicitat
admiterea acțiunii.
20. Reprezentantul pârâtului, Ministerului Justiției, Gainaru Iulian, în ședința de
judecată a susținut referința depusă și a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul
că, eliberarea imediată a reclamantului nu era posibilă, deoarece încheierea instanței nu
a fost executorie. Prin urmare, reclamantul a fost eliberat cu condiția de a fi în detenție
până la devenirea încheierii executorii.
21. Intervenientului accesoriu, Oficiul Avocatului Poporului, fiind citat legal,
reprezentantul acestuia în ședința de judecată nu s-a prezentat. (f.d.40) Prin urmare, în
temeiul art. 206 alin. (5) Cod de procedură civilă, instanța a considerat posibilă
examinarea cauzei în lipsa intervenientului accesoriu.

II. Aprecierea instanței de judecată:

22. Audiind participanții la proces, studiind cererea de chemare în judecată și

înscrisurile anexate, examinând probele administrate întru dovedirea celor invocate și
raportându-le, per ansamblu, la prevederile legale ce guvernează speța, instanța de
judecată consideră necesar de a admite parțial cererea de chemare în judecată din
considerentele ce succed.
23. Conform art. 2007 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei prin
condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii
preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi
localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului,
muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent
de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanţelor de judecată.
24. Modul și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat
prin acțiunile ilicite comise în procesele penale de organele de urmărire penală, de
procuratură și de instanțele judecătorești se reglementează prin Legea nr.1545 din
25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.
25. Conform art. 2 din Legea nominalizată, prin acţiuni ilicite se subînţeleg acţiuni sau
inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile
administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care
exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea
principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la
răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de
răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate
prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale in timpul procedurii
penale sau administrative (infracţiuni).
26. În cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că, prin încheierea Judecătoriei
Chişinău (sediul Ciocana) din data de 28 iunie 2019 în privința lui Obneavco Vladimir
 au fost aplicate prevederile art. 91 Cod Penal și ca urmare, acesta a fost liberat
condiționat de pedeapsa închisorii stabilite prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 23.10.2015, înainte de termenul rămas neexecutat. (f.d.27-29)
27. Având în vedere că reclamantul Obneavco Vladimir nu a fost liberat imediat la
data pronunțării încheierii din 28 iunie 2019, la data de 05 iulie 2019, avocatul
acestuia, Orbu Ștefan a înaintat către Directorul Penitenciarului nr. 9 Pruncul cerere
prin care a solicitat eliberarea imediată a lui Obneavco Vladimir. (f.d.30)
28. Astfel, la data de 10 iulie 2019, Administrația Națională a Penitenciarelor,
Penitenciarul nr. 9 Pruncul a expediat în adresa avocatului Orbu Ștefan un răspuns la
cererea susmenționată, unde a invocat că, la moment încheierea Judecătoriei Chișinău
(sediul Ciocana) din 28.06.2019 nu este definitivă, administrația Penitenciarului nr. 9 –
Pruncul se află în imposibilitate de a libera din detenție deținutul Obneavco Vladimir
în temeiul art. 91 Cod Penal. (f.d.31)
29. Potrivit adeverinței seria AC037045 din 15.07.2019, eliberate de Penitenciarul nr.
9 – Pruncul, reclamantul Obneavco Vladimir a fost eliberat din detenție la data de 15
iulie 2019. (f.d.33-34)
30. Având în vedere că reclamantului Obneavco Vladimir i-au fost cauzate prejudicii
în rezultatul privării de libertate pe un termen de 17 zile, pe care o consideră ca fiind
detenție ilegală, acesta a înaintat prezenta acțiune.
31. Potrivit art. 91 alin. (1) Cod Penal, persoanei care execută pedeapsa cu închisoare i
se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă a realizat
programul individual de executare a pedepsei, a reparat integral daunele cauzate de
infracţiunea pentru care a fost condamnată, cu excepţia cazului cînd dovedeşte că nu a
avut nicio posibilitate să le îndeplinească, şi dacă se constată că corectarea ei este
posibilă fără executarea deplină a pedepsei. Persoana poate fi liberată, în întregime sau
parţial, şi de pedeapsa complementară.
32. În conformitate cu art. 265 Cod de executare, instanţa de judecată poate decide
liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate
din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă, aplicînd, după caz, compensarea privilegiată a
zilelor de muncă, în temeiul şi în condiţiile art.91 şi 92 din Codul penal.
33. Potrivit pct. 1 din Hotărârea Explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție cu
privire la practica aplicării unor prevederi ce reglementează punerea în executare a
hotărîrilor judecătoreşti cu caracter penal, dispozitivul încheierii instanţei de judecată
trebuie să conţină indicaţia concretă privind termenul de pedeapsă de la care
condamnatul se liberează condiţionat, precum şi dispoziţia liberării imediate a acestuia
din penitenciar.
34. Prin urmare, instanța de judecată constată că, contrar prevederilor menționate
supra, în partea dispozitivă a încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 28
iunie 2019 nu este indicată dispoziția eliberării imediate a reclamantului Obneavco
Vladimir, motiv din care administrația Penitenciarului nr. 9 – Pruncul nu a liberat din
detenție reclamantul în ziua pronunțării încheierii respective, acesta fiind eliberat la
data de 15 iulie 2019, adică peste 17 zile din momentul pronunțării încheierii din 28
 iunie 2019, fapt care este unul inadmisibil și lezează grav drepturile și interesele
reclamantului.
35. În § 115 cauza Stanev contra Bulgariei din 17 ianuarie 2012 (cererea nr.36760/06)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că diferența între privare de
libertate și restrângerea libertății de mișcare, cea de-a doua fiind reglementată de
articolul 2 din Protocolul nr. 4, este doar una care ține de gradul de intensitate și nu
una de natură sau de esență. Punctul de plecare pentru a stabili dacă o persoană a fost
lipsită de libertate trebuie să fie situația concretă și trebuie să se ia în considerare o
serie întreagă de criterii cum ar fi: tipul, durata, efectele și modalitatea de aplicare a
măsurii respective (Storck, § 71 și Guzzardi, § 92).
36. Instanța de judecată constată că prin aflarea reclamantului Obneavco Vladimir în
perioada 28 iunie 2019 – 15 iulie 2019 în Penitenciarul nr. 9 - Pruncul, a avut loc
încălcarea dreptului său la libertate.
37. Prin urmare, instanța de judecată atestă că reclamantul Obneavco Vladimir s-a aflat
ilegal în detenție pentru 17 zile, fiind neîntemeiat privat de dreptul la libertate.
38. Potrivit art. 4 alin. (1) al Constituţiei Republicii Moldova, dispoziţiile
constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în
concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte
tratate la care Republica Moldova este parte.
39. Din prevederile hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 55 din 14 octombrie 1999,
privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituţia Republicii Moldova
rezultă că, Convenţia Europeană constituie o parte integrantă a sistemului legal intern
şi, respectiv, prevederile ei trebuie aplicate direct ca o oricare altă lege a Republicii
Moldova, ultima având prioritate faţă de restul legilor interne care îi contravin.
40. Potrivit art.9 §1 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
din 16.12.66, ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.217 din 28.07.1990, orice
individ are dreptul la libertatea şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi
arestat sau deţinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decît
pentru motive legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege. Prevederi
similare se conțin și în art.5§1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit căruia orice persoană are dreptul la
libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepțiile
exhaustiv menționate și potrivit căilor legale.
41. Având în vedere cele relatate supra, instanța constată încălcarea dreptului
reclamantului Obneavco Vladimir la libertate pentru o perioadă de 17 zile.
42. Potrivit art.5§5 al Convenției, orice persoană care este victima unei arestări sau a
unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații,
dispoziții similare se regăsesc și la art.9 §5 al Pactului internațional cu privire la
drepturile civile şi politice din 16.12.66.
43. Conform art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, este reparabil
prejudiciul moral şi material, cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii
ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a
nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.
44. Art. 524 Codul de procedură penală, stipulează că persoanele cărora, în cursul
procesului penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale
instanțelor judecătorești, li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la
despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislației cu privire la modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și
ale instanțelor judecătorești.
45. În conformitate cu art. 53 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, statul
răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrșite în
procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.
46. Art.7 lit.a) al Legii precitate reiterează că în cazurile menţionate la art. 3, persoanei
fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie salariul şi alte venituri provenite
din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma
acţiunilor ilicite.
47. Instanța de judecară reține că reclamantul Obneavco Vladimir solicită încasarea
prejudiciului material în cuantum de 3 952,50 lei.
48. Potrivit art.118 alin.(1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor
sale dacă legea nu dispune altfel.
49. În corespundere cu art.8 alin.(3) al Legii nr. 1545 din 25.02.98, pentru
cuantificarea prejudiciului reparabil, cîştigul mediu lunar se calculează după cum
urmează: a) persoanelor angajate prin contract de muncă - prin aplicarea modului de
calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia; b) persoanelor neangajate
prin contract de muncă - prin împărţirea la 12 a sumei venitului total pentru anul
precedent; c) persoanelor care nu au lucrat din motive întemeiate - pornindu-se de la
salariul mediu pe ţară în anul respectiv.
50. În ședința de judecată, reclamantul nu a pretins că ar fi fost angajat oficial în
câmpul muncii.
51. Reieșind din faptul că a fost constatată încălcarea dreptului reclamantului
Obneavco Vladimir la libertate pe o perioadă de 17 zile, ca urmare acestui fapt se
antrenează răspunderea autorităților naționale, iar pretențiile reclamantului cu privire
la repararea prejudiciului material fiind întemeiate.
52. Astfel, instanța consideră aplicabile speței prevederile art. 8 alin. (3) lit. b) al Legii
nr. 1545 din 25.02.98 și pornindu-se de salariu mediu lunar pe țară în anul 2019 în
cuantum de 6 975 lei, în coroborare cu art. 387 Cod Civil, potrivit căruia se consideră
că luna are 30 de zile, astfel pentru o zi de detenție ilegală urmează a fi achitată suma
de 232,50 lei. Prin urmare, pentru 17 zile de detenție ilegală, reclamantului Obneavco
Vladimir urmează a fi achitată suma de 3 952,50 lei, ce constituie prejudiciu material
cauzat prin încălcarea dreptului la libertate.
53. Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de
instanța de judecată, conform modului prevăzut de art.11 al Legii nr.1545 din
25.02.1998, luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a
fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale
comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c)
 rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d)
durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de
judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al
persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în
care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata
aflării nelegitime a persoanei în detenţie.
54. În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării
rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.
55. Cadrul legal pertinent speței și precitat supra, instituie obligaţia generală a statului
de a repara persoanelor fizice prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.
56. Conform art. 2036 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un
prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,
precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige
persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin plata de despăgubiri.
57. Potrivit pct. 3 și pct.5 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din
09.10.2006, prin prejudiciu moral se înţelege suferinţe psihice sau fizice cauzate prin
acţiunile sau omisiunile care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei
din momentul naşterii sau la bunurile dobîndite prin lege (viaţă, sănătate, demnitate şi
reputaţia profesională), prin fapte ce atentează la drepturile personale nepatrimoniale
(dreptul de a folosi propriul nume, dreptul de autor). În categoria largă a prejudiciilor
corporale intră durerile fizice cauzate unei persoane prin lovituri, vătămări, răniri etc.,
suferinţele psihice condiţionate de vătămările corporale, de provocarea unei boli,
slăbirea rezistenţei fizice la boli sau de alte complicaţii, îngrijorarea pentru aceste
efecte ulterioare, epuizarea emoţională, pierderea unor plăceri (ideea de confort,
anumite înlesniri etc.). Prejudiciile afective constau în suferinţe psihice cauzate prin
lezarea sentimentelor de afecţiune, care cuprind suferinţele psihice determinate de
pierderea sau de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a persoanelor
apropiate, de pierderea locului de muncă, dezvăluirea secretului familial sau a
secretului medical, de limitarea sau privarea temporară de anumite drepturi, cît şi orice
alte suferinţe psihice similare.
58. În corespundere cu pct. 28 al aceleaiași hotărâri, obligaţia de a dovedi faptul
pricinuirii prejudiciului moral (suferinţelor psihice sau fizice suportate) o exercită
partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta
trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni (inacţiuni) i-
au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea.
59. Reieșind din faptul că reclamantul Obneavco Vladimir s-a aflat ilegal în detenție o
perioadă de 17 zile, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă acestuia posibilitatea
de a-și valorifica dreptul său la acțiune în temeiul prevăzut de Legea privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998,
[Link].1405, 1422, 1423 Cod civil, art. 5 CEDO, precum și art.9 al Pactului
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.66.
60. Instanța de judecată reține că, materialul probator anexat la actele cauzei denotă
incontestabil faptul că, lui Obneavco Vladimir i-au fost cauzate suferinţele psihice,
prin faptul că a fost privat ilegal de libertate o perioadă 17 zile, fapt care i-a limitat în
mod vădit drepturile garantate și ca rezultat a cauzat fără îndoială o presiune
psihologică asupra reclamantului.
61. În aceste împrejurări instanța de judecată va considera nefondate și lipsite de
relevanță argumentele pârâtului Ministerul Justiției al RM, prin care se invocă
netemeinicia acțiunii înaintate, or, reclamantul ilegal s-a aflat în detenție timp de 17
zile.
62. Instanța respinge și argumentul pârâtului Ministerul Justiției al RM precum că
reclamantul nu a făcut uz de recursuri interne pentru a se plânge pe acțiunile
autorităților naționale, ca fiind neîntemeiat, or legea nu prevede expres obligativatea
contestării actelor procedurale în vederea reparării ulterioare a prejudiciului cauzat.
63. Articolul 13 din CEDO stabileşte că, orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi
recunoscute de Convenţie au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei
instituţii naţionale, chiar şi atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au
acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
64. Obiectivele acestui articol sunt de a „oferi un mijloc prin care persoanele pot
obţine compensaţii la nivel naţional pentru încălcarea drepturilor lor prevăzute de
Convenţie înainte de a pune în mişcare mecanismele internaţionale de înaintare a
plîngerilor la Curtea de la Strasbourg" (cauza Kulda c. Poloniei, 2000, § 152).
65. Conform alin. (3) al art. 11 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale
procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, în toate
cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și
echitabile a prejudiciului moral.
66. Unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este
criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală
despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată
să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul
despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu
trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri
nejustificative pentru victimele daunelor.
67. Conform art. 2037 Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se
determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea
prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie a autorului
prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această
despăgubire poate aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate. Caracterul şi
gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare
circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităţilor de viaţă
familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate. La determinarea
despăgubirii, instanţa de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte,
 are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obişnuit în împrejurări similare şi,
pe de altă parte, ia în cont particularităţile cazului.
68. În corespundere cu pct. 22 al Hotărârii Plenului CSJ nr.8 din 24.12.2012 cu privire
la examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral şi material cauzat
persoanelor deţinute prin violarea art.3, 5, 8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, potrivit jurisprudenţei Curţii
Europene, instanţele judecătoreşti naţionale vor putea acorda cu titlu de prejudiciu
moral, pentru violarea art. 5 din Convenţie, următoarele compensaţii, care urmează a fi
plătite în lei moldoveneşti: 600 - 30000 euro.
69. Potrivit art.46 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale, înaltele Părţi contractante se angajează să se conformeze
hotărîrilor definitive ale Curţii în litigiile la care ele sunt părţi.
70. În sensul normei precitate, hotărîrile CEDO au forţă obligatorie. Urmare, Curtea
statuează că nivelul compensaţiilor trebuie să fie comparabil în raport cu sumele
acordate de Curte în cauze similare (Scordino nr.1 c. Italiei, Ciorap nr.2 c. Moldovei,
Burdov nr.2 c. Rusiei, 15 ianuarie 2009, §99).
71. În speță, reclamantul Obneavco Vladimir solicită încasarea prejudiciului moral în
sumă de 34 000 lei. Instanţa de judecată o consideră ca fiind rezonabilă, ce reprezintă
la caz o reparaţie stabilită din perspectiva consecinţelor în plan personal şi social ca
urmare a încălcărilor admise asupra drepturilor vizate.
72. Pe cale de consecință, instanța consideră necesar de a admite pretențiile lui
Obneavco Vladimir cu privire la încasarea prejudiciului moral în cuantum de
34 000,00 lei cauzat prin încălcarea dreptului la libertate.
73. Potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) din CPC al RM instanţa judecătorească obligă
partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză
cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se
compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar
pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.
74. În acest sens, instanța de judecată constată că reclamantul a solicitat încasarea
cheltuielilor de judecată, însă acesta nu a indicat cuantumul acestor cheltuieli, precum
și nu a prezentat careva probe precum că în legătură cu examinarea prezentului litigiu,
acesta a suportat careva cheltuieli judiciare.
75. Reieșind din aceste împrejurări, instanța consideră că pretențiile reclamantului
Obneavco Vladimir cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată și le va respinge ca
fiind neîntemeiate, or acesta nu a prezentat careva probe justificative în acest sens.
76. În conformitate cu prevederile art. art. 238-241 CPC al RM, instanţa de judecată, -

h o t ă r ă ş t e:

Se admite parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Obneavco Vladimir

împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Avocatul
Poporului cu privire la constatarea încălcării dreptului la libertate, repararea prejudiciului
material și moral și a cheltuielilor de judecată .
Se constată încălcarea dreptului reclamantului Obneavco Vladimir la libertate
pentru o perioadă de 17 zile.
Se încasează din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin intermediul
Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficul lui Obneavco Vladimir
prejudiciului material în mărime de 3 952,50 lei (trei mii nouă sute cincizeci și doi lei și
50 bani) și prejudiciul moral în mărime de 34 000,00 (treizeci și patru mii )lei.
În rest, cererea de chemare în judecată se respinge ca neîntemeiată.
Hotărârea este cu drept de atac în ordine de în apel în Curtea de Apel în Chişinău
în termen de 30 zile, prin intermediul Judecătoriei Chişinău (sediul centru).

Preşedintele şedinţei
judecătorul Brăgaru Alina