MODULUL 3

CONDENSATOARELE ELECTRICE

Timpul mediu necesar pentru studiu: 2

Obiective educaţionale
În urma parcurgerii acestui modul veţi avea posibilitatea de a acumula unele
cunoştinţe teoretice în domeniul ingineriei electricesau cunoaşterea de soluţii adecvate pentru
rezolvarea unor probleme existente în electrotehnică.

Cuvinte cheie:
Câmpul electromagnetic în regim electrocinetic; condensatoare electrice.

Cuprinsul modului:
3.1. Capacitatea electrică. Condensatoare electrice
3.2. Calculul capacităţii pentru diferite condensatoare
3.3. Efectul de margine la un condensator electric
3.4. Gruparea şi clasificarea condensatoarelor
3.5. Capacităţi electrice de serviciu

[Link] electrică.Condensatoare electrice

[Link] electrică
Dacă avem un sistem finit format din mai multe corpuri electrice, la care suma
algebrică totală a sarcinilor este egală cu zero, spunem că avem un sistem complet fiindcăîn
acest caz toate liniile de câmp care pornesc de la sarcinile pozitive se termină pe sarcinile
negative din interiorul sistemului şi nici o linie de câmp nu se îndepărtează la infinit. Rezultă
astfel că fluxul total, printr-o suprafaţă care înconjoară sistemul, este nul.
Dacă suma algebrică a sarcinilor sistemului nu este egală cu zero, avem un sistem
[Link]ă noţiune trebuie concepută într-o regiune finită a spaţiului. Totdeauna, însă,
se poate considera o suprafaţă sferică suficient de mare care să poarte o sarcină totală egală şi
de semn contrar cu sarcina rezultantă a sistemului finit, pentru ca sistemul astfel completat să
aibă caracterul unui sistem complet.
Un sistem complet (cel mai simplu) poate fi compus din doi conductori de formă
oarecare, aşezaţi la o distanţă finită unul de celălalt şi încărcaţi cu sarcini egale, dar de semne
contrare (Fig. 3.1). Toate liniile de câmp, în cazul acesta, pleacă de pe corpul încărcat cu
sarcină pozitivă şi se sfârşesc pe cel încărcat cu sarcină negativă, fără a se pierde nici una la
infinit.
40
 [Link] sistem complet Fig. 3.2. Un sistem complet

Un alt sistem complet îl considerăm pe cel format din trei corpuri conductoare B,C şi
D, legate metalic între ele şi legate la pământ, care înconjoară un corp A (Fig. 3.2). Corpurile
le considerăm destul de depărtate între ele pentru a nu se influenţa reciproc. Deoarece sunt
legate la pământ, potenţialele corpurilor B,C şi D sunt nule.
Vom aduce pe corpul A sarcina +q. Prin influenţă, pe corpurile B,C şi D vor apărea
sarcinile -qB, -qC şi -qD, sarcinile pozitive corespunzătoare fiind neutralizate, deoarece
sistemul este legat la pământ. Sistemul acesta fiind complet, în virtutea legii de conservare a
sarcinii electrice, vom avea în valoare absolută:
q  q B  qC  q D (3.1)
Fie dq cantitatea de electricitate care se găseşte răspândită pe elementul de suprafaţă
ds de pe unul din corpurile considerate şi rk(k=B,C,D) distanţa care separă un element de
suprafaţă ds de pe corpurile B,C şi D de suprafaţa corpului A. Suprafaţa corpului A este o
suprafaţă echipotenţială cu potenţialul:
1 q 1  dq dq dq dq 
VA 
4
 r
k
   
4  A rA B rB C rC

r
 (3.2)
k k D D 

Dacă aducem pe corpul A o sarcină de n ori mai mare, sarcinile care apar prin
influenţă pe corpurile B,C şi D devin şi ele de n ori mai mari; datorită faptului că distanţele rk
nu se schimbă, potenţialul corpului A devine şi el de n ori mai mare. Rezultă astfel că, într-un
sistem complet, raportul dintre sarcina Q, răspândită pe suprafaţa unui conductor, şi
potenţialul V al acestui conductor este constant.
Q
Raportul C (3.3)
V
se numeşte capacitate electrică a conductorului respectiv.
Să izolăm acum corpurile B, C şi D, legate metalic între ele, de pământ. Sistemul dat
devine acum un sistem complet simplu. Să încărcăm corpul A cu o sarcină +Q şi ansamblul
corpurilor B,C şi D cu o sarcină egală, dar de semn schimbat, -Q. Considerăm că potenţialul
corpului A este V1, iar potenţialul ansamblului de corpuri B,C şi D este V2. Dacă se măresc în
aceeaşi proporţie, sarcinile de pe cele două corpuri, potenţialele V1 şi V2, precum şi diferenţa
de potenţial V1 - V2, cresc în acelaşi raport.
Raportul dintre sarcina electrică a corpului A şi diferenţa de potenţial V1 - V2 rămâne
constantă şi defineşte capacitatea corpului A în raport cu celelalte corpuri B, C şi D ale
sistemului considerat. Vom avea deci:
41
 Q Q
C  (3.4)
V1  V2 V12
Capacitatea este o mărime fizică ale cărei dimensiuni în sistemul MKSA sunt:

C   Q  2 TI3 1  L2 M 1T 4 I 2 (3.5)

V  L MT I

[Link] electric
Să considerăm un sistem format din două corpuri conductoare omogene A şi B
separate cu un mediu dielectric de permitivitate r. Acest sistem se numeşte condensator
electric.
Dacă se încarcă conductorul A cu sarcina electrică q,iar conductorul B cu sarcina -q,
potenţialele celor două corpuri vor fi VA, respectiv VB, iar diferenţa de potenţial dintre ele va
fi U  V A  V B .

q q
Mărimea: C  (3.6)
V A  VB U

Fig.3.3. Simbolul reprezintăcapacitate electrică a condensatorului şi

condensatorului caracterizează proprietatea condensatorului de a
înmagazina sarcini electrice.
Capacitatea electrică este o mărime fizică pozitivă, care nu depinde de sarcini sau de
diferenţele de potenţial, ci depinde numai de forma şi de poziţia reciprocă a armăturilor şi de
permitivitatea dielectricului dintre ele. În Fig. 3.3. am prezentat simbolul condensatorului.
Unitatea de măsură a capacităţii electrice, în S.I., este faradul (F). Un condensator are
capacitatea electrică de un farad dacă, încărcându-l cu sarcina de 1C, potenţialul său devine
egal cu 1 V:
1C
1F  (3.7)
1V
În practică, datorită faptului că faradul esteo unitate prea mare, se utilizează
submultiplii lui:
1 F = 106 F = 109 nF = 1012 pF (3.8)

3.2. Calculul capacităţii pentru diferite condensatoare

În funcţie de forma armăturii,condensatoarele pot fi plane, cilindrice respectiv sferice.
Propunem a deduce expresia capacităţilor în funcţie de structura lor.
Pentru calculul capacităţilor se procedează în modul următor:
- se presupune condensatorul încărcat cu sarcinile +Q şi -Q;
- se determină intensitatea câmpului electric în dielectricul dintre armături (în
general cu ajutorul legii fluxului electric);
- se calculează tensiunea dintre armături cu relaţia:

42
 2
U 12   E dl (3.9)
1
integrala efectuându-se de-a lungul unei linii de câmp;
- se aplică relaţia C=q/U.
În cele ce urmează vom calcula capacităţile unor condensatoare particulare.

3.2.1. Condensatorul plan

Acesta este format din două armături plane paralele de arie S, situate la o distanţă d,
mică faţă de dimensiunile armăturilor, despărţite de un dielectric de permitivitate 0 (vezi Fig.
3.4). Câmpul electric dintre armături poate fi considerat omogen, neglijându-se efectul de
margine.
Considerăm armăturile încărcate cu sarcinile +q şi -q. Aplicând legea fluxului electric,
legea lui Gauss suprafeţei , de forma unui paralelipiped, se obţine:

q
 E dS   0
de unde:
q
E .
0S
Tensiunea între cele două armături, calculată în
lungul, unei linii de câmp este:

2 2
Qd
Fig.3.4. U   Edl   E dl  Ed  ,
Condensatorul plan. 1 1
0S
iar capacitatea condensatorului plan va fi:

Q 0S
C  . (3.10)
U d
În concluzie, capacitatea unui condensator plan este proporţională cu permitivitatea
dielectricului, cu aria uneia dintre armături şi invers proporţională cu distanţa dintre
armături.

3.2.2. Condensatorul cilindric

Condensatorul cilindric este format din doi cilindri conductori coaxiali de lungime
l,cu razele a şi ba, separaţi printr-un dielectric omogen de permitivitate 0 (Fig.3.5).
Fie q sarcina armăturii interioare. Din motive de simetrie, liniile de câmp au direcţie
radială, câmpul fiind concentrat între cele două armături. Pentru aplicarea legii fluxului
electric, se consideră suprafaţa ,suprafaţa unui cilindru coaxial cu armăturile, de rază r.

43
 Fig.3.5. Condensatorul cilindric

Fluxul prin bazele cilindrului fiind nul (ele nu sunt străbătute de linii de câmp),
rezultă:
  0 E dS  q , (3.11)


unde
 EdS  2rlE , (3.12)

deci:
q
E . (3.13)
2  0 rl
Tensiunea dintre armături, calculată în lungul unei linii de câmp, este:
b b b
q dr q b
U   E dl   E dr 
2 0l 
 ln (3.14)
a a a
r 2 0l a
iar capacitatea condensatorului cilindric va fi:
q 2 0 l
C  . (3.15)
C ln b
a
3.2.3. Condensatorul sferic
Condensatorul sferic are ca armături două sfere conductoare concentrice, de raze a şi
b, separate printr-un dielectric omogen de permitivitate 0 (v. Fig. 3.6). Considerăm q sarcina
armăturii [Link] motive de simetrie, liniile de câmp sunt radiale.
Aplicând legea fluxului unei suprafeţe sferice de rază r (a 
r  b), se obţine:
  0 EdS q, (3.16)


unde:

Fig.3.6.  E dS  E  4r 2 (3.17)


Condensatorul
sferic Luând în considerare cele două relaţii, vom obţine:

44
 q
E (3.18)
4  0 r 2

Tensiunea electrică calculată în lungul liniei de câmp este:

b b b
q dr q 1 1
U   E dl   E dr 
4 0  r 2
   . (3.19)
a a a
4 0  a b 

Capacitatea condensatorului sferic este atunci:

q ab
C  4 0  . (3.20)
U ba

4ε 0 πa
Dacă b  a , C  4ε 0 πa . (3.21)
a
1
b

3.3. Efectul de margine la un condensator electric

Considerăm un condensator plan format din armăturile plane A şi B, presupuse că au

lungimea foarte mare faţă de lăţime.
Armătura A o încărcăm cu sarcina +q,care se va repartiza pe toată suprafaţa (atât pe
faţa internă, cât şi pe cea internă, însă pe faţa internă densitatea de sarcină este cu mult mai
mare decât densitatea de sarcină ce se găseşte pe faţa externă). Exact la fel se întâmplă pe cea
de-a doua armătură, cu deosebirea că sarcina pe ea este negativă.
Datorită faptului că distanţa dintre cele două armături este foarte mică, putem
considera intensitatea câmpului ca fiind uniformă; liniile de câmp sunt asfel drepte
echidistante, normale pe armături, iar suprafeţele echipotenţiale sunt plane paralele cu
armăturile.
La extremităţile armăturilor, liniile de câmp
se vor curba, ajungând în final la linii curbe
deschise, care se sprijină pe cele două
armături. Vom avea astfel linii de câmp care
pornesc de pe faţa externă a armăturii A şi
ajung pe faţa externă a armăturii B.
Suprafeţele echipotenţiale sunt de data
Fig. 2.7. Efectului de margine la un
aceasta suprafeţe închise, care înconjoară
Fig. 3.7. Efectului de margine la un
armăturile.
condensator

45
Fig. 3.8. Efectului de margine la un condensator Fig. 3.9. Eliminarea
efectului de margine

Integrala de linie a câmpului electric între două puncte, unul pe armătura A şi celălalt
pe B, va fi aceeaşi indiferent de poziţia acestora (pe feţele interne sau externe ale
armăturilor):

 E dl  V1  V2  V12 (3.22)
1

şi este de fapt chiar tensiunea dintre cele două armături (suprafaţa fiecărei armături este o
suprafaţă echipotenţială). De data aceasta, pentru capacitatea totală a condensatorului va fi

C  C ' C ' '

unde: -C’ este capacitatea condensatorului plan care are câmpul uniform,
- C’’este capacitatea condensatorului electric determinat de suprafeţele exterioare ale
armăturilor.
Fenomenul de răsfirare a liniilor de câmp şi a suprafeţelor echipotenţiale, precum şi
apariţia capacităţii C’ se numeşte efect de margine al condensatorului. În general C '  C ,
astfel încât se neglijează.
Sunt cazuri, însă, în care efectul de margine trebuie înlăturat. Pentru aceasta, realizăm
un circuit în care cele două armături sunt înconjurate de o suprafaţă inelară (Fig. 3.9), inel de
gardă, care va prelua efectul de margine astfel încât câmpul electric la condensatorul nostru
rămâne perfect uniform.
Efectul de margine apare în general la condensatorii plani, însă el poate să apară la
toate condensatoarele ale căror armături prezintă suprafeţe fără o simetrie completă.

46
 3.4. Gruparea şi clasificarea condensatoarelor
De multe ori, în practică, pentru a obţine capacitatea dorită de noi, grupăm mai multe
condensatoare. Acestea pot fi grupate în serie, în paralel sau mixt. Problema fundamentală
care se pune este determinarea capacităţii echivalente a grupului. Capacitatea echivalentă, Ce,
a unui grup de condensatoare este capacitatea unui condensator care, fiind supus la aceeaşi
tensiune UAB ca şi grupul de condensatoare, se încarcă cu aceeaşi cantitate de sarcină electrică
ca şi grupul dat:
q
Ce  . (3.23)
U AB
Așadar, în exteriorul sistemului nu se constată nici o schimbare la înlocuirea grupului
cu condensatorul de capacitate echivalentă cu el.

[Link] conectate în serie

Considerăm un grup de n condensatoare legate în serie (Fig. 3.10), adică astfel încât
între cele două borne exterioare A şi B ele constituie o succesiune de elemente în care
armătura unui condensator se leagă la una din armăturile condensatorului următor, pe când
cealaltă armătură a sa este legată la armăturile condensatorului precedent.
Tensiunea între A şi B este suma tensiunilor de la bornele condensatoarelor:
U AB  U 1  U 2  ....  U n (3.24)

Fig. 3.10. Conectarea condensatoarelor în serie şi

capacitatea echivalentă

Sarcina +q de pe armătura pozitivă a primului condensator determină, prin influenţă,

apariţia sarcinii -q de pe cealaltă armătură; astfel, pe armătura pozitivă a celui de-al doilea
condensator apare sarcina +q. Procesul se repetă până la armătura negativă a celui de al n-lea
condensator din grup. În consecinţă, sarcinile electrice cu care se încarcă fiecare din
condensatoarele legate în serie sunt egale:

q1  q 2  ...  q n (3.25)

Conform relaţiei de definiţie a capacităţii, vom avea:

q q q
U1  ; U 2  ; ..... U n  . (3.26)
C1 C2 Cn
Avem astfel:

47
 q q q  1 1 1 
U AB    ......   q   ......   (3.27)
C1 C 2 Cn  C1 C 2 C n 
de unde, conform definiţiei capacităţii echivalente:

n
1 1 1 1 1
   .......   . (3.28 )
C e C1 C 2 C n k 1 C k

Inversul capacităţii echivalente a n condensatoare conectate în serie este egal cu

suma inverselor capacităţilor condensatoarelor.

[Link] conectate în paralel

Considerăm un grup de n condensatoare conectate în paralel (Fig.3.11). Toate
condensatoarele au aceeaşi tensiune UAB la borne şi se încarcă cu sarcinile:
q1  U AB C1 ; q2  U AB C 2 ; ......... qn  U AB C n . (3.29)

Deoarece sarcina totală a sistemului este:

q  q1  q 2  .....  q n , (3.30)
rezultă:
q  U AB (C1  C 2  ........C n )  U AB C e , (3.31)
şi asfel obţinem pentru capacitate:
n
Ce   Ck . (3.32)
k 1

Fig. 3.11. Conectarea condensatoarelor în paralel şi capacitatea echivalentă

Capacitatea echivalentă a n condensatoare conectate în paralel este egală cu suma

capacităţilor condensatoarelor.

3.4.2. Condensatoare conectate în paralel

Considerăm un grup de n condensatoare conectate în paralel (Fig.3.12). Toate
condensatoarele au aceeaşi tensiune UAB la borne şi se încarcă cu sarcinile:
q1  U AB C1 ; q2  U AB C 2 ; ......... qn  U AB C n . (3.33)
Deoarece sarcina totală a sistemului este:
q  q1  q 2  .....  q n , (3.34)
rezultă:
q  U AB (C1  C 2  ........C n )  U AB C e , (3.35)

48
şi asfel obţinem pentru capacitate:
n
Ce   Ck . (3.36)
k 1

Fig. 3.12. Conectarea condensatoarelor în paralel

şi capacitatea echivalentă

Capacitatea echivalentă a n condensatoare conectate în paralel este egală cu suma

capacităţilor condensatoarelor.

[Link] grupate mixt

Gruparea mixtă a condensatoarelor constă în realizarea unor combinaţii de montaje
serie şi paralel. Pentru determinarea capacităţii echivalente, se aplică succesiv relaţiile
corespunzătoare montajelor serie şi [Link]ă faptului că în cadrul multor aplicaţii cu
condensatoare apare inversul capacităţii, 1/C, s-a convenit ca acestei mărimi să i se spună
elastanţă şi i s-a atribuit simbolul S.

[Link] reţelelor electrostatice simple

Un ansamblu de condensatoare electrice şi de surse de energie electrică, legate într-un
mod oarecare, bine definit, poartă denumirea de reţea electrostatică (Fig.3.13). Elementele
acestei reţele sunt laturile, nodurile şi ochiurile (buclele). Vom defini în cele ce urmează
aceste elemente:
 latura– elementul neramificat format din condensatoare şi surse, fie împreună,
fie separat;
 nodul– punctul de întâlnire a cel puţin trei laturi;
 ochiul– este orice circuit închis format dintr-un număr oarecare de laturi care,
pornind de la un anumit nod, ajunge la acelaşi nod.
Pentru fiecare nod vom scrie legea conservării sarcinii electrice:

Q  0 (3.37)
Relaţia între diferenţele de potenţial ale laturilor sau elementelor care compun o latură
este:
 Vi1  Vi   0 . (3.38)
Dacă în elementul care aparţine buclei există şi surse de energie electrică, atunci
relaţia precedentă se scrie:

49
  Vi1  Vi    Ei . (3.39)

unde Ei este aici diferenţa de potenţial sau, altfel spus, tensiunea la bornele sursei de
energie electrică.
Ştiind relaţia între sarcină, capacitate şi
potenţial, se poate scrie că:
Qi
Vi 1  Vi   S i Qi (3.40)
Ci
ceea ce înseamnă că putem scrie:
 Ei  Si Qi   0. (3.41)

În rezolvarea circuitelor electrostatice simple care

Fig.3.13. Exemplu de funcţionează în regim permanent se cere, în general, să
reţea electrostatică se determine sarcinile Qi şi tensiunile la bornele
condensatoarelor, ştiindu-se tensiunile Ei şi valorile capacităţilor. Pentru aceste determinări
sunt suficiente relaţiile precedente. În general, numărul de ecuaţii care se pot scrie cu cele
două relaţii, utilizând toate ochiurile şi toate nodurile reţelei, este mai mare decât avem
nevoie. După cum se va vedea mai târziu, dacă L este numărul de laturi din reţea, N este
numărul de noduri şi B numărul de ochiuri ce se pot forma în reţea, relaţia cu conservarea
sarcinii în noduri (3.32) se poate aplica numai de P=N-1 ori, iar relaţia (3.36) devine B=L-
N+1 ori.
Cele două relaţii scrise înainte se numesc ecuaţiile topologice ale circuitelor şi vor fi
tratate amănunţit într-un alt capitol al cărţii.

3.4.5. Clasificarea condensatoarelor

Clasificarea condensatoarelor se poate face, în general, după forma armăturilor, după
natura dielectricului, după posibilitatea de modificare a capacităţii etc.
După forma armăturilor se deosebesc: condensatoare plane, cilindrice, sferice etc.
După natura dielectricului se disting mai multe tipuri de condensatoare:
condensatoare cu vid, care sunt cu armături cilindrice, aşezate în vase etanşe din sticlă în care
s-a făcut vid înaintat; condensatoare cu aer, mai puţin folosite în instalaţiile electrice;
condensatoare cu ulei, folosite în instalaţiile energetice la tensiuni de lucru până la 100 kV;
condensatoare cu hârtie impregnată, care au ca armături foiţe metalice foarte subţiri şi ca
dielectric o foiţă de hârtie specială, foarte subţire şi impregnată cu ulei mineral sau cu alte
substanţe uleioase; condensatoare cu dielectric de mase plastice, la care dielectricul poate fi
polistirol sau plasticon; condensatoare cu mică, având dielectricul constituit din foiţe naturale
de mică iar armăturile din foiţe de aliaj de staniu cu plumb sau cupru; condensatoare
ceramice, constituite dintr-un disc sau un cilindru de material ceramic (dielectricul) pe
suprafeţele căruia se depun pelicule metalice (armăturile); condensatoare electrolitice, care
sunt condensatoare polarizate, a căror armătură, conectată la potenţialul pozitiv (anodul), este
o foaie de aluminiu, iar cealaltă armătură, conectată la potenţialul negativ (catodul), este
constituită dintr-un electrolit care umple un vas de aluminiu în care se introduce anodul.
50
Dielectricul este un strat molecular de oxid de aluminiu, creat pe cale electrolitică la suprafaţa
anodului. Grosimea foarte mică a dielectricului face posibilă realizarea unor condensatoare de
capacităţi de la zeci până la mii de microfarazi, sub volum mic. Condensatoarele electrolitice
se folosesc în special la filtrarea tensiunilor redresate şi la acumularea sarcinii în instalaţii
electroterapeutice etc. După posibilitatea de modificare a capacităţii se deosebesc:
condensatoare fixe, variabile şi ajustabile (trimere).
Principala problemă constructivă în cazul condensatoarelor este aceea de a realiza
condensatoare cu capacităţi cât mai mari într-un volum cât mai mic. Este bine să precizăm
faptul că dimensionarea condensatoarelor depinde de capacitatea ce trebuie realizată, de
forma condensatorului şi de tensiunea ce trebuie aplicată armăturilor sale. Pentru ca condiţia
iniţială să fie realizată, se aleg materiale cu o permitivitate relativă cât mai mare şi se
micşorează distanţa dintre armături. De obicei, pentru construcţia condensatoarelor se
folosesc foiţe metalice de staniu, zinc, aluminiu sau alte aliaje, care sunt separate cu foiţe de
material izolant, dielectric, din mică sau din hârtie impregnată cu parafină, ulei etc.
Prezentăm în cele ce urmează cum se realizează practic, din foiţe metalice şi foiţe
dielectrice: se suprapun una peste alta, câte o foiţă metalică şi câte una dielectrică, care va fi
mai mare decât cea metalică, pentru a evita contactul dintre ele, după care foiţele metalice
sunt legate cu ajutorul unor urechi speciale, din două în două, formând astfel două grupe
separate. Pachetul de foi astfel obţinut se învăluie apoi fie sub formă cilindrică, fie sub formă
dreptunghiulară.
Condensatoarele care se pot construi în mod obişnuit sunt limitate de dimensiunile lor şi
de materialele de care se dispune la construcţia acestora.

[Link]ăţi electrice de serviciu

3.5.1. Capacităţi electrice în sisteme multiple
Idealizând, două conductoare le putem considera că formează un sistem complet. În
realitate însă, trebuie să se ţină seama şi de influenţa pe care o exercită pământul asupra
sarcinilor conductorilor.

Fig. 3.14. Conductoare izolate în prezenţa pământului

51
 Considerând pământul ca fiind un conductor ideal, infinit de mare, care se află la
potenţialul zero, cazul unui sistem de două conductoare trebuie studiat ţinând cont şi de
sarcinile Q10 şi Q20, care se induc în aceste conductoare din cauza prezenţei pământului.

Vom nota cu:

 V1 , V2 , V0 potenţialele corpurilor 1, 2, respectiv a pământului.

 Q1, Q2 sarcinile totale ale corpurilor 1 şi 2.
 Q12, Q21 sarcinile conductoarelor în cazul ideal (cazul în care nu ţinem cont de
prezenţa pământului).
Sistemul complet trebuie considerat ca fiind compus din trei conductoare sub
influenţă reciprocă (Fig. 3.12). Astfel, conductorul 1, care se găseşte la potenţialul V1V2, va
purta sarcina

Q1  Q12  Q10 (3.42)

datorită influenţei exercitată de conductorul 2 şi de pământ. De asemenea, conductorul 2 va

purta sarcina

Q 2  Q 21  Q20 ,

în care avem: Q12  Q21 şi Q20  Q02 .

În acest caz se vor putea defini capacităţile parţiale sau coeficienţii de capacitate:

Q10 Q12 Q02

C10  ,C12  , C 02  , (3.43)
V1  V0 V1  V2 V0  V2

care au aceleaşi dimensiuni ca şi capacităţile.

Deoarece
Q10  Q01 ,
este uşor de văzut că
C10  C 01 , C12  C 21 , C 02  C 20

şi, în consecinţă, matricea coeficienţilor de capacitate:

0 1 2

0 0 C01 C02

1 C10 0 C12

2 C20 C21 0

52
este simetrică. Dacă luăm în considerare relaţia (3.41), sarcina electrică totală a fiecărui
conductor se poate exprima cu ajutorul coeficienţilor de capacitate în funcţie de potenţialele
conductoarelor. Vom avea:

Q1  Q10  Q12  C10 (V1  V0 )  C 2 (V1  V2 ); (3.44)

Q2  Q20  Q21  C 20 (V2  V0 )  C 21 (V2  V1 ). (3.44’)

Relaţiile de mai sus sunt denumite relaţiile cu capacităţi parţiale ale lui Maxwell şi pot
fi cu uşurinţă generalizate pentru un sistem format din n conductoare în prezenţa pământului:

n
Qm   C mk (Vm  Vk ) cu m  1,2,...., n . (3.45)
k 0

În mod analog, dacă vrem să exprimăm potenţialul conductorilor în funcţie de

cantitatea de sarcină, găsim expresia:

n
Vm   S mi Qi (3.46)
i 1

unde: –Smiam notat coeficienţii de potenţial exprimaţi în F-1, adică elastanţa,

– iar cu Vm potenţialul propriu al fiecărui conductor.

3.5.2. Definirea capacităţilor electrice de serviciu

Considerăm o linie electrică formată din mai multe conductoare electrice, care se
găsesc fiecare la un potenţial bine definit, aşezate lângă un corp al cărui potenţial va fi de
referinţă – pământul sau învelişul metalic protector al unui cablu electric. Capacitatea de
serviciu a sistemului este egală cu raportul dintre sarcina electrică pe care o capătă unul dintre
conductoarele sistemului şi diferenţa de potenţial în fiecare moment dintre potenţialul
conductorului respectiv şi potenţialul pe care l-am ales ca referinţă, cu o singură condiţie
însă: potenţialele tuturor celorlalte conductoare să se găsească într-o situaţie simetrică faţă de
potenţialul de referinţă, o condiţie care în practică se realizează, de obicei, cu aproximaţie.
Noţiunea acum introdusă permite înlocuirea sistemului dat cu unul mult mai simplu
şi, deci, mai uşor de calculat. Putem înlocui astfel, de exemplu, un sistem multifilar cu un
sistem unifilar, care are o capacitate unică faţă de potenţialul de referinţă, dar care este
determinată în funcţie de toate capacităţile sistemului multifilar real. Capacităţile de serviciu
mai sunt numite şi capacitate aparentă.

[Link] electrică de serviciu a unei linii electrice aeriene

Considerăm un conductor de rază r, de lungime foarte mare l, care este poziţionat la o
înălţime h de pământ (Fig.3.15)
53
 Vom aplica la determinarea capacităţii de serviciu metoda imaginilor. Considerăm
astfel că imaginea conductorului M va fi M’. Potenţialul pământului este considerat egal cu
zero.

Fig. 3.15. O linie electrică cu

un conductor

Imaginea conductorului M este situată la o distanţă d=2h, iar tensiunea U între

conductorul M şi pământ este jumătate dintre tensiunea care ar fi între conductoarele M şi
M’. Capacitatea de serviciu poate fi considerată ca fiind legată în serie cu o capacitate
identică care apare între imaginea M’ a conductorului şi pământ. Ajungem, astfel, la
concluzia că între conductorul M şi imaginea sa apare o capacitate C S' care este dată de
relaţia: 1 C s'  2 C s (fiind o conectate în serie).
Expresia capacităţii C S' ţinând cont de expresia capacităţii condensatorului cilindric
(2.14) este:
l l
C s'   . (3.47)
d 2h
ln ln
r r
de unde:
2l
Cs  F. (3.48)
2h
ln
r
la linia aeriană =0.

3.5.4. Capacitatea electrică de serviciu a unei linii electrice aeriene bifilare

faţă de pământ
Considerăm o linie aeriană formată din conductoarele A şi B, cele două conductoare
având razar, potenţialele V1 şi V2 şi fiind situate la o înălţime h faţă de pământ, al cărui
potenţial este presupus nul: V0  0 (Fig.3.16). Scopul nostru, în contextul actual, este
determinarea capacităţii de serviciu a acestui sistem. Aplicăm în cele ce urmează metoda
imaginilor, sistemul fiind echivalent cu sistemul format din patru sarcini Q1 , Q2 , Q1' şi Q2' .
Legătura între sarcini poate fi scrisă sub următoarea formă:
54
 Q1  Q , Q2  Q, Q1'  Q , Q2'  Q,
unde cu Q1 ; Q2 ; Q1' ; Q2' ; Q am notat cantitatea de sarcină care se situează pe conductorii
având o lungime unitară (Fig. 3.15).
Aşa cum a rezultat din soluţia problemei rezolvate 1.1, potenţialul generat de un
conductor de lungime unitară încărcat cu o densitate de sarcină l la distanţa r de el se poate
scrie sub următoarea formă:
l l
V  ln . (3.49)
2 0 r
Comparând această expresie cu relaţia (2.44), pentru un conductor de lungime unitară,
formula elastanţei este:
1 l
S ij  ln . (3.50)
2 0 l d ij
Pentru linia electrică bifilară avem:
V1  V2  S11  S11'  S12  S12 ' Q (3.51)
1 l 1 l
unde S11  ln , S11'  ln (3.52)
2 l r 2l 2hij
1 l 1 l
S12  ln , S12 '  ln (3.53)
2l d 2l R

cu R  4h 2  d 2 .
Înlocuind expresiile lui Sij avem:
Q  l l l l Q 2h d
V1  V0   ln  ln  ln  ln   ln (3.54)
2 l  r 2h d R  2  r R

Şi astfel va rezulta capacitatea de serviciu

peunitatea de lungime:
Q 2 F
Cs l   . (3.55)
(V1  V0 )l 2 h d m
ln 
r 4h 2  d 2
Datorită simetriei constructive, capacitatea
deserviciu a liniei 2 este identică cu aceasta.
Fig.3.16. Exemplu de linie
electrică bifilară
În sistemul MKSA, ţinând cont că linia se găseşte în aer, expresia capacităţii de
serviciu pe unitatea de lungime, în unităţi practice, va fi:
1 nF
Cs l  . (3.56)
2h d m
18ln
r 4h 2  d 2
55
 Cu ajutorul acestor relaţii putem determina capacităţile dintre cele două conductoare
ale liniei bifilare aeriene. Considerăm sistemul format din cele două conductoare ca formând
un sistem complet, între diferenţele de potenţial ale celor două conductoare putându-se scrie:
(V1  V0 )  (V2  V0 )  0, (3.57)
relaţie care exprimă simetria celor două conductoare faţă de potenţialul comun.
Avem astfel:
(V2  V0 )  (V1  V0 ) . (3.58)
Ţinând cont că Q2  Q , obţinem:
 Q 2h  d Q rR
V 2  V0  ln  ln . (3.59)
2l r  R 2 2h  d
ştiind că:
V1  V2  (V1  V0 )  (V2  V0 ), (3.60)
va rezulta că:
Q  2h  d rR 
V1  V2   ln  ln . (3.61)
2l  r  R 2h  d 
Capacitatea căutată, pe unitatea de lungime, va fi:
 F
C l . (3.62)
2h d m
ln 
r 4h 2  d 2
Înlocuind expresia lui o, obţinem:
1 nF
C l . (3.62)
2h d m
36 ln 
r 4h 2  d 2
În general, la liniile industriale, d <<h şi atunci 4h 2  d 2  2h şi avem astfel:
1 nF
C l . (3.63)
d m
36ln
r
[Link] electrică de serviciu a unui sistem format din trei conductoare
simetrice în prezenţa pământului
Putem considera sistemul acesta ca fiind constituit dintr-o linie electrică formată din
trei conductoare cilindrice a căror lungime este foarte mare în raport cu distanţa dintre ele,
identic construite şi simetric montate faţă de o suprafaţă, al cărui potenţial se ia egal cu zero,
în general, şi pe care îl considerăm potenţialul de referinţă, comun, al sistemului.
Putem realiza acest sistem în două moduri distincte:
În primul caz cele trei conductoare identice constituie cele trei conductoare ale unei
linii electrice aeriene. Considerăm cele trei conductoare ca fiind aşezate în vârfurile unui
triunghi echilateral, iar pentru obţinerea simetriei faţă de pământ cele trei faze se rotesc între
ele la anumite distanţe egale (Fig.3.15).

56
 În al doilea, cele trei conductoare identice sunt montate simetric într-o învelitoare
metalică protectoare, iar între ele şi învelitoarea metalică există un mediu izolant caracterizat
prin permitivitate şi rezistivitate mare. Sistemul astfel constituit este un cablu electric iar
învelitoarea protectoare constituie suprafaţa, al cărui potenţial poate fi luat de referinţă şi, de
obicei, acesta se leagă la pământ.

Fig.3.17.a. Linie electrică[Link] electricFig.3.17.c. Capacităţile parțiale

aeriană trifazată trifazatunui sistem de trei conductoare

Considerăm V1 ,V2 ,V3 şi V0 potenţialele celor trei conductoare şi potenţialul de

referinţă. Datorită simetriei celor trei potenţiale faţă de sistemul de referinţă, totdeauna este
valabilă relaţia:

(V1  V0 )  (V2  V0 )  (V3  V0 )  0 . (3.64)

Luând în considerare relaţia capacităţilor parţiale ale lui Maxwell putem scrie:

Q1  C10 (V1  V0 )  C12 (V1  V2 )  C13 (V1  V3 ). (3.65)

Datorită simetriei constructive

C12  C23  C31 şi C10  C20  C30

şi ţinând cont de relaţia precedentă, vom avea:

Q1  C10 (V1  V0 )  C12 V1  V2   V1  V3 . (3.66)

Explicitând expresia lui (V1-V0) din (2.61) şi combinând-o cu (2.62), obţinem:

Q1  (C10  3C12 )(V1  V0 ) . (3.67)

Pentru capacitatea de serviciu vom obţine:

57
 C s  C10  3C12 F  m 1 . (3.68)

Sarcinile care apar în această ultimă formulă sunt distribuite liniar. Capacităţile care
intră în expresia capacităţii de serviciu se pot determina experimental:
- capacitatea C10 este capacitatea condensatorului având una dintre armături pe unul
dintre conductoare şi a doua armătură conductorul la potenţialul de referinţă (înveliş sau
pământul), care în general este zero, cele trei conductoare ale liniei găsindu-se la acelaşi
potenţial;
- capacitate C12 este capacitatea unui condensator având una dintre armături pe unul
dintre conductoare şi a doua armătură un al doilea conductor al liniei, acesta din urmă
împreună cu un al treilea conductor al liniei şi cu suprafaţa de referinţă (învelişul sau
pământul) găsindu-se la acelaşi potenţial.
În modul acesta, determinarea acestor capacităţi se face ţinând seama de prezenţa
celor patru conductoare.
Prin utilizarea noţiunii de capacitate de serviciu, sistemul real al liniei (Fig. 3.17.c) se
înlocuieşte printr-un sistem echivalent, având numai trei capacităţi.

3.5.6. Imaginea unui conductor situat excentric într-un cablu

Presupunem că avem un conductor cilindric A de rază r situat în interiorul unei
mantale metalice echipotenţiale, care se găseşte în contact cu pământul, deci potenţialul său
este nul. Raza învelitorii metalice presupunem că va fi R, iar conductorul va fi situat
excentric, la o distanţă a de centru.
Pentru simplificarea calculelor, presupunem că conductorul este infinit de lung şi are
o sarcină Q distribuită superficial, efectul acesteia fiind acelaşi cu cel al unei sarcini Q,
uniformdistribuită pe axul cilindrului(Fig 3.19.)
Sistemul considerat este echivalent cu un sistem de două conductoare, A şi B,
conductorul B fiind situat la distanţa d de centrul învelitorii şi având o sarcină egală şi de
semn contrar cu cea a conductorului A. Suprafaţa cilindrică va fi şi pentru acest sistem o
suprafaţă echipotenţială. Conductorul B se va numi imaginea conductorului A faţă de
suprafaţa mantalei.

Fig. 3.18. Linii de câmp în cazul liniilor Fig.3.19. Cablu electric excentric
cu conductor electrice aeriene.
58
 O problemă importantă ar fi alegerea distanţei în care să poziţionăm conductorul B.
Această distanţă se determină luând în considerare faptul că liniile de câmp ale sistemului AB
sunt cercuri cu centrul pe dreapta perpendiculară pe mijlocul distanţei AB, care rezultă din
distribuţia liniilor de câmp (vezi Fig. 3.16.). Unul dintre acestea trebuie să fie ortogonal
suprafeţei cilindrice a mantalei.

Dacă r este raza acestui cerc, atunci condiţia de ortogonalitate este:

 2  R 2  OO12
unde
d a d a d a
  O1 A  ; iar O1O  a . (3.69)
2 2 2
Înlocuind, vom avea:
2 2
d a d a 2
    R . (3.70)
 2   2 
Explicitându-l pe d, vom obţine:
d 2 2da a 2 d 2 2da a 2
      R2 (3.71)
4 4 4 4 4 4
de unde
R2
d . (3.72)
a

3.5.7. Capacitatea electrică de serviciu a unui cablu electric bifilar

Cablul electric bifilar este format din două conductoare identice, A şi B. Considerăm
că cele două conductoare de rază r sunt aşezate la distanţa a de centrul învelişului metalic al
cablului de rază R. Cele două conductoare sunt încărcate cu sarcinile Q şi -Q, distribuite
liniar. Vom folosi la determinarea capacităţii de serviciu a acestui cablu metoda imaginilor
(Fig. 3.20.).

Fig. 3.20. Exemplu de cablu electric bifilar

Mantaua cablului (învelişul lui metalic) are un potenţial nul, astfel conductoarele
imagini A’ şi B’ vor fi situate la distanţa d de centrul cablului, vor avea sarcinile -Q şi
respectiv +Q,care se pot determina aplicând formula (3.45).

Potenţialul conductorului A va fi:

59
 V A  S AA Q A  S AA' Q A  Q A S AB  S AB ' Q A (3.73)

unde elastanţele (vezi formula 3.49) sunt :

 1 l 1 l
 S AA  2l ln r ; S AA'  2l ln d  a ;
 (3.74)
1 l 1 l
S AB  ln ; S AB '  ln .
 2l 2a 2l d  a

Înlocuind aceste expresii în formula precedentă, vom avea:

QA d  a 2a
VA  ln  . (3.75)
2 0 l d  a r

Luând în considerare că d  R 2 a , vom avea pentru potenţial:

QA R 2  a 2 2a
VA  ln 2  . (3.76)
2l R  a 2 r

Capacitatea de serviciu pe unitatea de lungime va fi, în cazul acesta:

2 πε [F·m-1] (3.77)
Cs l 
R  a 2a
2 2
ln 2 
R  a2 r

3.5.8. Capacitatea electrică specifică între conductoarele

unui cablu electric bifilar
Fie VA, respectiv VB, potenţialele conductoarelor. Capacitatea electrică între
conductoarele cablului va fi dată de relaţia:
QA
C1  (3.78)
V A  VB
Deoarece avem un sistem complet, pentru capacitatea electrică între conductoarele
unui cablu obţinem expresia:
QA
C1  . (3.79)
2V A
Există această relaţie deoarece conductorul este izolat şi V A  V B  0 . Comparând
această expresie cu cea obţinută în cazul precedent, rezultă că în acest caz capacitatea dintre
cele două conductoare ale cablului este jumătate din capacitatea de serviciu a unui conductor
pe unitatea de lungime (vezi 2.73). Vom avea deci:

Cl 
εr
2h R  h
2 2

nF  m 1 .  (3.80)
36ln
r R2  h2

60
[Link] electrică de serviciu a unui cablu electric trifilar

În cazul unui astfel de cablu, cele trei conductoare ocupă poziţii diferite în vârful unui
triunghi echilateral care este centrat în centrul secţiunii circulare a mantalei cablului C.
Fiecare dintre cele trei conductoare este situat la o distanţă a faţă de centru. Potenţialul
mantalei este egal cu zero. Considerăm că raza mantalei metalice este R. Potenţialul
conductorului A va fi (vezi 3.73):

V A  S AA Q A  S AA' Q A  Q B S AB  S AB ' Q B  S AC QC  S AC ' QC (3.81)

Sistemul nostru este un sistem completQ1+Q2+Q3=0. Înainte de toate va trebui să

exprimăm distanţele geometrice pe care le folosim la calcularea elastanţelor:

CB  AB  AC  a 3;
(3.82)
AB '  AC '  a 2  d 2  ad .

Înlocuind expresiile elastanţelor (3.49) şi ţinând

cont de distanţele calculate, ajungem la relaţia:

VA  ln  2  6

Q A  3a 2 R 2  a 2 
3
.
4l  r R  a 6



Fig. 3.19. Cablu electric trifilar

Rezultă pentru capacitatea electrică de serviciu:

4πε
CS l  [F  m -1 ] (3.84)
 3a
2
ln  2 

R a 2 2 3
 
 r R6  a6 

Întrebări de autoevaluare

1. Dacă avem un sistem finit format din mai multe corpuri electrice, la care suma
algebrică totală a sarcinilor este egală cu zero, ce fel de sistem spunem că avem?
2. Ce se numeşte capacitate electrică a conductorului respectiv?

61
 3. Ce reprezintă capacitate electrică a condensatorului?
4. Cine caracterizează proprietatea condensatorului de a înmagazina sarcini electrice?
5. Cum pot fi condensatoarele în funcţie de forma armăturii?
6. Cum pot fi grupate condensatoarele?
7. Cum sunt clasificate condensatoarele?
8. Care sunt elementele unei reţele electrostatice simple?

Teste grilă IE 3

[Link]ă avem un sistem finit format din mai multe corpuri electrice, la care suma
algebrică totală a sarcinilor este egală cu zero, spunem că avem un sistem electric:
a) total;
b) complet;
d) incomplet;

[Link]ă suma algebrică a sarcinilor sistemului nu este egală cu zero, avem un sistem
incomplet:
a) avem un sistem incomplet;
b) avem un sistem perfect;
c) avem un sistem complet;

3. Valoarea capacităţii unui condensator electric:

a) direct proporţională cu sarcina electrică;
b) direct proporţională cu pătratul sarcinii electrice;
c) invers proporţională cu pătratul sarcinii electrice;

4. Un farad este unitatea de măsură a:

a) rezistenţei;
b) capacităţii;
c) inductanţei;

5. Care dintre relaţiile următoare este adevărată:

a) inducţia electrică = permitivitatea x intensitatea câmpului electric;
b) inducţia electrică = intensitatea câmpului electric/permitivitate;
c) inducţia electrică=sarcina x intensitatea câmpului electric;

6. Capacitatea echivalentă a 2 condensatoare, fiecare având capacitatea C, montate

în serie,este egală cu:
62
 a) 2 C;
b) C/2;
c) C;

7. Permitivitatea dielectricului este o mărime:

a) magnetică;
b) electrică;
c) mecanică;

8. Capacitatea unui condensator plan este:

a) proporţională cu pătratul distanţei;
b) proporţională cu permitivitatea dielectricului;
c) proporţională cu distanţa;

9. Care sunt submultiplii pentru1F:

a) 1 F = 106 F = 109nF = 1012 pF;
b) 1 F = 106 mF = 109nF = 1012 pF;
c) 1 F = 106 F = 109nF = 1012 mF;

10. Cum este permitivitatea în cazul unei linii aeriene:

a) nulă;
b) infinită;
c) egală cu cea a aerului;

Soluţii:1. b 2. a 3. a 4. b 5. a 6. b 7. b 8. b 9. a 10. c

Probleme rezolvate

3.1. Considerăm două sfere metalice de raze R şi r suficient de îndepărtate una faţă de
alta pentru a nu se influenţa reciproc. Sfera de rază r este încărcată cu sarcina electrică Q1 sub
potenţialul V1, cealaltă fiind neîncărcată. În această situaţie, între sfere se realizează o
legătură metalică. Se cere să se spună în ce raport se repartizează sarcina pe cele două sfere şi
în ce legătură stau densităţile de sarcină corespunzătoare.
Rezolvare
Realizând legătura între sfere, va avea loc un fenomen
electromagnetic tranzitoriu, în urma căruia potenţialul
corpurilor de ansambluri metalice devine V12. Fie C1 şi
respectiv C2 capacităţile sferelor faţă de infinit:

63
 C1  4 0 r ;
C1  4 0 R.
Sarcina Q’ s-a repartizat pe cele două sfere, dar se conservă, adică:
Q1  Q1'  Q2' sau
C1V1  C1V12  C 2V12 ,
de unde:
C1
V12  V1 .
C1  C 2
Rezultă deci:
C12
Q1'  C1V12  V1 ;
C1  C 2
C1 C 2
Q2'  C 2V12  V1 sau
C1  C 2
Q1' C1 r
  .
Q2' C2 R
Dacă sfera 2 are raza mult mai mare decâtprima sferă, adică Rr, atunci C2C1 şi
Q  C1V1  Q1 . Aşadar,a doua sferăse va încărca, practic, cu toată sarcina primei sfere.
'
2

Înseamnă că, punând un corp încărcat în legătură cu pământul, el se va descărca.

Considerând, pentru simplicitate, câmpurile sferelor cu simetrie sferică, sarcinile se
mai scriu:
Q1'  4r 2  s1 ;
Q2'  4R 2  s1 .
Se va obţine astfel:
 s1 R R
 sau  s1   s 2 .
 s2 r r
În acelaşi raport se găsesc şi valorile câmpului din punctele imediat vecine corpurilor,
fapt ce va rezulta din:
 
div s E  s .
0
Vom avea deci:
R
E1  E 2 .
r
Pentru r foarte mic, E1 devine foarte mare şi pot avea loc descărcări.

3.2. Considerăm o reţea de condensatoare având schema din figura de mai jos. Se cere să se
determine capacitatea echivalentă a reţelei, sarcina fiecărui condensator şi a întregii reţele şi
tensiunile la bornele condensatoarelor.

64
Rezolvare:
Întrucât conexiunea conţine doar grupuri serie şi derivaţie, capacitatea echivalentă se
obţine din următoarele capacităţi echivalente parţiale:
 C (C  C 4 ) 
C34  C3  C4 ; C 2 C1  5 3 
Rezultă:  C 5  C3  C 4 
C5 (C3  C4 ) Ce  .
C5,34  ; C (C  C 4 )
C5  C3  C4 C 2  C1  5 3
C5  C3  C 4
C5 (C3  C4 )
C1,5,34  C1  C5,34  C1  .
C5  C3  C4
Vom scrie ecuaţiile satisfăcute de tensiunile la bornele condensatoarelor şi de
sarcinile de pe armăturile acestora:
 U 2 U3 U5  Ub ;
 U1 U 2  U b ;

 U3 U4;
Q  Q  Q  Q  0;
 1 2 3 4
  Q3  Q4  Q5  0.
sau
 Q 2 Q3 Q5
 C  C  C Ub;
 2 3 5
 Q1 Q2
  Ub ;
 C1 C 2
 Q3 Q4
  ;
 C3 C4
Q1  Q2  Q3  Q4  0;

  Q3  Q4  Q5  0.
Rezolvând acest sistem în raport cu sarcinile, se obţine succesiv:
C 2 C 3C 5
Q3  Ub;
(C1  C 2 )(C 3  C 4  C 5 )  C 5 (C 3  C 4 )
 1 1 C 
Q1  C1    4 Q3 ;
 C3 C5 C3C5 
 Q 
Q 2  C1  U b  1 ;
 C1 
C4
Q4  Q3 ;
C3
Q5  Q3  Q 4 .
Sarcina totală luată de la reţea este egală cu Q2 . Ca verificare, calculăm capacitatea
echivalentă a reţelei şi în forma:
Q2 .
Ce 
Ub
Tensiunile la bornele condensatoarelor vor fi:
65
 Q1 Q Q Q Q
U1   ;U 2   2 ; U3  3 ;U 4  4 ; U5   5 .
C1 C2 C3 C4 C5

Rezumat IE
Acest material conţine cursuri de electrotehnică generală pentru studenţii anilor I-II ai
Facultăţii de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei de la Universitatea din Oradea, dar
prin conţinutul său se adresează tuturor celor interesaţi, specialiştilor, în special studenţilor de
ladiferite specializări ale facultăţilor cu profil electric, dar şi cu profil mecanic, construcţii,
ingineria mediului şi altele. Scopul acestei lucrări este de a fi o introducere completă în
problematica electrotehnicii generale şi, în acelaşi timp, de a fi folositoare ca un volum
dereferinţă, cuun rol important în formarea viitorilor specialişti.

Bibliografie
Bibliografie

[1] C. Budeanu, Bazele Electrotehnicii, vol. I. Bucureşti: Editura Ministerului

Învăţământului, 1957.
[2] C. Budeanu şi I.S. Antoniu, “Asupra problemei măsurării puterii şi energiei
electrice într-un regim deformat,”Electricitatea, nr. 1, Bucureşti, 1951.
[3] [Link] şi M. Blumenfeld, Tensometria electrică rezistivă. Bucureşti:
Editura Tehnică, 1966.
[4] Gh. Cartianu, Analiza şi sinteza circuitelor electrice. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1972.
[5] L.O. Chua, Introduction to Nonlinear Network Theory. New York: Edition
McGraw-Hill, 1969.
[6] E. Clarke, Analiza circuitelor sistemelor electroenergetice (traducere din
limba engleză). Bucureşti: Editura Tehnică, 1975.
[7] E. Constantin, Electrotehnică - probleme, vol. I. Timişoara: Institutul
Politehnic “Traian Vuia” Timişoara, 1976.
[8] I. De Sabata, Bazele electrotehnicii, vol. I, II şi III. Timişoara: Institutul
Politehnic Timişoara, 1972-1976.
[9] B. Demidovitch, Recueil d’exercices et de problèmes d’analyse mathématique
(Traduction française). Moscou: Editions MIR, 1974.
66
 [10] J.W. Dettman, Mathematical Methods in Physics and Engineering. New York:
McGraw-Hill, 1962.
[11] T. Dordea, Maşini electrice. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1976.
[12] I.F. Hănţilă, N. Vasile, B. Crânganu, I. Gheorma, T. Leuca şiM. Silaghi,
Elemente de circuit cu efect de câmp electromagnetic. Bucureşti: Editura ICPE, 1998.
[13] L.P. Huelsman, Matrices and Linear Vector Spaces. New York-
San Francisco-Toronto-Londra:McGraw-Hill, 1963.
[14] C. Iliescu, C. Ionescu-Golovanov, W. Szabo, I. Szekely şi D. Bărbulescu,
Măsurări electrice şi electronice. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
[15] A. Ifrim şi P. Noţingher, Materiale electrotehnice. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1979.
[16] V.T. Ionescu, [Link]şti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1957.
[17] M. Javid and P.M. Brown, Field Analysis and Electromagnetics. New-York-
San Francisco-Toronto-London: McGraw Hill, 1963.
[18] J. Jeans, The Mathematical Theory of Electricity and [Link],
Cambridge University Press, 1948.
[19] T. Maghiar, T. Leuca şi A.M. Silaghi, Culegere de probleme de
electrotehnică, vol. I. Oradea: Litografiat Universitatea Oradea, 1992.
[20] T. Maghiar, T. Leuca şi A.M. Silaghi, Culegere de probleme de
electrotehnică,vol. II. Oradea: Litografiat Universitatea Oradea, 1992.
[21] T. Maghiar, T. Leuca şiA.M. Silaghi,Electrotehnică. Oradea: Editura
Universităţii din Oradea, 1999.
[22] J. C. Maxwell, A Treatise on Electricity and Magnetism, vol. I and II. London:
Oxford University Press, 1955.
[23] Al. Nicula, Gh. Cristea şi S. Simon, Electricitate şi [Link]şti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1982.
[24] E. Philippow, Grundlagen der Elektrotechnick. Berlin: VEB Verlag Technik,
8 Auflage, 1998.
[25] I. M. Popescu, Electricitate şi [Link]şti: Editura Matrix Rom,
1997.
[26] M. Preda, P. Cristea and F. Manea, Bazele electrotehnicii –
[Link]şti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
[27] E.M. Purcell, Electricitate şi magnetism (Cursul de fizicăBerkeley),
[Link]. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1982.
[28] R. Răduleţ, Bazele teoretice ale electrotehnicii, vol. I, II, III şi IV. Bucureşti:
Editura energetică de stat şi Tipografia Ministerului Învăţământului, 1954-1956.
[29] R. Răduleţ, Bazele electrotehnicii - Probleme, vol. I şi II. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1982.
[30] A.M. Silaghi şi M.D. Pantea, Electrotehnică şi maşini [Link]:Ed.
Universităţii din Oradea, 2003.
67
 [32] A.M. Silaghi şi M.D. Pantea, Electrotehnică industrială.Oradea: Editura
Universităţii din Oradea, 2001.
[33] A.M. Silaghi şi M.D. Pantea, Electrotehnică.Oradea: Editura Universităţii
din Oradea, 2010.
[34] E. Simion şi T. Maghiar, Electrotehnică pentru [Link]şti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1981.
[35] K. Simonyi, Theoretische Elektrotechnik. Berlin: VEB Deutscher Verlag der
Wissenschaften, 9. Auflage, 1989.
[36] R. Süße [Link], Theoretische Elektrotechnik, Band1: Variationstechnik
und Maxwellsche Gleichungen. Mannheim: BI-Wissenschaftsverlag, 1994.
[37]E.R. Williams, J.E. Faller and H.A. Hill,“New Experimental Test of Coulomb's
Law: A Laboratory Upper Limit on the Photon Rest Mass,”Physical Review Letters, vol. 26,
pp. 721-724, 1971. [Link] 28.01.2010].Eventual,
schimbaţi şi data accesării.
[38] W.H. Hayt and J. A. Buck,Engineering [Link]: McGraw-Hill
Publishing Co.,2001.
[39] R.C. Beck and E.A. Byrd,“Bibliography on the psychoactivity of electromagnetic
Fields.”[Online].[Link] [Vizitat la 20.12.2009].
[40] R. Groleau, “Tour the spectrum.” Nova online, January 2002.
[Online].[Link] la 08.11.2009].
[41] Daily Wireless.[Online].[Link] la 14.10.2009].
[42] Architecture 2030.[Online].[Link] la
20.01.2010].

68