Tipuri de propoziții subordonate în frază

O propoziție subordonată are sens insuficient de una singură, depinzând

din punct de vedere gramatical de o altă propoziție (regenta sa).

Pe lângă regentă, propoziția subordonată îndeplinește astfel funcția unei părți

de propoziție.

Așadar, există următoarele feluri de propoziții subordonate (dependente):

 subiectivă, predicativă, atributivă ,completivă, circumstanțială(de loc,de

timp,de mod,de cauză,de scop,condițională,concesivă,consecutivă)

Propoziția subordonată subiectivă

Propoziția subiectivă este aceea care constituie echivalentul propozițional al subiectului
într-o frază. Cu alte cuvinte, ea îndeplinește funcția de subiect în raport cu regenta sa.

Propoziția subordonată subiectivă poate fi introdusă prin:

 Pronume relativ (în cazurile: nominativ, dativ și acuzativ)

Ce a fost rău/ a trecut.

 Pronume nehotărât (în cazurile: nominativ, dativ și acuzativ)

Oricine o auzea/ era impresionat.

 Conjuncție

Se vede/ că te pricepi la desen.

 Adverb relativ

Nu se știe/ când se va întoarce.

Pentru a identifica propoziția subordonată subiectivă în cadrul unei fraze, se pun

aceleași întrebări cu cele cerute de subiectul unei propoziții: cine? și ce?

Propoziția subordonată subiectivă poate fi cerută de:

 Verb (sau expresie) impersonal/ă

a. verb impersonal la moduri personale

Exemple:

Era/ să uiți caietul acasă. (verb impersonal)

E bine/ că am ajuns devreme. (expresie verbală impersonală)

 b. Verb reflexiv impersonal

Se știe/ că am luat examenul.

c. Verb pasiv impersonal

Este stabilit/ că vom pleca împreună.

d. Verb impersonal reflexiv cu pronume în cazurile dativ sau acuzativ

Îmi convine/ că locuim aproape.

 Verb personal

Cine nu pleacă devreme/ nu ajunge repede la școală.

 Expresii impersonale formate din verbul a fi și un adverb

E bine/ că ți-ai amintit ora plecării.

 Adverbe (sau locuțiuni adverbiale) predicative

Desigur/ că am citit cartea.

Reguli de punctuație

Când se află înaintea regentei, propoziția subiectivă se desparte de aceasta prin virgulă.

Exemplu: Cine muncește,/ nu e leneș.

Când este așezată după regentă, propoziția subordonată subiectivă nu se desparte de

aceasta prin virgulă.

Exemplu: Cine nu muncește,/ acela e leneș.

 2. Propoziția subordonată predicativă

Propoziția subordonată predicativă este aceea care, aflată lângă un verb copulativ din
regentă, înlocuiește numele predicativ în cadrul unei fraze.

        Exemplu: Ea este/ cea care m-a ajutat.

Propoziția predicativă răspunde la întrebările:

 ce?
 cum?
 ce fel de?

Propoziția predicativă poate fi introdusă prin:

 Pronume relativ

Nelămurirea este/ care dintre elevi a copiat.

 Pronume nehotărât

Poți lua/ orice poftești.

 Conjuncțiile: că, să, ca…să, dacă, de

Treaba ta este/ să supraveghezi clădirea.

 Adverbe și locuțiuni adverbiale

Vacanța este/ cum și-a imaginat-o ea.

Există o serie de verbe care cer propoziția predicativă. Acestea sunt, după cum urmează:

 a deveni
 a se naște
 a fi
 a ajunge
 a se constitui
 a ieși
 a se numi
 a rămâne
 a se chema
 a părea
 a se face
 a însemna

Observații:

a. Verbele copulative a fi, a rămâne și a părea, pot fi utilizate și sub formă de verbe
impersonale, necesitând a fi urmate de o propoziție subiectivă.
Exemple:  

Era/ să pierd autobuzul. – PREDICATIVĂ

Era/ tot ce visase. – SUBIECTIVĂ

b. În cazul unor anumite expresii impersonale, adverbul stă înaintea verbului a fi,
caz în care propoziția subiectivă se poate confunda cu ușurință cu o propoziție
predicativă.

Exemple:

Se pare/ că a uitat de cearta lor. – SUBIECTIVĂ

El pare/ că a uitat de cearta lor. – PREDICATIVĂ

Reguli de punctuație

Propoziția subordonată predicativă nu se desparte niciodată prin virgulă de regenta sa,

așa cum nici între subiect și predicat nu se pune virgulă.
Propoziția subordonată atributivă
Propoziția subordonată atributivă îndeplinește funcția atributului în cadrul unei fraze,
determinând într-o altă propoziție un substantiv sau un substitut al acestuia.

Exemplu: Câinele 1/ care latră 2/ nu mușcă. 1/

Propoziția subordonată atributivă răspunde, în cadrul unei fraze, la următoarele

întrebări:

 care?
 ce fel de?
 al (a, ai, ale) cui?
 cât?

Propoziția atributivă poate fi introdusă în frază prin:

 Pronume relativ

Privesc fulgii de zăpadă/ ce alunecă treptat spre pământ.

 Conjuncțiile: că, să, ca…să, dacă, de și locuțiunea conjuncțională până să

Am impresia/ că te cunosc.

 Adverbele relative: unde, când, cum, cât (pot fi precedate de prepoziții)

Ajung în orașul/ unde ne-am cunoscut.

Observație:
Pronumele relativ care introduce o propoziție atributivă are două roluri:

Face legătura între propoziția atributivă și cuvântul determinat de aceasta

Îndeplinește funcții sintactice diferite (subiect, atribut sau complement) în cadrul

propoziției căreia îi aparține. Pronumele relativ care introduce o propoziție atributivă
are același număr și gen cu substantivul pe care îl determină. Cazul va fi în mod
obligatoriu cel cerut de funcția sintactică pe care o îndeplinește pronumele în propoziția
completivă directă.

Exemple:

Câinele/ care ne privește/ este prietenos. (SB)

Țările/ în care nu plouă des/ suferă de pe urma secetei. (CCL)

Elevii/ ai căror părinți sunt prezenți/ ies din clasă. (AT)

Reguli de punctuație

Propoziția atributivă poate fi:

 Izolată (explicativă)

Propoziția atributivă izolată are rol explicativ, astfel încât este necesar să se despartă
prin virgulă de regenta ei. Ea poate lipsi din cadrul frazei, situație în care sensul acesteia
ar rămâne neschimbat.

Exemplu: Albert Einstein,/ care este asociat cu teoria relativității,/ a fost un om de

știință ilustru.

 Neizolată (sau determinativă)

Întrucât atributiva neizolată se află în strânsă legătură cu regenta, nu se desparte de

aceasta prin virgulă.

Exemplu: Elevul care învață/ trece examenul

Propoziția subordonată completivă directă

Propoziția subordonată completivă directă, aflată lângă un verb la mod

personal sau nepersonal (sau o locuțiune verbală tranzitivă, o interjecție cu
valoare verbală tranzitivă) din regentă, are rol de complement direct.

Exemple:

Verb tranzitiv: Am văzut/ cum învață George.

Locuțiune verbală tranzitivă: Vânzătoarea a băgat de seamă/ că a plecat un

client.

Interjecție cu valoare verbală tranzitivă: Uite/ că s-a rezolvat problema.

Propoziția completivă directă răspunde, în cadrul unei fraze, la următoarele

întrebări:

 Pe cine?
 Ce?

Propoziția subordonată completivă directă poate fi introdusă prin:

Una dintre următoarele conjuncții: că, să, cum, ca să, ca…să, dacă, de

Exemplu: Andreea observase înainte/ că o incomoda aglomerația.

Pronume sau adjective pronominale relative sau nehotărâte

Exemplu: Spune-mi/ cine a lipsit.

Adverbe relative

Exemplu: Nu am aflat/ când  pleacă trenul.

Observație:

Propoziția completivă directă nu poate fi cerută niciodată de un verb reflexiv.

Reguli de punctuație

Când propoziția subordonată completivă directă se află înaintea regentei, se

desparte de aceasta prin virgulă.

Exemplu: Ce faci tu acum,/ eu fac de multă vreme.

Când completiva directă se află după regentă, ea nu se desparte prin virgulă de
aceasta.

Exemplu: Știu/ ce carte ți-a plăcut cel mai mult.

Propoziția subordonată completivă indirectă

Propoziția subordonată completivă indirectă îndeplinește funcția de

complement indirect în cadrul unei fraze, când se află lângă un verb tranzitiv
sau intranzitiv, un adjectiv, un adverb, o locuțiune verbală sau o interjecție cu
valoare verbală din regentă.

Propoziția completivă indirectă poate determina și substantive nearticulate.

Exemplu: Ce friptură reușită,/ felicitări cui a pregătit-o!

Completiva indirectă răspunde la următoarele întrebări:

 cui?
 despre cine/ ce?
 de cine?
 cu cine/ ce?
 la cine/ ce?
 pentru cine/ ce?
 împotriva cui?
 asupra cui?

Propoziția completivă indirectă poate fi introdusă prin:

Conjuncție

Exemplu: Nu își amintește/ că a plecat din cameră.

 Pronume sau adjective pronominal nehotărât sau relativ

Exemplu: Am răspuns/ oricui m-a întrebat.

 Adverb relativ (poate fi, sau nu, precedat de prepoziție)

Exemplu: Nu știa/ unde dorea să plece.

Reguli de punctuație

Când propoziția subordonată completivă indirectă se află înaintea regentei, se

desparte de aceasta prin virgulă.

Exemplu: Să spun ceva cu sinceritate,/ mi-am dorit întotdeauna.

Când completiva indirectă se află după regentă, ea nu se desparte prin virgulă
de aceasta.

Exemplu: Mă mir/ că ai ajuns atât de repede.

Propoziția subordonată completivă prepozițională

Propoziția subordonată completivă prepozițională îndeplinește funcția

sintactică de complement prepozițional în cadrul unei fraze.

Completiva prepozițională răspunde la următoarele întrebări:

 de ce?
 de cine? 
 la ce?
 cu cine?
 cu ce?
 pe cine?

Regentul propoziției completive prepoziționale poate fi:

Verb

Exemplu: Băieții se gândesc/ cum să-și convingă părinții să-i lase la film.

Locuțiune verbală

Exemplu: Andrei și-a adus aminte/ care e codul PIN al cardului.

Adjectiv

Exemplu: Întotdeauna e nerăbdător/ să meargă la film.

Adverb

Exemplu: Se așază aproape/ de colegul pe care îl simpatizează.

Interjecție

Exemplu: E vai/ de cine lipsește.

Propoziția subordonată completivă prepozițională poate fi introdusă prin:

Pronume relativ precedat de o prepoziție

Exemplu: Nu s-a hotărât/ la ce să susțină Bacalaureatul.

Adjectiv pronominal relativ precedat de o prepoziție

Exemplu: Se bazează/ pe care coleg o să învețe.

Pronume nehotărât precedat de o prepoziție

Exemplu: Se bucură/ de orice primește.

Adjectiv pronominal nehotărât

Exemplu: Se înspăimântă/ de orice câine latră.

Conjuncții subordonatoare

Exemplu: Mă bucur/ că a început școala.

Adverbe relative

Exemplu: Mă gândesc/ încotro să merg.

Reguli de punctuație

În mod obișnuit, propoziția subordonată completivă prepozițională este

plasată după regentă, iar în acest caz nu se desparte prin virgulă. 

Exemplu: E doritor/ să facă teme în plus.

Când completiva prepozițională este așezată înaintea regentei, se desparte de

aceasta prin virgulă.

Exemplu: Despre cine a luat nota maximă,/ s-a vorbit și la televizor.