Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, o locuțiune

substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral.

Atributul răspunde la întrebările: care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)? câți (câte)?
al câtelea? a câta?

Hainele colorate sunt în dulap. (care haine? colorate, determină un substantiv)

Noi cei tineri vom schimba România. (care noi? cei tineri, determină un pronume)

În sală au rămas doi colegi. (câți colegi? doi, determină un numeral)

Nimeni dintre colegii mei nu a participat la concurs.

Se apropie de noi o mașină de pompieri. (ce fel de mașină? de pompieri)

Mașina mamei are pană. (a cui mașină? a mamei)

CUPRINS

Clasificarea atributelor

Mijloace de exprimare

Topica atributului

Punctuația atributului

Valoarea stilistică a atributului

Clasificarea atributelor

După felul părților de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi: atributul substantival,
atribut adjectival, atribut pronominal, atribut numeral, atribut verbal, atribut adverbial, atribut
interjecțional.

Mijloace de exprimare

substantiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație și în cazurile Ac, D, G)

Frumsețea peisajelor de munte este de neegalat.

adjectiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație, caz)

Copacul înverzit este plin de păsări.

numeral (de orice fel, gen, caz)

Două cărți stau prăfuite în bibliotecă,

pronume (de orice fel, gen, număr și în cazurile Ac, D)sau locuțiuni pronominale

Caietul lui este curat.

A reușit prin acțiuni care mai de care imorale.

verb (la toate modurile nepersonale) sau locuțiuni verbale

În întuneric am văzut două mogâldețe furișându-se.

adverb (cu sau fără prepoziție, la orice grad de comparație) sau locuțiune adverbială

Mă îngrijorează examenul de mâine.

O prăjitură din când în când este bună.

interjecție

Halal intervenție!

Topica atributului

Topica atributului diferă în funcție de felul acestuia și de partea de vorbire prin care este
exprimat. Poate fi așezat după termenul determinat sau înaintea acestuia. O serie de atribute stau
strict după termenul determinat, altele doar înaintea acestuia, iar altele pot sta și înainte și după
termenul determinat.

Unii copii sunt înalți. (înaintea termenului determinat)

Mi-am cumpărat o haină verde. (după termenul determinat)

Valurile mării sun înalte. (înaintea termenului determinat, topică obișnuită)

Ale mării valuri sunt înalte. (după termenul determinat, topică obișnuită)
Pentru mai multe detalii și exemple vezi topica atributului.

Un substantiv poate avea două sau mai multe atribute. Atunci când propoziția are mai multe
atribute, atributele pot fi determinate de alte atribute.

Anul trecut a fost o vară secetoasă, caniculară, cu temperaturi ridicate.

Atributul poate determina două sau mai multe substantive.

Am admirat cărțile și caietele îngrijite.

Punctuația atributului

Nu se despart prin virgulă atributule așezate lângă substantivul determinat, atunci când atributele
sunt folosite pentru a identifica sau califica obiectul exprimat prin substantiv. Aceste atribute
sunt numite necesare și fără ele textul nu ar avea sens. În categoria atributelor necesare intră și
atributele care exprimă cantitatea obiectelor:mulți, câțiva, doi (mulți copii, doi copii).

În ziua de astăzi, viața la țară nu mai este ca altădată.

În cazul în care atributul, împreună cu determinările lui, apare ca o construcție explicativă, prin
care se urmărește descrierea obiectului denumit de substantivul determinat, acesta este izolat prin
virgule sau linii de pauză.

Liniștit, băiatul s-a îndreptat spre casă.

Oamenii aceia, cei din față, sunt părinții mei.

În general sunt izolatele prin virgule atributele care determină un pronume personal sau un
substantiv propriu.
Mihai, fratele meu, este student.

Noi, oamenii, suntem toleranți.

Atributele de același fel, care determină același substantiv, se despart prin virgulă sau prin
conjuncții coordonatoare. Dacă atributele nu sunt de același fel, nu se despart prin virgulă.

Mașina mare și frumoasă este scumpă.

Mașina mare a fratelui meu este scumpă.

Valoarea stilistică a atributului

epitete

comparații

metafore

DEFINIȚIE: Parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al

acestuia.

ÎNTREBĂRI: Atributul răspunde la întrebările:

Care?

Ce fel de?

Al, a, ai ale cui?

Câți, câte?
FELUL ATRIBUTULUI: Atributul poate fi

atribut adjectival

atribut substantival

atribut pronominal

atribut verbal

I. Atributul adjectival este exprimat prin:

[Link] propriu-zis

Copacii goi se apleacă în bătaia vântului.

Băiatul mamei cel frumos…

ATENŢIE!!! Când adjectivul se află la gradul comparativ sau superlativ, elementele

ce servesc pentru formarea acestora (mai, cel mai, mai puţin, cel mai puţin,

tot atât de, etc) se analizează împreună cu adjectivul, nu separat.

2. numerale cardinale propriu-zise, multiplicative, distributive, colective, numerale ordinale cu

valoare adjectivală:

În ziua dintâi, doi vânători pieriră.

Darul îndoit dat la vreme era apreciat.

Au pornit în rânduri de câte trei.

Tustrei copiii se jucau frumos.

Și cea dintâi elevă era sora mea.

3. Adjective pronominale (posesive, demonstrative, relative, interogative, nehotărâte, negative,

de întărire)

Cartea mea se află în bancă.

Orașul acesta nu este însemnat pe hartă.

Care autor nu și-a dorit să aibă succes?

În altă zi ne trezim că iar vine părintele la școală.

Câte bordeie, atâtea obiceie! Citește ce carte dorești.

Nicio carte n-a rămas necitită.

„Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare…”

4. Verb la participiu cu valoare adjectivală:

„Liniștea-i deplin stăpână

Peste câmpii arși de soare.”

5. Verb la gerunziu cu valoare adjectivală

Și vitele muginde întins spre jgheab pășeau.

II. Atributul substantival poate fi de mai multe feluri:

[Link] substantival genitival propriu-zis

Dar auzi hârșiitul unui chibrit

construcții cu valoare de genitiv: substantiv + a + numeral/adjectiv

viața a mii de oameni

opere a numeroși scriitori

2. Atributul substantival în dativ – determină un substantiv n e a r t i c u l a t care denumește de

obicei un grad de rudenie sau atribute sociale (folosit mai rar astfel)
„Să-i văd semnul! Acest prunc fi-va, cândva, Domn țării.”

3. Atribut substantival prepozițional

precedat de prepoziție:

Filele de carte s-au rupt.

precedat de locuțiune prepozițională:

Într-o poiană din mijlocul pădurii.

precedat de un adverb de comparație cu valoare prepoziție:

Avea trei feciori ca brazii.

4. Apoziția simplă (exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul
nominativ sau în cazul regentului)

Bădița Vasile era un holtei.

OBSERVAȚIE!!! Apoziția simplă poate fi izolată de regentul ei, iar atunci se desparte prin
virgulă.

Ionescu, vecinul¸ a venit azi la mine.

Apoziția dezvoltată – se izolează prin virgule de regentă, sau de restul propoziției

„Eu sunt Budulea, cimpoieșul de la Cocorăști.”

OBSERVAȚIE!!! Apoziția poate fi introdusă și prin adverbele adică și anume.

III. Atributul pronominal

[Link] pronominal în genitiv:

Frica lui o cunoște Iuga prea bine.

2. Atributul pronominal în dativ (cunoscut și sub numele d a t i v p o s e s i v ):

„Crengile-mi rupându-le

Apele astupându-le”

Tudor își plecă capul său.

3. Atribut pronominal cu prepoziție:

„Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă”

4. Apoziție:

Ionescu, Georgescu, Popescu, adică voi, ocupați aceste locuri!

ATENŢIE!!! Atributul pronominal nu se acordă în gen număr şi caz

cu substantivul pe care-l determină.

IV. Atributul verbal poate fi exprimat prin:

[Link] la infinitiv:

Este întotdeauna timpul a se întoarce la origini. (infinitiv fără prepoziție)

Meșteșugul de a prinde pește se învață ușor. (infinitiv cu prepoziție)

2. verb la supin:

Spun și eu o vorbă celor care au urechi de auzit.

3. verb la gerunziu (neacordat):

Ea aștepta cu inima bătând și cu ochii ațintiți spre ușă.

V. Atribut adverbial poate fi exprimat prin:

[Link] fără prepoziție:

Mersul înainte spre vârful muntelui este anevoios.

2. adverb cu prepoziție:

Am închis fereastra de sus.

3. locuțiune adverbială:

Piciorul de dinainte, din stânga prinse a tremura.

VI. Atribut interjecțional:

„Din lăstar am auzit un glas „piu, piu”.

ACORDUL ATRIBUTULUI CU REGENTUL SĂU:

Atributul adjectival se acordă în gen, număr și caz cu regentul său.

Acordul în caz:

O câmpie frumoasă – N

Unei câmpii frumoase – G

Acordul în gen și număr

Dacă un singur atribut adjectival definește mai multe substantive de genuri și numere diferite,
atributul se repetă la fiecare substantiv pentru a nu se considera că face referire numai la ultimul
substantiv

Munții și apele nordice

Munții nordici și apele nordice

Când două substantive de genuri diferite sunt determinate de un atribut adjectival exprimat
printr-un adjectiv pronominal posesiv, acesta se acordă cu substantivul pe lângă care stă.

Bunicul și bunica mea

Bunica și bunicul meu

Când două substantive de genuri diferite sunt determinate de un atribut adjectival la plural,
acordul se face ca la NP exprimat prin adjectiv, suprimând verbul copulativ.

Băiatul și fata erau dornici să studieze.

Băiatul și fata, dornici să studieze…

Alte acorduri

Când atributul substantival sau pronominal în g e n i t i v sau atributul adjectival exprimat prin
adjective posesive este precedat de articol posesiv al, a, ai ale, articolul se acordă în gen și număr
cu substantivul pe care îl determină atributul.

Muntele acesta al Moldovei

Câmpia aceasta a Moldovei

Munții aceștia ai Moldovei

Câmpiile acestea ale Moldovei

PUNCTUAȚIA ATRIBUTULUI

De obicei, atributul nu se separă prin virgulă de regentul lui, exceptând atributul apozițional.

Două sau mai multe atribute de același fel care determină același substantiv se despart sau nu
prin virgulă , potrivit regulile generale de punctuație a părților de propoziție coordonate.

Două sau mai multe atribute ale aceluiași substantiv nu se despart prin virgulă dacă nu sunt de
același fel.

At adj At subst prepoz

…o poartă înaltă de stejar…

At adj At subst genitival

… culmile împădurite ale munților…

VALOAREA STILISTICĂ A ATRIBUTULUI

Epitet Atr. adj Cerul senin mi-a înseninat sufletul

Văd izvoare zdrumicate

Atr. sbst prep Codrii de aramă

Păduri de argint

Comparație Atr. sbst prep Pădurea ca o fecioară îmi zâmbea

Hiperbolă Atr. sbst prep Codrii uriași ne adăposteau