2020-2021 ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde

Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU

1
 Diana Brînaru

B
Cuprins frecv joaca -> lungimea de unda e mai mare decat

i
lungimea interconexiunilor -> timpii de propagare tind
spre zero Semiconductoare

b
•Linii de transmisiune Aerospaţiale / Apărare
•Ghiduri de undă

l
•Circuite de microunde

i
Obiective

o g
Analize SI/EMC
•Aspecte generale privind circuitele de frecvențe înalte Modele
•Proiectarea circuitelor la frecvențe mari microunde

r
a
Punctare

f
Auto Telecomunicaţii
fără fir

i
•Seminar – 25p
•Laborator – 25p

e
•Examen final – 50p 2h
Consumul larg
•Bonus: teste la curs, teme la curs, participarea activă la seminar

Cuvinte cheie

Microunde, Linii de transmisiune, Smith, matricea S

George Lojewski
Linii de transmisiune pentru frecvențe înalte
SW proiectare laborator Dispozitive și circuite de microunde

MWO – Microwave Office

10 2
Generare licență de la adresa [Link] nume@[Link] min
 Diana Brînaru
Introducere

Micorunde = frecvențe înalte & lungimi mici

𝑙 timpii de propagare au valori finite
Important!!! , 𝑡𝑝
λ
- Dimensiunile interconexiunilor sunt comparabile cu lungimea de undă sau chiar mai mari => timpii de propagare nu mai pot
fi neglijați ca la joasă frecvență.

𝑐
Lungimea de undă = ? λ=
𝑓

Cine este c? C - viteza luminii

𝑚
𝑐0 = 3 ∙ 108 [ ] c0 - in vid
𝑠

Domeniul de frecvență al microundelor

𝑓 ∈ 0,3; 300 [𝐺𝐻𝑧]

3
 Diana Brînaru
Frecvența frecv joaca -> lungimea de unda e mai mare decat
lungimea interconexiunilor -> timpii de propagare tind
spre zero

I. La frecvențe joase 𝑓 ↘↘, 𝜆 ≫ 𝑙 ⇒ 𝑡𝑝 ↘↘ 𝑙 𝜆

Timpul de propagare pe structurile de legătură, 𝑡𝑝 = ≪ = 𝑇
𝑐0 𝑐0
Variația semnalelor este influențată doar de elementele cu constante concentrate de la capetele interconexiunilor și nu
depinde de proprietățile conductoarelor.
II. Dacă 𝑓 ↗, , 𝜆 ↘ și devine comparabilă cu lungimea conductoarelor și 𝑡𝑝 ≈ 𝑇
Variația semnalelor este influențată ca și cum parametrii circuitului ar fi distribuiți de-alungul conductoarelor => se
comportă ca linii de transmisiune. Se lucrează cu: 𝑈, 𝐼, 𝑃
III. Dacă 𝑓 ↗↗⇒ 𝜆 ↘↘ ajunge comparabilă cu distanța dintre conductoare =>pierderi prin radiație electromagnetică =>
ghid de undă

ഥ pornind de la ecuațiile lui Maxwell.

În ghiduri nu se mai pot utiliza noțiunile de 𝑈, 𝐼 ci se fac analize direct în 𝐸ത și 𝐻

IV. Crescând și mai mult frecvența -> domeniul opticii. 𝑓 ↗↗, 𝜆 ≪ 𝑙

În acest domeniu studiul se poate simplifica utilizând conceptul de rază de lumină.

Concluzie
Mai puțin important un domeniu de frecvență!
𝑙 4
Trebuie evaluat raportul:
λ
 Diana Brînaru
Importanța circuitelor de μU și aplicații

- Transmisia ghidată (radiorelee, comunicații mobile, antene de dimensiuni rezonabile)

- Ceasul procesoarelor – frecvențe înalte => condiții de proiectare conform principiului μU, adaptarea liniilor, evitarea reflexiilor
- Spectrul μU neocupat în comparație cu RF =>echipamente TV (stație mobilă – bază)
- Legături P2P, PMP -> FDM
- Radiolocație, radionavigație (localizarea țintei cu mare precizie, 𝑓 ↗↗, 𝜆 ≪
- Uz caznic: 𝑓 = 2,5𝐺𝐻𝑧
- Tehnologii: Wi-Fi, Bluetooth, 802.11, WiMax, LTE
- Stațiile de sol-satelitare – conexiuni prin ghiduri de undă   
r ,r r, f r ,r
Răşină Mănunchiuri de fibră
de sticlă

Interconexiuni

U1 U DIFF
• Algoritmi
Sursă Receptor U2
U DIFF  U1  U 2 cd , f  cd , r
U1  U 2
U COMM 
2

5
 Diana Brînaru
RWG_TEmn
ID=WG3
Ghiduri de undă (GU) Wa=40 mm
Wb=20 mm
L=200 mm
Definiție M=1
N=0
Un ghid de undă este un domeniu orientat în lungul unei axe capabil să asigure propagarea ghidată a radiației Er=1
electromagnetice. Rho=1
Tand=0
MSUB
Exemple de GU Er=3.38
H=1 mm
Linia bifilară
T=0.05 mm
Rho=1
Ghidul dreptunghiular Tand=0
ErNom=3.38
Ghidul circular Name=SUB1
Linia microstrip
Linia fantă
Fibra optică COAX
ID=CX1
Di=3 mm
Do=10 mm
L=100 mm
Er=1
Tand=0
Tipuri de GU Rho=1

• Uniform 1 2

• Neuniform
3 4

Proprietățile sistemelor de μU
• Proprietățile subansamblurilor componente
• Fenomenele de propagare în lungul elementelor de interconectare
6
 Diana Brînaru
Linii de transmisiune (LT)

Definiție
Liniile de transmisiune sunt ghiduri mai simple cu dimensiuni transversale foarte mici în comparație cu lungimea de undă a.î.
efectele de propagare sunt semnificative doar în lungul lor.
LT sunt alcătuite din cel puțin 2 conductoare izolate între ele în lungul cărora se propagă unde transversal electromagnetice (TEM).
TLINP
La j.f.: ID=TL2
Z0=50 Ohm TLIN
- Bobine – concentrare câmp magnetic L=10 mm ID=TL1
- Condensatoare – concentrare câmp electric Eeff=1 Z0=50 Ohm
- Rezistoare – disipări de energie (efect Joule)
Loss=0 EL=90 Deg
F0=10 GHz F0=10 GHz

La f.î.:
- Câmpul electric și magnetic – întrepătrund =>parametrii distribuiți: 𝐶𝐿 , 𝐿𝐿
- Pierderi prin conductoarele imperfecte, 𝜎𝑚 < ∞: 𝑅𝐿 TL – lungime fizică TL – lungime electrică
- Pierderi prin dielectricul imperfect, 𝜎𝑑 > 0: 𝐺𝐿

Tipuri de LT
• Uniforme – transportul energiei, elemente de circuit (folosind dimensiuni mici de LT), filtre, circuite de cuplaj, de adaptare etc.
• Neuniforme – circuite de adaptare

7
 Diana Brînaru
Descrierea liniilor cu parametrii lineici Δ𝑧
𝐿𝐿 Δ𝑧 𝑅𝐿 Δ𝑧

𝐿𝐿 = lim
∆𝐿 𝐻 ∆𝑅 Ω ≡ 𝐺𝐿 Δ𝑧 𝐶𝐿 Δ𝑧
∆𝑧→0 ∆𝑧 𝑚 𝑅𝐿 = lim
∆𝑧→0 ∆𝑧 𝑚

𝑧
∆𝐶 𝐹 ∆𝐺 𝑆 𝑧 𝑧 + Δ𝑧
𝐶𝐿 = lim 𝐺𝐿 = lim
∆𝑧→0 ∆𝑧 𝑚
∆𝑧→0 ∆𝑧 𝑚
LT – 2 conductoare izolate LT de lungime ∆𝒛 – circuitul echivalent
Analiză în regim permanent
• Lg. Lui Kirchoff.
• Se determină tensiunea și curentul în lungul liniei de lungime ∆𝑧.
• Toate mărimile sunt reprezentate cu fazorii corespunzători mărimilor alternative.

𝑑𝑈 𝑑𝑈
𝑈 𝑧 + Δ𝑧 = 𝑈 𝑧 − 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 Δ𝑧 ∙ 𝐼 𝑧 Δ𝑧→0 𝑈 𝑧 + Δ𝑧 + ⋯ = 𝑈 𝑧 − 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 Δ𝑧 ∙ 𝐼 = − 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 ∙ 𝐼
ቊ 𝑑𝑧 ⇒ 𝑑𝑧
𝐼 𝑧 + Δ𝑧 = 𝐼 𝑧 − 𝐺𝐿 + 𝑗𝜔𝐶𝐿 Δ𝑧 ∙ 𝑈 𝑧 + Δ𝑧 𝑑𝐼 𝑑𝐼
𝐼 𝑧 + Δ𝑧 + ⋯ = 𝐼 𝑧 − 𝐺𝐿 + 𝑗𝜔𝐶𝐿 Δ𝑧 ∙ 𝑈 = − 𝐺𝐿 + 𝑗𝜔𝐶𝐿 ∙ 𝑈
𝑑𝑧 𝑑𝑧
Ecuațiile telegrafiștilor
Derivând prima ecuație în funcție de z:
𝑑2 𝑈 𝑑𝐼
2
= − 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 = 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 𝐺𝐿 + 𝑗𝜔𝐶𝐿 𝑈 8
𝑑𝑧 𝑑𝑧
 Diana Brînaru
Descrierea liniilor cu parametri lineici – cont.

gama impredanta din bratul serie

Se notează: 𝛾 = 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 𝐺𝐿 + 𝑗𝜔𝐶𝐿 și se numește ct. de propagare.
admitanta pe care o avem in bratul derivatiei
𝛾 = 𝛼 + 𝑗𝛽 ∈ ℂ, unde 𝛼, 𝛽 ≥ 0

𝑑2 𝑈 2𝑈 = 0
− 𝛾
𝑑𝑧 2
൞ 2 → soluții cu forma generală 𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧 𝑈0+ , 𝑈0− = constante arbitrare
𝑑 𝐼 2 u.d. u.r.
− 𝛾 𝐼=0 chestia cu e la -gamaz si e la plus gamaz ne spune ca avem propagare pe linia de transmisiune, in ideea ca intr-un punct curent z, daca se intampla ceva la un generator, unda se va transmite in continuare.
𝑑𝑧 2
U0+ - 0 => are treaba cu pozitia sarcinii care este in origine
- +, respectiv - =>unda se propaga in sensul opus axei z(unda directa), respectiv in sensul axei z(unda reflectata).

Temă

Să se determine o expresie similară pentru 𝐼 𝑧 .

Valoarea instantanee a undei directe de tensiune:

+ −𝛾𝑧 𝑗𝜔𝑡 + − 𝛼+𝑗𝛽 𝑧 𝑗𝜔𝑡 + −𝑗𝛽𝑧 𝑗𝜔𝑡
𝑢𝑑 𝑧, 𝑡 = ℛℯ 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 𝑒 𝑗𝜔𝑡 = ℛℯ 𝑈0+ 𝑗𝜑
𝑒 𝑒 𝑒
0 = 𝑈0+ ℛℯ 𝑗𝜑
𝑒 𝑒0 𝑒 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛼𝑧 ℛℯ 𝑗𝜑
𝑒 𝑒0 𝑒

= 𝑈0+ 𝑒 −𝛼𝑧 cos 𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑0+

𝑢𝑑 𝑧, 𝑡 = 𝐴 𝑧 cos 𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑0+
9
 Diana Brînaru
Descrierea liniilor cu parametrii lineici – cont.

Amplitudinea: Faza:

𝐴 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛼𝑧 𝛼 – atenuarea pe unitatea de lungime parcursă 𝜑 𝑧 =𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑0+ 𝛽– defazajul pe unitatea de lungime parcursă
𝐴 0 = 𝑈0+ 𝜑 0 =𝜔𝑡 + 𝜑0+ 𝛽 = ct. de defazare 𝒓𝒂𝒅Τ
𝒎
𝛼 = ct. de atenuare 𝒅𝑩Τ
𝒎 sau 𝑵𝒑Τ
𝒎
𝐴 0 𝐴 0 𝜑 0 − 𝜑 𝑧 = 𝛽𝑧
=𝑒 𝛼𝑧 ⇒ 𝛼𝑧 = ln
𝐴 𝑧 𝐴 𝑧

Constanta de defazare - viteza de fază – lungimea de undă

𝑑𝑧 𝜔 𝜔
𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑0+ = 𝑐𝑡. ⇒ 𝜔𝑑𝑡 − 𝛽𝑑𝑧 = 0 ⇒ = ⇒ 𝑣𝜑 = > 0 => unda se deplasează în sensul pozitiv al axei 𝑧 => undă directă sau incidentă
𝑑𝑡 𝛽 𝛽

𝜔 1 𝜔 2𝜋 2𝜋
Lungimea de undă λ = 𝑣𝜑 𝑇 = ∙ = ∙ =
𝛽 𝑓 𝛽 𝜔 𝛽

Temă

Să se determine amplitudinea, faza și viteza de fază pentru unda reflectată.

10
 Diana Brînaru
Descrierea liniilor cu parametrii lineici – cont.

Impedanța caracteristică

1 𝑑𝑈 Type text here

𝐼 𝑧 =−
𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 𝑑𝑧 𝛾 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 𝐺𝐿 + 𝑗𝜔𝐶𝐿
⇒𝐼 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 − 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 − 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧
𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 2
Dar 𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧

𝑅𝐿 +𝑗𝜔𝐿𝐿
Se notează: 𝑍𝐶 = și se numește impedanță caracteristică.
𝐺𝐿 +𝑗𝜔𝐶𝐿
𝑍𝐶 reprezintă raportul constant pe LT dintre unda directă de
𝑈0+ 𝑈0−
Deci: 𝐼 𝑧 =
1
𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 − 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧 =𝐼0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + 𝐼0− 𝑒 𝛾𝑧 => 𝑍𝐶 = =− tensiune și unda directă de curent.
𝑍𝐶 𝐼0+ 𝐼0−

11
 Diana Brînaru
Linia terminată pe o sarcină cunoscută
𝑈 𝑧
=𝑍 𝑧
𝐼 𝑧
𝑈 𝑧
𝑍𝐶 𝑍𝑠 ቤ = 𝑍 0 ≝ 𝑍𝑠
𝐼 𝑧 𝑧=0

𝑧 Dar: 𝑈 0 = 𝑈0+ + 𝑈0− 𝑈0+ + 𝑈0− 𝑍𝑠 − 𝑍𝐶 𝑈0−

0 ⇒ 𝑍𝑠 = 𝑍𝐶 + − ⇒ = +
𝑈0 − 𝑈0 𝑍𝑠 + 𝑍𝐶 𝑈0
1
𝐼 0 = 𝑈0+ − 𝑈0−
𝑍𝐶
𝑈0−
Se notează: Γ = și se numește coeficient de reflexie al tensiunii la sarcină.
𝑈0+

𝐼0−
Se notează: Γ𝑖 = și se numește coeficient de reflexie al curentului la sarcină.
𝐼0+

Temă

Să se determine relația de legătură între Γ𝑖 și Γ.

𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + Γ𝑒 𝛾𝑧
Tensiunea și curentul se pot scrie astfel: ൞ 𝑈0+ −𝛾𝑧
𝐼 𝑧 = 𝑒 − Γ𝑒 𝛾𝑧
𝑍𝐶
Tensiunea și curentul depind astfel de 𝑈0+ - constantă ce depinde de condițiile de la celălalt capăt (Gen). 12
 Diana Brînaru
Linia terminată pe o sarcină cunoscută – cont.

Variația lui Γ:

𝑍𝑠 0 ∞ 𝑗𝑋𝑠 𝑍𝐶
𝑍𝑠 − 𝑍𝐶 1 1 1 0
Γ =
𝑍𝑠 + 𝑍𝐶

Reflexie totală a undelor la sasrcină. Reflexie nulă -> sarcină adaptată, linie terminată adaptat.

Temă

Să se reprezinte grafic modulul coeficientului de reflexie Γ în domeniul frecvență pentru o linie de transmisiune având 𝑍𝐶 = 50Ω.

13
 Diana Brînaru
Modele simplificate ale liniilor de transmisiune

Linia fără pierderi (LFP): metale perfect conductoare 𝜎𝑚 = ∞ 𝑆Τ𝑚 și dielectric perfect izolator 𝜎𝑑 = 0 𝑆Τ𝑚
∝≅ 0 = ℛℯ 𝛾
𝑅𝐿 ≅ 0 și 𝐺𝐿 ≅ 0 =>
𝛽 ≅ ℐ𝓂 𝛾 =𝑗𝜔 𝐿𝐿 𝐶𝐿
𝜔 1
𝑣𝜑 = =
𝛽 𝐿𝐿 𝐶 𝐿
1 𝑐0 => mediu nedispersiv (păstrează forma unui impuls la propagare)
𝑣𝜑 = 𝑐= = = 𝑐𝑡.
𝜀𝜇 𝜀𝑟 𝜇𝑟

Obs: LFP nu se folosește la realizarea rezonatoarelor (𝑄 → ∞)

Linia cu pierderi mici (LPM): se admite existența unor elemente disipative: 𝑅𝐿 ≪ 𝜔𝐿𝐿 și 𝐺𝐿 ≪ 𝜔𝐶𝐿
Obs: Se analizează la seminar.

LFP LPM
Constanta de propagare 𝛾 = 𝑅𝐿 + 𝑗𝜔𝐿𝐿 𝐺𝐿 + 𝑗𝜔𝐶𝐿 𝛾 = 𝑗𝜔 𝐿𝐿 𝐶𝐿 1 𝑅𝐿 𝐺𝐿
𝛾 = 𝑗𝜔 𝐿𝐿 𝐶𝐿 1 + +
2 𝑗𝜔𝐿𝐿 𝑗𝜔𝐶𝐿
𝜔
Viteza de fază 𝑣𝜑 = 𝑣𝜑 =
1
𝑣𝜑 =
1
𝛽
𝐿𝐿 𝐶𝐿 𝐿𝐿 𝐶𝐿
𝑅𝐿 +𝑗𝜔𝐿𝐿
Impedanța caracteristică 𝑍𝐶 = 𝐿𝐿 𝐿𝐿 1 𝑅𝐿 𝐺𝐿 𝐿𝐿
𝐺𝐿 +𝑗𝜔𝐶𝐿 𝑍𝐶 = 𝑍𝐶 = 1+ − ≅
𝐶𝐿 𝐶𝐿 2 𝑗𝜔𝐿𝐿 𝑗𝜔𝐶𝐿 14𝐶𝐿
 Diana Brînaru
Distribuția amplitudinilor curenților și
tensiunilor în lungul LT

LFP
𝑍𝑠 = 𝑍𝐶 pe linie există doar unda directă

𝑍𝑠 ≠ 𝑍𝐶 la capătul liniei 𝑧 = 0 o parte din unda incidentă se reflectă → undă inversă ⇒ în ∀ punct tensiunea și curentul = unda
directă și reflectată se compun în modul și fază.

𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 + Γ𝑈0+ 𝑒 𝑗𝛽𝑧

𝑈𝑑 = 𝑈0+
𝑧=0 ⇒൝ Amplitudinile rămân constante în lungul linei → se modifică doar fazele lor.
𝑈𝑖 = Γ𝑈0+
𝜋 𝜋 𝜆
𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 1 + Γ𝑒 2𝑗𝛽𝑧 Funcție periodică Perioada ∆𝑧: 2𝛽∆𝑧 = 2𝜋 ⇒ ∆𝑧 = =
2𝜋
=
𝛽 2
𝜆
Extreme: u.d
u.r.
.
𝑈 𝑧 𝑚𝑎𝑥 = 𝑈0+ 1 + Γ
𝑈 𝑧 𝑚𝑖𝑛 = 𝑈0+ 1 − Γ
u.d
u.r. .
Se definește: 𝑈 𝑧 𝑚𝑎𝑥 corespunde punctelor în care unda directă
𝑈 𝑧 𝑚𝑎𝑥 1+ Γ și reflectată sunt în fază
𝜎= = VSWR sau RUST factor de ondulație al distribuției
𝑈 𝑧 𝑚𝑖𝑛 1− Γ 𝑈 𝑧 𝑚𝑖𝑛 corespunde punctelor în care unda directă
și reflectată sunt în antifază 15
 Diana Brînaru
Distribuția amplitudinilor curenților și
tensiunilor în lungul LT

Pozițiile maximelor și minimelor:

1. Fazorii sunt în fază

𝜑Γ 𝜑Γ
−𝛽𝑧𝑚𝑎𝑥 = 𝜑Γ + 𝛽𝑧𝑚𝑎𝑥 + 2𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ℤ 𝑧𝑚𝑎𝑥 = − 𝜆 ⇒ 𝑑𝑚𝑎𝑥 = 𝜆 ቚ 𝜆 , 𝜑Γ ∈ 0,2𝜋
4𝜋 4𝜋 0,2

1. Fazorii sunt în antifază

𝜑Γ +𝜋 𝜑Γ +𝜋
𝑧𝑚𝑖𝑛 = − 𝜆 ⇒ 𝑑𝑚𝑖𝑛 = 𝜆 ቚ 𝜆 , 𝜑Γ ∈ −𝜋, 𝜋
−𝛽𝑧𝑚𝑖𝑛 = 𝜑Γ + 𝛽𝑧𝑚𝑖𝑛 + 𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ℤ 4𝜋 4𝜋 0,
2

Temă

Să se determine distanța dintre un minim și un maxim consecutiv.

16
 Diana Brînaru
Distribuția amplitudinilor curenților și
tensiunilor în lungul LT

Distribuția curenților are o expresie asemănătoare cu distribuția tensiunii.

𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 1 + Γ𝑒 2𝑗𝛽𝑧
𝜆
Γ𝑖 = −Γ𝑢 ⇒ schimbarea fazei coeficientului de reflexie cu 𝜋 conduce la o deplasare cu a pozițiilor
𝑈0+ −𝑗𝛽𝑧 4
𝐼 𝑧 = 𝑒 1 − Γ𝑒 2𝑗𝛽𝑧 extremelor în raport extremele tensiunii.
𝑍𝐶

Pozițiile maximelor și minimelor amplitudinii curentului:

𝜆
𝑧𝑚𝑎𝑥,𝑖 = 𝑧𝑚𝑎𝑥 ±
4
𝜆
𝑧𝑚𝑖𝑛,𝑖 = 𝑧𝑚𝑖𝑛 ±
4

VSWR la curent:
𝜎𝑖 = 𝜎𝑢

17
 Diana Brînaru
𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧 exemplificare

1 Linia terminată în scurt circuit 𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧

𝑍𝑠 = 0
1+ Γ
Γ =1⇒𝜎= =∞ 2 𝑈0+
𝑍𝑠 − 𝑍𝐶 1− Γ
Γ= = −1 ⇒
𝑍𝑠 + 𝑍𝐶 𝜑Γ + 𝜋 ±𝜋 + 𝜋
𝜑Γ = ±𝜋 ⇒ 𝑑𝑚𝑖𝑛 = 𝜆= 𝜆=0
4𝜋 4𝜋
0
𝜆 𝜆 0
− z
𝑈 𝑧 𝑚𝑖𝑛 = 𝑈0+ 1− Γ =0 2 2

𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 + Γ𝑒 𝑗𝛽𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 − 𝑒 𝑗𝛽𝑧 = 2 𝑈0+ −jsin 𝛽𝑧 = 2 𝑈0+ sin 𝛽𝑧 ⇒ în lungul liniei există un
+
sinusoidă redresată regim de undă staționară
𝑈 𝑧 𝑚𝑎𝑥 = 2 𝑈0
2 Linia terminată în gol 𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧

𝑍𝑠 = ∞
1+ Γ
𝑍𝑠 − 𝑍𝐶 Γ =1⇒𝜎= =∞ 2 𝑈0+
1− Γ
Γ= =1⇒
𝑍𝑠 + 𝑍𝐶 𝜑Γ + 𝜋 𝜋 𝜆
𝜑Γ = 0 ⇒ 𝑑𝑚𝑖𝑛 = 𝜆= 𝜆=
4𝜋 4𝜋 4
𝜆
𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 + Γ𝑒 𝑗𝛽𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 + 𝑒 𝑗𝛽𝑧 =2 𝑈0+ cos 𝛽𝑧 3𝜆 𝜆 z 18
2 − −
4 4
 Diana Brînaru
𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧 exemplificare 𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧

3 Linia terminată pe o sarcină pur reactivă 2 𝑈0+

𝑍𝑠 = 𝑗𝑋𝑠 𝑋𝑠 > 0
1+ Γ
Γ =1⇒𝜎= =∞
𝑗𝑋𝑠 − 𝑍𝐶 1− Γ 𝜆 0
Γ= ⇒ z
𝑗𝑋𝑠 + 𝑍𝐶 𝑋𝑠 𝑋𝑠 𝑋𝑠 2
𝜑Γ = ±𝜋 + arctg − − arctg = ±𝜋 − 2arctg
𝑍𝐶 𝑍𝐶 𝑍𝐶
𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧
Semnul lui 𝑋𝑠 :
𝑋𝑠
3a 𝑋𝑠 > 0 𝜑Γ = 𝜋 − 2arctg ∈ 0, 𝜋 𝜑Γ + 𝜋 𝜆 𝜆
𝑍𝐶 ⇒ 𝑑𝑚𝑖𝑛 = 𝜆∈ ,
𝑋𝑠 ∈ [0, ∞ሻ 4𝜋 4 2
𝑋𝑠 2 𝑈0+
3b 𝑋𝑠 < 0 𝜑Γ = −𝜋 − 2arctg ∈ −𝜋, 0 𝜑Γ + 𝜋 𝜆
𝑍𝐶 ⇒ 𝑑𝑚𝑖𝑛 = 𝜆 ∈ 0, 𝑋𝑠 < 0
𝑋𝑠 ∈ ሺ−∞, 0] 4𝜋 4
𝜆 0 z
𝜑Γ 𝜑Γ 𝜑Γ 𝜑Γ 2
𝑗 −𝑗 𝑗
𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 + 𝑒 𝑗𝜑Γ 𝑒 𝑗𝛽𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 2 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 𝑒 2 + 𝑒 𝑗𝛽𝑧 𝑒 2 =2 𝑈0+ cos 𝛽𝑧 +
2

19
 Diana Brînaru
𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧 exemplificare

𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧

4 Linia terminată pe impedanța ei carcateristică (LTA)

𝑍𝑠 = 𝑍𝐶
𝑍𝑠 − 𝑍𝐶
Γ= =0⇒ 𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 + Γ𝑒 𝑗𝛽𝑧 = 𝑈0+ = 𝑐𝑡.
𝑍𝑠 + 𝑍𝐶
Sarcina pentru care Γ = 0 s.n. sarcină adaptată.
z
Linia care prezintă Γ = 0 s.n. linie terminată adaptat pe care se propagă o undă pregresivă (∄ undă reflectată).

Combinația dintre unda staționară și unda prograsivă Γ <1 ⇒ funcție periodică dar nu sinusoidală, cu minime mai ascuțite decât maximele,
complet specificată de 𝜎, 𝑑𝑚𝑖𝑛 .

5 Linia terminată pe o sarcină pur rezistivă

Γ <1
𝑅𝑠 − 𝑍𝐶
Γ= ∈ℝ⇒൞ 0, 𝑅𝑠 > 𝑍𝐶
𝑍𝑠 = 𝑅𝑠 ≠ 𝑍𝐶 ⇒ 𝑅𝑠 + 𝑍𝐶 𝜑Γ = ቊ
𝜋, 𝑅𝑠 < 𝑍𝐶

𝑅𝑠 − 𝑍𝐶
1+ Γ 1+
5a 𝑅𝑠 − 𝑍𝐶 𝑅𝑠 + 𝑍𝐶 𝑅𝑠
𝑅𝑠 > 𝑍𝐶 ⇒ Γ = Γ = ⇒ 𝜎 =1− Γ = 𝑅 − 𝑍
=
𝑍𝐶
>1
𝑅𝑠 + 𝑍𝐶 1− 𝑠 𝐶
𝑅𝑠 + 𝑍𝐶 La capăt de linie tensiunea este maximă.
𝜑Γ + 𝜋 𝜆
𝜑Γ = 0 ⇒ 𝑑𝑚𝑖𝑛 = 𝜆= 20
4𝜋 4
 Diana Brînaru
𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧 exemplificare

𝑍𝐶 − 𝑅𝑠
1+ Γ 1+
5b 𝑍𝐶 − 𝑅𝑠 𝑅𝑠 + 𝑍𝐶 𝑍𝐶
𝑅𝑠 < 𝑍𝐶 ⇒ Γ = ⇒ 𝜎= = = >1
𝑅𝑠 + 𝑍𝐶 1− Γ 𝑍 − 𝑅 𝑅𝑠
1− 𝐶 𝑠
La capăt de linie tensiunea este minimă.
𝑅𝑠 + 𝑍𝐶
𝜑Γ + 𝜋
𝜑Γ = ±𝜋 ⇒ 𝑑𝑚𝑖𝑛 = 𝜆=0
4𝜋
𝑅𝑠 𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧 𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧
, 𝑅𝑠 > 𝑍𝐶 𝑅𝑠 > 𝑍𝐶 𝑅𝑠 < 𝑍𝐶
𝑍𝐶
𝜎=
𝑍𝐶
, 𝑅𝑠 < 𝑍𝐶
𝑅𝑠 𝑈𝑚𝑎𝑥 𝑈𝑚𝑎𝑥

𝜆 𝑈𝑚𝑖𝑛 𝜆 𝑈𝑚𝑖𝑛
2 2

z z

Temă

Este posibilă determinarea unei sarcini situată la capătul unei linii prin determinarea/măsurarea distribuției de tensiune sau curent.

𝜎 = 3, 𝑑𝑚𝑖𝑛 = 4,5𝑐𝑚, 𝜆 = 10𝑐𝑚, Γ , 𝜑Γ , ⇒ 𝑍𝑠 =?

21
 Diana Brînaru
𝑈 𝑧 , 𝐼 𝑧 pe liniile cu pierderi

• Se obțin prin compunerea undei directe și reflectate, dar care nu mai au amplitudini constante în lungul liniei de transmisiune.
• Unda directă crește cu distanța de la sarcină.
• Unda reflectată scade cu distanța de la sarcină.
• Valorile extreme, maxime, minime, nu se repetă. Funcția nu mai este perfect periodică.
• Max se obțin când fazorii sunt în fază și min cand sunt în antifază în condiții de atenuare relativ mică.
• Nivelul minimelor crește cu distanța de la sarcină dacă pierderile sunt mici
• Dacă pierderile sunt mari nu mai există un aspect ondulatoriu – reprezentarea atenuării exponențiale a undei directe.

22
 Diana Brînaru
𝑙
Impedanța de intrare pe liniile de transmisiune

𝑍𝐶 𝑍𝑠

1 𝑈 𝑧 𝑈0+ 𝑒 𝛾𝑙 + Γ𝑒 −𝛾𝑙
Linia terminată pe o sarcină oarecare 𝑍𝑖𝑛 = ቤ = +
𝐼 𝑧 𝑧=−𝑙 𝑈0 𝛾𝑙 𝑧
𝑒 − Γ𝑒 −𝛾𝑙 0
𝑍𝐶
𝑍𝑠 − 𝑍𝐶 −𝛾𝑙 𝑍𝑖𝑛
𝛾𝑙
𝑒 + Γ𝑒 −𝛾𝑙 𝑒 𝛾𝑙 + 𝑒 𝑍𝑠 𝑒 𝛾𝑙 + 𝑒 −𝛾𝑙 + 𝑍𝐶 𝑒 𝛾𝑙 − 𝑒 −𝛾𝑙
𝑍𝑠 + 𝑍𝐶
𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 𝛾𝑙 = 𝑍𝐶 = 𝑍𝐶
𝑒 − Γ𝑒 −𝛾𝑙 𝛾𝑙 𝑍𝑠 − 𝑍𝐶 −𝛾𝑙 𝑍𝑠 𝑒 𝛾𝑙 − 𝑒 −𝛾𝑙 + 𝑍 𝑒 𝛾𝑙 + 𝑒 −𝛾𝑙
𝐶 𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + Γ𝑒 𝛾𝑧
𝑒 − 𝑒
𝑍𝑠 + 𝑍𝐶 ൞ 𝑈0+ −𝛾𝑧
𝐼 𝑧 = 𝑒 − Γ𝑒 𝛾𝑧
2ch𝛾𝑙 = 𝑒 𝛾𝑙 + 𝑒 −𝛾𝑙 𝑍𝐶
𝑍𝑠 − 𝑍𝐶
2sh𝛾𝑙 = 𝑒 𝛾𝑙 − 𝑒 −𝛾𝑙 Γ=
𝑍𝑠 + 𝑍𝐶
𝑍𝑠 2ch𝛾𝑙 + 𝑍𝐶 2sh𝛾𝑙 𝑍𝑠 + 𝑍𝐶 th𝛾𝑙
𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 = 𝑍𝐶
𝑍𝑠 2sh𝛾𝑙 + 𝑍𝐶 2ch𝛾𝑙 𝑍𝐶 + 𝑍𝑠 th𝛾𝑙

LFP: 𝛾 = 𝑗𝛽 𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 𝑍𝑖𝑛 = 𝑓 𝑍𝐶 , 𝑍𝑠 ,

𝑙
funcție periodică, cu perioada
𝜆
𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 𝛽𝑙 – lungime electrică 𝜆 2
th𝛾𝑙 = 𝑗tg𝛽𝑙 𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙
2𝜋 2𝜋𝑓 𝜔𝑙
𝛽𝑙 = 𝑙= 𝑙=
𝜆 𝑐 𝑐
𝑍𝑠 𝜁𝑠 + 𝑗tg𝛽𝑙
Lucrând normat: 𝑙 𝑍 𝑍𝑠 − 𝑍𝐶 𝑍𝐶 − 1 𝜁𝑠 − 1 𝜁𝑠 =
𝑍𝑠
ipedanța normată de sarcină 𝜁𝑖𝑛 =
, ⇒Γ= = = 𝑍𝐶 1 + 𝑗𝜁𝑠 tg𝛽𝑙
𝜆 𝑍𝐶 𝑍𝑠 + 𝑍𝐶 𝑍𝑠
+ 1 𝜁𝑠 + 1 23
𝑍𝐶
 Diana Brînaru
𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙
Impedanța de intrare pe liniile de transmisiune 𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶
𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙

tgቚ
2 𝑍𝑠 =0
LFP terminată în SCC, gol, pur reactiv, adaptat

a 𝑍𝑖𝑛 ቚ = 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 = 𝑗𝑋𝑖𝑛

𝑍𝑠 =0
Frecvențele de rezonanță serie sunt: 𝜋, 2𝜋, … , ∞.
𝜋 3𝜋
Frecvențele de antirezonanță sau rezonanțe paralel sunt: , ,…
2 2

b 𝑍𝑖𝑛 ቚ = −𝑗𝑍𝐶 ctg𝛽𝑙 = 𝑗𝑋𝑖𝑛

𝑍𝑠 =∞

c 𝑋𝑠 + 𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 𝑋𝑠
𝑍𝑖𝑛 ቚ = 𝑗𝑍𝐶 = 𝑗𝑍𝐶 tg 𝛽𝑙 + arctg = 𝑗𝑋𝑖𝑛
𝑍𝑠 =𝑗𝑋𝑠 𝑍𝐶 − 𝑋𝑠 tg𝛽𝑙 𝑍𝐶
• Impedanțe pur imaginare, depinzând de lungimea noramtă prin 𝛽𝑙 putând lua orice valoare reală pozitivă și negativă.
• SCC, gol - frecvențele de rezonanțe superioare sunt multiplii întregi ai primei frecvențe de rezonanță => frecvențe armonice.
• Caracterul rezonant al impedanței de intrare pentru o linie terminată în scurt, gol, pur reactiv permite folosirea acestor linii în rolul de circuite
rezonante serie sau derivație.
d 𝑍𝑖𝑛 ቚ = 𝑍𝐶
𝑍𝑠 =𝑍𝐶
24
Impedanța de intrare la LTA nu depinde de lungimea liniei sau de frecvență. Interconectarea diverselor părți componente ale unui sistem
complex se face la frecvențe înalte prin astfel de LTA.
 Diana Brînaru
𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 𝑙
Impedanța de intrare pe liniile de transmisiune 𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶
𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙
𝑍𝐶 𝑍𝑠
𝜆 𝜆
3 Linia (multiplu întreg de )
2 2
𝑧
2𝜋 𝜆 0
tg𝛽𝑙 = tg 𝑘 =0 𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙
𝜆 2 𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶
𝑍𝑖𝑛 ȁ𝑙=𝜆 = 𝑍𝑠 - linia s.n. repetor de impedanță 𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙
2

Riguros – se obține funcția la o singură frecvență. Se poate admite cu aproximare că relația este valabilă într-o bandă îngustă.

𝜆 𝜆
4 Linia (multiplu impar de )
4 4

2𝜋 𝜆
tg𝛽𝑙 = tg 2𝑘 + 1 =∞
𝜆 4
𝑍𝐶2
𝑍𝑖𝑛 ȁ𝑙=𝜆 = - linia s.n. inversor de impedanță
4
𝑍𝑠

Inversorul de impedanță este folosit la realizarea CA – condiții optime de interconectare a elementelor componente.
𝑍𝑠 ∈ ℝ ⇒ 𝑍𝑖𝑛 ∈ ℝ dar diferite ca valoare

𝑍𝑠 ∈ ℂ ⇒ 𝑍𝑖𝑛 ∈ ℂ dar diferite ca valoare

Similar relația este valabilă într-o bandă îngustă în jurul acestei frecvențe. 25
 Diana Brînaru
𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 𝑙
Impedanța de intrare pe liniile de transmisiune 𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶
𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙
𝑍𝐶 𝑍𝑠
𝜆
5 Linia
8
𝑧
2𝜋 𝜆 0
tg𝛽𝑙 = tg =1 𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙
𝜆 8 𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶
𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙

𝑅𝑠 + 𝑗𝑋𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 𝑅𝑠 + 𝑗 𝑋𝑠 + 𝑍𝐶 𝑅𝑠 + 𝑗 𝑋𝑠 + 𝑍𝐶 𝑍𝐶 − 𝑋𝑠 − 𝑗𝑅𝑠

𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 = 𝑍𝐶 = 𝑍𝐶 2 2 = 𝑅𝑖𝑛 + 𝑗𝑋𝑖𝑛
𝑍𝐶 + 𝑗 𝑅𝑠 + 𝑗𝑋𝑠 𝑍𝐶 − 𝑋𝑠 + 𝑗𝑅𝑠 𝑍𝐶 − 𝑋𝑠 + 𝑅𝑠

𝑍𝐶 𝑍𝐶2 − 𝑅𝑠2 − 𝑋𝑠2

𝑋𝑖𝑛 = 𝒥𝓂 𝑍𝑖𝑛 = 2 2 =0
𝑍𝐶 − 𝑋𝑠 + 𝑅𝑠

𝑍𝐶 = 𝑍𝑠 = 𝑅𝑠2 + 𝑋𝑠2

𝜆 𝜆
Temă 𝑙′ = 𝑙" =
4 8

Să se proiecteze circuitul din figura alăturată a.î. 𝑍𝐶 = 100Ω 𝑍𝐶′ =? Ω 𝑍𝐶" = 𝑍𝑠 = 𝑅𝑠2 + 𝑋𝑠2 𝑍𝑠 = 50 + 𝑗60Ω
linia de acces să lucreze adaptat. 26
Întrebări!
[Link]@[Link]

27
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 4
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU

1
 Diana Brînaru
Deducerea diagramei Smith

𝑙
La LFP 𝑍𝑖𝑛 , 𝑍𝑠 , 𝑍, Γ, 𝜎, pozițiile extremelor de tensiune – analitic sau grafic – diagrama special concepută petru LT

𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + Γ𝑒 𝛾𝑧 𝑍𝐶 𝑍𝑠
൞ 𝑈0+ −𝛾𝑧
𝐼 𝑧 = 𝑒 − Γ𝑒 𝛾𝑧
𝑍𝐶
𝑧
0
𝑈 𝑧 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + Γ𝑒 𝛾𝑧 1 + Γ𝑒 2𝑗𝛽𝑧 𝑍𝑖𝑛
𝑍 =𝑍 𝑧 = = + = 𝑍𝐶 2𝑗𝛽𝑧
𝐼 𝑧 𝑈0 −𝛾𝑧 1 − Γ𝑒
𝑒 − Γ𝑒 𝛾𝑧 Γ=
𝑍𝑠 −𝑍𝐶
se poate generaliza și extinde la orice punct al liniei
𝑍𝐶 𝑍𝑠 +𝑍𝐶
𝑍 𝑈𝑟 𝑧 𝑈0− 𝑒 𝑗𝛽𝑧
𝑧′ = impedanța normată ⇒𝑤 𝑧 = = = Γ𝑒 𝑗2𝛽𝑧
𝑍𝐶 𝑈𝑑 𝑧 𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧
s.n. coeficient de reflexie generalizat

1+𝑤 𝑧 ′ −1
𝑧′= ⇒𝑤= transformare biliniară sau omografă (trecerea de la un plan complex la altul) = transformare conformă – se păstrează familia
1−𝑤 𝑧 ′ +1
de curbe și unghiurile.

2
 Diana Brînaru
Deducerea diagramei Smith

Phillip Hagar Smith – 1939

Smith Chart – Black Magic Design

• Probleme comune ce se rezolvă cu ajutorul diagramei Smith – adaptarea de

impedanțe, rețele de adaptare complexe
• Rezolvarea se realizează grafic – necesar compas, riglă și creion!!!
• Se poate folosi atunci când se fac măsurători la uniporți – de ex. 𝑆11
• Diagrama Smith redă impedanțele normate la impedanța caracteristică și lungimea
liniilor la lungimea de undă
• Reprezentarea impedanțelor:
• Puncte individuale
• Funcții dependente de frecvență

3
 Diana Brînaru
Corespondența cartezian – D. Smith

+∞ 𝑗𝑥

+𝑥 bobine
bobine
𝑥 = 𝑥0 = 𝑐𝑡

+∞ 0
rezistoare +∞
𝑟
0
r= 𝑟0 = 𝑐𝑡

𝑥 = 𝑥0 = 𝑐𝑡

condensatoare
−𝑥
condensatoare
−∞

r= ℛℯ 𝑧 ′ = 𝑟0 = 𝑐𝑡
𝑥 = ℐ𝓂 𝑧 ′ = 𝑥0 = 𝑐𝑡 Cercuri ortogonale
Diagrama Smith
este construită în
planul variabilei 𝑤
 Diana Brînaru
Relațiile 𝒛′ = 𝒇 𝒘

1+𝑤
𝑧′ =
1−𝑤 1 − 𝑢2 − 𝑣 2
1 + 𝑢 + 𝑗𝑣 1 + 𝑢 + 𝑗𝑣 1 − 𝑢 + 𝑗𝑣 1 − 𝑢2 − 𝑣 2 + 𝑗 1 − 𝑢 𝑣 + 𝑣 1 + 𝑢 𝑟=
𝑧 ′ = 𝑟 + 𝑗𝑥 ′
𝑧 = = = ⇒ 1 − 𝑢 2 + 𝑣2
1 − 𝑢 − 𝑗𝑣 2
1−𝑢 +𝑣 2 1 − 𝑢 2 + 𝑣2
𝑤 = 𝑢 + 𝑗𝑣 2𝑣
𝑥=
1 − 𝑢 2 + 𝑣2

1 − 𝑢2 − 𝑣 2
1 Rezistența normată 𝑟0 =
1 − 𝑢 2 + 𝑣2

2𝑟0 1 − 𝑟0
⇒1− 𝑢2 − 𝑣2 = 1+ 𝑢2 − 2𝑢 𝑟0 + 𝑟0 𝑣2 ⇒ 𝑢2 1 + 𝑟0 + 𝑣2 1 + 𝑟0 − 2𝑢𝑟0 − 1 + 𝑟0 = 0 ⇒ 𝑢2 + 𝑣2 −𝑢 − =0
1 + 𝑟0 1 + 𝑟0

Ecuația unui cerc: 𝑥 − 𝑥0 2 + 𝑦 − 𝑦0 2 − 𝑅2 = 0, 𝒞 𝑥0 , 𝑦0 și raza 𝑅.

2
𝑟0 2
1 𝑟0 = 0 ⇒ 𝒞 0,0 și raza 𝑅 = 1
𝑢− +𝑣 − 2
=0
1 + 𝑟0 1 + 𝑟0 1 1
𝑟0 = 1 ⇒ 𝒞 ,0 și raza 𝑅 =
2 2
𝑟0 1 2 1
𝒞 ,0 și raza 𝑅 = 𝑟0 = 2 ⇒ 𝒞 ,0 și raza 𝑅 =
1+𝑟0 1+𝑟0 3 3

5
 Diana Brînaru
Relațiile 𝑗𝑣
𝒛′ = 𝒇 𝒘 𝑟0 = 0 ⇒ 𝒞 0,0 și raza 𝑅 = 1 A
1 1
𝑟0 1 𝑟0 = 1 ⇒ 𝒞 ,0 și raza 𝑅 = B
𝒞 ,0 și raza 𝑅 = 2 2
1+𝑟0 1+𝑟0
2 1
𝑟0 = 2 ⇒ 𝒞 3
,0 și raza 𝑅 =
3 C

2𝑣
2 Reactanța normată 𝑥0 =
1 − 𝑢 2 + 𝑣2
2
⇒ 2𝑣 = 1 + 𝑢2 − 2𝑢 𝑥0 + 𝑥0 𝑣2 ⇒ 𝑢2 + 𝑣2 − 2𝑢 − 𝑣 + 1 = 0 ⇒
𝑥0
2
M 𝑥0 = 1 2
1 1
𝑥0 = 2 𝑢−1 + 𝑣− − 2=0
P 𝑥0 𝑥0
1
𝑥0 = 𝑥0 = 1 ⇒ 𝒞 1,1 și raza 𝑅 = 1 M
2
X(1,0) 𝑥0 = −1 ⇒ 𝒞 1, −1 și raza 𝑅 = 1 N
1 1
A B C 𝑢 𝒞 1, și raza 𝑅 =
𝑥0 𝑥0 1 1
𝑥0 = 2 ⇒ 𝒞 1, și raza 𝑅 = P
2 2
1 1
𝑥0 = −2 ⇒ 𝒞 1, − și raza 𝑅 = R
2 2
R
N 𝑥0 = −2 𝑥0 = −1

6
 Diana Brînaru
B(r=0, x=1)

Puncte pur imaginare

D(r=0, x=2)
A(r=0, x=0.4) impredanta din bratul serie

Impedanțele pur imaginare (𝑟 = 0) se

găsesc pe periferia cercului de D. Smith.

Scurt circuit
D(r= ∞, x=∞)
r=0, x=0

D(r=0, x=-3)

C(r=0, x=-1)
 Diana Brînaru
r =ct, x– variabil

Rezistențele normalizate sunt reprezentate sub formă de cercuri –

orice punct care aparține unui cerc are acceași parte reală.
𝑟 = 0,1 𝑟 = 0,6 𝑟=1 𝑟 =2 𝑟 =3
 Diana Brînaru
r- variabil, x=ct impedanta din bratulse
impre
impredanta din bratul serie
Rreactanțele normalizate sunt reprezentate sub arce de cerc – orice
punct care aparține unui arc are acceași parte imaginară.
Type text here
𝑥 = −2 𝑥 = −1 𝑥 = −0,2 𝑥 = +1 𝑥 =2 𝑥 =5

Reactanțe negative (capacități) Reactanțe pozitive (inductanțe)

 Diana Brînaru
Centrul diagramei și adaptarea

Dacă: 𝑍𝑠 = 𝑍0 avem adaptare.

Cu cât 𝑍𝑠 este mai aproape de centru (adică de 𝑍0 ) cu atât mai bună

este adaptarea.

Care punct este asociat unei dezadaptări mai mare?

Cu ajutorul unor circuite de adaptare 𝑍𝑠 → 𝑍0

 Diana Brînaru
Diagrama Smith

Smith compressed Smith

1.0
Swp Max
Swp Max

0. 8
1

6
0.

0
2.
0.5

0.5
1.0 4
0.
0
3.
2 0
0.
2
0. 4.
5. 0
2.0 0. 2

10 .0

10.0
-0.5

-3.0

-2.0

-1.5
0.2

0.4

0.6

0.8

1.0

2.0

3.0

4.0
5.0
1.0

0
0

-1 0. 0

2
-2.0
-0 . 0
-5 .
2 .0
. 2 -4
-0
.
-0
.0
.4
-3
-0
-1.0
-0.5

-0.5

.0
-2
.6
-0

-0 .8
Swp Min

-1.0
Swp Min
-1 -1
 Diana Brînaru
𝑙
Deplasările în diagrama Smith

𝑍𝐶 𝑍𝑠
𝑤 𝑧 = Γ𝑒 𝑗2𝛽𝑧 ⇒ 𝑤 = Γ ⇒ distanța de la orice punct până la origine, centrul diagramei, reprezintă modulul
coeficientului de reflexie, 𝑤 , care nu depinde de 𝑧 ⇒ o deplasare pe LT afectează doar 𝜑𝑤 ⇒ rotirea unui punct
în jurul originii la aceeași distanță (LFP). 𝑧
0
0,125 VSWR_CIR(1000)
VSWR reprezentat pe diagrama Smith
VSWR_CIR(1)

1.0
Swp Max

0.8
1

6
Unghiul de rotire ~∆𝑧 = 𝑧1 − 𝑧2 , dar normată la 𝜆.

0.
VSWR_CIR(2)

0
2.
4 VSWR_CIR(4)
0.
.0
Δ𝑧 Δ𝑧 3

Δ𝜑𝑤 = 2𝛽Δ𝑧 = 4𝜋 ⇒ 𝜑𝑤 ~ ⇒ 𝜑 ↗ dacă 𝑧 ↗ 4.

0
𝜆 𝜆
G 5.0
0.2
IN
Δ𝑧 10.0
Δ𝜑𝑤 = 2𝜋 ⇒ = 0,5
𝜆 p4 p1

10.0
p3

0.2

0.4

0.6

0.8

1.0

2.0

3.0

4.0
5.0
0 p2
0,25

0
0,5
0
-10.

2
-0.

𝑧 ′ = 𝑟 + 𝑗𝑥 L LOAD 0
-5.

Punctul e dublu determinat:

.0
-4
p2: VSWR = 1
𝑤 = 𝑤 𝑒 𝑗𝜑𝑤 .4
.0
-3
-0 p1: VSWR = 1000

0 .
-2
.6
p3: VSWR = 2

-0
𝜎=𝑓 Γ

-0.8
Swp Min

-1.0
-1 p4: VSWR = 4
𝜎 = 𝑐𝑡 → cercuri cu centrul în originea diagramei. 0,375
Γ = 𝑐𝑡

12
 Diana Brînaru
VSWR

În cazul unei sarcini rezistive 𝑥 = 0 ⇒ 𝜎 = 𝑟𝑠 dacă 𝑟𝑠 > 1 sau

1
𝜎 = dacă 𝑟𝑠 < 1.
𝑟𝑠
1
𝜎 = 𝜎0 este tg exterior la cercuri 𝑟 = 𝜎0 și tg interior la 𝑟 =
𝜎0

𝑟 = 𝜎0

13
 Diana Brînaru
Impedanțe – Admitanțe

Pentru lucrul în admitanțe 𝑤 își păstrează forma dar își schimbă

semnul:
1+𝑤
𝑧′ =
1−𝑤
1 1−𝑤 𝑤 = Γ
′
𝑦 = = adică 𝑤 → −𝑤 ⇒ Punctul A
𝑧′ 1+𝑤
𝜑𝑤 → 𝜑𝑤 ± 𝜋

Determinarea impedanței normate

𝑍𝑠 = 100 + 𝑗100Ω ′
𝑍𝑠
𝑧𝑠 = = 2 + 2𝑗 Punctul A
𝑍𝐶 = 50Ω 𝑍𝐶
Determinarea admitanței normate

1
𝑦𝑠′
= ′ = 0,25 − 0,25𝑗
𝑧𝑠 Punctul B
Denormarea admitanței normate

1 0,25 − 0,25𝑗
𝑌𝑠 = 𝑦𝑠′ ∙ = = 0,005 − 0,005
𝑍𝐶 50
sau

Punctul B Punctul simetric lui (A) față de originea diagramei Smith

este punctul de admitanță normată (B).
Se citește pe diagramă: 𝑦𝑠′ = 0,25 − 0,25𝑗
 Diana Brînaru
Normalized impedance and admitance Smith chart
Diagrama Smith completă

1.0
-1.0
Swp Max

0. 8

-0 .8
1

-0
0.

.6

0
-2

2.
.0
4 -0
-3 0. .4
0
.0 3.
-4 0
.0 4.
-5 .
0 5. 0
-0 .
0. 2 2

-1 0. 0 10 .0

10.0
0.2

0.4

0.6

0.8

1.0

2.0

3.0

4.0
5.0
0

10.0

5.0
4.0

3.0

2.0

1.0

0.8

0.6

0.4

0.2

0
10 .0 -1 0. 0

2 0. 2
-0 .
5. 0 0
-5 .
4. .0
0 -4
3. .0
.4 0.
0 -3
-0 4

.0
2.

-2
.6
0

0.
-0

6
-0 .8
Swp Min

0. 8
-1.0
1.0
-1

LP - diagrama Smith

În cazul liniilor cu pierderi se modifică nu numai faza coeficientului de reflexie generalizat ci și modulul lui. Punctul de impedanță normată nu se
rotește pe cercuri 𝜎 = 𝑐𝑡 concentrice cu diagrama Smith ci pe arce de spirală, apropiindu-se de centru pe măsură ce distanța de la sarcină crește.
 Diana Brînaru
Aplicații -diagrama Smith

1 Determinarea impedanței de intrare într-o LT

𝑙

𝑍𝐶 𝑍𝑠

𝑧
0
𝑍𝑖𝑛

𝜆 = 100𝑐𝑚 𝑙
⇒ = 0,2
𝑙 = 20𝑐𝑚 𝜆

𝑍𝑠 = 20 − 𝑗40 Ω 𝑍𝑠
⇒ 𝑧𝑠′ = 𝑟 + 𝑗𝑥 = = 0,4 − 𝑗0,8
𝑍𝐶 = 50Ω 𝑍𝐶

𝑝𝑜𝑧 𝑧𝑠′ = 0,384

′
𝑝𝑜𝑧 𝑧𝑖𝑛 = 0,384 + 0,2 = 0,584 ⟶ 0,084
′ ′
𝑝𝑜𝑧 𝑧𝑖𝑛 ∩ 𝒞 𝜎 = 𝑐𝑡 = 𝑧𝑖𝑛 = 0,31 + 𝑗0,55 ⇒ 𝑍𝑖𝑛 = 155 + 𝑗275 Ω
16
 Diana Brînaru
Aplicații -diagrama Smith

2 Determinarea coeficientului de reflexie pe o LT

𝑙

𝑍𝐶 𝑍𝑠

𝑧
𝑍𝑠 − 𝑍𝐶 0
Γ= =!
𝑍𝑠 + 𝑍𝐶 O

𝑍𝑠 = 20 − 𝑗40 Ω 𝑍𝑠
⇒ 𝑧𝑠′ = 𝑟 + 𝑗𝑥 = = 0,4 − 𝑗0,8
𝑍𝐶 = 50Ω 𝑍𝐶

𝑂𝐴
Γ =
𝑂𝑋
=! 𝜑Γ = −96° determinat pe
cercul Angle of Reflection A
sau
Coefficient.
se poate determina din 𝜎
pe baza relației de legătură: X
1+ Γ
𝜎= .
1− Γ
17
 Diana Brînaru
Aplicații -diagrama Smith

Măsurarea sarcinilor cu ajutorul liniilor – se folosește

3 distribuția amplitudinii tensiunii în lungul LT
𝑙

𝑍𝐶 𝑍𝑠

𝑧
0 Punctul de minim de tensiune Punctul de maxim de tensiune
𝜎, 𝑑𝑚𝑖𝑛

𝜎=3
𝑑𝑚𝑖𝑛 = 6𝑐𝑚 𝑑𝑚𝑖𝑛
𝜆 = 100𝑐𝑚 ⇒ = 0,06
𝜆
𝑍𝐶 = 50Ω 𝑝𝑜𝑧 𝑧𝑠′ ∩ 𝒞 𝜎 = 𝑐𝑡 = 𝑧𝑠′ = 0,38 − 𝑗0,34
⇒ 𝑍𝑠 = 19 − 𝑗17 Ω
Planul de min este determinat de compunerea în antifază a undei
directe și reflectate ⟶ 𝜑𝑤 = 𝜋 și pentru maxim defazajul este 0
pentru care 𝜑𝑤 = 0.
Impedanța văzută într-un plan de min este pur reală 𝑧 ′ < 1 și 18
pentru maxim 𝑧 ′ > 1.
Întrebări!
[Link]@[Link]

19
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 5
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU

1
 Diana Brînaru
Aplicații - diagrama Smith – cont. 𝜆 = 100𝑐𝑚
𝑍𝑠 = 20 − 𝑗10 Ω
4 Adaptarea unei sarcini la o LT
𝑍𝐶 = 50Ω
TLIN IMPED
PORT ID=TL1 ID=Z1
P=1 Z0=50 Ohm R=20 Ohm
Z=50 Ohm F0=1 GHz X=-10 Ohm

EL=? deg
TLIN N
ID=TL2
Z0=50 Ohm
F0=1 GHz
EL=? deg

𝑍𝑠 = 20 − 𝑗10 Ω 𝑍𝑠
⇒ 𝑧𝑠′ = 𝑟 + 𝑗𝑥 = = 0,4 − 𝑗0,2
𝑍𝐶 = 50Ω 𝑍𝐶

𝑦𝑠′ = 𝑔 + 𝑗𝑏 = 2 + 𝑗 ⟶ 𝑝𝑜𝑧 𝑦𝑠′ = 0.213

M
′ ′
𝒞 𝜎 = 𝑐𝑡 ∩ 𝒞 𝑔 = 1 ⟶ 𝑦𝑀 =1−𝑗 𝑝𝑜𝑧 𝑦𝑀 = 0. 338
⟶ 𝑦𝑁′ = 1 + 𝑗 𝑝𝑜𝑧 𝑦𝑁′ = 0. 162

𝑑𝑀
M: = 0.338 − 0.213 = 0.125
𝜆
𝑑𝑁
N: = 0.5 − 0.213 − 0.162 = 0.449
𝜆
2
 Diana Brînaru
Aplicații -diagrama Smith – cont.
A

′
𝑦𝑀 = 1 − 𝑗 ⟶ partea imaginară este compensată cu intrarea
′
unei linii terminate în scurt 𝑦𝑆𝐶𝐶 = 0 + 𝑗.
Se identifică punctul pe diagrama Smith – A
𝑙
Lungimea liniei în scurt, , se determină prin deplasarea
𝜆
normată din ∞ (în admitanțe) ⟶ A: N
𝑙𝐴
= 0,625 − 0,25 = 0,375
𝜆

′
𝑦𝑀 = 1 + 𝑗 ⟶ partea imaginară este compensată cu intrarea
′
unei linii terminate în scurt 𝑦𝑆𝐶𝐶 = 0 − 𝑗.
Se identifică punctul pe diagrama Smith – B
𝑙
Lungimea liniei în scurt, , se determină prin deplasarea
𝜆
normată din ∞ (în admitanțe) ⟶ B:
M
𝑙𝐵
= 0,375 − 0,25 = 0,125
𝜆

Denormări:
N
𝑑𝑀 = 12,5𝑐𝑚 𝑙𝐴 = 37,5𝑐𝑚

𝑑𝑁 = 44,9𝑐𝑚 𝑙𝐵 = 12,5𝑐𝑚 3
 Diana Brînaru
Atenționări

• Orice punct din interiorul diagramei Smith are soluție dublă pentru adaptare.
• Punctul din centru este deja adaptat.
• Punctele de pe periferie nu pot fi adaptate.
𝜔𝑙 𝜔0 𝑙 Δ𝜔𝑙
• Sunt circuite de bandă îngustă. Dacă frecvența se schimbă adaptarea se deteriorează. tg 𝛽𝑙 ⟶ 𝛽𝑙 = = +
Senzitivitatea circuitelor cu LT e cu atât mai mare cu cât liniile sunt mai lungi. 𝑐 𝑐 𝑐

4
 Diana Brînaru
Linia ca element de circuit

Aplicațiile LT la frecvențe înalte:

• Transmisie ghidată la mare distanță a energiei elmg.
• Elemente de circuit dacă 𝑙 ≅ 𝜆 sau 𝑙 < 𝜆

1 𝑍𝑠 = 0, ∞, 𝑗𝑋𝑠 ⇒ 𝑍𝑖𝑛 = 𝑗𝑋𝑖𝑛 ⇒ uniporți 2 Proprietățile liniei ⇒ diporți

În cazul în care liniile sunt terminate în scurt, gol sau pur reactiv ⇒ linia înmagazinează energie el. și mg. ⇒ comportament inductiv sau capacitiv ⇒
folosirea LT ca 𝐿 sau 𝐶 la f.î.
𝑙
1 Linia ca element reactiv
IND
𝑍𝑠 = 0 𝑍𝐶 𝑍𝑠
𝐿𝑒𝑐ℎ
𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙
≡
𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶
𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙 𝑧
0
𝑍𝑖𝑛 ቚ = 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 = 𝑗𝑋𝑖𝑛 𝑍𝑖𝑛
𝑍𝑠 =0 𝐿𝐿
𝑋𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 tg 𝛽𝑙 𝜔 𝜔 𝐶𝐿
𝜔 ⇒ 𝑋𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 𝑙 𝑋𝑒𝑐ℎ = 𝜔𝐿𝑒𝑐ℎ ⇒ 𝜔𝐿𝑒𝑐ℎ = 𝑍𝐶 𝑙 ⇒ 𝐿𝑒𝑐ℎ =
1
𝑙 = 𝐿𝐿 𝑙
𝛽𝑙 ≪ 1, 𝑙 ≪ 𝜆 ⇒ tg𝛽𝑙 ≅ 𝛽𝑙 = 𝑙 𝑐 𝑐
𝑐 𝐿𝐿 𝐶𝐿
O linie 𝑙 ≪ 𝜆 terminată în scurt este dpdv al 𝑍𝑖𝑛 o inductanță ⇒ 𝐿𝑒𝑐ℎ = 𝐿𝐿 𝑙
5
 Diana Brînaru
Linia ca element de circuit

𝐶𝑒𝑐ℎ 𝑍𝑠 = ∞ 𝑙
𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙
𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶
𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙 𝑍𝐶 𝑍𝑠 CAP

≡
𝑌𝑖𝑛 ቚ = 𝑗𝑌𝐶 tg𝛽𝑙 = 𝑗𝐵𝑖𝑛
𝑌𝑠 =0
𝑧
0
𝐵𝑖𝑛 = 𝑌𝐶 tg 𝛽𝑙 𝑌𝑖𝑛
𝜔 𝜔 𝑌𝑒𝑐ℎ = 𝑗𝐵𝑒𝑐ℎ = 𝑗𝜔𝐶𝑒𝑐ℎ
𝛽𝑙 ≪ 1, 𝑙 ≪ 𝜆 ⇒ tg𝛽𝑙 ≅ 𝛽𝑙 = 𝑙 ⇒ 𝑌𝑖𝑛 = 𝑌𝐶 𝑙
𝑐 𝑐
𝐶𝐿
𝜔 𝐿𝐿
⇒ 𝜔𝐶𝑒𝑐ℎ = 𝑌𝐶 𝑙 ⇒ 𝐶𝑒𝑐ℎ = 𝑙 = 𝐶𝐿 𝑙
𝑐 1
𝐿𝐿 𝐶𝐿
O linie 𝑙 ≪ 𝜆 terminată în gol este dpdv al 𝑌𝑖𝑛 ca un condensator de capacitate ⇒ 𝐶𝑒𝑐ℎ = 𝐶𝐿 𝑙

Echivalările sunt valabile doar în cazul unor aplicații de bandă îngustă.

6
 Diana Brînaru
Linia ca element de circuit 𝐿𝑒𝑐ℎ
𝑙 = 𝑘 𝜆 0 Τ2 IND

Impedanța de intrare a LFP prezintă o infinitate de rezonanțe serie

𝑅𝑒𝑧𝑜𝑛𝑎𝑡𝑜𝑟
alternând cu o infinitate de rezonanțe derivație ⇒ utilizarea liniilor în
anumite condiții ca rezonatoare.
𝑍𝐶 𝑍𝑠 = 0
≡
CAP

𝑍𝑖𝑛 ቚ = 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 = 𝑗𝑋𝑖𝑛

𝑍𝑠 =0 𝑧
0 𝐶𝑒𝑐ℎ
2𝜋 𝑙 𝑙 𝜆 𝑍𝑖𝑛 𝑍𝑒𝑐ℎ
𝑋𝑖𝑛 = 0 ⇒ tg𝛽𝑙 = tg 𝑙 = tg 2𝜋 = 0 ⇒ 2𝜋 = 𝑘𝜋 ⇒ 𝑙 = 𝑘
𝜆 𝜆 𝜆 2
1
⇒ rezonator LC serie cu 𝑄 → ∞ 𝑍𝑒𝑐ℎ = 𝑗 𝜔𝐿𝑒𝑐ℎ −
𝜔𝐶𝑒𝑐ℎ
Xi ech
Dacă impunem condiția de rezonanță,
1
𝑋𝑒𝑐ℎ = 0 ⇒ 𝐿𝑒𝑐ℎ 𝐶𝑒𝑐ℎ = 2
𝑋𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 𝜔0
𝑑𝑋𝑖𝑛
𝑙 2
⇒ panta celor 2 funcții trebuie să fie egală:
𝑑𝑋𝑖𝑛 𝑐 𝑙 𝜔 𝑑𝜔
= 𝑍𝐶 2 = 𝑍𝐶 1 + tg 𝑙
𝑑𝜔 𝜔 𝑐 𝑐 1
cos 𝑙 𝑋𝑒𝑐ℎ = 𝜔𝐿𝑒𝑐ℎ −
𝑐
𝜔𝐶𝑒𝑐ℎ
𝑑𝑋𝑖𝑛 𝑙
ቤ = 𝑍𝐶 𝑑𝑋𝑒𝑐ℎ 1
𝑑𝜔 𝜔=𝜔 𝑐 = 𝐿𝑒𝑐ℎ + 2
0 𝑑𝜔 𝜔 𝐶𝑒𝑐ℎ
𝑑𝑋𝑒𝑐ℎ 1
ቤ = 𝐿𝑒𝑐ℎ + 2 = 2𝐿𝑒𝑐ℎ
𝑑𝜔 𝜔=𝜔 𝜔0 𝐶𝑒𝑐ℎ 7
0
 Diana Brînaru
Linia ca element de circuit

𝐿𝐿
𝑙 𝐶𝐿 𝑙 𝑙 1
𝑍𝐶 = 2𝐿𝑒𝑐ℎ ⇒ 𝐿𝑒𝑐ℎ = = 𝐿𝐿 𝐶𝑒𝑐ℎ =
𝑐 1 2 2 𝐿𝑒𝑐ℎ 𝜔02
𝐿𝐿 𝐶𝐿
În realitate toate liniile au pierderi – folosirea modelului de linii cu pierderi mici.
𝐿𝑒𝑐ℎ
𝑙 = 𝑘 𝜆 0 Τ2 IND

𝑍𝐶 𝑍𝑠 = 0 ≡ RES

𝑅𝑒𝑐ℎ
CAP

𝑍𝑖𝑛 𝑧
0 th𝛼𝑙 + 𝑗tgβ𝑙 𝐶𝑒𝑐ℎ
𝑍𝑒𝑐ℎ
𝑍𝑖𝑛 ቚ = 𝑍𝐶 th𝛾𝑙 = 𝑍𝐶 th α+jβ 𝑙 = 𝑍𝐶
𝑍𝑠 =0, LPM 1 + 𝑗tgβ𝑙th𝛼𝑙
𝜔 𝜔0 Δ𝜔
β𝑙 = 𝑙 = 𝑙+ 𝑙 = 𝛽0 𝑙 + Δ𝛽𝑙 = 𝜋 + Δ𝛽𝑙 𝜔 𝜔0 ∆𝜔
𝑐 𝑐 𝑐 𝑥=𝑄 − ≅2 𝑄, 𝜔0 ≅ 𝜔, 𝑓 = 𝑓0 + ∆𝑓, ∆𝑓 ≪ 𝑓0
𝜔0 𝜔 𝜔0
tgβ𝑙 = tg 𝜋 + Δ𝛽𝑙 = tg Δ𝛽𝑙 ≅ Δ𝛽𝑙 1
𝑍𝑒𝑐ℎ = 𝑅𝑒𝑐ℎ + 𝑗 𝜔𝐿𝑒𝑐ℎ − = 𝑅𝑒𝑐ℎ 1 + 𝑗𝑥
𝜔𝐶𝑒𝑐ℎ
𝛼𝑙 ≪ 1 → th𝛼𝑙 ≅ 𝛼𝑙
𝑅𝑒𝑐ℎ = 𝑍𝐶 𝛼𝑙
th𝛼𝑙 + 𝑗tgβ𝑙 𝛼𝑙 + 𝑗Δ𝛽𝑙 Δ𝛽
𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 ≅ 𝑍𝐶 ≅ 𝑍𝐶 𝛼𝑙 1 + 𝑗 8
1 + 𝑗tgβ𝑙th𝛼𝑙 1 + 𝑗Δ𝛽𝑙 𝛼𝑙 𝛼
 Diana Brînaru
Linia ca element de circuit
Δ𝛽 ∆𝜔 Δ𝜔 ∆𝜔 𝜔0 2𝜋𝑓0 𝜋
𝑥= =2 𝑄⇒ =2 𝑄⇒𝑄= = =
𝛼 𝜔0 𝑐𝛼 𝜔0 2𝑐𝛼 2𝑐𝛼 𝛼𝜆0 𝜋 𝜔0 𝐿𝑒𝑐ℎ
Pentru circuitul echivalent: 𝑄= = ⇒ 𝐿𝑒𝑐ℎ = !
𝛼𝜆0 𝑅𝑒𝑐ℎ
𝜔0 𝐿𝑒𝑐ℎ
𝑄=
𝑅𝑒𝑐ℎ

Temă
Să se demonstreze:
1 1
𝐿𝑒𝑐ℎ = 𝐿𝐿 𝑙 𝐶𝑒𝑐ℎ =
2 𝐿𝑒𝑐ℎ 𝜔02

𝜆
Alte frecvențe de rezonanță sunt la multiplii la care se obțin exact aceleași formule pentru elementele circuitului echivalent.
2
Elementele schemei echivalente se calculează
𝑙 = 𝑘 𝜆 0 Τ2 similar cazului rezonatorului serie.
𝑅𝑒𝑧𝑜𝑛𝑎𝑛ț𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑙𝑒𝑙 𝐿𝑒𝑐ℎ 𝑅𝑒𝑐ℎ
𝐶𝑒𝑐ℎ 𝐺𝑒𝑐ℎ = 𝑌𝐶 𝛼𝑙

1
𝑍𝐶 𝑍𝑠 = ∞ ≡ IND CAP RES

𝐶𝑒𝑐ℎ =
1
𝑍𝑖𝑛 = 𝐿𝑒𝑐ℎ 𝜔02
𝑌𝑖𝑛 1
𝑧 𝐿𝑒𝑐ℎ = 𝐿𝐿 𝑙
𝑍𝑖𝑛 0 2
𝑌𝑖𝑛 ቚ = 𝑌𝐶 th𝛾𝑙 𝜋
𝑌𝑠 =0 𝑄= 9
𝛼𝜆0
 Diana Brînaru
Linia ca element de circuit • Toate elementele rezonatoarelor depind de lungimea liniei, dar 𝑄 = 𝑓 𝛼, 𝜆0
• Factorul de calitate în sarcină al unui rezonator, 𝑄𝑠 , este întotdeauna mai mic decât factorul de calitate
propriu, 𝑄.
𝜆0
𝑅𝑒𝑧𝑜𝑛𝑎𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑙 = 2𝑘 + 1 𝑅𝑒𝑧𝑜𝑛𝑎𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎ț𝑖𝑒 𝑗𝑋𝑠
4
𝑙 = 𝜆 0 Τ4
𝑙 = 𝜆 0 Τ4
𝐿𝑒𝑐ℎ 𝐶𝑒𝑐ℎ 𝑅𝑒𝑐ℎ
𝑍𝐶 𝑍𝑠 = 𝑗𝑋𝑠
𝑍𝐶 𝑍𝑠 =0 ≡ IND CAP RES

𝑍𝑖𝑛 𝑧
𝑧 0
𝑍𝑖𝑛 0 𝑋𝑠 + 𝑍𝐶 tg𝛽𝑙
𝑍𝑖𝑛 = 𝑗𝑍𝐶
𝑍𝐶 − 𝑋𝑠 tg𝛽𝑙
𝑙 = 𝜆 0 Τ4 𝐿𝑒𝑐ℎ 𝑋𝑖𝑛 = 0 ⇒ rezonanțe serie care alternează cu
IND
rezonanțe derivație, dar frecvențele nu mai sunt
în rapoarte armonice. 𝜔
𝑍𝐶 𝑍𝑠 =∞ ≡ RES

𝑅𝑒𝑐ℎ
𝜔𝐿𝑠 + 𝑍𝐶 tg 𝑙 = 0
𝑐
CAP = ecuație transcendentă –
rezolvare prin metoda grafică.
𝑍𝑖𝑛 𝑧 𝜔02 , 𝜔03 nu mai sunt multiplii
0 𝐶𝑒𝑐ℎ
𝑍𝑒𝑐ℎ întregi ai soluției 𝜔01 .
𝑄 = 𝑓 𝑙, 𝑋𝑠 , 𝑄𝑠
10
Întrebări!
[Link]@[Link]

11
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 6
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU

1
 Diana Brînaru
LT utilizată ca diport

LT sunt folosite datorită proprietăților lor specifice în circuitele de f.î:

• uniport (rezonatoare)
• diport (pentru realizarea diverselor funcții de transfer –circuite de întârziere)

𝑙 𝑙
𝑠𝑜𝑢𝑡 𝑡 este replica întârziată a lui 𝑠𝑖𝑛 𝑡 cu ∆𝑡 = , timpul de propagare necesar parcurgerii
𝑐
lungimii tronsonului
𝑍𝐶 𝑍𝑠 = 𝑍𝐶 Durata de întârziere ↘ – linii mai mici sau dacă se folosesc LPM, 𝑝𝑠 .

Formalisme utilizate în caracterizarea LT:

𝑠𝑖𝑛 𝑡 𝑡
𝑠𝑜𝑢𝑡 𝑡 • 𝑍 - terminații în gol
• 𝑌 - terminații în SCC
• 𝑆 - coeficienți de repartiție referitori la undele directe și reflectate - terminații adaptate
∆𝑡
𝑍𝑠 + 𝑗𝑍𝐶 tg𝛽𝑙 Parametrii diportului sunt dependenți de frecvență.
𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐶 𝑍11 = 𝑍𝑖𝑛1 ቚ = −𝑗𝑍𝐶 ctgβ𝑙 = 𝑍𝑖𝑛2 ቚ = 𝑍22
𝑍𝐶 + 𝑗𝑍𝑠 tg𝛽𝑙 𝑍𝑠 =∞ 𝑍𝑠 =∞
𝑙=!
𝑈2 𝑈 0 𝑈0+ 1 + Γ 𝑍𝐶 𝑍𝐶
𝑍21 = 𝑍12 = ቤ = ቤ = = 𝑗𝛽𝑙 =
𝐼1 𝐼 𝐼 −𝑙 𝐼 𝑈0+ 𝑗𝛽𝑙 𝑒 −𝑒 −𝑗𝛽𝑙 𝑗 sin 𝛽𝑙
𝑍𝐶 , 𝛽 𝑍𝑠 =∞ 2 =0 0 =0 𝑒 − Γ𝑒 −𝑗𝛽𝑙
𝑍𝐶
𝑍𝐶
−𝑗𝑍𝐶 ctgβ𝑙 −𝑗
𝑧 sin 𝛽𝑙
𝑍 =
𝑍𝐶
𝑍11 −𝑙 0 𝑍22 −𝑗 −𝑗𝑍𝐶 ctgβ𝑙 2
sin 𝛽𝑙
 Diana Brînaru
LT utilizată ca diport

Schema convenabilă cu elemente ce depind de frecvență ce are matricea 𝑍 ce modelează fenomenul studiat este un diport T sau π.

𝑍𝐶
−𝑗𝑍𝐶 ctgβ𝑙 −𝑗
sin 𝛽𝑙
𝑍 =
𝑍𝐶
−𝑗 −𝑗𝑍𝐶 ctgβ𝑙
sin 𝛽𝑙

Se determină 𝑍1,2,3 a.î. matricele să fie egale.

𝑍11 = 𝑍1 + 𝑍3
𝑍1 + 𝑍3 𝑍3
𝑍22 = 𝑍2 + 𝑍3 𝑍 =
𝑍3 𝑍2 + 𝑍3
𝑍21 = 𝑍12 = 𝑍3
𝛽𝑙 2 𝛽𝑙
𝑍𝐶 1 − cos 𝛽𝑙 2 sin sin 𝛽𝑙
𝑍3 = 𝑍12 2 2
𝑍1 = 𝑍11 − 𝑍12 = −𝑗𝑍𝐶 ctgβ𝑙 + 𝑗 = 𝑗𝑍𝐶 = 𝑗𝑍𝐶 = 𝑗𝑍𝐶 = 𝑗𝑍𝐶 tg = 𝑍2
𝑍1 = 𝑍11 − 𝑍12 sin 𝛽𝑙 sin 𝛽𝑙 𝛽𝑙 𝛽𝑙 𝛽𝑙 2
2 sin cos cos
𝑍𝐶 2 2 2
𝑍2 = 𝑍22 − 𝑍12 𝑍3 = 𝑍12 = −𝑗
sin 𝛽𝑙
𝛽𝑙 𝛽𝑙 𝐿𝐿
tg ≅ 𝛽𝑙 𝜔𝑙 𝑙 𝐶𝐿 𝑙 𝑙
Presupunând 𝑙 ≪ 𝜆 ⇒ 𝛽𝑙 ≪ 1 ⇒ 2 2 ⇒ 𝑍1 = 𝑗𝑍𝐶 = 𝑗𝑍𝐶 = 𝑗𝜔𝐿𝑒𝑐ℎ ⇒ 𝐿𝑒𝑐ℎ = 𝑍𝐶 = = 𝐿𝐿
2 2𝑐 2𝑐 1 2 2
sin 𝛽𝑙 ≅ 𝛽𝑙 3
𝐿𝐿 𝐶𝐿
 Diana Brînaru
LT utilizată ca diport

𝑍𝐶 𝑍𝐶 𝑍𝐶 1 𝑙 l
𝑍3 = 𝑍12 = −𝑗 ≅ −𝑗 = −𝑗 𝜔 = −𝑗 ⇒ 𝐶𝑒𝑐ℎ = = = 𝐶𝐿 𝑙
sin 𝛽𝑙 𝛽𝑙 𝑙 𝜔𝐶𝑒𝑐ℎ 𝑍𝐶 𝑐 1 𝐿𝐿
𝑐
𝐿𝐿 𝐶𝐿 𝐶𝐿
Circuitul echivalent pentru 𝑙 ≪ 𝜆 :

Cazuri particulare: discuție în funcție de 𝑍𝐶 pentru linii de acces de impedanță caracteristică 𝑍0 :

a) 𝑍0 ≪ 𝑍𝐶 se neglijează 𝐶𝐿 𝑙 ⇒ 𝐿𝑡 = 𝐿𝐿 𝑙

b) 𝑍0 ≫ 𝑍𝐶 se neglijează 𝐿𝐿 𝑙 ⇒ 𝐶𝑡 = 𝐶𝐿 𝑙

În concluzie: o linie suficient de scurtă în comparație cu lungimea de undă având 𝑍𝐶 ≫ se comportă ca un diport inductiv serie (a) și
dacă 𝑍𝐶 ≪ se comporta ca un diport capacitiv derivație (b). 4
 Diana Brînaru
LT utilizată ca diport
PORT PORT
P=1 P=2

Reprezentarea în tehnologie microstrip 𝑙1÷7 ≪ 𝜆 : IND IND IND IND

MSUB 𝑍𝐶1,3,5,7 ≫ 𝑍0 CAP CAP CAP

Er=3.38
H=1 mm 𝑍𝐶2,4,6 ≪ 𝑍0
T=0.05 mm
Rho=1
Tand=0 Corespondența între impedanța
ErNom=3.38 caracteristică și lățimea liniei
Name=SUB
microstrip: 𝑍𝐶2 𝑍𝐶4 𝑍𝐶6
𝑍 0 𝑍𝐶1 𝑍𝐶3 𝑍𝐶5 𝑍𝐶7 𝑍0
w 𝑍𝐶 ↗⇒ 𝑤 ↘
𝑍𝐶 ↘⇒ 𝑤 ↗ 𝑙1 𝑙2 𝑙3 𝑙4 𝑙5 𝑙6 𝑙7

5
 Diana Brînaru
Circuite de adaptare cu LT

Un CA este un diport nedisipativ care are rolul de a determina la intrarea sa o impedanță 𝑍𝑖𝑛 pornind de la o impedanță de sarcină 𝑍𝑠
(transformator de impedanță).
1. Folosirea LT pentru a realiza adaptarea la linia de acces.
2. Transfer maxim de putere: 𝑍𝑖𝑛 = 𝑍𝐺∗ (adaptarea la generator).
𝑍𝐶 Circuit de adaptare 𝑍𝑠
1 CA pentru impedanță de sarcină pur reală, 𝑅𝑠
𝜆
𝑙=
4
Modulul coeficientului de reflexie la intrare
0.8

𝑍𝐶 𝑍𝐶′ 𝑅𝑠
0.6

|S11| (/)
𝑍𝐶′ 2 0.4
𝑍𝑖𝑛 = = 𝑍𝐶 ⇒ 𝑍𝐶′ = 𝑅𝑠 𝑍𝐶 = !
𝑅𝑠
Cu cât impedanțele terminale sunt mai diferite între ele cu atât adaptarea va fi mai dificilă 0.2

= banda de adaptare este mai îngustă. Adaptarea este perfectă la o singură frecvență.

0.1
Pentru creșterea benzii se face adaptarea în mai multe etape. 0
d

′
𝜆 "
𝜆 0.1 1.1 2.1 3.1 4.1 5 d
𝑙 = 𝑙 = 𝑍𝑖𝑚 = 𝑍𝐶 𝑍𝑠 Frequency (GHz)
d
4 4
|S(2,2)|
Răspuns
|S(3,3)|
periodic
|S(4,4)|

𝑍𝐶′ = 𝑍𝑖𝑚 𝑍𝐶 CA sarcina reala CA sarcina reala CA sarcina reala

𝑍𝐶 𝑍𝐶′ 𝑍𝐶" 𝑅𝑠
𝑍𝐶" = 𝑍𝑖𝑚 𝑍𝑠 6
 Diana Brînaru
Circuite de adaptare cu LT

Banda de frecvențe în care imperfecțiunea adaptării depășește o limită

precizată prin valoarea 𝜎𝑚𝑎𝑥.𝑎𝑑𝑚. se determină conf expresiei:

4  max .adm.  1

2
B Caracteristici uzuale pentru circuitele de adaptare cu mai multe tronsoane.
2
f0 . RS/Ri = 10 (sau 10 ) Caracteristica de tip MLA și Cebâșev de ordin 5.
 RS Ri  Ri RS
1
RS/Ri = 10 (sau 10 ) Banda crește cu nr de tronsoane dar și cu mărimea riplului acceptat.
RS/Ri = 2 (sau 1/2)

0,1 0 0,1 f/f0

Adaptarea într-o bandă mai largă folosind n tronsoane inversoare.

ZC n ZC n2  ZC 2
Ri  RS , n - par
ZC n1ZC n 3  ZC 1

ZC n ZC n 2  ZC 1 1 n - impar
Ri  ,
ZC n 1ZC n 3  ZC 2 R S

7
 Diana Brînaru
Circuite de adaptare cu LT

𝜆
2 Adaptarea cu compensarea părţii reactive a sarcinii şi linie
4

𝑍𝑠 = 𝑅𝑠 + 𝑗𝑋𝑠 → 𝑌𝑠 = 𝐺𝑠 + 𝑗𝐵𝑠

𝐵𝑖 = −𝑌𝐶 ct𝑔 𝛽𝑙

𝑍𝐶
𝑍𝐶′ =
𝐺𝑠

Circuitul poate fi utilizat pentru orice sarcină complexă cu excepția celor pur reactive. Limitarea este dată de existența oricărei 𝑍𝐶′ pentru orice 𝑍𝑠 .

𝜆
3 Adaptarea cu un tronson de lungime intercalat pe linie
4

Adaptarea presupune:
• determinarea lungimii liniei 𝑑 a.î. să
se transforme 𝑍𝑠 → 𝑅𝑖
• rezistența astfel obținută să fie
𝜆
transformată de în rezitența
4
8
necesară 𝑍𝐶 .
 Diana Brînaru
Circuite de adaptare cu LT

𝜆 𝜆
4 Adaptarea cu tronsoane și
4 8

𝑍𝑠 = 𝑅𝑠 + 𝑗𝑋𝑠 → 𝑍𝐶" = 𝑍𝑠

𝑍𝐶′ = 𝑍𝐶 𝑅𝑖

Circuitul poate fi utilizat pentru orice sarcină complex, dar limitarea este dată de existența oricărei 𝑍𝐶′ și 𝑍𝐶" .

5 Adaptarea cu un tronson de linie conectat în paralel

La acest circuit realizarea adaptării este condiţionată de alegerea lungimilor d şi l astfel încât admitanţa care
reprezintă sarcina totală a liniei de acces, compusă din suma admitanţelor de intrare în tronsonul terminal,
Y1, şi în tronsonul lateral, Y2, să fie egală cu admitanţa caracteristică YC=1/ZC a liniei de acces.

9
 Diana Brînaru
Puterea și randamentul pe LT

1
𝑃= ℛ𝑒 𝑈𝐼 ∗ = puterea medie activă pe linia de transmisiune.
2
𝑈, 𝐼 ∗ sunt fazorii corespunzători tensiunii și curentului, valori de vârf.

Pe linia de transmisiune sunt valabile relațiile: 𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧

1
𝐼 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 − 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧
𝑍𝐶
∗
1 1
𝑃 = ℛ𝑒 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 − 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧
2 𝑍𝐶
1 ∗
LPM: 𝑍𝐶 ∈ ℝ 𝑃= ℛ𝑒 𝑈0+ 2 𝑒 −2𝛼𝑧 − 𝑈0− 2 𝑒 2𝛼𝑧 + 𝑈0+ 𝑈0− 𝑒 2𝑗𝛽𝑧 − 𝑈0− ∗ 𝑈0+ 𝑒 −2𝑗𝛽𝑧 =
2𝑍𝐶
1 + 2 −2𝛼𝑧 − 2 2𝛼𝑧 + − 2𝑗𝛽𝑧−𝜑 + +𝜑 − −2𝑗𝛽𝑧+𝜑 + −𝜑−
= 𝑈0 𝑒 − 𝑈0 𝑒 + 𝑈0 𝑈0 ℛ𝑒 𝑒 0 0 −𝑒 0 0 =
2𝑍𝐶
1
= 𝑈0+ 2 𝑒 −2𝛼𝑧 − 𝑈0− 2 𝑒 2𝛼𝑧 + 𝑈0+ 𝑈0− ℛ𝑒 2𝑗 sin 2𝑗𝛽𝑧 − 𝜑0+ + 𝜑0− =
2𝑍𝐶
+ 2 − 2
1 𝑈0 𝑈0
= 𝑈0+ 2 𝑒 −2𝛼𝑧 − 𝑈0− 2 𝑒 2𝛼𝑧 = 𝑒 −2𝛼𝑧 − 𝑒 2𝛼𝑧
2𝑍𝐶 2𝑍𝐶 2𝑍𝐶

10
 Diana Brînaru
Puterea și randamentul pe LT

𝑈𝑑 2 −2𝛼𝑧
𝑃𝑑 𝑧 = 𝑒
2𝑍𝐶
𝑈𝑟 2 2𝛼𝑧 𝑃 𝑧 = 𝑃𝑑 𝑧 − 𝑃𝑟 𝑧
𝑃𝑟 𝑧 = 𝑒
2𝑍𝐶

Obs:

1 𝛼𝑝 = 2𝛼 constanta de atenuare a puterii este de 2 ori mai mare decât constata de atenuare a tensiunii

𝑈𝑑 2
2 𝑃𝑑 0 =
2𝑍𝐶
𝑈𝑟 2 Puterile undei directe și reflectate la sarcină.
𝑃𝑟 0 =
2𝑍𝐶

3 LFP: 𝛼 = 0
𝑈𝑑 2
𝑃𝑑 𝑧 = = 𝑃𝑑 0
2𝑍𝐶
Conservarea puterii în lungul LFP.
𝑈𝑟 2
𝑃𝑟 𝑧 = = 𝑃𝑟 0
2𝑍𝐶

Puterea se determină mai ușor în punctele de max și de min de tensiune unde impedanțele sunt pur reale.
11
Întrebări!
[Link]@[Link]

12
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 7
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU

1
 Diana Brînaru
Puterea pe LT
𝑙
În regim permanent puterea activă, adică media în timp a puterii instantanee, poate fi calculată cu
formula generală:
𝑍𝐶 𝑍𝑠
1
𝑃 = ℛ𝑒 𝑈𝐼 ∗ = puterea medie activă pe linia de transmisiune.
2
𝑈, 𝐼 ∗ sunt fazorii corespunzători tensiunii și curentului, valori de vârf. 𝑧

Pe linia de transmisiune sunt valabile relațiile: 𝑈 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧

1
𝐼 𝑧 = 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 − 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧
𝑍𝐶
∗
1 1
𝑃 = ℛ𝑒 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧 𝑈0+ 𝑒 −𝛾𝑧 − 𝑈0− 𝑒 𝛾𝑧
2 𝑍𝐶
1 ∗
LPM: 𝑍𝐶 ∈ ℝ 𝑃= ℛ𝑒 𝑈0+ 2 𝑒 −2𝛼𝑧 − 𝑈0− 2 𝑒 2𝛼𝑧 + 𝑈0+ 𝑈0− 𝑒 2𝑗𝛽𝑧 − 𝑈0− ∗ 𝑈0+ 𝑒 −2𝑗𝛽𝑧 =
2𝑍𝐶
1 + 2 −2𝛼𝑧 − 2 2𝛼𝑧 + − 2𝑗𝛽𝑧−𝑗𝜑 + +𝑗𝜑− −2𝑗𝛽𝑧+𝑗𝜑 + −𝑗𝜑−
= 𝑈0 𝑒 − 𝑈0 𝑒 + 𝑈0 𝑈0 ℛ𝑒 𝑒 0 0 −𝑒 0 0 =
2𝑍𝐶
1
= 𝑈0+ 2 𝑒 −2𝛼𝑧 − 𝑈0− 2 𝑒 2𝛼𝑧 + 𝑈0+ 𝑈0− ℛ𝑒 2𝑗 sin 2𝛽𝑧 − 𝜑0+ + 𝜑0− =
2𝑍𝐶
+ 2 − 2
1 𝑈 0 𝑈0
= 𝑈0+ 2 𝑒 −2𝛼𝑧 − 𝑈0− 2 𝑒 2𝛼𝑧 = 𝑒 −2𝛼𝑧 − 𝑒 2𝛼𝑧
2𝑍𝐶 2𝑍𝐶 2𝑍𝐶 2
 Diana Brînaru
Puterea pe LT

𝑈𝑑 2 −2𝛼𝑧
𝑃𝑑 𝑧 = 𝑒
2𝑍𝐶
𝑈𝑟 2 2𝛼𝑧 𝑃 𝑧 = 𝑃𝑑 𝑧 − 𝑃𝑟 𝑧 Această expresie a puterii transmise poate fi interpretată în felul următor: primul termen
𝑃𝑟 𝑧 = 𝑒 reprezintă puterea transportată de unda directă în sensul pozitiv al axei Oz, iar al doilea termen
2𝑍𝐶
reprezintă puterea transportată de unda inversă în sens opus
Obs: Puterea se determină mai ușor în punctele de max și de min de tensiune unde impedanțele sunt
pur reale.
1 𝛼𝑝 = 2𝛼 constanta de atenuare a puterii este de 2 ori mai mare decât constata de atenuare a tensiunii

𝑈𝑑 2
2 𝑃𝑑 0 =
2𝑍𝐶
𝑈𝑟 2 Puterile undei directe și reflectate la sarcină.
𝑃𝑟 0 =
2𝑍𝐶

3 LFP: 𝛼 = 0
𝑈𝑑 2
𝑃𝑑 𝑧 = = 𝑃𝑑 0
2𝑍𝐶
Conservarea puterii în lungul LFP.
𝑈𝑟 2
𝑃𝑟 𝑧 = = 𝑃𝑟 0
2𝑍𝐶
𝑈𝑟 2
𝑃𝑟 2𝑍𝐶 𝑈𝑟 2 2 Coeficientul de reflexie în putere.
4 Γ𝑝 = = = = Γ
𝑃𝑑 𝑈𝑑 2 𝑈𝑑 2 3
2𝑍𝐶
 𝑙 Diana Brînaru
Randamentul pe LT
La o linie cu pierderi se poate vorbi despre un randament al transmisiunii de putere, considerându-se 𝑍𝐶 , 𝛽, 𝛼 𝑍𝑠
raportul dintre puterea transmisă sarcinii şi puterea primită de la generator.

−𝑙 0 𝑧
Randamentul unei porțiuni de linie folosită la transportarea energiei este prin definiție:

𝑈𝑑 𝑈𝑟 2 2 𝑈𝑑 2 𝑈𝑟 2 1
− 1− 2 − Γ
𝑃𝑜𝑢𝑡 𝑃 0 2𝑍𝐶 2𝑍𝐶 2𝑍𝐶 𝑈𝑑 1− Γ 2
Γ
𝜂= = = = = 2𝛼𝑙 =
𝑃𝑖𝑛 𝑃 −𝑙 𝑈𝑑 2 2𝛼𝑙 𝑈𝑟 2 −2𝛼𝑙 𝑈𝑑 2
2𝛼𝑙 𝑈𝑟 2
−2𝛼𝑙 𝑒 2
− Γ 𝑒 −2𝛼𝑙 1 2𝛼𝑙
𝑒 − Γ 𝑒 −2𝛼𝑙
𝑒 − 𝑒 𝑒 − 𝑒 Γ
2𝑍𝐶 2𝑍𝐶 2𝑍𝐶 𝑈𝑑 2
𝜎−1
Γ =
𝜎+1
𝜎+1 𝜎−1
−𝜎+1 4𝜎 4𝜎 4𝜎
𝜂= 𝜎 − 1 = = 2 = 2 =
𝜎 + 1 2𝛼𝑙 𝜎 − 1 −2𝛼𝑙 2
𝜎+1 𝑒 2𝛼𝑙 2
− 𝜎−1 𝑒 −2𝛼𝑙 2𝛼𝑙
𝜎 +1 𝑒 −𝑒 −2𝛼𝑙 2𝛼𝑙
+ 2𝜎 𝑒 + 𝑒 −2𝛼𝑙 𝜎 + 1 2sh2𝛼𝑙 + 2𝜎2ch2𝛼𝑙
𝑒 − 𝑒
𝜎−1 𝜎+1
1
=
1 1
ch2𝛼𝑙 + 𝜎 + sh2𝛼𝑙
2 𝜎

Se observă că rezultatul depinde de 𝜎 – raportul de undă pe care-l provoacă pe linie o terminație dată.

𝜎 ↗⇒ pierderi datorate creșterii undei reflectate pe linie.

1 1 1
𝜎 ∙ = 1 = 𝑐𝑡 ⇒ 𝜎 + = 2 (min 𝜎𝑜𝑝𝑡 = 1) ⇒ adaptare ⇒ 𝜂𝑚𝑎𝑥 = 𝜂 ȁ𝜎=1 =
1
𝜎+ 𝜎 𝜎 ch2𝛼𝑙+sh2𝛼𝑙
4
𝜎 𝑚𝑖𝑛
 Diana Brînaru
Randamentul pe LT
ch2𝛼𝑙 ≅ 1 + ⋯ 1 1
Dacă linia de transmisiune nu este prea lungă ⇒ 𝛼𝑙 ≪ 1 ⇒ ⇒𝜂= ≅
sh2𝛼𝑙 ≅ 2𝛼𝑙 + ⋯ 1 1 1 1
ch2𝛼𝑙 + 𝜎 + sh2𝛼𝑙 1 + 𝜎 + 2𝛼𝑙
2 𝜎 2 𝜎 ⇒

𝛼𝑙 ≪ 1ȁ ∙ 𝜎 ⇒ 𝜎𝛼𝑙 ≪ 1

1
⇒𝜂=
1
1 + 𝛼𝑙 𝜎 + 1 1
𝜎 ⇒ 𝜂 ≅ 1 − 𝛼𝑙 𝜎 + ⇒ 𝜂𝑚𝑎𝑥 = 𝜂 ቚ = ≅ 1 − 2𝛼𝑙
1 𝜎 𝜎=1 1 + 2𝛼𝑙
≅1−𝑥
1+𝑥

• Scăderea randamentului odată cu creşterea raportului de undă staţionară se explică prin pierderile suplimentare care apar ca urmare a
prezenţei undei reflectate.
• Dacă sarcina are o impedanţă diferită de impedanţa caracteristică a liniei atunci, pentru a folosi linia în condiţii optime, între linie şi sarcină se
poate intercala un circuit de adaptare nedisipativ.
• Evident, sarcinile pur reactive reprezintă o situaţie specială: deoarece ele nu consumă putere, problema adaptării lor nu se pune. În cazul unei
sarcini pur reactive randamentul liniei este nul, toată puterea absorbită de la generator disipându-se în pierderile liniei.

5
 Diana Brînaru

Ghiduri de undă
Cap 2.

6
 Diana Brînaru
Legile câmpului electromagnetic

• LT - analiza propagării undelor electromagnetice a fost redusă la analiza variaţiei tensiunii şi curentului, în lungul liniilor.
• La alte tipuri de ghiduri însă cum sunt ghidurile metalice tubulare, ghidurile dielectrice etc., nu este posibilă reprezentarea fenomenelor electrice şi
magnetice prin tensiune şi curent.
• Propagarea undelor de câmp electric şi magnetic trebuie analizată direct, cu ajutorul legilor generale ale câmpului electromagnetic.

În regim armonic, principalele legi ale câmpului electromagnetic dintr-un mediu liniar, izotrop, omogen, fără sarcini electrice libere, sunt reprezentate,
sub forma lor locală, de relaţiile:

𝛻 × 𝑬 = −𝑗𝜔𝜇𝑯 𝛻 × 𝑯 = 𝜎 + 𝑗𝜔𝜀 𝑬
𝛻∙𝑬=0 𝛻∙𝑯=0 consecinţă a primelor două

𝑬 și 𝑯 reprezintă vectorii intensitatea câmpului electric, respectiv intensitatea câmpului magnetic, iar 𝜀, 𝜎 şi 𝜇 sunt
permitivitatea electrică, conductivitatea electrică şi permeabilitatea magnetică ale mediului considerat.

• Dacă mediul considerat este un dielectric ideal 𝜎 = 0:

𝛻 × 𝑬 = −𝑗𝜔𝜇𝑯 Ecuațiile lui Maxwell - descriu câmpul electromagnetic armonic în medii liniare, izotrope,
𝛻 × 𝑯 = 𝑗𝜔𝜀𝑬 omogene, neîncărcate electric, cu proprietăţi de dielectric ideal.
Mai multe info despre
ecuațiile lui Maxwell.
• Dualitatea ecuațiilor
• Trecerea de la mediul ideal la cazul mediilor reale - se introduce noţiunea de permitivitate complexă 𝜀𝑐 a mediului:
𝜎
𝜀𝑐 = 𝜀 + , 𝜀 ∈ ℝ, 𝜀𝑐 ∈ ℂ 7
𝑗𝜔
 Diana Brînaru
Legile câmpului electromagnetic

Ecuațiile lui Maxwell completate cu condiţiile pe frontieră specifice fiecărei probleme concrete în parte vor permite determinarea valorilor câmpului
electromagnetic în toate punctele domeniului considerat.
• Condiţiile pe frontieră sunt reprezentate de legile de continuitate a câmpului electromagnetic pe aceste suprafeţe de separaţie - au aceleaşi valori de
o parte şi de cealaltă, pe orice suprafaţă de discontinuitate
• componenta tangenţială a intensităţii câmpului electric, 𝐸𝑡
• componenta normală a inducţiei magnetice, 𝐵𝑛 2
n
𝐸𝑡1 = 𝐸𝑡2 1

𝐵𝑛1 = 𝐵𝑛2

• Pereţii metalici perfect conductori (𝜎𝑐𝑜𝑛𝑑 = ∞) conduc prin condiţiile de continuitate la impunerea anulării componentelor
respective, deoarece în interiorul unui metal ideal nu poate exista câmp electromagnetic variabil în timp:
𝐸𝑡 ቚ =0
𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒 𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙

𝐵𝑛 ቚ =0
𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒 𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙

8
 Diana Brînaru
Unda plană uniformă (UPU)

Prin definiţie unda plană este o undă care are un front de undă plan, adică o undă în care punctele cu o aceeaşi fază a oscilaţiei alcătuiesc un plan
perpendicular pe direcţia de propagare.
• dacă toate punctele frontului aceeaşi amplitudine, atunci ea este numită undă plană uniformă.
• toate componentele câmpului sunt mărimi constante în orice plan perpendicular pe direcţia de propagare.
• nu poate exista decât într-un spaţiu liber de dimensiuni infinite
𝜕 𝜕
= =0
𝜕𝑥 𝜕𝑦

Ecuațiile lui Maxwell într-un mediu ideal: Exprimarea primei ecuații prin proiecțiile pe 3 axe ⊥:
𝛻 × 𝑬 = −𝑗𝜔𝜇𝑯 𝑒𝑥 𝑒𝑦 𝑒ഥ𝑧
𝜕 𝜕 𝜕
𝛻 × 𝑯 = 𝑗𝜔𝜀𝑬 = −𝑗𝜔𝜇 𝐻𝑥 𝑒𝑥 +𝐻𝑦 𝑒𝑦 + 𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
𝐸𝑥 𝐸𝑦 𝐸𝑧
Prin identificarea după fiecare versor:
𝜕𝐸𝑧 𝜕𝐸𝑦 𝜕𝐻𝑧 𝜕𝐻𝑦
𝑒𝑥 : − = −𝑗𝜔𝜇𝐻𝑥 𝑒𝑥 : − = 𝑗𝜔𝜀𝐸𝑥
𝜕𝑦 𝜕𝑧 𝜕𝑦 𝜕𝑧
𝜕𝐸𝑧 𝜕𝐸𝑥 Similar pentru 𝜕𝐻𝑧 𝜕𝐻𝑥 Impunând condiția de
𝑒𝑦 : − = 𝑗𝜔𝜇𝐻𝑦 cealaltă ecuație: 𝑒𝑦 : − = −𝑗𝜔𝜀𝐸𝑦 invariație cu 𝑥, 𝑦: 𝜕𝐸𝑦
𝜕𝑥 𝜕𝑧 𝜕𝑥 𝜕𝑧 𝜕𝐸𝑥 = 𝑗𝜔𝜇𝐻𝑥
𝜕𝐸𝑦 𝜕𝐸𝑥 𝜕𝐻𝑦 𝜕𝐻𝑥 𝜕 𝜕 = −𝑗𝜔𝜇𝐻𝑦 𝜕𝑧
𝑒ഥ𝑧 : − = −𝑗𝜔𝜇𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧 : − = 𝑗𝜔𝜀𝐸𝑧 = =0 ⇒ 𝜕𝑧 și
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝐻𝑦 𝜕𝐻𝑥
= 𝑗𝜔𝜀𝐸𝑦
= −𝑗𝜔𝜀𝐸𝑥 𝜕𝑧
𝜕𝑧
9
 Diana Brînaru
Unda plană uniformă (UPU)

𝜕𝐸𝑥
= −𝑗𝜔𝜇𝐻𝑦 Se elimină o necunoscută între cele 2 ecuații:
𝜕𝑧
𝜕𝐻𝑦
= −𝑗𝜔𝜀𝐸𝑥
𝜕𝑧
𝑑 2 𝐸𝑥 𝑑2 𝐸𝑥 2
2
= −𝑗𝜔𝜇 −𝑗𝜔𝜀 𝐸𝑥 ⟺ 2
+ 𝜔 𝜇𝜀𝐸𝑥 = 0
𝑑𝑧 𝑑𝑧

Not: 𝛾 = −𝜔 2 𝜀𝜇 = 𝑗𝜔 𝜀𝜇 constanta de propagare

𝑑 2 𝐸𝑥
− 𝛾 2 𝐸𝑥 = 0 ⇒ soluția generală pt o ecuație diferențială, omogenă: + −𝛾𝑧
𝐸𝑥 = 𝐸𝑥0 𝑒 − 𝛾𝑧
+ 𝐸𝑥0 𝑒
𝑑𝑧 2

𝛼 = ℛ𝑒 𝛾 = 0
𝛾 = 𝑗𝜔 𝜀𝜇 ⇒ ቊ
𝛽 = ℑ𝑚 𝛾 = 𝜔 𝜀𝜇
𝜔 1
𝑣𝜑 = = =𝑐 determinată numai de proprietățile mediului.
𝜔 𝜀𝜇 𝜀𝜇
𝜕𝐸𝑥 1 𝜕𝐸𝑥 1 𝜕 + −𝛾𝑧 − 𝛾𝑧
𝛾 + −𝛾𝑧 − 𝛾𝑧
Înlocuind 𝐸𝑥 în primaecuație din sistem: = −𝑗𝜔𝜇𝐻𝑦 ⇒ 𝐻𝑦 = − =− 𝐸𝑥0 𝑒 + 𝐸𝑥0 𝑒 = 𝐸𝑥0 𝑒 − 𝐸𝑥0 𝑒 =
𝜕𝑧 𝑗𝜔𝜇 𝜕𝑧 𝑗𝜔𝜇 𝜕𝑧 𝑗𝜔𝜇

𝑗𝜔 𝜀𝜇 + −𝛾𝑧 − 𝛾𝑧
𝜀 + −𝛾𝑧 − 𝛾𝑧
= 𝐸𝑥0 𝑒 − 𝐸𝑥0 𝑒 = 𝐸𝑥0 𝑒 − 𝐸𝑥0 𝑒
𝑗𝜔𝜇 𝜇
10
 Diana Brînaru
Unda plană uniformă (UPU)
𝜇
𝑍𝑑 = Impedanța de undă a dielectricului
𝜀
1 + −𝛾𝑧 − 𝛾𝑧
𝐻𝑦 = 𝐸𝑥0 𝑒 − 𝐸𝑥0 𝑒
𝑍𝑑
Celălalt sistem conduce tot la soluții similare:

Temă
Să se deducă relațiile pentru celelalte componente de câmp elmg din al doilea sistem parcurcând aceleași etape.
+ −𝛾𝑧 − 𝛾𝑧
𝐸𝑦 = 𝐸𝑦0 𝑒 + 𝐸𝑦0 𝑒
1 + −𝛾𝑧 − 𝛾𝑧
𝐻𝑥 = − 𝐸𝑦0 𝑒 − 𝐸𝑦0 𝑒
𝑍𝑑

+ −
𝐸𝑦0 𝐸𝑦0
Se observă că impedanța 𝑍𝑑 se poate exprima în funcție de componentele undelor directe și reflectate astfel: 𝑍𝑑 = − + = −
𝐻𝑥0 𝐻𝑥0
𝑐0
Ambele unde se propagă cu aceeaşi viteză, 𝑐 = . Cele două unde au practic proprietăţi identice, cu excepţia faptului că ele sunt alcătuite din alte
𝜀𝑟
componente ale câmpului, vectorii câmpului având alte orientări în spaţiu. În astfel de situaţii se spune că undele diferă doar prin polarizaţia lor.
polarizaţia unei unde vectoriale este definită prin curba pe care o descrie în timp vârful vectorului respectiv, în acel punct.
Polarizaţia undelor armonice este întotdeauna eliptică, deoarece pentru variaţii armonice ale componentelor vârful vectorului rezultant descrie o
elipsă, care depinde de amplitudinile componentelor şi de defazajul dintre ele. În anumite situaţii elipsa polarizaţiei poate degenera într-un segment
de dreaptă – cazul polarizaţiei liniare, sau într-un cerc – cazul polarizaţiei circulare. 11
 Diana Brînaru
UPU în mediile cu pierderi
𝜎
UPU – mediul ideal ⟶ mediul cu pierderi: ε ⟶ 𝜀𝑐 = 𝜀 +
𝑗𝜔
Cazurile extreme:
1. Dielectric imperfect: conductivitate foarte mică
2. Conductoare neideale: conductivitate foarte mare
Constanta de propagare devine:
𝜎
𝛾= −𝜔 2 𝜀𝜇 → −𝜔 2 𝜀𝑐 𝜇 = −𝜔 2 𝜀𝜇 − 𝜔2𝜇 = 𝛼 + 𝑗𝛽
𝑗𝜔

A. Propagarea undei plane în medii dielectrice cu pierderi mici: 𝜎𝑑 ≪ 𝜔𝜀

𝜎𝑑 𝜇 𝜎𝑑 𝑍𝑑
𝜎𝑑 1 𝜎𝑑 𝛼 = ℛ𝑒 𝛾 = =
𝛾 = 𝑗𝜔 1 + 𝜀𝜇 ≅ 𝑗𝜔 𝜀𝜇 1 + 2 𝜀 2
𝑗𝜔𝜀 2 𝑗𝜔𝜀
𝛽 = ℑ𝑚 𝛾 = 𝜔 𝜀𝜇
𝜔 𝜔 1
𝑣𝜑 = = = =𝑐
𝛽 𝜔 𝜀𝜇 𝜀𝜇
𝜇 𝜇 𝜇 𝜇 𝜇 1 𝜇 1 𝜎𝑑 𝜇
𝑍𝑑 = → = 𝜎𝑑 = = = 1− ≅
𝜀 𝜀𝑐 𝜀+ 𝜎𝑑 𝜀 𝜎𝑑 𝜀 2 𝑗𝜔𝜀 𝜀
𝑗𝜔 𝜀 1+ 1+
𝑗𝜔𝜀 𝑗𝜔𝜀
𝜎𝑑 𝑍𝑑
Singura deosebire este că există o mică atenuare în dielectric (consecință a pierderilor mediului): 𝛼 =
2
12
Întrebări!
[Link]@[Link]

13
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 8
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU

1
 Diana Brînaru
UPU în mediile cu pierderi

B. Propagarea undei plane în metale, adâncimea de pătrundere: 𝜎𝑚 ≫ 𝜔𝜀

𝜔𝜇𝜎𝑚
𝜎𝑚 𝜎𝑚 1+𝑗 𝛼 = ℛ𝑒 𝛾 =
𝛾= 2
−𝜔 𝜇 𝜀 + ≅ 2
−𝜔 𝜇 = −𝜔𝜇𝜎𝑚 = 𝜔𝜇𝜎𝑚 ⇒ 2
𝑗𝜔 𝑗𝜔 2
𝜔𝜇𝜎𝑚
𝜋
𝑗2
𝜋
𝑗4
𝛽 = ℑ𝑚 𝛾 =
𝑗= 𝑒 =𝑒 2

𝜔 𝜔 2𝜔
𝑣𝜑 = = = ≠𝑐
𝛽 𝜔𝜇𝜎𝑚 𝜇𝜎𝑚
2
𝜇 𝜇 𝜇 𝑗𝜔𝜇 1 + 𝑗 𝜔𝜇
𝑍𝑚 = → = 𝜎𝑚 = = ∈ℂ
𝜀 𝜀𝑐 𝜀+ 𝜎𝑚 2 𝜎𝑚
𝑗𝜔

𝜔𝜇
𝑅𝑚 = ℛ𝑒 𝑍𝑚 =
2𝜎𝑚
𝜔𝜇
Not: ⇒ 𝑅𝑚 = 𝑋𝑚 = ⇒ tg𝑍𝑚 = 45°
𝜔𝜇 2𝜎𝑚
𝑋𝑚 = ℑ𝑚 𝑍𝑚 =
2𝜎𝑚

La propagarea în cond între unda el și mag apare un defazaj de 45° spre deosebire de dielectric.
2
 Diana Brînaru
UPU în mediile cu pierderi

Valoarea mare a constantei de atenuare 𝛼 arată că amplitudinea undei scade foarte repede la pătrunderea ei într-un metal. Constanta de atenuare
𝛼 determină aşa-numita adâncime de pătrundere a undei plane în metal, 𝛿𝑚 , mărime definită prin distanţa de la suprafaţa metalului la care
amplitudinea câmpului scade de "e" ori faţă de valoarea sa de la suprafaţă:
∞
∞
1 −𝛼𝑧 1
𝐸0 𝛿𝑚 = න 𝐸0 𝑒 −𝛼𝑧 𝑑𝑧 = 𝐸0 − 𝑒 อ = 𝐸0
0 𝛼 𝛼
0

1 2
𝛿𝑚 = =
𝛼 𝜔𝜇𝜎𝑚
Scăderea amplitudinii câmpului în interiorul unui conductor – implicit scăderea densităţii de curent corespunzătoare – este fenomenul cunoscut sub
denumirea de efect pelicular. Efectul se manifestă cu atât mai pregnant cu cât frecvenţa este mai înaltă.

• metalele uzuale, la frecvenţe din domeniul microundelor, 𝛿𝑚 are valori

𝐸
foarte mici, de ordinul 10-6 m.
• propagarea curenţilor se face doar printr-un strat de metal extrem de
subţire din vecinătatea suprafeţei → calitatea prelucrării mecanice a 𝐸0 metal
suprafeţelor conductoare joacă un rol foarte important în construcţia
dispozitivelor şi circuitelor de microunde.
diel ideal
Rezistența de pierderi în metal se poate scrie: 𝑧
𝛿𝑚
𝜔𝜇 1 𝜔𝜇𝜎𝑚 1
𝑅𝑚 = 𝑋𝑚 = = =
2𝜎𝑚 𝜎𝑚 2 𝜎𝑚 𝛿𝑚 3
 Diana Brînaru
Propagarea în ghidurile uniforme

Studiul ghidurilor uniforme are la bază sistemul de ecuații Maxwell.

𝛻 × 𝑬 = −𝑗𝜔𝜇𝑯
𝛻 × 𝑯 = 𝑗𝜔𝜀𝑬

Acest sistem completat de condițiile pe frontieră specifice fiecărui caz, permit determinarea structurii câmpului din ghid, precum și determinarea
parametrilor propagării (viteză de fază, impedanță de undă, constantă de propagare etc.).
Rezolvarea începe cu eliminarea unei necunoscute între cele 2 ecuații:

𝛻 × ȁ𝛻 × 𝑬 = −𝑗𝜔𝜇𝑯 ⇒ 𝛻 × 𝛻 × 𝑬 = −𝑗𝜔𝜇𝛁 × 𝑯 = 𝜔2 𝜀𝜇𝑬 ⇒ 𝛻 × 𝛻 × 𝑬 = 𝜔2 𝜀𝜇𝑬

În majoritatea cazurilor, o ecuație vectorială se rezolvă proiectând-o pe axele unui sistem de coordonate convenabil ales, după care se rezolvă
ecuațiile scalare astfel obținute. Forma ecuațiilor scalare astfel obținute.
Sisteme de tip cilindric: o coordonată longitunială și o pereche de coordonate transversale – potrivite pt un ghid:
• sist cartezian 𝑥, 𝑦, 𝑧 – ghid dreptunghiular
• sist cilindric 𝜌, 𝜑, 𝑧 – ghid circular
Proprietăți laplacian gradient
𝜕 𝑑2 ∆𝜑 = 𝛻 𝛻𝜑
𝛻 = 𝛻𝑇 + 𝑒ഥ𝑧 ∆= ∆ 𝑇 + 2
𝜕𝑧 𝑑𝑧 ∆𝑉
𝛻𝑇 = 𝛻 ቚ 𝜕 ∆ 𝑇 = ∆ቚ 𝜕 𝛻 × 𝛻 × 𝑉 = 𝛻 𝛻𝑉 − 𝛻𝛻 𝑉 ⇒ ∆𝑉 = 𝛻 𝛻𝑉 − 𝛻 × 𝛻 × 𝑉
=0 =0
𝜕𝑧 𝜕𝑧 4
𝒂 × 𝒃 × 𝒄 = 𝒃 𝒂𝒄 − 𝒂𝒃 𝒄
 Diana Brînaru
Propagarea în ghidurile uniforme

Aplicarea proprietăților:
𝛻 × 𝛻 × 𝑬 − 𝜔2 𝜀𝜇𝑬 = 0 ⟺ 𝛻 𝛻𝑬 − 𝛻𝛻 𝑬 − 𝜔2 𝜀𝜇𝑬 = 0 ⟺ ∆𝑬 + 𝜔2 𝜀𝜇𝑬 = 0
Dual se obține: ∆𝑯 + 𝜔2 𝜀𝜇𝑯 = 0

∆Ψ + 𝜔2 𝜀𝜇Ψ = 0 Ecuația scalară a undelor și permite găsirea componentelor longitudinale:

• Proiecția ec vectoriale pe axele transversale ale sist de coordonate
• Ψ reprezintă una din componentele longituninale

Relații de legătură comp long ↔ T

𝛻 × 𝑬 = −𝑗𝜔𝜇𝑯
𝜕 𝜕
𝛻 = 𝛻𝑇 + 𝑒ഥ𝑧 ⇒ 𝛻𝑇 + 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 + 𝐸𝑧 𝑒ഥ𝑧 = −𝑗𝜔𝜇 𝑯 𝑇 + 𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧 ⇒
𝜕𝑧 𝜕𝑧

Derivarea în raport cu 𝑧 revine la înmulțire cu −𝛾 pentru unda directă și cu +𝛾 pentru unda reflectată

⇒ 𝛻𝑇 − 𝑒ഥ𝑧 𝛾 × 𝑬 𝑇 + 𝐸𝑧 𝑒ഥ𝑧 = −𝑗𝜔𝜇 𝑯 𝑇 + 𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧 ⇒ 𝛻𝑇 × 𝑬 𝑇 − 𝛾 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 + 𝛻𝑇 × 𝐸𝑧 𝑒ഥ𝑧 − 𝛾 𝑒ഥ𝑧 × 𝐸𝑧 𝑒ഥ𝑧 = −𝑗𝜔𝜇 𝑯 𝑇 + 𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧 ⇒
=0
𝛻𝑇 × 𝑬 𝑇 − 𝛾 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 − 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐸𝑧 = −𝑗𝜔𝜇 𝑯 𝑇 + 𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧 ⇒ 5
 Diana Brînaru
Relații de legătură comp long ↔ T

𝛻𝑇 × 𝑬 𝑇 − 𝛾 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 − 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐸𝑧 = −𝑗𝜔𝜇 𝑯 𝑇 + 𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧 ⇒ identificare după tipurile de componente:

𝛻𝑇 × 𝑬 𝑇 = −𝑗𝜔𝜇𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧 long

𝑒ഥ𝑧 × 𝛾𝑬 𝑇 + 𝛻𝑇 𝐸𝑧 = 𝑗𝜔𝜇𝑯 𝑇 T

Eliminarea lui 𝑯 𝑇 între cele 2 relații:

𝑒ഥ𝑧 × 𝛾𝑬 𝑇 + 𝛻𝑇 𝐸𝑧 = 𝑗𝜔𝜇𝑯 𝑇 ȁ𝛾𝑒ഥ𝑧 ×

dual: 𝑒ഥ𝑧 × 𝛾𝑯 𝑇 + 𝛻𝑇 𝐻𝑧 = −𝑗𝜔𝜀𝑬 𝑇 ȁ𝑗𝜔𝜇

⨁
𝛾𝑒ഥ𝑧 × 𝑒ഥ𝑧 × 𝛾𝑬 𝑇 + 𝛻𝑇 𝐸𝑧 + 𝑗𝜔𝜇 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧 + 𝑗𝜔𝜇𝛾 𝑒ഥ𝑧 × 𝑯 𝑇 = 𝑗𝜔𝜇𝛾 𝑒ഥ𝑧 × 𝑯 𝑇 + 𝜔2 𝜀𝜇𝑬 𝑇

𝒂 × 𝒃 × 𝒄 = 𝒃 𝒂𝒄 − 𝒂𝒃 𝒄

𝑒ഥ𝑧 𝛾𝑒ഥ𝑧 𝛾𝑬 𝑇 + 𝛻𝑇 𝐸𝑧 − 𝛾𝑒ഥ𝑧 𝑒ഥ𝑧 𝛾𝑬 𝑇 + 𝛻𝑇 𝐸𝑧 + 𝑗𝜔𝜇 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧 = 𝜔2 𝜀𝜇𝑬 𝑇

=0 =1
6
−𝛾 2 𝑬 𝑇 − 𝛾𝛻𝑇 𝐸𝑧 + 𝑗𝜔𝜇 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐸𝑧 = 𝜔2 𝜀𝜇𝑬 𝑇
 Diana Brînaru
Relații de legătură comp long ↔ T

⇒ −𝛾 2 𝑬 𝑇 − 𝛾𝛻𝑇 𝐸𝑧 + 𝑗𝜔𝜇 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧 = 𝜔2 𝜀𝜇𝑬 𝑇 ⇒ 𝛾 2 + 𝜔2 𝜀𝜇 𝑬 𝑇 = 𝑗𝜔𝜇 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧 − 𝛾𝛻𝑇 𝐸𝑧

= 𝑘 2 , 𝑘 s.n. nr de undă critic

𝑘 2 𝑬 𝑇 = −𝛾𝛻𝑇 𝐸𝑧 + 𝑗𝜔𝜇 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧

Componentele transversale de câmp electric și magnetic sunt:

𝛾 𝑗𝜔𝜇
𝑬 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐸𝑧 + 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧
𝑘 𝑘
⟼ asociate undei directe
𝛾 𝑗𝜔𝜀
𝑯 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐻𝑧 − 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐸𝑧 (dual)
𝑘 𝑘

Pentru unda inversă: 𝛾 ↦ −𝛾.

Cazuri particulare: 𝛾
𝑬 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐸𝑧
1 𝐻𝑧 = 0 𝑘
⟼ soluția elementară: s.n. undă E sau TM (mod E sau
𝐸𝑧 ≠ 0 𝑗𝜔𝜀
𝑯 𝑇 = − 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐸𝑧 transversal magnetic)
𝑘
𝑗𝜔𝜇 Formele sunt adevărate dacă 𝑘 ≠ 0
𝑬 𝑇 = 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧
2 𝐻𝑧 ≠ 0 𝑘 s.n. undă H sau TE (mod H sau
⟼ soluția elementară: transversal electric)
𝐸𝑧 = 0 𝛾
𝑯 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐻𝑧 7
𝑘
 Diana Brînaru
Relații de legătură comp long ↔ T

Câmpul din ghidurile uniforme poate fi considerat drept o suprapunere, combinație liniară între o undă TM și o undă TE cu condiția respectării
condițiilor la limită. Nu toate condițiile la limită permit existența separată a undelor TM și TE.
Analiza separată a undelor TM şi TE este mai simplă şi mai convenabilă în practică decât abordarea directă a soluţiei complete.
Pereții:
• Perfect conductori: TE+TM
• Fibra optică: moduri hibride HE, EH

3 𝐻𝑧 = 0
⟼ undă cu totul specială, TEM (undă transversal electrică şi magnetică)
𝐸𝑧 = 0

Se observă însă că o astfel de undă este posibilă numai dacă numărul de undă 𝑘 = 0, deoarece numai în acest caz nedeterminarea din relaţiile generale
poate să corespundă unei soluţii nebanale.

Unda TEM
∝≅ 0 = ℛℯ 𝛾 𝜔 1 𝑐0
𝑘=0⇒ 𝑘2 = 𝛾2 + 𝜔2 𝜀𝜇 ⟼ 𝛾2 = −𝜔2 𝜀𝜇 ⇒ 𝛾 = 𝑗𝜔 𝜀𝜇 ⇒ ⇒ 𝑣𝜑 = = =𝑐= = 𝑐𝑡.
𝛽 ≅ ℐ𝓂 𝛾 =𝜔 𝜀𝜇 𝛽 𝜀𝜇 𝜀𝑟 𝜇𝑟

𝛻𝑇 × 𝑬 𝑇 = −𝑗𝜔𝜇𝑒ഥ𝑧 𝐻𝑧 ⇒ 𝛻𝑇 × 𝑬 𝑇 = 𝛻𝑇 × 𝑬 = 0
Ecuațiile lui Maxwell devin:
𝛻𝑇 × 𝑯 𝑇 = 𝑗𝜔𝜀 𝑒ഥ𝑧 𝐸𝑧 ⇒ 𝛻𝑇 × 𝑯 𝑇 = 𝛻𝑇 × 𝑯 = 0
8
 Diana Brînaru
Unda TEM
𝛻×𝑬=0
Pentru un câmp static: 𝜔 = 0 →
𝛻×𝑯=0

Cu alte cuvinte, structura unei unde TEM este identică cu structura unor câmpuri statice, în orice secţiune
transversală a ghidului. Această observaţie permite uneori o deducere rapidă, intuitivă, a aspectului liniilor de
câmp.
Datorită similitudinii lor cu câmpurile statice, câmpul electric şi câmpul magnetic al undelor TEM din orice
secţiune transversală a unui ghid pot prin tensiunea U şi prin curentul I. Cu ajutorul tensiunii şi curentului pot fi
definite apoi şi alte noţiuni uzuale cum sunt impedanţa etc., astfel încât în cazul undelor TEM pot fi utilizate
metodele teoriei clasice a circuitelor.
• Unda TEM poate exista numai în acele ghiduri care, în secţiunea lor transversală, prezintă două sau mai multe
conductoare izolate între ele.
𝜀𝑟 = 1
• Undele TEM nu pot exista decât în ghidurile care au un dielectric unic, omogen, deoarece viteza de propagare
a undei TEM este riguros egală cu viteza luminii, iar această viteză trebuie să fie unică. Cu alte cuvinte nu 𝜀𝑟
poate exista o undă TEM în ghidurile care au un dielectric compus, nici în ghidurile deschise în care o parte a
câmpului se propagă prin aerul învecinat.
• Propagarea are loc la orice frecvență.
• Impedanța de undă:
ഥ ⇒ 𝛻𝑇 − 𝑒ഥ𝑧 𝛾 × 𝐸ത = −𝑗𝜔𝜇𝐻
𝛻 × 𝑬 = −𝑗𝜔𝜇𝐻 ഥ ⇒ 𝛻𝑇 × 𝐸ത − 𝛾𝑒ഥ𝑧 × 𝐸ത = −𝑗𝜔𝜇𝐻
ഥ ⇒ −𝛾𝑒ഥ𝑧 × 𝐸ത = −𝑗𝜔𝜇𝐻
ഥ
⇒ −𝑗𝜔 𝜀𝜇𝑒ഥ𝑧 × 𝐸ത = −𝑗𝜔𝜇𝐻
ഥ
𝛾 = 𝑗𝜔 𝜀𝜇
𝜇 𝜇
⇒ 𝜀𝜇𝑒ഥ𝑧 × 𝐸ത = 𝜇𝐻
ഥ ⇒ 𝑒ഥ𝑧 × 𝐸ത = ഥ ⇒ 𝑒ഥ𝑧 × 𝐸ത =
𝐻 ഥ ⇒ 𝑒ഥ𝑧 × 𝐸ത = 𝑍𝑑 𝐻
𝐻 ഥ
9
𝜀𝜇 𝜀
 Diana Brînaru
Unda TEM

• La orice undă TEM în orice punct 𝐸ത ⊥ 𝐻

ഥ
⇒ 𝐸ത
• La orice undă TEM în orice punct 𝐸ത = 𝑍𝑑 𝐻
ഥ ⇒ 𝑍𝑑 =
ഥ
𝐻
Pentru unda inversă: 𝑒ഥ𝑧 × 𝐸ത = −𝑍𝑑 𝐻
ഥ

Undele TE și TM în ghidurile metalice tubulare

• Ecuația membranei
• Condițiile la limită specifice fiecărui ghid sperând variabilele

∆Ψ + 𝜔2 𝜀𝜇Ψ = 0 𝐸𝑧 , mod E
Ψ=ቊ Ψ = reprezintă una din componentele long ale câmpului, 𝐸𝑧 sau 𝐻𝑧
𝐻𝑧 , mod H

Metoda separării variabilelor:

Ψ = Ψ 𝑢1 , 𝑢2 , 𝑧
Ψ = Φ 𝑢1 , 𝑢2 𝐹 𝑧
𝜕2Ψ
∆ 𝑇 Ψ + 2 + 𝜔2 𝜀𝜇Ψ = 0
𝜕𝑧 =ct
f 𝑢1 , 𝑢2
𝜕2Ψ 𝜕2𝐹 1 1 1 𝜕 2𝐹
∆ 𝑇 Ψ + 2 + 𝜔2 𝜀𝜇Ψ = 0 ⇒ 𝐹∆ 𝑇 Φ + Φ 2 + 𝜔2 𝜀𝜇Φ𝐹 = 0ቤ ∙ ⇒ ∆𝑇 Φ + + 𝜔 2 𝜀𝜇 = 0
𝜕𝑧 𝜕𝑧 Φ𝐹 Φ 𝐹 𝜕𝑧 2 10
f 𝑧
 Diana Brînaru
Undele TE și TM în ghidurile metalice tubulare

1 𝜕2𝐹 2 1 𝐹 𝑧 = 𝐹0+ 𝑒 −𝛾𝑧 + 𝐹0− 𝑒 𝛾𝑧

≞ 𝛾 ⇒ ∆ Φ + 𝛾 2 + 𝜔2 𝜀𝜇 = 0
𝐹 𝜕𝑧 2 𝑇 ⇒
Φ ∆𝑇 Φ + 𝑘 2Φ = 0 are rolul ct de propagare
≞ 𝑘2
ec membranei
↳ Adăugând cond pe frontieră⇒ proprietățile undelor E și H în ghidurile metalice ideale

1 𝜎𝑚 = ∞
𝐸𝑡 ቚ = 0
Γ
Câmpurile e+m sunt nule
𝐵𝑛 ቚ = 0 2
Γ n
1
Ψ = Ψቚ = 𝐸𝑧 ቚ = 0
𝐸𝑧 , mod E ⇒ Γ Γ ↷ curba Γ
Ψ=ቊ
𝐻𝑧 , mod H 𝑑𝐻𝑧
Ψ = Ψቚ = ቤ =0
Γ 𝑑𝑛 Γ

2 În cazul ghidului cu pereți metalici ideali nr de undă este o mărime relă și poate fi dedusă din relația:

‫׬‬Σ 𝛻Φ 2 𝑑𝑎
𝑘2 = 𝑡
∈ℝ
‫׬‬Σ Φ 2 𝑑𝑎
𝑡 11
 Diana Brînaru
Undele TE și TM în ghidurile metalice tubulare

În consecinţă la un ghid fără pierderi, adică la un ghid cu pereţi metalici perfect conductori şi cu un dielectric ideal, constanta de propagare, 𝛾.

𝜔
𝛾 2 = 𝑘 2 − 𝜔2 𝜀𝜇 nu poate avea decât fie o valoare reală, fie una pur imaginară în funcție de
𝜔𝑐

𝜔𝑐 = o valoare critică
𝑘
𝜔𝑐 = = 𝑐𝑘
𝜀𝜇
𝜔
1 <1
𝜔𝑐 2
𝜔 𝛼 = ℛ𝑒 𝛾 = 𝛾
𝛾2 = 𝑘2 − 𝜔2 𝜀𝜇 = 𝜔𝑐2 𝜀𝜇 2 − 𝜔2 𝜀𝜇 ⇒ 𝛾 = 𝜔𝑐 𝜀𝜇 1 − →
𝜔𝑐 𝛽 = ℑ𝑚 𝛾 = 0
În acest caz în lungul ghidului nu există propagare ci doar o simplă oscilaţie, având o aceeaşi fază în toate punctele şi o amplitudine care descreşte
rapid în lungul ghidului.
𝜔 Există propagare
2 >1
𝜔𝑐 𝜔
𝛼 = ℛ𝑒 𝛾 = 0 0 𝜔𝑐
𝜔 2
𝑐
𝛾 2 = 𝑘 2 − 𝜔2 𝜀𝜇 = 𝜔𝑐2 𝜀𝜇 2 − 𝜔2 𝜀𝜇 ⇒ 𝛾 = 𝑗𝜔 𝜀𝜇 1 − →
𝜔 𝜔𝑐 2
𝛽 = ℑ𝑚 𝛾 = 𝜔 𝜀𝜇 1 −
În această situaţie unda se propagă prin ghid fără nici o atenuare. 𝜔

De aici rezultă concluzia foarte importantă că o undă de tip TM sau TE se poate propaga într-un ghid ideal numai dacă frecvenţa de lucru 𝜔 depăşeşte
o anumită frecvenţă de tăiere 𝜔𝑐 . Din acest punct de vedere se poate spune că ghidul se comportă similar unui filtru trece-sus. 12
Întrebări!
[Link]@[Link]

13
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 9
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU

1
 Diana Brînaru
Undele TE și TM în ghidurile metalice tubulare
Există propagare
Considerând cazul în care ∃ propagare 𝜔𝑐 < 𝜔 se calculează parametrii de propagare: 0 𝜔
𝜔𝑐
𝜔𝑐 2 𝜔𝑐 2 𝛽𝑔 este ct de propagare în ghid pentru undele TE și TM
1 𝛽𝑔 = ℑ𝑚 𝛾 = 𝜔 𝜀𝜇 1 − =𝛽 1−
𝜔 𝜔 𝛽 este ct de propagare pentru unda TEM, 𝛽 = 𝜔 𝜀𝜇
2𝜋 𝑐
2 𝜆= =
𝛽 𝑓
𝜆 - unda TEM
2𝜋 2𝜋 𝜆
𝜆𝑔 = = =
𝛽𝑔 𝜔 2 𝜔 2 𝜆𝑔 - lungimea de undă în ghid pentru undele TE și TM
𝛽 1− 𝑐 1− 𝑐
𝜔 𝜔
3 Lungimile de undă diferite se datorează unor viteze de fază diferite. În ghid aceste viteze au expresia:
𝑓𝜆 𝑐
𝑣𝜑 = 𝑓𝜆𝑔 = = 𝑣𝜑 = 𝑓 𝑓 pentru undele TE și TM ghidul este un mediu dispersiv
𝑔 2 2 𝑔
𝜔𝑐 𝜔𝑐
1− 1− 𝑣𝜑 ቚ > 𝑐 ȁ 𝑇𝐸𝑀 pentru același mediu dielectric
𝜔 𝜔 𝑔 𝑇𝐸,𝑇𝑀

Viteza de fază a unei unde este însă o mărime matematică, abstractă. În mediile dispersive, propagarea energiei semnalelor are loc mai curând cu
4
aşa-numita viteză de grup: −1 −1
−1 −1 2
−1 𝜔𝑐 𝜔𝑐 2 𝜔𝑐 2
𝑑𝛽𝑔 𝑑 𝜔𝑐 2 𝑑 𝜔 𝜔𝑐 2 1 𝜔𝑐 2 𝜔 −2 𝜔 3 (−1) 1−
𝜔
+
𝜔
𝑣𝑔 = = 𝜔 𝜀𝜇 1 − = 1− = 1− + =
𝑔 𝑑𝜔 𝑑𝜔 𝜔 𝑑𝜔 𝑐 𝜔 𝑐 𝜔 𝑐 𝜔𝑐 2 𝜔𝑐 2
2 1− 𝑐 1−
𝜔 𝜔
𝜔𝑐 2 𝑣𝑔 < 𝑐 pentru același mediu dielectric
𝑣𝑔 = 𝑐 1 − 𝑔 2
𝑔 𝜔
 Diana Brînaru
Undele TE și TM în ghidurile metalice tubulare
perete metalic

𝑐
𝑣𝜑
𝑔

perete metalic
5 Componentele transversale ale ghidului:
𝛾
𝑬 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐸𝑧
𝐻𝑧 = 0 𝑘 𝑬𝑇 2
⟼ Se elimină gradientul între cele 2 relații: 𝛻𝑇 𝐸𝑧 = 𝑘
Pentru unda E: −𝑗𝛽𝑔
𝐸𝑧 ≠ 0 𝑗𝜔𝜀
𝑯 𝑇 = − 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐸𝑧
𝑘
𝑗𝜔𝜀 𝑘2 𝜀 1 𝑯𝑇 𝜔𝑐 2
𝑯𝑇 = − 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 = 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 ⇒ 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 = ⇒ 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 = 𝑍𝐸 𝑯 𝑇 ⟼ 𝑍𝐸 = 𝑍𝑑 1−
𝑘 𝜔𝑐 2 𝜇 𝜔𝑐 2 𝜔𝑐 2 𝜔
−𝑗𝜔 𝜀𝜇 1 − 1− 𝑍𝑑 1−
𝜔 𝜔 𝜔
𝑗𝜔𝜇
𝐻𝑧 ≠ 0 𝑬 𝑇 = 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧
Pentru unda H: 𝑘 𝑯𝑇 2
⟼ Se elimină gradientul între cele 2 relații: 𝛻𝑇 𝐻𝑧 = 𝑘
𝐸𝑧 = 0 𝛾 −𝑗𝛽𝑔
𝑯 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐻𝑧
𝑘
𝑗𝜔𝜇 𝑘2 𝜇 1 −𝑍𝑑 𝑍𝑑
𝑬𝑇 = 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝑯 𝑇 = − 𝑒ഥ𝑧 × 𝑯 𝑇 = 𝑒ഥ𝑧 × 𝑯 𝑇 ⟼ 𝑍𝐻 =
𝑘 𝜔𝑐 2 𝜀 𝜔𝑐 2 𝜔𝑐 2
𝜔 2
−𝑗𝜔 𝜀𝜇 1 −
𝜔
1−
𝜔
1−
𝜔 1− 𝑐
𝜔
3
𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 = −𝑍𝐻 𝑒ഥ𝑧 × 𝑒ഥ𝑧 × 𝑯 𝑇 = −𝑍𝐻 𝑒ഥ𝑧 𝑯 𝑇 𝑒ഥ𝑧 − 𝑒ഥ𝑧 𝑒ഥ𝑧 𝑯 𝑇 = 𝑍𝐻 𝑯 𝑇 ⇒ 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 = 𝑍𝐻 𝑯 𝑇
 Diana Brînaru
Undele TE și TM în ghidurile metalice tubulare

Obs:
𝑬𝑇 ⊥ 𝑯𝑇
1. Pentru unda E: ⇒ 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 = 𝑍𝐸 𝑯 𝑇 ⇒ቊ ⇒𝑬⊥𝑯
𝑒ഥ𝑧 𝐸𝑧 ⊥ 𝑯 𝑇
2. Pentru unda H: ⇒ 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 = 𝑍𝐻 𝑯 𝑇 𝑯𝑇 ⊥ 𝑬𝑇
⇒ቊ ⇒𝑯⊥𝑬
𝑒ഥ𝑧 𝐸𝑧 ⊥ 𝑯 𝑇

3. La undele TM sau TE raportul componentelor transversale ale câmpului electric şi magnetic este deci tot o constantă numită impedanţă de undă,
ca şi la unda TEM, dar formula depinde de tipul undei.
𝜋
4. În ghidurile uniforme fără pierderi componentele transversale ale câmpului electric şi magnetic sunt în fază între ele, dar sunt defazate cu faţă
2
de componenta longitudinală de referinţă, 𝐸𝑧 și 𝐻𝑧 .

Ghidul dreptunghiular
𝑦
În cazul ghidului dreptunghiular, sistemul de coordonate cel mai convenabil pentru studiu este un sistem cartezian.
𝑏 Componenta longitudinală a câmpului satisface ecuaţia membranei: ∆ 𝑇 Φ + 𝑘 2 Φ = 0
+ condițiille pe frontieră
0 𝑎
𝑥
Φ = Φ 𝑥, 𝑦
𝜕2Φ 𝜕2Φ 2 Φ = 0 ⟼ metoda separării variabilelor: Φ 𝑥, 𝑦 = 𝑋 𝑥 𝑌 𝑦
+ + 𝑘 4
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦 2
 Diana Brînaru

Ghidul dreptunghiular

𝑑2𝑋 𝑑2𝑌 2 1
𝑌 2 + 𝑋 2 + 𝑘 𝑋𝑌 = 0 ȁ ∙
𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑋𝑌
1 𝑑2 𝑋 1 𝑑2𝑌 2 =0
+ + 𝑘
𝑋 𝑑𝑥 2 𝑌 𝑑𝑦 2
Sumă ct dacă fiecare termen este ct.
1 𝑑2𝑋
+ 𝑘 2 =0
𝑥
𝑑2 𝑋 2𝑋 = 0
𝑋 𝑑𝑥 2 2
+ 𝑘𝑥
2 ⟼ 𝑘𝑥
2 + 𝑘2 = 𝑘2
𝑦 ⟼ 𝑑𝑥
1𝑑 𝑌
+ 𝑘𝑦
2 =0 1 𝑑2𝑌 2𝑌 = 0
𝑌 𝑑𝑦 2 + 𝑘 𝑦
𝑌 𝑑𝑦 2

Soluțiile sunt de forma: 𝑋 𝑥 = 𝐴 cos 𝑥𝑘𝑥 + 𝐵 sin 𝑥𝑘𝑥

𝑌 𝑦 = 𝐶 cos 𝑦𝑘𝑦 + 𝐷 sin 𝑦𝑘𝑦

La unda E condițiile pe frontieră sunt: 𝐸𝑧 ቚ = 0

Γ ⟼ Φቚ𝑥=0,𝑎; ∀𝑦 = 0
𝑦=0,𝑏; ∀𝑥
Γ este un contur închis în interiorul ghidului dreptunghiular, pe secțiunea transversală.
𝐴=0
𝑋ቚ =0 ⟼ 𝑋 𝑥 ቚ = 𝐴 cos 𝑥𝑘𝑥 + 𝐵 sin 𝑥𝑘𝑥 ቚ =0 ⟼ቊ
sin 𝑎𝑘𝑥 = 0 ⟼ 𝑎𝑘𝑥 = 𝑚𝜋, 𝑚 ∈ ℤ
𝑥=0,𝑎; ∀𝑦 𝑥=0,𝑎; ∀𝑦 𝑥=0,𝑎; ∀𝑦 5
 Diana Brînaru

Ghidul dreptunghiular

𝐶=0
𝑌ቚ =0 ⟼ 𝑌 𝑦 ቚ = 𝐶 cos 𝑦𝑘𝑦 + 𝐷 sin 𝑦𝑘𝑦 ቚ ⟼ ቊsin 𝑏𝑘 = 0
⟼ 𝑏𝑘𝑦 = 𝑛𝜋, 𝑛 ∈ ℤ
𝑦=0,𝑏; ∀𝑥 𝑦=0,𝑏; ∀𝑥 𝑦=0,𝑏; ∀𝑥 𝑦

𝑚𝜋 𝑛𝜋
𝐸𝑧 = 𝐸0 sin 𝑥𝑘𝑥 sin 𝑦𝑘𝑦 = 𝐸0 sin 𝑥 sin 𝑦
𝑎 𝑏
Forma generală a soluţiei pentru 𝐸𝑧 este o sumă de termeni de forma relației de mai sus pentru toate perechile posibile de valori ale numerelor întregi
m şi n, cu amplitudine E0mn .

𝑚𝜋 𝑛𝜋
𝐸𝑧 = ෍ ෍ 𝐸0 𝑚,𝑛 sin 𝑥 sin 𝑦
𝑎 𝑏
𝑚 𝑛
Datorită liniarităţii problemei, fiecare termen component al soluţiei generale de mai sus - definit de o anumită pereche de numere întregi m şi n - poate
fi considerat şi studiat separat, el reprezentând o soluţie particulară mai simplă.
2 2
𝑘𝑥2 + 𝑘𝑦2 = 𝑘 2 𝑐 𝑚 𝑛
⟼ 𝑓𝑐 𝑚,𝑛 = +
𝜔𝑐 = 𝑐𝑘 2 𝑎 𝑏 𝜕𝐻𝑧
ቤ =0
𝜕𝑥 𝑥=0,𝑎; ∀𝑦
La unda H condițiile pe frontieră sunt: 𝜕𝐻𝑧 ⟼
ቤ =0 𝜕𝐻𝑧
𝜕𝑛 Γ
ቤ =0
Γ este un contur închis în interiorul ghidului dreptunghiular, pe secțiunea transversală. 𝜕𝑦 𝑦=0,𝑏; ∀𝑥
𝜕𝐻𝑧
ቤ = 0 ⟼ 𝑑𝑋 𝑥 ቤ =
𝑑
𝐴 cos 𝑥𝑘𝑥 + 𝐵 sin 𝑥𝑘𝑥 ቤ = −𝐴𝑘𝑥 sin 𝑥𝑘𝑥 + 𝐵𝑘𝑥 cos 𝑥𝑘𝑥 ቚ =0
𝜕𝑥 𝑥=0,𝑎; ∀𝑦 𝑑𝑥 𝑥=0,𝑎; ∀𝑦 𝑑𝑥 𝑥=0,𝑎; ∀𝑦
𝑥=0,𝑎; ∀𝑦 6
 Diana Brînaru

Ghidul dreptunghiular

𝐵𝑘𝑥 = 0 𝐵=0
⟼ቊ ⟼ቊ
sin 𝑎𝑘𝑥 = 0 sin 𝑎𝑘𝑥 = 0 ⟼ 𝑎𝑘𝑥 = 𝑚𝜋, 𝑚 ∈ ℤ

𝜕𝐻𝑧
ቤ = 0 ⟼ 𝑑𝑌 𝑦 ቤ =
𝑑
𝐶 cos 𝑦𝑘𝑦 + 𝐷 sin 𝑦𝑘𝑦 ቤ = −𝐶𝑘𝑦 sin 𝑦𝑘𝑦 + 𝐷𝑘𝑦 cos 𝑦𝑘𝑦 ቚ =0
𝜕𝑦 𝑦=0,𝑏; ∀𝑥 𝑑𝑦 𝑦=0,𝑏; ∀𝑥 𝑑𝑦 𝑦=0,𝑏; ∀𝑥
𝑦=0,𝑏; ∀𝑥

𝐷𝑘𝑦 = 0 𝐷=0
⟼൝ ⟼ ቊsin 𝑏𝑘 = 0
sin 𝑏𝑘𝑦 =0 𝑦 ⟼ 𝑏𝑘𝑦 = 𝑛𝜋, 𝑛 ∈ ℤ

𝑚𝜋 𝑛𝜋 𝑚𝜋 𝑛𝜋
Soluția generală: 𝐻𝑧 = 𝐻0 co𝑠 𝑥𝑘𝑥 cos 𝑦𝑘𝑦 = 𝐻0 cos 𝑥 cos 𝑦 sau 𝐻𝑧 = ෍ ෍ 𝐻0 𝑚,𝑛 cos
𝑎
𝑥 cos
𝑏
𝑦
𝑎 𝑏 𝑚 𝑛

Frecvența critică pentru modul Hmn

𝑐 𝑚 2 𝑛 2
𝑓𝑐 𝑚,𝑛 = +
2 𝑎 𝑏

Modurile cu acceași frecvență de tăiere se propagă cu acceași viteză și sunt numite degenerate.
Deoarece propagarea unui mod într-un ghid este condiţionată de cerinţa ca frecvenţa de lucru să fie mai mare decât frecvenţa de tăiere a modului
respectiv, la o frecvenţă de lucru dată prin ghid se pot propaga numai un număr finit de moduri şi anume cele care au o frecvenţă de tăiere mai mică
decât frecvenţa generatorului. 7
 Diana Brînaru

Ghidul dreptunghiular

Dintre toate modurile posibile de propagare, în practică sunt deci importante numai cele care au frecvenţe de tăiere suficient de joase pentru a se
putea propaga. Dintre toate modurile de propagare posibile, cel mai important este modul care are cea mai joasă frecvenţă de tăiere. Într-un ghid dat
modul de propagare care are cea mai joasă frecvenţă de tăiere se numeşte mod dominant (sau mod fundamental), iar toate celelalte moduri sunt
numite moduri superioare.
Dacă frecvenţa generatorului este situată între frecvenţa de tăiere a modului dominant şi frecvenţa de tăiere a primului mod superior, prin ghid se
poate propaga numai modul dominant. Aceasta este, de fapt, situaţia normală, situaţia dorită în majoritatea aplicaţiilor, deoarece prezenţa simultană
a două sau mai multe moduri care se propagă cu viteze diferite ar produce fenomenul de dispersie de mod, fenomen care reduce drastic
performanţele ghidului ca mediu de transmisiune. 𝑚𝜋 𝑛𝜋
𝐻𝑧 = 𝐻0 cos 𝑥 cos 𝑦
Bandă unimodală 𝑎 𝑏
𝛾 𝑗𝛽𝑔 𝜕𝐻𝑧 𝜕𝐻𝑧
𝑯 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐻𝑧 = − 2 𝑒𝑥 + 𝑒𝑦
0 𝜔 𝑘 𝑘 𝜕𝑥 𝜕𝑦
𝑗𝛽𝑔 𝜕𝐻𝑧 𝑗𝛽𝑔 𝑚𝜋 𝑚𝜋 𝑛𝜋
𝐻𝑥 = − 2 = 2 𝐻0 sin 𝑥 cos 𝑦
𝜔𝑐,𝑚𝑖𝑛 𝜔𝑐,𝑠𝑢𝑝 𝑘 𝜕𝑥 𝑘 𝑎 𝑎 𝑏
𝑗𝛽𝑔 𝜕𝐻𝑧 𝑗𝛽𝑔 𝑛𝜋 𝑚𝜋 𝑛𝜋
𝐻𝑦 = − 2 = 2 𝐻0 cos 𝑥 sin 𝑦
𝑘 𝜕𝑦 𝑘 𝑏 𝑎 𝑏
𝑗𝜔𝜇
Pentru componentele transversale de tip electric se poate utiliza relația: 𝑬 𝑇 = 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧
𝑘
𝐸𝑥 𝐸𝑦 𝐸𝑥 = 𝑍𝐻 𝐻𝑦
sau, mult mai simplu, se poate utiliza impedanța de undă a modului H sau TE: 𝑍𝐻 = =− ⇒൝
𝐸𝑦 = −𝑍𝐻 𝐻𝑥
𝐻𝑦 𝐻𝑥
Evident 𝐸𝑧 = 0
8
 Diana Brînaru

Ghidul dreptunghiular

Pentru a determina modul dominant se caută combinația min de întregi pozitivi 𝑚, 𝑛 pt care frecvența de tăiere este minimă între toate modurile
care se propagă pe un ghid cu o anumită geometrie: Bandă unimodală=?
𝑦
0 𝜔
𝑏 Pp 𝑎 ≥ 𝑏.
Dacă 𝑚, 𝑛 = 0 toate componentele câmpului sunt nule.
Dacă 𝑚 sau 𝑛 = 0 componentele nu sunt identic nule. 𝜔𝑐,𝑚𝑖𝑛 𝜔𝑐,𝑠𝑢𝑝
0 𝑎
𝑥
Bandă unimodală 𝑓𝑐 01
2 2 2 2
𝑚=1 𝑐 𝑚 𝑛 𝑐 1 0 𝑐
𝑓𝑐 10 = + = + =
𝑛=0 2 𝑎 𝑏 2 𝑎 𝑏 2𝑎 Dacă 𝑎 > 2𝑏: 𝑓𝑐 20 < 𝑓𝑐 01 0 𝑓
2 2 𝑓𝑐
𝑚=0 𝑐 0 1 𝑐 𝑓𝑐
10 20
𝑓𝑐 01 = + =
𝑛=1 2 𝑎 𝑏 2𝑏 Bandă unimodală
𝑓𝑐 20
2 2 Dacă 𝑎 < 2𝑏: 𝑓𝑐 01 < 𝑓𝑐 20
𝑚=2 𝑐 2 0 𝑐 0 𝑓
𝑓𝑐 20 = + =
𝑛=0 2 𝑎 𝑏 𝑎
𝑓𝑐 10 𝑓𝑐 01
Deci modul dominant sau fundamental în ghidul metalic dreptunghiular este TE10.
Dacă 𝑎 = 2𝑏: 𝑓𝑐 01 = 𝑓𝑐 20 → bandă maximă, puteri transmisibile cât mai mari.
Ghidul drept este utilizat în special la frecv între 1, 100 𝐺𝐻𝑧.
𝑓 < 1𝐺𝐻𝑧 dimensiuni prohibitive. 9
𝑓 > 100𝐺𝐻𝑧 ∃ alte ghiduri cu performanțe mai bune.
 Diana Brînaru

Ghidul dreptunghiular
Modul dominant - TE10
𝜋
𝐻𝑧 = 𝐻0 cos 𝑥
𝑎
𝑗𝛽𝑔 𝜋 𝜋
𝐻𝑥 = 2 𝐻0 sin 𝑥
𝑘 𝑎 𝑎
𝐻𝑦 = 0
𝐸𝑧 = 0
𝐸𝑥 = 0
𝐸𝑦 = −𝑍𝐻10 𝐻𝑥
2𝜋 TE10
𝜋 2𝜋 2𝜋 𝛽𝑔 𝜆𝑔 𝜆𝑐
Nr de undă critic: 𝑘10 = = = ⇒ = =
𝑎 2𝑎 𝜆𝑐 𝑘 2𝜋 𝜆𝑔
𝜆𝑐
𝜆 Liniile câmpului electric şi
𝜆𝑔 = magnetic, pentru modul
𝜔𝑐10 2 dominant TE1,0 în ghidul TE20
1− dreptunghiular.
𝜔

𝑗𝛽𝑔 𝜋 𝜋
⇒ 𝐸𝑦 = −𝑍𝐻10 𝐻𝑥 = −𝑍𝐻10 2 𝐻0 sin 𝑥 = 𝜋
𝑘 𝑎 𝑎 𝐻𝑧 = 𝐻0 cos 𝑥
𝑎
𝑍𝑑 1 𝜋 𝜆𝑐 𝜋 𝜆𝑐 𝜋 𝜆𝑐 𝜋
= −𝑗 𝐻0 sin 𝑥 = −𝑗 𝑍𝑑 𝐻0 sin 𝑥 𝐻𝑥 = 𝑗 𝐻0 sin 𝑥 TE30
⇒ 𝜆𝑔 𝑎
𝜔𝑐 2 𝑘 𝑎 𝜆𝑔 𝑎 𝜆 𝑎
1− 𝜆𝑐 𝜋
𝜔 𝐸𝑦 = −𝑗 𝑍𝑑 𝐻0 sin 𝑥 10
𝜆 𝑎
 Diana Brînaru

Puterea în ghiduri

Puterea activă, adică media în timp a puterii instantanee, poate fi calculată cu ajutorul teoremei lui Poynting. Conform acestei teoreme, puterea
activă care traversează o suprafaţă închisă Σ are, în cazul semnalelor armonice în timp, expresia:
1 Σ
𝑃 = ℛℯ ර 𝑬 × 𝑯∗ 𝑑𝒂
2
Σ Σ𝑇
𝑬 × 𝑯∗ = 𝑺 s.n. vector Poynting
Generator
Câmpul elmg este nenul doar pe Σ 𝑇 în secțiunea transversală a ghidului care conectează
generatorul la sistem.

1 ∗
1
∗
𝑃 = ℛℯ ර 𝑬 𝑇 + 𝑒ഥ𝑧 𝐸𝑧 × 𝑯 𝑇 + 𝑒ഥ𝑧 𝐻𝑧 𝑒ഥ𝑧 𝑑𝑎 = ℛℯ න 𝑬 𝑇 × 𝑯∗𝑇 𝑒ഥ𝑧 + 𝑒ഥ𝑧 𝐸𝑧 × 𝑯∗𝑇 𝑒ഥ𝑧 + 𝑬 𝑇 × 𝑒ഥ𝑧 𝐻𝑧∗ 𝑒ഥ𝑧 + 𝑒ഥ𝑧 𝐸𝑧 × 𝑒ഥ𝑧 𝐻𝑧∗ 𝑒ഥ𝑧 𝑑𝑎
2 2
Σ Σ𝑇
1
= ℛℯ න 𝑬 𝑇 × 𝑯∗𝑇 𝑑𝒂
2
Σ𝑇
Deci în expresia puterii nu intervin decât componentele transversale. Folosind imp de undă → dependență doar de o singură componentă transversală.
𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 = 𝑍𝑯 𝑇 sau 𝑬𝑇 = 𝑍 𝑯𝑇
1 1 1 1
𝑃 = ℛℯ න 𝑬 𝑇 × 𝑒ഥ𝑧 × 𝑬 𝑇 ∗ 𝑑𝒂 = ℛℯ න 𝑬 𝑇 𝑬∗𝑇 𝑒ഥ𝑧 − 𝑬 𝑇 𝑒ഥ𝑧 𝑬∗𝑇 𝑑𝒂 = ℛℯ න 𝑬 𝑇 2 𝑑𝒂
2 𝑍 2𝑍 2𝑍
Σ𝑇 Σ𝑇 Σ𝑇

1 2 𝑑𝒂
𝑍 2 𝑑𝒂
1
𝑃= ℛℯ න 𝑬𝑇 𝑃 = ℛℯ න 𝑯𝑇 𝑃 = ℛℯ න 𝑬 𝑇 𝑯 𝑇 𝑑𝒂 11
2𝑍 2 2
Σ𝑇 Σ𝑇 Σ𝑇
 Diana Brînaru

Puterea în ghiduri
Puterea maximă transmisibilă
Puterea care poate fi transmisă printr-un ghid este întotdeauna limitată de apariţia fenomenului de străpungere electrică a dielectricului sau de
încălzirea exagerată a ghidului. Problema încălzirii ghidului – specifică unor ghiduri reale, cu pierderi – nu va fi abordată aici.
Străpungerea dielectricului apare atunci când intensitatea câmpului electric atinge o valoare critică, specifică fiecărui material dielectric, valoare
numită câmp electric de străpungere, Estr. La atingerea acestei valori limită a câmpului electric se produce o schimbare drastică a proprietăţilor
mediului, acesta încetând de a mai fi un dielectric. Puterea maximă transmisibilă printr-un ghid este puterea la care undeva în interiorul ghidului,
acolo unde câmpul electric este maxim, câmpul atinge valoarea de străpungere Estr a dielectricului respectiv.
Pentru un mod de propagare precizat, punând în evidenţă valoarea maximă a câmpului electric din interiorul ghidului şi ţinând seama că această
valoare maximă nu poate depăşi câmpul de străpungere, rezultă o putere maximă transmisibilă având expresia valabilă la ghidurile terminate
adaptat:
𝐸𝑚𝑎𝑥 2 𝐸𝑇 2
𝑃𝑚𝑎𝑥 = න 2
𝑑𝑎
2𝑍 Σ𝑇 𝐸𝑚𝑎𝑥
𝐸𝑚𝑎𝑥 2
Pentru modul TE10 s-a demonstrat la seminar: 𝑃𝑚𝑎𝑥 = 4𝑍 𝑎𝑏
𝐻10
Atunci când ghidul nu este terminat adaptat, puterea care poate fi transmisă sarcinii este mai mică deoarece unda inversă preia o parte din puterea
adusă de unda directă; în plus, prezenţa undei reflectate conduce la apariţia unor valori crescute ale câmpului electric total în punctele de maxim ale
distribuţiei longitudinale, unde amplitudinea oscilaţiilor este dată de suma amplitudinilor undelor directă şi reflectată.
𝑃 = 𝑃𝑑 − 𝑃𝑟 𝑃𝑚𝑎𝑥,𝑎𝑑 (seminar)
𝑃𝑚𝑎𝑥 =
𝜎
În practică, puterea maximă transmisibilă este întotdeauna mai mică decât aceste valori teoretice, deoarece pereţii ghidurilor reale au tot felul de
neregularităţi, eventual microscopice, iar neregularităţile – în special muchiile şi vârfurile ascuţite – produc apariţia unor concentrări locale ale câmpului
electric, provocând astfel apariţia străpungerii la nivele mai mici ale puterii transmise → corecție prin adăugarea unor coeficienţi subunitari, a căror
valoare depinde de calitatea prelucrării suprafeţelor pereţilor ghidului. 12
Întrebări!
[Link]@[Link]

13
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 10
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU

1
 Diana Brînaru

Propagarea în mediile cu pierderi mici ∆𝑧

Propagarea undelor prin ghidurile neideale poate fi abordată cu ajutorul unor metode
aproximative. Astfel de metode sunt cele de tip perturbaţie, în care se acceptă ideea că
la un ghid cu pierderi mici structurile câmpului şi valorile frecvenţelor de tăiere ale
diferitelor moduri nu diferă prea mult de cele ale ghidului ideal.
Determinarea ct de atenuare se pornește de la bilanțul puterilor
• puterea undei directe 𝑃~𝑒 −2𝛼𝑧 𝑧 𝑧 + ∆𝑧
• Puterea pierdută pe unitatea de lungime a ghidului: 𝑃𝐿

𝑃 𝑧 + ∆𝑧 = 𝑃 𝑧 − 𝑃𝐿 ∆𝑧

𝜕𝑃 𝜕𝑃
𝑃 𝑧 + ∆𝑧 + ⋯ = 𝑃 𝑧 − 𝑃𝐿 ∆𝑧 ⇒ = −𝑃𝐿
𝜕𝑧 𝜕𝑧 𝜕𝑃 𝑃𝐿
⇒ = 𝑃0 −2𝛼 𝑒 −2𝛼𝑧 = −𝑃𝐿 ⇒ 2𝛼𝑃0 𝑒 −2𝛼𝑧 = 𝑃𝐿 ⇒ 2𝛼𝑃 𝑧 = 𝑃𝐿 ⇒ 𝛼 =
𝑃 𝑧 = 𝑃0 𝑒 −2𝛼𝑧 𝜕𝑧 2𝑃 𝑧

Cum însă într-un ghid cu pierderi mici structura câmpului nu diferă prea mult de structura câmpului din ghidul ideal, puterile din relaţia ct de
atenuare pot fi calculate folosind chiar expresiile câmpului de la ghidul ideal. În felul acesta se obţine o valoare aproximativă pentru constanta de
atenuare, fără a rezolva problema determinării câmpului în ghidul cu pierderi.
Puterea pierdută pe unitatea de lungime, PL, poate fi întotdeauna pusă sub forma unei sume de doi termeni, unul referitor la pierderile în pereţii
metalici imperfect conductori, celălalt referitor la pierderile localizate în dielectricul imperfect.
2
 Diana Brînaru

Propagarea în mediile cu pierderi mici

𝛼 = 𝛼𝑑 + 𝛼𝑚
𝑃𝐿𝑑
𝛼𝑑 = 𝑃𝐿𝑑 - puterea pierdută pe unitatea de lungime a ghidului sub formă de căldură disipată în dielectricul neideal, ea poate fi determinată
2𝑃 𝑧 𝜎𝑑 𝑬 2
prin integrarea densităţii de putere Joule, - pe volumul corespunzător unităţii de lungime a ghidului.
2
𝑃𝐿𝑚
𝛼𝑚 = 𝑃𝐿𝑚 - este asociată cu disipaţia de căldură în pereţii metalici imperfect conductori. Nu poate fi calculat la fel ca în dielectric - câmpul
2𝑃 𝑧 din pereţii ghidului cu pierderi nu este cunoscut şi nici nu poate fi aproximat cu cel de la ghidul ideal, acesta fiind nul în pereţi.

Puterea disipată în pereţi poate fi însă calculată prin intermediul puterii care pătrunde în pereţi venind din interior, deci al puterii care traversează
suprafaţa laterală a ghidului.
1
𝑃𝐿𝑚 = ℛ𝑒 න 𝑬 × 𝑯∗ 𝑑𝒂 - puterea activă calculată cu ajutorul vectorului Poynting
2 Σ𝐿

1 ∗
1 2
𝑅𝑚
𝑃𝐿𝑚 = ℛ𝑒 න 𝑬𝒕 × 𝑯𝒕 𝑑𝒂 = ℛ𝑒 න 𝑍𝑚 𝐻𝑡 𝑑𝒂 = ℛ𝑒 න 𝐻𝑡 2 𝑑𝒂
2 Σ𝐿 2 Σ𝐿 2 Σ𝐿
Pătrunderea
𝑅𝑚
= ර 𝐻𝑡 2 𝑑𝑙 câmpului în
pereții
2 Γ metalici
Γ este conturul care separă, în secţiunea transversală, interiorul
ghidului de pereţii lui metalici 𝑅𝑚 2
Σ 𝑇 aria secţiunii transversale 𝑃𝐿𝑚 1 2 ‫ׯ‬Γ 𝐻𝑡 𝑑𝑙 𝑅𝑚 ‫ׯ‬Γ 𝐻𝑡 2 𝑑𝑙
𝛼𝑚 = = =
𝑅𝑚 este rezistenţa de undă în pereţi, adică partea reală a 2𝑃 𝑧 2 𝑍 2 𝑑𝒂 2𝑍 ‫ 𝐻 ׬‬2 𝑑𝒂
‫׬‬ 𝐻 Σ𝑇 𝑇
impedanţei de undă 2 Σ𝑇 𝑇
𝑍
Dar 𝑃 = න 𝐻𝑇 2 𝑑𝒂 3
2 Σ𝑇
 Diana Brînaru

Propagarea în mediile cu pierderi mici

Pentru dielectric se determină constanta de atenuare înlocuind permitivitatea electrică 𝜀 corespunzătoare dielectricului ideal este înlocuită prin
permitivitatea electrică complexă 𝜀𝑐 .
Operația este valabilă numai dacă 𝑘 ∈ ℝ, deci numai atunci când pereţii ghidului sunt perfect conductori ⇒ poate fi rezolvată doar problema
determinării constantei de atenuare 𝛼𝑑 a unui ghid care are pereţi perfect conductori, dar un dielectric imperfect.

𝛼 = ℛℯ 𝛾

𝛾 2 = 𝑘 2 − 𝜔2 𝜀𝜇
𝜎 𝜎
𝜀 → 𝜀𝑐 = 𝜀 + =𝜀 1+
𝑗𝜔 𝑗𝜔𝜀

𝜎 𝜎 𝜔𝑐 2 𝜔𝑐 2 𝜎
𝛾= 𝜔𝑐2 𝜀𝜇 − 𝜔 2 𝜀𝜇 → 2 2
𝜔𝑐 𝜀𝜇 − 𝜔 𝜀𝜇 1 + = 𝑗𝜔 𝜀𝜇 1 + − = 𝑗𝜔 𝜀𝜇 1 − 1+ 2 =
𝑗𝜔𝜀 𝑗𝜔𝜀 𝜔 𝜔 𝜔𝑐
𝑗𝜔𝜀 1 −
𝜔
𝜔𝑐 2 𝜎
= 𝑗𝜔 𝜀𝜇 1 − 1+ 2
𝜔 𝜔
2𝑗𝜔𝜀 1 − 𝑐
𝜔
𝜀𝜇
2 𝜎
𝜎 𝜀𝜇 𝜔𝑐 1 𝜀2 𝜎𝑍𝑑
𝛼 = ℛℯ 𝛾 = 1− 2 = =
2𝜀 𝜔 𝜔 𝜔 2 𝜔 2
1− 𝑐 2 1− 𝑐 2 1− 𝑐
𝜔 𝜔 𝜔

4
 Diana Brînaru
𝑦
Propagarea în mediile cu pierderi mici
𝑏 Γ
𝜋
𝐻𝑧 = 𝐻0 cos 𝑥 Σ𝑇
𝑎
𝜆𝑐 𝜋 0 𝑎 𝑥
H10 𝐻𝑥 = 𝑗𝐻0 sin 𝑥
𝜆𝑔 𝑎
𝜆𝑐 𝜋 𝛼 = 𝛼𝑑 + 𝛼𝑚
𝐸𝑦 = −𝑗𝑍𝑑 𝐻0 sin 𝑥 𝜎𝑑 𝑍𝑑
𝜆 𝑎 𝛼𝑑 =
𝜔 2
𝑐 𝑚 2 𝑛 2 𝑐 𝑐 2 1− 𝑐 Poate fi remarcată existenţa unei frecvenţe optime,
𝑓𝑐𝑚𝑛 = + = = 𝜔 corespunzând unui minim al constantei de atenuare, dar
2 𝑎 𝑏 2𝑎 𝜆𝑐
această frecvenţă optimă nu este utilizabilă practic, ea fiind
𝑅𝑚 ‫ׯ‬Γ 𝐻𝑡 2 𝑑𝑙 situată dincolo de limita superioară a benzii de lucru a
𝛼𝑚 = ghidului dreptunghiular.
2𝑍 ‫ 𝐻 ׬‬2 𝑑𝑎
Σ 𝑇 𝑇 2
 c  2b
b a
1   
 H T da   H x da   dy  H x dx 
2 2 2
 g  a
T T
 m H 
Rm 1
  
Z u  H
0 0
2
b  c 
10
2 2
 c  a
2  2  c  ab 10
 
 b  H0
 sin  a x  dx  H 0   g 
2
 g 
 g   2  
  0  
1 𝜆
  a  2c   𝜆𝑔 =
a b
 1    b 𝑅𝑚 =
 H t dl  2 H x dx  2
2 2 2 2 2
 Hz H z x 0 dy  2 H0 𝜎𝑚 𝛿𝑚 2
0
y 0
0  2  2g  
  1−
𝑓𝑐10
2 𝑓
𝛿𝑚 =
𝜔𝜇𝜎𝑚 5
 Diana Brînaru

Ghidurile planare

= ghidurile la care una din dimensiunile transversale este foarte mică în raport cu lungimea de undă

Ele sunt utilizate mai ales la realizarea unor sisteme sau subsisteme pentru frecvenţele foarte înalte, cum ar fi cele cunoscute sub denumirile
MIC (Microwave Integrated Circuits) sau MMIC (Monolithic Microwave Integrated Circuits).

Modurile de
propagare:
• TEM
• cuasi TEM
Stripline Microstrip Ghidul coplanar cu plan de masă Ghidul coplanar
• TE sau TM
• EH sau HE

Stripline suspendat
Linia fantă
Cu cât frecvența crește cu atât componentele longitudinale devin mai importante față de componentele transversale!

6
 Diana Brînaru

Linia microstrip

Linia microstrip este o linie deschisă, asimetrică, realizată pe un substrat de dielectric care are dedesubt un plan de masă.
Fiind compusă din două conductoare, linia microstrip permite existenţa unor structuri statice ale câmpului, structuri specifice şi modului de propagare
TEM. Câmpul undelor se propagă însă atât prin dielectric cât şi, într-o măsură mai mică, prin aerul învecinat, astfel încât modul de propagare nu poate fi
TEM.
Deoarece propagarea este posibilă la orice frecvenţă (𝑓𝑐 = 0) iar structura undei se deosebeşte foarte puţin de o structură TEM, structura respectivă
este numită undă cuasi-TEM. Modul dominant de pe linia microstrip însă îşi pierde caracterul de undă cuasi-TEM la frecvenţe foarte înalte, situaţie în
care analiza propagării pe linia microstrip devine o problemă foarte complexă, apărând fenomene cum ar fi dispersia, variaţia impedanţei
caracteristice cu frecvenţa etc. 𝑦 Γ
𝑯 𝑤

𝜀𝑟 𝑬 ℎ
Analiza neglijându-se complet efectele de margine din structura câmpului. În acest caz câmpul de analizat,
rămas în domeniul situat sub fâşia metalică, este omogen: 𝑥

𝑯 = 𝐻0 𝑒𝑥
𝑬 = 𝐸0 𝑒𝑦

iar în restul spaţiului câmpul este nul. Cu această aproximaţie, tensiunea şi curentul – calculate ca integrale de linie ale câmpurilor – devin:
𝐵 𝐶 𝐵
𝑈 = න 𝑬𝑑𝑙 = න 𝑬𝑑𝑙 + න 𝑬𝑑𝑙 = 𝐸0 ℎ + 0 În cadrul aproximației admise se definește impedanța caracteristică:
𝐴 𝐴 𝐶
𝑈 𝐸0 ℎ 𝐸0 ℎ ℎ
𝑍𝐶 = = = = 𝑍𝑑
𝐼 𝐻0 𝑤 𝐻0 𝑤 𝑤
𝐼 = ර 𝑯𝑑𝑙 = 𝐻0 𝑤
Γ Impedanţa caracteristică a liniei microstrip este deci cu atât mai mare cu cât
linia este mai îngustă. 7
Γ = conturul care înconjoară unul din conductori
 Diana Brînaru

Linia microstrip

În realitate efectul de margine – care în cele de mai sus a fost complet neglijat – poate avea o pondere mai
mare sau mai mică în analiza problemei, în funcţie de lăţimea w a liniei. Într-adevăr o analiză mai
riguroasă, coroborată cu rezultatele experimentale, arată că eroarea formulei impedanței caracteristice
rămâne în limite rezonabile pentru liniile foarte late, însă la liniile cu lăţime medie sau mică eroarea poate
atinge 30 ÷ 50 % sau chiar mai mult, deci formula nu poate fi utilizată la calculul practic al liniilor
microstrip.

Impedanţa caracteristică a liniei microstrip poate fi eventual obţinută şi pe o altă cale, pornindu-se de la
parametrii lineici. Impedanţa caracteristică a unei linii fără pierderi depinde de capacitatea lineică a liniei, CL

𝐿𝐿
𝑍𝐶 = 1 1
𝐶𝐿 𝑍𝐶 𝑣𝜑 = ⇒ 𝑍𝐶 =
1 𝐶𝐿 𝑣𝜑 𝐶𝐿
𝑣𝜑 = 𝜇
𝐿𝐿 𝐶𝐿 ℎ ℎ ℎ𝑍𝑑 ℎ
𝜀
⇒ 𝑍𝐶 = = = =
𝜀𝑆 𝜀 ∙ 1 ∙ 𝑤 𝑐∙𝜀∙𝑤 1 𝑤 𝑤
Formula unui condensator plan: 𝐶𝐿 = 𝜀∙𝑤
= 𝜀𝜇
𝑑 ℎ
Precizia rezultatului poate fi îmbunătăţită prin includerea capacităţilor corespunzătoare efectelor de margine, calculate prin metodele electrostaticii,
în capacitatea 𝐶𝐿 . → 𝐶𝐿′ = 𝐶𝐿 + ∆𝐶𝐿 ⇒ 𝑍𝐶′ = !, ∆𝐶𝐿 = corespunde efectelor de margine.
Rezultatul obţinut în urma corecţiei este mai aproape de realitate dar el continuă să fie doar aproximativ, deoarece nici viteza de fază vf pe linia
microstrip nu este egală cu viteza luminii în dielectric, ea având o valoare necunoscută, undeva între viteza luminii în dielectric şi viteza luminii în aerul
8
învecinat. ⇒ formulele folosite sunt parțial empirice ⇒ folosire programelor de calcul.
Linia microstrip
Constanta de atenuare:
𝛼 = 𝛼𝑑 + 𝛼𝑚 + 𝛼𝑟𝑎𝑑
𝑅𝑚
𝛼𝑚 =
ℎ𝑍𝑑

𝜎𝑑 𝑍𝑑
𝛼𝑑 =
2
𝛼𝑟𝑎𝑑 ~𝜔2

Calculul pierderilor de radiaţie este complicat deoarece acestea nu depind numai de geometria secţiunii transversale a liniei, ci şi de lungimea şi de
forma ei (dreaptă sau curbată etc.). Ca o regulă generală, aceste pierderi cresc repede cu frecvenţa, astfel încât chiar dacă la frecvenţe mai joase
pierderile prin radiaţie pot fi neglijate, la frecvenţe înalte efectul lor devine important.
Pierderile prin radiaţie pot fi complet eliminate dacă linia microstrip este plasată în interiorul unui ecran metalic, dar o astfel de soluţie constructivă
conduce la diminuarea principalelor avantaje ale liniei microstrip (simplitate tehnologică, posibilităţi de miniaturizare). În plus, prezenţa ecranului
afectează caracteristicile liniei şi poate favoriza apariţia unor moduri de propagare parazite.

Deoarece constanta de atenuare a linilor microstrip – chiar şi în cazul folosirii unor materiale de bună calitate – este relativ mare, linia microstrip nu
este potrivită pentru aplicaţii care necesită pierderi deosebit de mici cum ar fi, de exemplu, filtrele de bandă îngustă, oscilatoarele foarte stabile etc.

În general, liniile microstrip nu sunt folosite la transmiterea unor puteri mari.

Deoarece costul proiectării unui circuit prototip de microunde cu linii microstrip este relativ ridicat dar multiplicarea ulterioară a produsului este mai
economică decât în alte tehnologii, liniile microstrip reprezintă o soluţie tehnologică foarte potrivită mai ales pentru producţia de serie mare. 9
Întrebări!
[Link]@[Link]

10
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 11
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU
MTEEX MTEEX
ID=MT1 MGAPX ID=MT3
W1=W1 um ID=TL11 W1=W@1 um
W2=W@2 um W=W1 um W2=W1 um
W3=Wabg um S=L@MLIN.TL3 um W3=Wabg um

1 2 1 2

3 3

VIA1P
ID=V3 M3CLIN M3CLIN
D=Dvia um ID=TL4 ID=TL1
H=Hsub um W1=W1 um W1=W1 um
T=3 um VIA1P
W2=W2 um W2=W2 um ID=V4
RHO=1 W3=W3 um SUBCKT W3=W3 um
SUBCKT D=Dvia um
S1=Space1 um ID=S2 S1=Space1 um
ID=S1 H=Hsub um
MLIN S2=Space2 um NET="cross_over" S2=Space2 um
NET="cross_over" T=3 um
ID=TL2 L=Lbalun um L=Wabg L=Lbalun um
L=Wabg RHO=1
W=W2 um Acc=1 W=W2+20 Acc=1
1 4 W=W2+20 1 4
MLIN L=N5[1]=50 um S=10
PORT S=10 MLIN MLEFX
P=1
ID=TL16 MSTEPX$ W1 W2: 15 W1 ID=TL10 MSTEP$
ID=MO1
W=N1[15]=80 um ID=MS7 W=W2 um ID=TL5
Z=Zin Ohm L=N3[32]=775 um Offset=0 um MSUB=SUB1 W=N1[35]=180 um
2 5 2 5 L=N5[1]=50 um L=N1[9]=50 um
1 4 MLIN 4 1
W2 W2
ID=TL3
W=W2 um
3 6 L=N5[1]=50 um 3 6
W3 2 3 3 2 W3
VIA1P
ID=V1 VIA1P
D=Dvia um ID=V2
H=Hsub um D=Dvia um
T=3 um H=Hsub um
RHO=1 T=3 um
RHO=1

MCROSSX MCROSSX
ID=MX1 ID=MX2
W1=W3 um MGAPX W1=W3 um
2 W2=Wabg um ID=TL12 W2=Wabg um 2
W4=Wout um W=W3 um W4=Wout um
S=L@MLIN.TL3 um
1 3 3 1

4 4

PORT
P=2
PORT
P=3
1
Z=Zout Ohm Z=Zout Ohm
 Diana Brînaru

Elemente de teoria circuitelor liniare de μU

La frecvențe înalte apar anumite particularități importante:
 Conexiunile dintre diversele elemente componente ale unui sistem nu mai sunt simple fire de legătură ci sunt porțiuni de ghid de undă.
 Noțiunile de tensiune și curent nu pot fi folosite la teoria ghidurilor
Teoria circuitelor liniare de microunde face apel la anumite noţiuni specifice. Aceste concepte permit o simplificare a studiului circuitelor de microunde,
urmărind în acelaşi timp o apropiere a domeniului microundelor de teoria clasică a circuitelor, în vederea preluării totale sau parţiale a unor metode de
studiu şi a unor rezultate existente.

Tensiuni și curenți echivalenți

Se introduc mărimi sclare utilizabile la descrierea fenomenelor de propagare → tensiuni și curenți echivalenți:
 ∃ o undă directă și reflectată
 Apariția interferențelor
 Distribuția amplitudinilor în lungul ghidului.
 Puterea are aceeași formă, dar U𝑒𝑐ℎ ~𝐄T , I𝑒𝑐ℎ ~𝐇T
 Mărimile scalare similare cu tensiunea şi curentul de la linii, trebuie să fie mărimi care să conţină toată informaţia utilă referitoare la variaţia
componentelor câmpului în lungul axei ghidului, dar care să nu fie încărcate cu partea cunoscută aprioric referitoare la structura transversală a
câmpului.
𝐻𝑧 = 𝐻0+ 𝑓 𝑢1 , 𝑢2 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 + 𝐻0− 𝑓 𝑢1 , 𝑢2 𝑒 𝑗𝛽𝑧 = 𝐻0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 + 𝐻0− 𝑒 𝑗𝛽𝑧 𝑓 𝑢1 , 𝑢2
Aplicând relațiile de legătură 𝑬 𝑇 , 𝑯 𝑇 ↔ 𝐸𝑧 , 𝐻𝑧
𝛾 𝑗𝜔𝜇 𝑗𝜔𝜇 + −𝑗𝛽𝑧 Similar se poate scrie un sistem pentru
𝑬 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐸𝑧 + 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐻𝑧 𝑬 𝑇 = 2 𝐻0 𝑒 + 𝐻0− 𝑒 𝑗𝛽𝑧 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝑓 𝑢1 , 𝑢2
𝑘 𝑘 𝑘 un mod TM pornindu-se de la 𝐸𝑧 .
𝛾 𝑗𝜔𝜀 𝑗𝛽 + −𝑗𝛽𝑧 2
𝑯 𝑇 = − 2 𝛻𝑇 𝐻𝑧 − 2 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝐸𝑧 𝑯 𝑇 = − 2 𝐻0 𝑒 − 𝐻0− 𝑒 𝑗𝛽𝑧 𝛻𝑇 𝑓 𝑢1 , 𝑢2
𝑘 𝑘 𝑘
 Diana Brînaru
Tensiuni și curenți echivalenți

Pentru un mod de propagare cunoscut, partea vectorială a expresiilor de mai sus este cunoscută:

𝒇1 = 𝑒ഥ𝑧 × 𝛻𝑇 𝑓 𝑢1 , 𝑢2
Asemănarea cu expresiile tensiunii și curentului în lungul unei linii.
𝒇2 = 𝛻𝑇 𝑓 𝑢1 , 𝑢2

Prin definiţie, tensiunea echivalentă Uech şi curentul echivalent Iech sunt mărimile scalare cu care trebuiesc înmulţite funcţiile vectoriale cunoscute f1, f2,
pentru a se obţine expresiile componentelor transversale ale câmpului din ghid, ET şi HT:

𝑬 𝑇 = 𝑈𝑒𝑐ℎ 𝒇1 𝑢1 , 𝑢2

𝑯 𝑇 = 𝐼𝑒𝑐ℎ 𝒇2 𝑢1 , 𝑢2

Mărimile scalare Uech, Iech, dependente de coordonata z, conţin toată informaţia referitoare la propagarea modului considerat.
U𝑒𝑐ℎ ~𝐄T , I𝑒𝑐ℎ ~𝐇T
Este evident faptul că tensiunea şi curentul echivalent astfel definite sunt legate de un anumit mod de propagare, mod a cărui structură în planul
transversal al ghidului este presupusă cunoscută.
Produsul constantelor de proporţionalitate prezente în mod inerent în aceste definiţii poate fi determinat impunându-se condiţia ca puterea să aibă
aceeaşi expresie ca şi în teoria circuitelor clasice:
1 ∗
𝑃 = ℛℯ 𝑈𝑒𝑐ℎ 𝐼𝑒𝑐ℎ
2
3
dar raportul constantelor respective – care determină impedanţa caracteristică a liniei echivalente ghidului – rămâne arbitrar.
 Diana Brînaru
Tensiuni și curenți echivalenți

 Uech, Iech → ghidul poate fi echivalat în calcule cu o linie, dar valoarea impedanţei caracteristice a liniei şi valorile tuturor impedanţelor de pe linie
depind de valoarea constantei arbitrare care intervine în definiţiile tensiunii şi curentului.
 Se elimină problema dacă se folosesc în calcule se folosesc valori normate ale impedanţelor, deoarece în urma normării valorile rezultate nu mai
depind de nici o constantă arbitrară. În majoritatea problemelor referitoare la propagarea prin ghiduri este suficientă cunoaşterea valorilor
normate ale impedanţelor.
 Ghidul poate fi echivalat în calcule cu o linie numai în situaţia (uzuală) când prin ghid se propagă un singur mod. Dacă frecvenţa de lucru permite
propagarea simultană prin ghid a mai multor moduri, pentru descrierea fenomenelor de propagare din ghid trebuie definită câte o tensiune şi un
curent echivalent pentru fiecare mod în parte.

 Se notează (pentru simplificare): Uech, Iech ⟶ U, I

 Introducerea noţiunilor de tensiune şi curent echivalent permite extinderea la domeniul microundelor a unor metode de studiu din teoria
reţelelor clasice. De pildă, o discontinuitate arbitrară dintr-un ghid sau orice joncţiune de mai multe ghiduri pot fi descrise printr-o matrice Z (sau
Y) care determină relaţiile liniare dintre tensiunile şi curenţii de la porţile de acces ale obiectului.
 Planele de referinţă care definesc porţile de acces ⟶ situate suficient de departe de discontinuitatea propriu-zisă, astfel încât amplitudinile
modurilor superioare – care sunt prezente întotdeauna în vecinătatea discontinuităţilor, dar a căror propagare prin ghid nu este posibilă – să fie
neglijabile.
 Amplitudinile modurilor superioare prezente în vecinătatea discontinuităţii, care nu se pot propaga,
descresc rapid pe măsura îndepărtării de obstacol. Dacă se consideră 2 plane de referinţă suficient de
îndepărtate de obstacol astfel încât în dreptul lor modurile superioare să fie neglijabile, atunci
obiectul poate fi tratat ca un diport ale cărui proprietăţi pot fi descrise prin legăturile dintre tensiunile
şi curenţii echivalenţi definiţi la porţi, pentru modul dominant. Diportul fiind liniar, relaţiile liniare
dintre tensiunile şi curenţii din planele de referinţă au o formă generală liniară: 4
 Diana Brînaru
Tensiuni și curenți echivalenți

𝑈1 = 𝑍11 𝐼1 + 𝑍12 𝐼2
𝑼 = 𝒁𝑰
𝑈2 = 𝑍21 𝐼1 + 𝑍22 𝐼2

Ordinul n al matricelor este definit de numărul de porţi de calcul ale obiectului, fiecărui mod de propagare asociindu-se câte o tensiune şi un
curent. Dacă prin toate ghidurile de acces se propagă câte un singur mod atunci numărul de porţi de calcul este egal cu numărul de porţi fizice,
adică numărul de ghiduri de acces.

Unde de putere

În domeniul microundelor, calculul reţelelor poate deveni mai simplu dacă în locul tensiunii şi curentului se utilizează anumite combinaţii liniare între
aceste două mărimi, numite unde de putere. Undele de putere a şi b pot fi introduse în mod abstract, prin următoarele relaţii de definiţie:

1
𝑎= 𝑈 + 𝑍0 𝐼
2 𝑍0
1
𝑏= 𝑈 − 𝑍0 𝐼
2 𝑍0

𝑍0 ⟶ o impedanţă reală arbitrară, numită impedanţă de normare sau impedanţă de referinţă

Informaţia conţinută în mărimile a şi b este aceeaşi cu informaţia din mărimile originale U şi I:
𝑈 = 𝑍0 𝑎 + 𝑏
1
𝐼= 𝑎−𝑏 5
𝑍0
 Diana Brînaru

Unde de putere

∗
1 ∗ 1 1 1 2 2
1
𝑃 = ℛℯ 𝑈𝑒𝑐ℎ 𝐼𝑒𝑐ℎ = ℛℯ 𝑍0 𝑎 + 𝑏 𝑎−𝑏 = ℛℯ 𝑎 − 𝑏 + 𝑎∗ 𝑏 − 𝑎𝑏 ∗ = 𝑎 2 − 𝑏 2
2 2 𝑍0 2 2
𝑎2 𝑃 = 𝑃𝑎 − 𝑃𝑏
𝑃𝑎 =
2
𝑏2
𝑃𝑏 =
2
 "unda" a transportă puterea în sensul curentului
 "unda" b transportă în sens opus puterea
 a și b = procese de transport ale puterii într-un sens şi în celălalt = unde de putere sau unde generalizate

𝑎, 𝑏 𝑆𝐼 = 𝑊

În secţiunea considerată poate fi definit şi un coeficient de reflexie Γ referitor la aceste unde, numit coeficient de reflexie generalizat.
𝑈
𝑏 𝑈 − 𝑍0 𝐼 𝐼 − 𝑍0 𝑍 − 𝑍0
Γ= = = =
𝑎 𝑈 + 𝑍0 𝐼 𝑈
+ 𝑍0 𝑍 + 𝑍0
𝐼
𝑈
𝑍= este impedanța văzută în secțiunea respectivă în sensul curentului
𝐼

6
 Diana Brînaru

Unde de putere

Alegerea lui 𝒁𝟎

Alegerea impedanţei de normare se poate face astfel încât să se obţină anumite avantaje cum ar fi simplificarea calculelor aferente, obţinerea
unor semnificaţii fizice mai adecvate pentru mărimile în discuţie etc.

În domeniul microundelor, mărimile a şi b sunt definite întotdeauna într-o secţiune transversală sau la capătul unor ghiduri (sau linii) ce
interconectează elemente componente ale unui sistem ⟶ cea mai convenabilă este alegerea unei impedanţe de normare Z0 egală cu valoarea
impedanţei caracteristice ZC a liniei respective (sau a liniei echivalente ghidului respectiv).
1 1
𝑎= 2𝑈0+ 𝑒 −𝑗𝛽𝑧 = 𝑈𝑑
2 𝑍𝑐 𝑍𝑐
→ cu excepţia unui factor de normare constant undele a și b sunt chiar unda directă, respectiv unda
1 1 inversă de tensiune de pe linie
𝑏= 2𝑈0− 𝑒 𝑗𝛽𝑧 = 𝑈𝑟
2 𝑍𝑐 𝑍𝑐

1 1
𝑎 = 𝑈0+ = 𝑐𝑡 nu depinde de z 𝑏 = 𝑈0− = 𝑐𝑡 nu depinde de z
𝑍𝑐 𝑍𝑐

𝜑𝑎 = 𝜑0+ − 𝛽𝑧 𝜑𝑏 = 𝜑0− + 𝛽𝑧

• În aceste condiţii modulele mărimilor a şi b rămân constante în lungul liniilor, iar fazele lor variază proporţional cu distanţa parcursă.
• Forma de dependenţă este mult mai simplă decât variaţia tensiunii şi curentului în lungul unei linii ⟶ avantaj important al utilizării undelor a şi b.
• Se urmărește obţinerea unor avantaje de calcul cât mai consistente.
7
 Diana Brînaru

Unde de putere

Sarcina și generatorul

Orice sarcină (uniport pasiv) este caracterizată prin impedanţa ei, care reprezintă raportul complex dintre tensiunea şi curentul de la poarta unică, adică
de la perechea de borne a uniportului:
𝑈
𝑍𝑠 =
𝐼
Dacă se lucrează cu undele a şi b, acelaşi uniport poate fi descris în mod similar printr-o constantă care să reprezinte raportul complex dintre cele
două unde de la poarta obiectului - coeficient de reflexie (generalizat) al sarcinii:
𝑏 𝑍𝑠 − 𝑍0
Γ𝑠 = = = 𝑓 𝑍0
𝑎 𝑍𝑠 + 𝑍0
Γ𝑠 = 0 – ad.
Orice uniport activ (generator) poate fi reprezentat prin scheme echivalente de tip Thévenin
(un generator de tensiune constantă, în serie cu o impedanţă internă) sau Norton (un
generator de curent constant, în paralel cu o admitanţă internă).
Unda emergentă dintr-un generator, a, reprezintă o putere care poate proveni din interiorul sursei, sau poate fi o consecinţă a reflexiei undei incidente b.
Datorită liniarităţii problemei, pe baza principiului suprapunerii efectelor se poate scrie:
𝑎 = 𝑎ቚ + 𝑎ቚ - primul termen este o undă care pleacă din interiorul generatorului, adică îşi are originea în sursa internă de energie.
𝑏=0 𝐸=0 - Al doilea termen este consecinţa reflexiei undei incidente b, deci el poate fi exprimat cu ajutorul unui coeficient de
𝑎 = 𝑎𝐺 + 𝑏Γ𝐺 reflexie al generatorului.
𝑎 𝑈 + 𝑍0 𝐼 𝑍𝐺 − 𝑍0 1 𝑍0 𝐸 𝑍0
Γ𝐺 = ฬ = ቤ = 𝑎𝐺 = 𝑎ቚ = 𝑈 + 𝑍0 𝐼 อ = 𝑍0 𝐼 + 𝑍0 𝐼 = 𝐼 𝑍0 =
𝑏 𝐸𝐺 =0 𝑈 − 𝑍0 𝐼 𝑈=−𝑍 𝑍𝐺 + 𝑍0 𝑏=0 2 𝑍0 2𝑍0 𝑍𝐺 + 𝑍0
𝐺𝐼 𝑈−𝑍0 𝐼=0
8
𝐸 = 𝑈 + 𝐼𝑍𝐺 = 𝐼𝑍0 + 𝐼𝑍𝐺 ⇒ 𝐼 = 𝐸 Τ 𝑍𝐺 + 𝑍0
 Diana Brînaru

Unde de putere

Transferul maxim de putere. Puterea disponibilă în generator.

Cel mai simplu sistem se obţine interconectând direct un generator cu o sarcină

Această schemă simplă va fi analizată cu ajutorul undelor generalizate.
Definind undele a şi b cu ajutorul unei impedanţe arbitrare de normare Z0 comune, în planul de referinţă comun, undele respective pot fi exprimate în
funcţie de parametrii ce caracterizează generatorul şi sarcina:
𝑎 = 𝑎𝐺 + 𝑏Γ𝐺 𝑎𝐺
𝑎=
𝑎 − 𝑏Γ𝐺 = 𝑎𝐺 ⇒ 𝑎 1 − Γ𝐺 Γ𝑠 = 𝑎𝐺 1 − Γ𝐺 Γ𝑠
𝑏 = 𝑎Γ𝑠
𝑎𝐺 Γ𝑠
𝑏=
1 − Γ𝐺 Γ𝑠

1 𝑎𝐺 2 1 − Γ𝑠 2
𝑃= 𝑎 2 − 𝑏 2 =
2 2 1 − Γ𝐺 Γ𝑠 2

Γ𝑠 = Γ𝑠 𝑒 𝑗𝜑𝑠
Γ𝐺 = Γ𝐺 𝑒 𝑗𝜑𝐺
Puterea maximă pe care poate să o transfere un generator unei sarcini se numeşte
Temă putere disponibilă a generatorului respectiv. În funcţie de parametrii
generatorului, puterea disponibilă are expresia:
𝑃 = 𝑓 𝑎𝐺 , Γ𝐺 , Γ𝑠 = 𝑚𝑎𝑥 pentru Γ𝑠 =? 𝑎𝐺 2 1
𝑃𝑚𝑎𝑥,𝑑 =
𝜑𝑠 = −𝜑𝐺 Γ𝑠 = Γ𝐺 2 1 − Γ𝐺 2
9
𝑃𝑚𝑎𝑥,𝑑 nu depinde de alegerea impedanţei de normare.
 Diana Brînaru

Sărbători fericite!
10
Întrebări!
[Link]@[Link]

11
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 12
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU
MCURVE
ID=TL11 MCURVE
W=width2 mil MLIN ID=TL15 MLIN
MCURVE ANG=180 Deg ID=TL20 W=width3 mil ID=TL21
ID=TL3 R=radius3 mil W=width2 mil ANG=180 Deg W=width3 mil
W=width1 mil L=loff mil R=radius5 mil L=loff mil
ANG=180 Deg PORT
R=radius1 mil P=2
Z=50 Ohm

MLIN MTEEX$ MTEEX$

ID=TL1 2 2 ID=MT5 2 ID=MT7
W=width1 mil MTEEX$
L=width2 mil ID=MT3 3 MCURVE 3 MCURVE 3
ID=TL5 ID=TL14 MCURVE
MTRACE2 W=width3 mil
ID=X3 1 W=width2 mil 1 1 ID=TL8
ANG=90 Deg ANG=90 Deg W=width4 mil
W=win mil R=radius4 mil
PORT R=radius2 mil ANG=90 Deg
L=100 mil
P=1 R=final_radius mil
BType=2
Z=50 Ohm M=0.6
1 TFR2 TFR2
ID=TL2 TFR2
ID=TL7 ID=TL13
MTEEX$ W=8.37 mil W=8.35 mil
3 ID=MT1 L=win-tfr_fix mil W=8.37 mil
L=win-tfr_fix mil L=win-tfr_fix mil
RS=50 RS=50 RS=50
2 F=0 GHz F=0 GHz F=0 GHz
MCURVE
MCURVE
MCURVE ID=TL9
ID=TL6
ID=TL16 W=width4 mil
W=width2 mil
MLIN 2 2 W=width3 mil 2 ANG=90 Deg
ANG=90 Deg
ID=TL10 ANG=90 Deg R=final_radius mil
MTEEX$ R=radius2 mil
W=width1 mil ID=MT2 3 3 R=radius4 mil 3
L=width2 mil
1 1 1
MTEEX$ PORT
ID=MT4 MTEEX$ P=3
MCURVE ID=MT6 Z=50 Ohm
ID=TL4
W=width1 mil MLIN
ANG=180 Deg ID=TL18 MLIN
R=radius1 mil W=width2 mil ID=TL22
L=loff mil W=width3 mil
MCURVE L=loff mil
MCURVE ID=TL17
ID=TL12
W=width2 mil
ANG=180 Deg
W=width3 mil
ANG=180 Deg
1
R=radius5 mil
R=radius3 mil
 Diana Brînaru

Matricea de repartiție a undelor, 𝐒

Fie multiportul cu 𝑛 porți de acces.

Se aleg impedanțele de normare 𝑍0𝑖 .

1
𝑎𝑖 = 𝑈𝑖 + 𝑍0𝑖 𝐼𝑖
2 𝑍0𝑖
1
𝑏𝑖 = 𝑈𝑖 − 𝑍0𝑖 𝐼𝑖
2 𝑍0𝑖

Parametrii Z sau Y se măsoară cu ghidul (circuitul) în gol sau scurt.

𝑎1⋯𝑛 a = F U + G I a , b , U , I sunt matrici coloană
𝑏1⋯𝑛 → exprimate prin intermediul unor matrici → →
b = F U − G I F , G sunt matrici diag
1
⋯ 0
2 𝑍01 𝑍01 ⋯ 0
1
F = ⋮ ⋱ ⋮ = 𝑑𝑖𝑎𝑔 G = ⋮ ⋱ ⋮ = 𝑑𝑖𝑎𝑔 𝑍0𝑖
1 2 𝑍0𝑖 0 ⋯ 𝑍0𝑛
0 ⋯
2 𝑍0𝑛
b = S a
Datorită caracterului liniar al relațiilor → unde S 𝑛×𝑛 - cuprinde toate informațiile cu privire la 𝑆11 … 𝑆𝑛
U = Z I prop multiportului și s.n. matrice de repartiție 𝑆 = ⋮ ⋱ ⋮
(scattering matrix) 𝑆𝑛1 … 𝑆𝑛𝑛 2
 Diana Brînaru

Matricea de repartiție a undelor, 𝐒

Semnificația fizică a elementelor matricei S

𝑎𝑖
𝑏𝑖
𝑆𝑖𝑖 = ฬ = coeficient de reflexie la poarta 𝑖 𝑏𝑖
𝑎𝑖 𝑎𝑘 =0
𝑘≠𝑖
când ∄ unde incidente la celelale porți→ condiția pp conectarea la porți a unei terminații adaptate
𝑏𝑗 Γ𝑠 = 0 = ad.
𝑆𝑗𝑖 = ฬ𝑎 = coeficient de transfer/transmisie
𝑎𝑖 𝑘 =0
𝑘≠𝑖 de la poarta 𝑖 la poarta 𝑗

Elementele matricei S sunt nr complexe, adimensionale.

S depinde nu numai de prop lui ci și de val imped de normare.

La uniport: S 1×1 ∃ 1 sg param: 𝑆11 adică este de fapt coef de reflexie al sarcinii , Γ𝑠 → S 𝑛×𝑛 este o extensie a conceptului de coef de refl la
dispozitivele cu mai multe porți.

3
 Diana Brînaru

Legătura cu Z sau Y

S , Z , Y conțin toate info despre prop multiportului ⇒ între ele tb să existe relații și formule de transformare.

a = F U + G I

b = F U − G I
→ F U − G I = S F U + G I ⇒ F Z − G I = S F Z + G I ⇒
b = S a

U = Z I Z + G ȁ∙ Z + G −1
⇒ F Z − G − S F Z + G I = 0 ,∀ I ⇒ F Z − G = S F ⇒

⇒ F Z − G Z + G −1 = S F ȁ∙ F −1 −1 −1
⇒ F Z − G Z + G F = S
A doua relație mai poate fi scrisă și astfel:

F Z − G I = S F Z + G I ⇒ F Z − F G = S F Z + S F G ⇒ F Z − S F Z = F G + S F G ⇒

−1 −1
1 − S F Z = 1 + S F G ⇒ 1 − S ∙ȁ 1 − S F Z = 1 + S F G ⇒ F Z = 1 − S 1 + S F G ⇒

F −1 ȁ F Z = 1 − S −1 1 + S F G ⇒ Z = F −1 1 − S −1 1 + S F G

1 1 1 1
F = 𝑑𝑖𝑎𝑔 = 𝑑𝑖𝑎𝑔 = 𝑑𝑖𝑎𝑔 1 = 1
Pentru 𝑍0𝑖 = 𝑍0 , ∀𝑖 ⇒ 2 𝑍0𝑖 2 𝑍0 2 𝑍0 2 𝑍0
4
G = 𝑑𝑖𝑎𝑔 𝑍0𝑖 = 𝑑𝑖𝑎𝑔 𝑍0 = 𝑍0 𝑑𝑖𝑎𝑔 1 = 𝑍0 1
 Diana Brînaru

Legătura cu Z sau Y

1 −1 2
S = Z − G Z + G 𝑍0 −1
S = Z − 𝑍0 1 Z + 𝑍0 1
2 𝑍0 ⇒
⇒ 1 −1
Z = 2 𝑍0 1 − S −1 1 + S 𝑍0 Z = 1 − S 1 + S 𝑍0
2 𝑍0

S = z − 1 z + 1 −1
𝑍
Dacă se lucrează normat ⇒ 𝑧 = ⇒
𝑍0 z = 1 − S −1 1 + S

Proprietăți ale S
𝑎1′ 𝑎1 𝑎2 𝑎2′
1
Schimbarea planelor de referință
DUT
𝑙1 𝑙2
𝑏1′ 𝑏1 𝑏2 𝑏2′
S

S′
S′ = 𝑓 S este simplă dacă 𝑍0𝑖 = 𝑍0
𝑎1 este replica întârziată a undei 𝑎1′ : Similar se pune problema și pentru undele 𝑏:
𝑎1 = 𝑎1′ 𝑒 −𝑗𝛽𝑙1 𝑏1′ = 𝑏1 𝑒 −𝑗𝛽𝑙1
5
𝑎2 = 𝑎2′ 𝑒 −𝑗𝛽𝑙2 𝑏2′ = 𝑏2 𝑒 −𝑗𝑙2
 Diana Brînaru

Proprietăți ale S
a = Φ a′ 𝑒 −𝑗𝛽𝑙1 ⋯ 0
Scrise relațiile sub formă matriceală: unde Φ = ⋮ ⋱ ⋮ = 𝑑𝑖𝑎𝑔 𝑒 −𝑗𝛽𝑙𝑖 pentru un n-port la care avem acces prin
b′ = Φ b 0 ⋯ 𝑒 −𝑗𝛽𝑙𝑛
n linii de transmisiune sau ghiduri de
undă, după caz.
b = S a
Dar
b′ = S′ a′

b′ = Φ b = S′ a′ ⇒ S′ a′ = Φ S a ⇒ S′ a′ = Φ S Φ a′ ⇒
Φ S Φ − S′ a′ = 0 ⇒ S ′ = Φ S Φ , ∀ a′

Aplicație pentru schimbarea planelor de referință la un diport:

′ 𝑒 −𝑗𝛽𝑙1 0 𝑆11 𝑆12 𝑒 −𝑗𝛽𝑙1 0
S = Φ S Φ =
0 𝑒 −𝑗𝛽𝑙2 𝑆21 𝑆22 0 𝑒 −𝑗𝛽𝑙2

Temă

Să se determine elementele matricei 𝑆 ′ . Obs: 2𝛽𝑙 → 2x timpul necesar parcurgerii distanței 𝑙

Concluzii:
• Modulele parametrilor 𝑆 nu se schimbă ci doar fazele lor după reguli foarte simple.
• Schimbarea planelor de referință conduce la o matrice Z ′ mult mai stufoasă în comparație cu S′ .
• Ex: măsurarea în montură a unui tranzistor ai cărui parametri de repartiție vrem să îi punem în catalog acolo unde trebuie puși aceia 6
corespunzători tranzistorului și nu monturii.
Întrebări!
[Link]@[Link]

7
2020-2021 UPB - ETTI III A Diana BRÎNARU

Microunde
Curs 13
Ș.l. Dr. Ing. Diana BRÎNARU
MCURVE
ID=TL11 MCURVE
W=width2 mil MLIN ID=TL15 MLIN
MCURVE ANG=180 Deg ID=TL20 W=width3 mil ID=TL21
ID=TL3 R=radius3 mil W=width2 mil ANG=180 Deg W=width3 mil
W=width1 mil L=loff mil R=radius5 mil L=loff mil
ANG=180 Deg PORT
R=radius1 mil P=2
Z=50 Ohm

MLIN MTEEX$ MTEEX$

ID=TL1 2 2 ID=MT5 2 ID=MT7
W=width1 mil MTEEX$
L=width2 mil ID=MT3 3 MCURVE 3 MCURVE 3
ID=TL5 ID=TL14 MCURVE
MTRACE2 W=width3 mil
ID=X3 1 W=width2 mil 1 1 ID=TL8
ANG=90 Deg ANG=90 Deg W=width4 mil
W=win mil R=radius4 mil
PORT R=radius2 mil ANG=90 Deg
L=100 mil
P=1 R=final_radius mil
BType=2
Z=50 Ohm M=0.6
1 TFR2 TFR2
ID=TL2 TFR2
ID=TL7 ID=TL13
MTEEX$ W=8.37 mil W=8.35 mil
3 ID=MT1 L=win-tfr_fix mil W=8.37 mil
L=win-tfr_fix mil L=win-tfr_fix mil
RS=50 RS=50 RS=50
2 F=0 GHz F=0 GHz F=0 GHz
MCURVE
MCURVE
MCURVE ID=TL9
ID=TL6
ID=TL16 W=width4 mil
W=width2 mil
MLIN 2 2 W=width3 mil 2 ANG=90 Deg
ANG=90 Deg
ID=TL10 ANG=90 Deg R=final_radius mil
MTEEX$ R=radius2 mil
W=width1 mil ID=MT2 3 3 R=radius4 mil 3
L=width2 mil
1 1 1
MTEEX$ PORT
ID=MT4 MTEEX$ P=3
MCURVE ID=MT6 Z=50 Ohm
ID=TL4
W=width1 mil MLIN
ANG=180 Deg ID=TL18 MLIN
R=radius1 mil W=width2 mil ID=TL22
L=loff mil W=width3 mil
MCURVE L=loff mil
MCURVE ID=TL17
ID=TL12
W=width2 mil
ANG=180 Deg
W=width3 mil
ANG=180 Deg
1
R=radius5 mil
R=radius3 mil
 Diana Brînaru

Proprietăți ale S Z

𝑍0 𝑍0′
2
Schimbarea impedanței de normare
transf
S Z′
Matricea de repartiție depinde nu numai de proprietățile multiportului ca Z și Y ci și de impedanțele de normare
de la diferitele porți.
Fie 𝑍0 - impedanța de normare, egală la toate porțile circuitului. Calcule destul de complicate!
Presupunem S = ! și determinăm S′ ȁ𝑍0′ =?

S = F Z − G Z + G −1 F −1

Z = F −1 1 − S −1 1 + S F G ⇒ S′ = Z − 𝑍0′ 1 Z + 𝑍0′ 1 −1 ⇒
Pentru 𝑍0𝑖 = 𝑍0 , ∀𝑖
S′ = 𝑍0 1 − S −1
1 + S − 𝑍0′ 1 𝑍0 1 − S −1
1 + S + 𝑍0′ 1 −1
⇒
−1
S′ = 1 − S −1 𝑍0 1 + S − 𝑍0′ 1 − S 𝑍0 1 + S + 𝑍0′ 1 − S 1 − S ⇒
−1
S′ = 1 − S −1 𝑍0 − 𝑍0′ 1 + 𝑍0 + 𝑍0′ S 𝑍0 + 𝑍0′ 1 + 𝑍0 − 𝑍0′ S 1 − S ⇒
𝑍0′ − 𝑍0
Se notează: Γ = ′ ⇒ S′ = 1 − S −1
S −Γ 1 1 −Γ S −1
1 − S
𝑍0 + 𝑍0 S′ ቚ =!
𝑍0′ =75Ω

∃ sisteme în care AB=BA (direcții proprii egale): S′ = S − Γ 1 1 − Γ S −1

Deci cunoscând S și impedanțade normare, cu ajutorul relației de mai sus și cu ajutorul coeficientului de reflexie Γ
se poate calcula o nouă matrice S′ în funcție de o altă impedanță de normare, 𝑍0′ . Sቚ =!
𝑍0 =50Ω
2
 Diana Brînaru

Proprietăți ale S

3
Matricea unui multiport reciproc

Din teoria câmpului elmg se știe că într-un mediu liniar și izotrop peste tot, circuitele care rezultă au proprietatea de reciprocitate.
Un n-port este reciproc dacă transferul de energie de la o poartă la alta se realizează identic în ambele sensuri.
Când facem analiza în U și I, condiția de reciprocitate este dată de: Z = Z T adică matricea este simetrică față de diagonala principală.
Operația de transpunere presupune: M 𝑇 = M ∗ −1 , ∀ M inversabilă cu M 𝑇 −1 = M −1 𝑇

Obs:
• Matricele diagonale nu se modifică prin transpunere: F 𝑇 = F și G 𝑇
= 𝐺.
• Transpunerea unui produs de matrici: M N 𝑇 = N 𝑇 M 𝑇
T relație care poate rezulta din Z = 𝑓 S
Trebuie determinat modul în care reciprocitatea se reflectă în parametrii de repartiție: S = S
S = F Z − G Z + G −1 F −1

Z = F −1 1 − S −1 1 + S F G −1 ∗ −1
𝑍 S = z − 1 z + 1 S = −z − 1 −z + 1
Pentru 𝑍0𝑖 = 𝑍0 , ∀𝑖 și dacă se lucrează normat ⇒ 𝑧 = ⇒
𝑍0 z = 1 − S −1 1 + S
∗ −1 −1 −1 −1 ∗ −1 𝑇
S S = z − 1 z + 1 −z − 1 −z + 1 = z − 1 z + 1 z + 1 z − 1 = 1 ⇒ S = S = S

z = 1 − S −1 1 + S
z 𝑇 = 1 − S −1 1 + S 𝑇 = 1 + S 𝑇 1 − S −1 𝑇 = 1 + S 𝑇 1 − S 𝑇 −1 = 1 + S 𝑇 1 − S 𝑇 −1
3
Proprietăți ale S

1 − S −1 1 + S = 1 + S 𝑇 1 − S 𝑇 −1 ⇒ 1 + S = 1 − S 1 + S 𝑇 1 − S 𝑇 −1 ⇒

⇒ 1 + S 1 − S 𝑇 = 1 − S 1 + S 𝑇 ⇒ 1 + S − S 𝑇 − S S 𝑇 = 1 − S + S 𝑇 − S S 𝑇

𝑇 𝑇
⇒2S =2S ⇒ S = S
Exemple de elemente reciproce și nereciproce: un atenuator format dintr-o rezistență pe care o parte din energia undei este disipată în căldură,
atenuarea este aceeași în ambele sensuri, deci un atenuator este reciproc, în schimb un izolator este un element nereciproc, energia trece într-un
singur sens printr-un izolator.
Alte elemente reciproce: rezistoare, bobine, condensatoare, transformatoare, linii de transmisiune etc.
Elementele neliniare sunt nereciproce.

4
Matricea unui multiport pasiv
෍ 𝑃𝑖 ≥ 0
= nu conține surse de energie ⇒ suma algebrică a puterilor care intră în multiport pe la porțile sale este mereu pozitivă:
𝑛 𝑛 𝑖
1 2 2
෍ 𝑃𝑖 = ෍ 𝑎𝑖 − 𝑏𝑖 ≥0
2
𝑖=1 𝑖=1

b = S a 𝑛 𝑛 2 𝑛 𝑛
𝑎𝑖 2𝑏𝑗 𝑎𝑖 2
2 2
Dacă se acceptă o singură undă incidentă în multiport la poarta i: 𝑏𝑗 = 𝑆𝑗𝑖 𝑎𝑖 ⇒ ෍ 𝑃𝑖 = ෍ 1− = 1 − ෍ 𝑆𝑗𝑖 ≥ 0 ⇒ ෍ 𝑆𝑗𝑖 ≤1
2 𝑎𝑖 2 2
𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1
4
Această condiție este necesară dar nu și suficientă. Trebuie în plus ca toate modulele să fie subunitare. 𝑆𝑗𝑖 ≤ 1, ∀𝑖, 𝑗
 Diana Brînaru

Proprietăți ale S

5
Matricea unui multiport pasiv și nedisipativ

Dacă un multiport nu generează dar nici nu absoarbe energie, atunci suma algebrică a puterilor incidente în multiport este nulă.
𝑛 𝑛
1 2 2
1 + +
෍ 𝑃𝑖 = ෍ 𝑎𝑖 − 𝑏𝑖 =0⇒ a a − b b = 0
2 2
𝑖=1 𝑖=1
=adjuncta matricei (matricea transpusă și conjugată)

b = S a
a+a − b + b = a + a − a + S + S a = a + a − S + S a = a + 1 − S + S a = 0 ⇒ 1 = S + S ,∀ a

S care satisface relația de mai sus s.n. matrice unitară.

În plus, dacă multiportul este și reciproc ⇒ S + = S ∗ ⇒ S ∗ S = 1

Temă
Să se determine relațiile care rezultă din condiția unui multiport pasiv și nedisipativ:
𝑛 𝑛
2
෍ 𝑆𝑖𝑗 =1 ෍ 𝑆𝑖𝑗 ∙ 𝑆𝑘𝑖 ∗ = 0
𝑖=1 𝑖=1
oferă o relație între fazele parametrilor de repartiție
5
reflectă conservarea puterii în dispozitivul considerat
 Diana Brînaru

Matricea de transfer. Conectarea diporților în cascadă

Se obține explicitând perechea de variabile de repartiție 𝑏𝑖 în funcție de 𝑎𝑖 . Dar pot fi explicitate și alte perechi de variabile de repartiție.
Se pot explicita variabilele de la o poartă în funcție de variabilele de la cealaltă poartă. Matricea care leagă cei 2 vectori s.n. T .

𝑎1 𝑏1 T11 T12
T =
𝑎2 = T 𝑏2 T21 T22

Temă
Să se determine componentele 𝑎𝑖 .

Trecerea de la S la T .
1 1 −S22 1 T21 𝑑𝑒𝑡 T
T = S =
S21 S11 𝑑𝑒𝑡 S T21 1 −𝑇21

Cascadarea a 2 diporți
T este utilă în studiul lanțurilor de diporți.
𝑎1′ 𝑎1 𝑎2
𝑎1" D” 𝑎2" Diportul
D’
𝑏1" 𝑏2" echivalent
𝑏1′ 𝑏1 𝑏2
Z01 Z02 Z03

𝑎1′ 𝑏 ′ 𝑎1 𝑎2
𝑎1" 𝑏2"
𝑏1 = T 𝑏2
′ 2
= T = T" 6
𝑏1′ 𝑎2′ 𝑏1" 𝑎2"
 Diana Brînaru

Matricea de transfer. Conectarea diporților în cascadă

′ "
𝑎1′ 𝑎1 ′ 𝑏2 ′ 𝑎1
"
′ T" 𝑏2
= 𝑏1 = T = T = T
𝑏1′ 𝑎2′ 𝑏1" 𝑎2"
𝑎1 "
′ T" 𝑏2
𝑏1 = T
𝑎2"
𝑎1 𝑎2
𝑏1 = T 𝑏2

0 𝑎2
= T − T′ T" 𝑏2 ⇒ T = T ′ T"
0

T a unui diport echivalent unui lanț de n diporți montați în cascadă este dat de produsul matricelor de transfer ale diporților componenți luate în
ordinea conectării acestora în cascadă.
T = T′ T" … T𝑛

7
 Diana Brînaru

Tripoți

Se utilizează de obicei pentru a modela circuitistic jonțiunea între 2 LT sau ghiduri. În practică se întâlnesc anumite simetrii:
1. Raportul în T
2. Raportul în Y
3. Triport în stea simetric

Triport în stea simetric

Condiția de reciprocitate Condiția de simetrie
S11 S12 S13
S = ⋮ ⋱ ⋮ S = S𝑇 S11 = S22 = S33 ≞ 𝛼 𝛼 𝛽 𝛽
S31 … S33 S21 = S12 S = 𝛽 𝛼 𝛽
S12 = S23 = S31 ≞ 𝛽 𝛽 𝛽 𝛼
S31 = S13

S23 = S32
Condiția de nedisipativitate

1 = S S + = S + S

Temă
Să se determine din ultima relație: 𝛼 2 +2 𝛽 2 =1
𝛼𝛽∗ + 𝛽𝛼 ∗ + 𝛽𝛽∗ = 0

8
 Diana Brînaru

Tripoți

𝛼𝛽∗ + 𝛽𝛼 ∗ + 𝛽𝛽∗ = 0 ⇒ 2ℛ𝑒 𝛼𝛽∗ + 𝛽 2

=0
⇒ 2 𝛼 𝛽 cos 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽 + 𝛽 2 =0

⇒ 2 𝛼 cos 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽 + 𝛽 𝛽 =0
1

𝛽 = 0 nu există transfer între porți

2

2 + 8 𝛼 2 cos 2 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽 = 1
𝛽 ≠ 0 ⇒ 2 𝛼 cos 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽 + 𝛽 𝛽 = 0 ⇒ 2 𝛼 cos 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽 + 𝛽 = 0 ⇒ 𝛼

1
⇒ 𝛼 =
1 + 8 cos 2 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽
−2 cos 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽
𝛽 =
1 + 8 cos 2 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽

1
Dacă cos 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽 = ±1 ⇒ 𝜑𝛼 − 𝜑𝛽 = 𝜋 + 2𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ℤ ⇒ 𝛼 =
3
2
𝛽 =
3 9
Întrebări!
[Link]@[Link]

10