PROCESELE AFECTIVE
Procesele afective sunt fenomene psihice complexe caracterizate prin:
modificări fiziologice
printr-o conduită marcată de expresii emoţionale
printr-o trăire subiective
fiind determinate de concordanţa/discordanţa dintre cerinţele interne ale
individului şi realităţile din mediu.
Procesele afective :
au o funcţie adaptativă
au o funcţie evaluativă.
Proprietăţile proceselor afective :
1)Polaritatea – se referă la tendinţa trăirilor afective a se constitui în cupluri/perechi contrare.
Ex. bucurie-tristeţe
ură-iubire
plăcere- neplăcere
2)Caracterul stenic/astenic – o trăire are :
-caracter stenic atunci când oferă energie pentru activitatea persoanei, o întăreşte/mobilizează.
-caracter astenic atunci când ea duce la scăderea tonusului persoanei în activitate, o
demobilizează, îi scade eficienţa.
3)Durata – în mod normal, o trăire durează:
-cât timp durează factorul care a generat-o
-cât durează semnificaţia obiectului respectiv pentru persoană.
4) Intensitatea – se referă la profunzimea trăirii.
Depinde de :
-particularităţile afective ale persoanei
-semnificaţia pe care obiectul/factorul afectogen o are pentru acea persoană.
O persoană echilibrată afectiv - are trăiri emoţionale proproţionale cu intensitatea factorului
afectogen.
4)Mobilitatea- se referă la:
-trecerea emoţiei de la o stare de activare – la una de intensitate maximă şi apoi la stingerea ei.
-trecerea de la o trăire afectivă la alta.
Echilibru afectiv - mobilitate în funcţie de situaţie.
Expresivitatea proceselor afective
Deşi sunt trăiri interioare, procesele afective pot fi cunoscute prin modul în care se
exprimă :
manifestări motorii (mişcări ale corpului, feţei, braţelor)
manifestări ale vocii
manifestări organice.
Clasificarea proceselor afective :
Pentru a clasifica procesele affective se iau în considerare criteriile: intensitate,
durată, grad de conştientizare, de condiţionare culturală, complexitatea.
1) Procesele afective primare – sunt condiţionate de mecanisme biologice, sunt spontane,
au un grad scăzut de organizare.
a)Dispoziţiile organice- sunt stări afective difuze care însoţesc starea de sănătate şi
boală..
ex. boli cardiovasculare - stări anxioase
hepatici - euforie
b)Afectele – sunt izbucniri emoţionale caracterizate prin apariţia bruscă şi de scurtă
durată, cu o desfăşurare unipolară, intensitate mare, consumându-se în expresii şi gestică vie,
fiind lipsite de control conştient.
Ex. furia, disperarea, accesele de râs
c) Stresul – ansamblu de stări şi reacţii de apărare determinate de suprasolicitare,
agresiune, şocuri, zgomote puternice. Se manifestă prin : frică, mânie, groază, stări penibile,
suferinţă sufletească.
2)Procesele afective secundare – sunt conştientizate, condiţionate cultural, au un grad
crescut de organizare şi diferenţiere, intensitate moderată, durată – cât ţine situaţia,
desfăşurare fazică (spre deosebire de afecte care se descărcă brusc)
a)Emoţii - sunt efectul confruntării dintre nevoile individului şi datele mediului. Se
dezvoltă gradat, procesual, au un grad crescut de diferenţiere şi interiorizare. Au o orientare
determinată, o referinţă obiectuală, situaţională. Sunt bipolare.
b)Dispoziţiile afective – stări emoţionale difuze şi generalizate, mai puţin intense,
relativ discrete, dar durabile. Ele apar:
-ca premise pentru dezvoltarea de noi formaţiuni afective
-ca expresie rezultativă a unor desfăşurări emoţionale.
În formarea dispoziţiilor afective un rol important îl au relaţiile umane; aşa se explică
fenomenul de contagiune afectivă (transmiterea stărilor afective la alţii şi de la alţii).
Dispoziţiile afective resimţite de membrii grupului – climat afectiv.
Dispoziţiile afective pot deveni trăsături de caracter.
c)Sentimentele – sunt formaţiuni afective complexe, durabile, de intensitate moderată,
stabile, au un grad crescut de generalitate.
d)Pasiunile - sunt procese afective stabila care angrenează în structura lor obişnuinţe
de conduită a individului; de aici necesitatea de a efectua acţiunea respectivă.
Invăţarea afectivă
-se învaţă motivele care generează emoţiile
-modul de manifestare a emoţiei .
Rolul afectivităţii în viaţa individului
- percepţia socială (imaginea despre altul)
- conferă/satisface nevoia de securitate (dragoste, apartenenţă)
- în învăţarea socială