Judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

d-nei Z. Talpalaru

Reclamant: IP ”Agenția Servicii Publice”

sediu: str. Puşkin, nr. 42, mun. Chişinău
 
Pîrît: Filipov Veronica
str. Zorile, nr. 32, sat. Ofatinţi, Rîbniţa

Avocatul pîrîtei: Frecauţan Marina

adresa pentru corespondenţă: mun. Chişinău
bd. Ştefan cel Mare 67 of.409, MD-2001
REFERINȚĂ
supra cererii de chemare în judecată înaintată de IP ”Agenţia Servicii Publice”
către Filipov Veronica privind recunoaşterea nulităţii menţiunii de adopţie precum şi a
dublicatelor certificatelor de naştere
În procedura Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a parvenit acțiunea la cererea
de chemare în judecată înaintată de IP ”Agenţia Servicii Publice” către Filipov Veronica
privind recunoaşterea nulităţii menţiunii de adopţie aplicate pe actul de naştere nr.152
din 24.10.1985 înregistrat de primăria Sipoteni, r. Călăraşi pe numele lui Braga
Veronica, precum şi recunoaşterea nulităţii dublicatelor certificatelor de naştere, după
cum urmează:
- seria DM nr.3 5112 din 10.11.1994 eliberat de OSC Călăraşi;
- seria NA-VI nr.2704436 din 30.05.2017 eliberat de OSC Călăraşi;
- seria NA-VI nr.3220570 eliberat de Direcţia generală stare civilă la 28.05.2019;
- avizul cu privire la anularea, rectificarea şi/sau completarea actului de stare
civilă seria AV-I nr.0644632 eliberat de Direcţia generală stare civilă la 28.05.2019.
În motivarea pretenţiilor înaintate, reclamantul invocă imposibilitatea de jure a
certificării faptului adopţiei, în consideraţiunea perioadei în care a avut loc adopţia,
considerînd necesar deducerea judecăţii la soluţionarea cazului de apreciere a statutului
documentelor de stare civilă eliberate anterior pe numele Eni Veronica, întemeindu-şi
poziţia potrivit prevederilor art. 12 alin.(1), 131, 62 ale Legii privind actele de stare
civilă, Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr.209/14 din 10.04.2012,
Hotărîrea Guvernului nr.286 pentru aprobarea Instrucţiunilor cu privire la certificarea
faptelor de stare civilă produse şi consemnate în localităţile din stînga Nistrului şi
[Link].
Partea reclamantă, Filipov Veronica, cererea de chemare în judecată
înaintată de ASP nu o recunoaşte, o consideră neîntemeiată, lipsită de suport
probatoriu și solicită respingerea acesteia, reieşind din considerentele ce succed:
În fapt, Braga Boris şi Braga Iulia s-au aflat în căsătorie începînd cu data de
29.01.1984 pînă la data de 24.02.1988, fapt confirmat prin copia certificatului de divorţ
1
anexat. Din căsătorie soţilor Braga s-a născut Braga Veronica, a.n. 18.09.1985. Ulterior,
la data de 05.08.1994, între Braga Iulia şi Eni Nicolae a fost înregistrată căsătoria sub
nr.8 de către primăria Ofatinţi, r. Rîbniţa, căsătoria fiind valabilă şi la moment.
La data de 13.10.1994, în temeiul procesului - verbal nr.10 emis de Comitetul
Executiv al r.Rîbniţa, s-a permis adopţia de către Eni Nicolae a copilului minor Braga
Veronica, a.n.18.09.1985, cu schimbarea numelui din ”Braga” în ”Eni” şi a numelui
după tată din ”Boris” în ”Nicolae”.
La acest capitol, atragem atenția instanței că copilul minor Braga Veronica, a.n.
18.09.1985 (pîrîta acțiunii) a fost adoptat de către soțul mamei sale, din cea de a doua
căsătorie, adică tatăl său vitreg care pe tot percursul s-a comportat cu bună-credință față
de obligațiile sale, între tatăl și fiică existînd atașament și dragoste reciprocă, ceia ce nu
se poate afirma despre tatăl biologic care nu a existat în viața copilului.
Tot aici, remarcăm că, acţiunie Comitetului executiv al r. Rîbniţa, de permitere a
adopției de către Eni Nicolae a copilului minor Braga Veronica, a.n.18.09.1985, cu
schimbarea numelui din ”Braga” în ”Eni” şi a numelui după tată din ”Boris” în
”Nicolae”, în temeiul procesului - verbal nr.10 emis de Comitetul Executiv al r.Rîbniţa,
au fost efectuate în corespundere cu prevederile art.107 al Hotărîrii Sovietului
Miniştrilor al RSS Moldoveneşti despre aprobarea Instrucţiunii cu privire la modul de
înregistrare a actelor de stare civilă în RSS Moldovenească nr. 430 din 30.11.1983,
Veştile nr.1/17, 1983 în vigoare la acel moment, care a fost abrogat abia la data de
21.03.2003, prin Hotărîrea Guvernului din 14.03.2003, potrivit căruia se admite înfierea
numai a copiilor minori şi în interesul lor. Înfierea se efectuează printr-o hotărîre a
comitetului executiv a Sovietului raional, orăşenesc sau raional din oraş de deputaţi ai
norodului la rugămintea persoanei, care doreşte să înfieze copilul.
Conform art.99 alin.(1) din Codul căsătoriei și familiei al RSS Moldovenești,
înfierea se admite numai în privinþa copiilor minori și în interesul lor.
La acest capitol, remarãm interesul superior al copilului, or, în spețã, copilul a
fost înfiat de cãtre tatãl vitreg al copilului, în scopul creșterii acestuia într-o familie
completã.
În conformitate cu prevederile art.182 din Codul căsătoriei și familiei al RSS
Moldovenești, înregistrarea  înfierii  se  face  la  organele  de  înregistrare a
actelor de stare civilă de la locul adoptării hotărîrii cu privire  la înfierea pe baza
declaraţiei comune a înfietorilor sau a unuia dintre ei ori pe baza înştiinţării făcute de
organul de tutelă şi curatelă organele de înregistrare  a  actelor
de stare  civilã  înregistreazã înfierea în conformitate cu hotãrîrea cu privire la
înfiere, adoptatã de comitetul executiv al Sovietului raional, orãșenesc, raional din oraș
de deputați ai poporului.
Organele de înregistrare  a  actelor de stare  civilã  înregistreazã înfierea în
conformitate cu hotãrîrea cu privire la înfiere, adoptatã de comitetul executiv al
Sovietului raional, orãșenesc, raional din oraș de deputați ai poporului.
Potrivit art.183 din Codul căsătoriei și familiei al RSS Moldovenești, dacã
celui înfiat  i  se  dã numele de familie  al  înfietorului  și numele  dupã  tatã  dupã
prenumele acestuia, precum și dacã  se  schimbã prenumele celui înfiat sau locul lui
de naștere sau dacã înfietorii sînt înscriși  ca pãrinți ai celui înfiat, organele de
înregistrare a actelor de  stare  civilã  introduc, pe baza hotãrîrii
cu  privire  la  înfiere, adoptate de comitetul executiv al Sovietului raional, orãșenesc,
raional din  oraș de deputaþi ai poporului, modificãrile respective în mențiunea
2
din  actul de naștere al celui înfiat și elibereazã un nou certificat de naștere, ținîndu-se
seama de modificãrile introduse.
Totodatã, art.108 al Hotărîrii Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti
depre aprobarea Instrucţiunii cu privire la modul de înregistrare a actelor de stare civilă
în RSS Moldovenească nr. 430 din 30.11.1983, Veştile nr.1/17, 1983 în vigoare la acel
moment, statua la în conformitate cu art. 109 şi 182-184 din Codul căsătoriei şi familiei
al RSS Moldoveneşti, înfierea urmează a fi înregistrată în mod obligator la secţia de
stare civilă pe baza hotărîrii comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc
sau raional din oraş de deputaţi ai norodului cu privire la înfiere şi la locul
adoptării acestei hotărîri.
Raportînd normele de drept sus-indicate, circumstanțelor pricinii, constatăm că
înfierea a avut loc în conformitate cu prevederile legale care reglementau acest fapt
juridic în vigoare la acel moment. Faptul înregistrării înfierii se confirmă prin
Adeverinţa de înfiere nr.24 din 13.10.1994, fiind înregistrată la potrivit imperativului
legii sub impreul căreia a avut loc.
Conform art.13/1 al Legii privind actele de stare civilă,  faptele de stare civilă
produse și înregistrate în localitățile din stînga Nistrului și municipiul Bender
(Transnistria) pot fi certificate, prin eliberarea actelor de stare civilă de către autoritățile
competente ale Republicii Moldova, în cazul în care înregistrarea lor s-a produs în
condiții similare cu cele reglementate de legislația  Republicii Moldova.
Din norma de drept sus-indicată, remarcăm că faptul înfierii pîrîtei, produs și
înegistrat în teritoriul din stînga Nistrului, poate fi certificat, prin eliberarea copiilor
actelor de stare civilă de către autoritățile competente ale [Link], or, în pricină nu s-
a demonstrat înregistrarea înfierii contrar condițiile legale reglementate de legislația 
Republicii Moldova.
Mai mult ca atît, atragem atenția instanței că pînă în luna mai 2019, IP ”Agenţia
Servicii Publice” a eliberat pîrîtei Eni Veronica toate actele de stare civilă, certificatele
de naştere anularea cărora se solicită în pricină, iar careva temeiuri pentru refuzul la
momentul eliberării nu au fost constatate.
Tot aici, atragem atenția instanței de judecată că, în temeiul art.13/1 al Legii
privind actele de stare civilă sus-indicat, prin Hotărîrea Guvernului nr.286 din
29.05.2019, a fost adoptată Instrucțiunea cu privire la certificarea faptelor de stare civilă
produse şi consemnate în localitățile din stînga Nistrului și municipiul Bender.
În conformitate cu pct.2 alin.(1) al Hotărîrii sus-nominalizate, subdiviziunile
Agenției Servicii Publice vor asigura prestarea serviciilor de certificare a faptelor de
stare civilă produse şi consemnate în localitățile din stînga Nistrului (cu excepţia
localităţilor Cocieri, Corjova, Coşniţa, Doroţcaia, Molovata Nouă, Pîrîta, Pohrebea,
Vasilievca din raionul Dubăsari), municipiul Bender și localitățile Gîsca, Chițcani,
Zahorna, Merenești, Cremenciug din raionul Căușeni (în continuare – localitățile din
stînga Nistrului și municipiul Bender), potrivit competențelor speciale instituite prin
ordin al directorului Agenției Servicii Publice.
Astfel, legiuitorul a prevăzut pîrghii legale pentru apărarea drepturilor și
intereselor legitime ale cetățenilor săi domiciliați în teritoriul autoproclamat, prin
institurea obligației Agenției Servicii Publice de a asigura prestarea serviciilor de
certificare a faptelor de stare civilă produse şi consemnate în localitățile din stînga
Nistrului, or, norma sus-indicată prevede exhaustiv lista localităților exceptate de la

3
certificarea faptelor de stare civilă produse și consemnate pe teritorul lor, printre care nu
se regăsește localitatea în care a avut loc înfierea în speța dedusă judecății.
Potrivit pct.2 alin.(2) din Hotărîrea Guvernului nr.286 din 29.05.2019 sus-
indicată, la prestarea serviciilor de certificare a faptelor de stare civilă produse și
consemnate în localitățile din stînga Nistrului și municipiul Bender, subdiviziunile
Agenției Servicii Publice pot utiliza în calitate de informații pentru verificare
înscrisuri eliberate în localitățile din stînga Nistrului și municipiul Bender.
Înscrisurile prezentate la prestarea serviciilor de certificare a faptelor de stare civilă nu
produc niciun efect juridic și nu pot fi echivalate cu cele de model național, dacă în
vederea certificării unui fapt de stare civilă produs și consemnat în localitățile din stînga
Nistrului și municipiul Bender sînt prezentate înscrisuri eliberate în localitățile din
stînga Nistrului și municipiul Bender, din care rezultă că documentele de stare civilă
ale persoanei au fost eliberate cu încălcarea legislației Republicii Moldova sau sînt
contrare bunelor moravuri, acestea din urmă se anulează de către persoana
responsabilă din cadrul organului de stare civilă.
Din textul normei prenotat, deducem cu certitudine că Agenției Servicii Publice
urma a utiliza în calitate de suport de informații procesul-verbal nr.10 din 13.10.1994
emis de Comitetul Executiv al r.Rîbniţa, prin care s-a permis adopţia de către Eni
Nicolae a copilului minor Braga Veronica, a.n.18.09.1985 și în temeiul acestuia, urma a
certifica faptul de stare civilă al înfierii(adopției) potrivit legislației în vigoare ale
Republicii Moldova, în modul prevăzut de norma sus-indicată. Or, norma sus-indicată
prevede expres posibilitatea anulării doar a documentelor de stare civilă ale persoanei
eliberate cu încălcarea legislației Republicii Moldova sau contrare bunelor
moravuri. În pricină, reclamantul nu a argumentat că actele de stare civilă contestate ar
contraveni cărorva norme de drept ale Republicii Moldova ori bunelor moravuri. Cu atît
mai mult că înfierea pîrîtei a avut ca scop prioritar interesul superior al copilului minor.
În conformitate cu prevederile art.62 alin.(1), (2) al Legii privind actele de stare
civilă, anularea și  recunoașterea nulitãții  actelor de stare civilã are loc  dacã:
a) întocmirea actului de stare civilã a fost neîntemeiatã sau a fost  fãcutã  pe
bazã de acte false;
b) existã actul reconstituit și este identificat actul  primar, întocmite ca
urmare a înregistrãrii aceluiași  fapt;
c) sînt identificate douã acte de stare civilã (acte repetate), care
au  fost  întocmite ca urmare a înregistrãrii aceluiași fapt (naștere, deces, divorț).
Actul de stare civilã întocmit neîntemeiat sau pe bazã de acte false urmeazã a
fi anulat sau recunoscut nul prin hotãrîre judecãtoreascã, iar cel reconstituit sau repetat
se anuleazã prin decizia organului de stare civilã de la domiciliul solicitantului.
Avînd în vedere cã reclamantul își bazeazã acțiunea pe norma art.62 sus-indicatã,
atragem atenția instanței cã textul de lege sus-indicat prevede expres cazurile în care
poate fi solicitatã pe cale judecãtoreascã anularea actului de stare civilã, astfel încît, nici
unul din cazurile enumerat la alin.(1) al normei, nu se atestã în pricinã. În spețã, faptul
înfierii nu a fost întocmit în mod neîntemeiat, fapt confirmat prin circumstanțele mai
sus-relatate și nici pe careva acte false, or, circumstanțele în cauzã nici nu au fost
invocate de cãtre reclamant pentru a fi combãtute de cãtre pîrîtã.
Coraborînd cele mai sus-elucidate, conchidem cã în realitate, legislația în vigoare
reglementeazã în mod cert certificarea faptelor de stare civilã produse în teritoriul din
stînga Nistrului, iar în spețã, Agenției Servicii Publice neîntemeiat solicită anularea
4
actelor de stare civilă, or, faptul că acestea au fost produce și consemnate în localitățile
din stînga Nistrului, nu constituie temei pentru anularea actelor respective.
Mai mult ca atît, remarcăm că în acțiune,reclamantul nu a invocat căror norme de
dreot concrete contravine actele nulitatea cărora se solicită în pricină și nu a indicat alte
încălcări de lege, pentru admiterea cărora ar putea fi aplicată sancțiunea nulității actului
juridic de stare civilă. Or, anularea actului poate surveni doar în condițiile și stric în
temeiurile prevăzute de lege și nu în mod arbitrar, iar consemnarea acestora în
localitățile din stînga Nistrului, nu constituie temei de anulare a actului juridic de stare
civilă.
În acestă ordine de idei, urmează a fi menționat faptul că potrivit art. 1 alin. (1)
Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova este un stat suveran şi
independent, unitar şi indivizibil.
Art. 2 alin. (2) din Constituție stabilește că nici o persoană particulară, nici o
parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune
obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat
constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.
Urmează a fi menționat că Republica Moldovenească Transnistriană este una
autoproclamată și nerecunoscută la nivel internațional, fiind în continuare teritoriu aflat
sub jurisdicția Republicii Moldova, chiar dacă nu este controlat de aceasta. Pentru
aceste motive, considerăm că nu pot fi reținute în sarcina pîrîtei consecințele negative
generate de problemele de ordin teritorial cu care se confruntă Republica Moldova. În
condițiile în care aceasta nu a renunțat la teritoriul din stânga Nistrului, iar Republica
Moldovenească Transnistriană nu este recunoscută pe plan internațional ca stat de drept,
se consideră că acest teritoriu este al Republicii Moldova.
Prin prisma art. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, Curtea a statuat
că, jurisdicţia statelor este în mod principal teritorială, iar Convenţia poate fi aplicată în
mod excepţional în afara teritoriilor acestora. Totodată, în orice circumstanţă, statul este
prezumat că exercită controlul asupra întregului teritoriu al său. Chiar dacă nu-şi
controlează în mod efectiv teritoriul, statul nu este absolvit de răspundere pentru
încălcările Convenţiei.
Totodată, în hotărîrea Eriomenco contra Republiic Moldova și Rusiei, par. 43, în
ceea ce privește Republica Moldova, Curtea a notat că, în cauza Ilașcu și alții, Catan și
alții și Mozer citate mai sus, Curtea a considerat că, deși Moldova nu exercită nici o
autoritate asupra regiunii transnistrene, faptul că este statul teritorial al persoanelor
care locuiesc în această regiune denotă că persoanele respective se află sub
jurisdicția Republicii Moldova. Obligația pe care Republica Moldova o are în virtutea
articolul 1 din Convenție, cea de a recunoaște fiecărei persoane care apaține
juridicției sale drepturile și libertățile garantate de Convenție, se limitează, totuși, la
luarea tuturor măsurilor pe care le are la dispoziție și care sunt în conformitate cu
dreptul internațional, fie că-s de ordin diplomatic, economic, juridic sau de altă natură
(Ilascu și alții, citată mai sus, §§ 331 și 333, Catan și alții, citată mai sus, §§ 109-110 și
Mozer, supra, §§ 99-100). Obligațiile Republicii Moldova în conformitate cu articolul 1
din Convenție au fost descrise ca fiind obligații pozitive (Ilascu și alții, citată mai sus,
§§ 322 și 330-331, Catan și alții, citată mai sus, §§ 109-110, și Mozer, § 99).
În pricină, reclamantul invocă la baza pretențiilor înaintate judecății că
înregistrarea actului înfierii a avut loc în perioada izbucnirii conflictului armat. Avînd la
bază raționamentele Curții Europene pe acest teren, considerăm ilegal și neîntemeiat a
5
pune pe seama persoanei consecințele dezordinei cauzei în urma izbucnirii conflictului
armat, or, persoana aflată sub jurisdicția statului Republica Moldova, beneficiază de
garantarea drepturilor și libertăților sale, care includ faptele și actele de stare civilă care-
i confirmă statutul civil. Or, în temeiul art.1 al Convenției, statul Republica Moldova are
obligația pozitivă de a apăra drepturile și libertățile persoanelor aflate sub jurisdicția sa.
În cauza Ilașcu și alții contra Moldovei și Rusiei, Curtea a statuat cu valoare de
principiu că, din articolul 1 rezultă că Statele Părți trebuie să răspundă pentru orice
încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție comise împotriva
persoanelor aflate sub „jurisdicția” lor. Exercitarea jurisdicției este o condiție
necesară pentru ca un Stat Contractant să fie considerat responsabil pentru acțiunile
sau omisiunile care i se impută și care pot avea drept consecință învinuiri cu privire la
încălcarea drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție (prg.311).
Din punct de vedere al dreptului internațional public, expresia „aflate sub
jurisdicția lor” din articolul 1 al Convenției trebuie să fie înțeleasă ca semnificînd că
competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială (a se vedea decizia
Bankovic, citată mai sus, § 59), dar, de asemenea, că jurisdicția este prezumată ca fiind
exercitată în mod normal pe întreg teritoriul statului (prg.312).
Curtea consideră că, atunci cînd un Stat Contractant este împiedicat să-și
exercite autoritatea sa asupra întregului său teritoriu datorită existenței unei situații de
facto care îl constrînge, cum ar fi instalarea unui regim separatist, indiferent dacă este
sau nu însoțită de ocupația militară a teritoriului de un alt stat, acest stat nu încetează
să aibă jurisdicție în sensul articolului 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului
său care este temporar supusă unei autorități locale susținută de forțe rebele sau de un
alt stat (prg.333).
Totuși, o asemenea situație de fapt reduce scopul acestei jurisdicții în sensul că
angajamentul asumat de către un stat în temeiul articolului 1 trebuie examinat de Curte
numai în lumina obligațiilor pozitive ale Statului Contractant față de persoanele aflate
pe teritoriul acestuia. Statul respectiv trebuie să folosească toate mijloacele legale și
diplomatice disponibile față de state terțe și organizații internaționale, pentru a
continua să garanteze respectarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție
(prg.333).
Totodată, în cauză Mozer contra Republicii Moldova și Rusiei, Curtea a constatat
că, este adevărat că Moldova nu are nicio autoritate asupra acestei părți a teritoriului
de vest de după rîul Nistru, care este controlat de ”RMN”. Totuși, în Ilașcu și alții (pre-
citată), Curtea au statuat că persoanele deținute în Transnistria se află sub jurisdicția
Moldovei deoarece Moldova este un stat cu un anumit teritoriu, chiar dacă nu își
poate controla efectiv regiunea transnistreană. Obligația Moldovei potrivit Articolului
1 din Convenție referitoare la ”(recunoaștere) oricărei persoane aflate sub jurisdicția
(sa) drepturile și libertățile” a fost totuși în acele circumstanțe la o obligație pozitivă
de a adopta măsurile diplomatice, economice, judiciare și de altă natură care ar fi fost
și în puterile sale și în concordanță cu dreptul internațional (ibid., § 331). Curtea a
ajuns la aceiași concluzie și în Ivanțoc și alții c. Moldovei și Rusiei (nr. 23687/05, §§
105-11, 15 noiembrie 2011) și Catan și alții (pre-citată, §§ 109 și 110) (prg.99).
Deși Moldova nu exercită controlul efectiv asupra acțiunilor ”RMN” în
Transnistria, acel fapt că regiunea este recunoscută în sensul dreptului internațional
public ca fiind partea teritoriului Moldovei naște o obligație pentru acest stat, în
sensul articolului 1 din Convenție de a utiliza toate posibilitățile juridice și
6
diplomatice disponibile pentru a garanta beneficiul drepturilor și libertăților
declarate în Convenție pentru toți cei ce locuiesc în acea regiune (a se vedea Ilașcu și
alții, pre-citată, § 333, și Catan și alții, pre-citată, § 109) (prg.100).
În contextul raționamentelor Curții Europene prenotate, remarcă că statul
Republica Moldova, poartă aceiași respnsabilitate atît pentru cetățenii care locuiesc pe
teritoriul Constituțional, cît și pentru cetățenii care locuiesc în stînga Nistrului, astfel
încît, consemnarea faptului înfierii într-o localitate din stînga nistrului, nu constituie
temei pentru anularea actelor de stare civilă eliberate în baza acestuia, ci din potrivă,
Agenția Servicii Publice, în temeiul pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr.286 din
29.05.2019, are sarcina legală de a asigura certificarea faptelor de stare civilă produse și
consemnate în localitățile din stînga Nistrului și municipiul Bender, utilizînd înscrisul
consemnat în or. Rîbnița privind admiterea înfierii drept purtător de informație pentru
înscrierile din Registrul de stat.
Or, potrivit aceluiași act normativ, cît și prevederilor art.62 al Legii privind actele
de stare civilă, actele anularea cărora se solicită în pricină pot fi anulate doar în cazul în
care acestea contravin legii ori bunelor moravuri, circumstanțe care nu se atestă în speța
dedusă judecății.
Cu referire la argumentele reclamantului invocate în baza Hotărîrii Consiliului
Superior al Magistraturii, remarcăm că acest act normativ nu are relevanță asupra
pricinii, or, acesta se referă la actele judecătorești și nu la faptele de stare civilă produse
și consemnate în localitățile din stînga Nistrului.
Totodată, argumentul reclamantului potrivit căruia, în Registrele de stat lipsește
informația privind creșterea copilului Braga Veronica de către alte persoane decît
părinții biologici, atragem atenția instanței de judecată că acesta este eronat, or, din
materialele dosarul se confirmă că părinții biologici ai pîrîtei au divorțat, pîrîta urmînd
să locuiască cu mama sa, care s-a recăsătorit cu cet. Eni Nicolae, iar ultimul a înfiat
copilul minor, Braga Veronica (pîrîta acțiunii), actul de înfiere fiind consemnat în
localitatea din stînga Nistrului.
De asemenea, argumentele reclamantului invocate la baza cererii în anulare, de
rînd cu imposibilitatea de iure a certificării adopției, privind perioada în care a avut loc
înfiere (perioada conflictului armat) și faptul solicitării actelor de stare civilă de către o
persoană în bază de procură în numele pîrîtei, le considerăm intenționat eronate,
deoarece atît conflictul armat, cît și împuternicirile acordate de pîrîtă la momentul
solicitării actelor, nu pot influența legalitatea faptelor de stare civilă în baza cărora au
fost eliberate actele contestate în pricină.
În contextul celor supra-elucidate, avînd la bază normele de drept invocate,
solicităm:
- respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Avocatul pîrîtei Filipov Veronica,
Frecauțan Marina
___________________