Luceafarul

Poemul ,,Luceafarul’’ este considerată, în general, capodopera lui Mihai Eminescu, una
dintre cele mai mari realizări din literatura română . În timpul procesului de creație,
Eminescu s-a inspirat din folclorul românesc,impreuna cu teme romantice, ajungând la
compunerea unei auto-reflecți asupra condiției sale de geniu și o ilustrare a filozofiei sale de
[Link] a aparut in 1883,in ,,Almanahul Societatii Academici Social-Liteterare
Romania Juna’’ din Viena,fiind apoi reprodus in revista ,,Convorbiri literare’’si avea sa devina
o opera simbolica pentru romantismul romanesc si nu numai.
Poemul este inspirat din basmul romanesc ,,Fata in gradina de aur’’,cules de austriacul
Richard Kunisch in timpul calatoriilor [Link] cuprindea povestea unei frumoase fete de
imparat izolata de tata ei intr-un [Link] zmeu se indragosteste de ea,dar fata il respinge
speriata de nemurirea [Link] merge la Demiurg,doreste sa fie dezlegat de nemurire,dar
este [Link] acest timp fata de imparat se indragosteste de un print cu care fuge-n
[Link] zmeul se razbuna pe ei si ii desparte prin [Link] Eminescu nu s-a
multumit sa versifice basmul ci a supus materialul folcloric unui proces de abstraticizare si
de spiritualizare.
Poetul se mai inspira si din basmul ,,Miron si frumoasa fara corp’’dar si din mitul
[Link] acestea Mihai Eminescu valorifica si izvoare filozofice (antisomiile dintre
geniu si omul comun,din filozofia lui Arthur Schopenhauer).
Luceafarul este considerat o alegorie pe tema filozofica a locului geniului in lume,ceea ce
inseamna ca povestea,personajele,relatiile dintre ele sunt transpuse intr-o suita de
metafore ,personificari si [Link] reprezinta o meditatie asupra destinului geniului
in lume,vazut ca o fiinta solitara si nefericita,opusa omului comun.
La nivelul structurii,Luceafarul cuprinde 98 de strofe,dispuse in 4 [Link]
romantica se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic si terestru si a doua ipostaze ale
cunoasterii:geniul si omul [Link] compozitionala se realizeaza in cele patru parti
ale poemului astfel:cele doua planuri interfereaza in prima si in ultima parte,pe cand parte a
doua reflecta doar planul terestru( povestea de iubirea dintre Catalin si Catalina) iar partea a
treia este consacra planului cosmic (calatoria lui Hyperion la Demiurg,ruga si raspunsul).
Primul tablou cuprinde infiriparea povestii de dragoste dintre fata de imparat si
[Link] poemului se afla sub semnul basmului ,,A fost odata ca-n povesti’’care
deschide perspectiva fantasticului sugerand un caracter ireal al lumii si al personajelor
.Timpul este unul mitic,de legenda iar spatial este pe deoparte limitat la castelul fetei de
imparat,iar pe cealalta parte infinit prin lumea [Link] dintre fata de
imparat si luceafar se realizeaza prin intermediul visului,acesta fiind un motiv romantic care
permite evadarea din lumea [Link] urma invocatiilor fetei,luceafarul se intrupeaza in
chip angelic si apoi demonic,antiteza fiind clara prima data apare ca un,, tanar voievod/cu
par de aur moale’’ si a doua oara sub aspectul unui demon,cu ,,ochii mari si minunati,cu
privirea care arde’’.
In ciuda trasformarii lumesti,fata nu-l poate intelege ,,Desi vorbesti pe inteles/Eu nu te pot
pricepe’’,evidentiand astfel deosebirea dintre cei doi,lucru care se poate distinge si din
antiteza nemuritor-muritoare,[Link] toate ca exista o imposibilitate a comunicariii
dintre cei doi,iubirea luceafarului se dovedeste a fi mai presus de viata si de moarte astfel
accepta dorinta fetei de a renunta la nemurire in schimbul iubirii sale.
Tabloul al doilea marcheaza idila pamanteana dintre Catalin si [Link] de imparat
devine Catalina,asemanandu-se cu personajul mascului Catalin intr-un proces de demitizare
al autorului,lucru recunscut si de fata dincolo de statutul social ,,Inca de mic de cunosteam
pe tine si guraliv si de nimica,te-ai potrivi cu mine’’.
Limbajul elevat din primul tablou devine aproape prosaic,monologul si descrierea sunt
inlocuite cu dialogul,spatial pamantesc,concret al realului,pentru ca coborarea luceafarului
sa fie [Link] devine concret iar mitul este convertit in Mimesis.
Portretul lui Catalin este realizat in stilul vorbirii populare,acesta avand aspectul unui
Cupidon terestru,iar trasaturile precum ,,viclean copil de casa’’, ,,paj’’, ,,cu obrajii ca doi
bujori’’il situeaza in antiteza cu imaginea luceafarului din primul tablou.
Dialogul dintre cei doi iubiti este la inceput greu realizabil,dar Catalin reuseste s-o initieze
pe fata in tainele amorului ,,din bob in bob amorul’’pentru a ii alunga [Link] doi
formeaza un cuplu norocos si fericit,supus legilor pamantene. Chiar daca accepta iubirea
pamanteana,Catalina aspira inca la iubirea ideala cu Luceafarul,,O tu luceafarul din cer/M-a
prins un dor de moarte’’.Acest,, dor de moarte’’ iliustreaza dualitatea fiintei
pamantene,aspiratia specific umana spre absolut,dar si atractia catre fiinta inaccesibila.
Partea a trei-a ilustreaza spatial cosmic si surprinde zborul cosmic,rugaciunea si
convorbirea dintre luceafar si Demiurg.
Tabloul debuteaza cu luceafarul care realizeaza o calatorie regresiva pana cand ajunge
un ,,valea chaosului’’ refacand in sens invers geneza,,caci ajunge unde nu-i hotar’’,acesta
ajungand intr-un spatiu aspatial si [Link] ajuns se realizeaza dialogul dintre
Hyperion si Demiurg cel din urma fiind atotputernic,care-l numeste pe luceafar,Hyperion
pentru a-i aminti de originea si menirea sa (Hyperion este o divinitate simbolica,era fiul
Cerului,tatal Soarelui si al Lunii,un titan ucis din invidie di alti titani).Cerandu-I Demiurgului
dezlegarea de nemurire pentru a putea iubii,acesta ii raspunde lui Hyperion cu obiectivitate
punand in antiteza lumea oamenilor prin lipsurile ei
fundamentale:moartea,efemeritatea,iluzia,inconsistenta, cu lumea geniului,diferenta
evidentiata prin utlizarea pronumelor ,,noi/ei’’.Demiurgul ii ofera lui Hyperion intelepciune
si putere de a oranduii intregul univers neputand insa sa-I ofere [Link] dintre cei
doi se sfarseste cu invitatia data de atotputernic lui Hyperion,de a se convinge prin
experienta proprie de inutilitatea dorintei sale.
Planul al patrulea este construit simetric fata de primul plan,prin interferenta celor doua
planuri.
 Epitetul ,,locul lui’’ menit si comparatia ,,ca si-n ziua cea de ieri’’ repun timpul pe fagasul
lor normal,idila dintre Catalin si Catalina se petrece intr-un decor conturat in linii de pastel
iar cadrul nu mai este unul inchis ci unul deschis a codrilor,personajele cuplului sunt
dezbracate de individualitatea anterioara,fiind transformate sub aspectul [Link] nu-si
paraseste idealul de iubire si-l proiecteaza in zona terestrului invocand luceafarul pentru a
treia [Link] eliberat de patima iubirii observa diferentele dintre cele doua lumi si
refuza chemarea fetei,aratandu-si dispretul fata de lumea telurica,detasandu-se in spatiul
sau [Link] constata cu durere ca viata cotidiana a omului urmeaza o miscare
circulara,orientate spre accidental si intamplator:,,Traind in cercul vostru stramt/Norocul va
petrece,/Ci eu in lumea mea ma simt/Nemuritor si rece.’’
Farmecul limbajului poetic eminescian este in consonanta cu miscarea ideilor si tumultul
sentimentelor.
Antiteza dintre planul terestru si cel cosmic este sugerata la nivel fonetic,de alternarea
tonului minor cu cel major,realizata prin distributia consoanelor si a vocalelor.
Muzicalitatea elegiac,mediative,este data si de particularitatile prozodice:masura
versurilor de 7-8 silabe,ritul iambic,rima incrucisata,sunt prezente asonantele si rima
interioara.
La nivel morfologic,dativul etic si dativul posesiv sustin tonul de intimidate.
La nivel stilistic,poemul este construit pe baza alegoriei dar si a antitezei intre omul de
geniu si oamenii [Link] metaforelor,mai ales in primul tablou,in cadrul dialogului
dintre Luceafar si fata de imparat ,accentueaza idea iubirii absolute ce se cere eternizata
intr-un cadru pe masura ,,palate de margean’’, ,,cununi de stele’’.
In concluzie,interpretat drept ,,poem metafizic’’ sau ,,un basm al fiintei’’,Luceafarul
ramane cea mai cunoscuta alegorie romantica pe tema conditiei omului de geniu,dar si un
exemplu de intertextualitate.