HOACĂ ROXANA-ELENA GÂNDIRE CRITICĂ
PIPP, AN III, ZI PROF. MIHAELA VOINEA
Argumentati care trasaturi ale ganditorului critic le-ati dezvolta elevilor.
Pe măsură ce lumea devine tot mai complexă şi democraţia se răspandeşte tot mai mult,
devine evident faptul că tinerii trebuie, mai mult ca oricand, să fie capabili să rezolve probleme
dificile, să examineze critic condiţiile, să cantărească alternativele şi să ia decizii gandite şi in
cunoştinţă de cauză. Este, de asemenea, evident că a gandi critic este o capacitate care trebuie
dezvoltată şi incurajată intr-un mediu de invăţare propice.
Ce este gandirea critică? S-a scris mult despre gandirea critica. Pentru cei care gandesc
critic, inţelegerea informaţiei este inceputul, mai degrabă decat sfarşitul invăţării. A gandi critic
presupune a cantări idei, a le examina implicaţiile, a le expune unui scepticism politicos, a le
pune in balanţă cu alte puncte de vedere opuse, a construi sisteme de argumente care să le
sprijine şi să le dea consistenţă şi a adopta o poziţie pe baza acestor structuri. Gandirea critică
este un proces complex de integrare creativă a ideilor şi resurselor, de reconceptualizare şi
reincadrare a conceptelor şi informaţiilor. Este un proces de cunoaştere activ şi interactiv care are
loc simultan la mai multe nivele. De obicei, gandirea critica este orientată spre scop, dar poate fi
un proces creator, in care scopurile sunt mai puţin clare.
Richard Paul defineşte gândirea critică drept „o gândire disciplinată care seghidează
singură şi ale cărei criterii de evaluare sunt: claritatea, precizia, pertinenţa, logica şi adecvarea la
scop, apreciand că este necesar să fie cultivate şapte trăsături caracteriale definitorii pentru un
gânditor critic printre care, din punctual meu de vedere, as alage sa dezvolt elevilor umilinţa
intelectuală , si nu in ultumul rand empatia intelectuală .
Umilinţă intelectuală presupune să fii conştient de limitele cunoaşterii tale, să-ţi
recunoşti ignoranţa şi prejudecăţile. Este important să observăm cateva principii de lucru cu
elevii in acest proces. Intai, că unul din tipurile de gandire incurajate este anticiparea. Pe
parcursul citirii unor povestiri li se poate cere copiilor să se gandească ce cred că se va intampla
in continuare. Fenomenul anticipării este un factor important, care afectează gandirea critică şi
inţelegerea. Anticiparea sporeşte interesul şi il obligă pe cititor să examineze ceea ce ştie deja şi
ceea ce nu ştie incă, ridicand astfel nivelul de conştientizare a cunoştinţelor. Procesul de
HOACĂ ROXANA-ELENA GÂNDIRE CRITICĂ
PIPP, AN III, ZI PROF. MIHAELA VOINEA
anticipare il ajută pe cititor să-şi stabilească un scop pentru lectură şi gandire. Stabilirea scopului
este direct legată de inţelegere. După unii autori, stabilirea scopului şi aflarea răspunsului la
intrebările puse reprezintă insăşi definiţia inţelegerii. Astfel, anticiparea, formularea de ipoteze
sunt factori esenţiali pentru inţelegere. Este important să observăm că nu contează dacă
anticipaţiile sunt corecte. Ceea ce contează este ca cititorul să gandească şi să işi formuleze
aceste anticipări, incepand astfel procesul de căutare a răspunsurilor, de validare sau invalidare a
ipotezelor formulate.
Empatie intelectuală – presupune recunoaşterea nevoii de a te pune în locul celuilalt
pentru a-l înţelege mai bine . Acolo unde lipseşte implicarea si empatia in procesul de gandire şi
invăţare lipseşte şi gandirea critică. Mulţi copii sunt pasivi, crezand că profesorul sau manualul
deţin toate cunoştinţele şi că ei nu trebuie decat să le inveţe. Ei văd cunoştinţele ca fiind fixe,
pregătite să se toarne in capul lor şi ei nu trebuie decat să le reproducă apoi la comandă pentru a
demonstra că au invăţat. Aceşti copii nu se implică in gandire decat dacă sunt impulsionaţi să
facă acest lucru şi să investească in propria lor invăţare. Abia atunci se implică in procesul de
invăţare şi işi asuma responsabilitatea propriei invăţări. Abordările care ii implică pe copii in
reflecţii speculative, in impărtăşirea
ideilor şi opiniilor ii angajează şi ii activează. Atunci cand copiilor li se permite să rămană pasivi,
gandirea critică va lipsi din comportamentul lor. Adesea nu suntem siguri ce vor crede elevii sau
cum vor interpreta informaţiile. Se fac mari eforturi pentru a le controla şi canaliza gandirea de
parcă, fără acest control, minţile copiilor ar lua-o razna şi ar produce haos. De fapt, se intamplă
tocmai opusul. Cand elevii inţeleg că opiniile lor sunt apreciate, cand cred că profesorul,
profesorul respectă ideile şi convingerile lor, reacţia lor tipică este de a demonstra
responsabilitate şi grijă sporită. Ei incep să arate mai mult respect faţă de propria lor gandire şi
iau procesul de invăţare şi consecinţele acestuia mult mai in serios dacă şi profesorul manifestă
respect.
Curaj intelectual – presupune examinarea şi evaluarea echitabilă a ideilor sau punctelor
de vedere de care nu eşti interesat . A gandi liber poate fi riscant. Ideile pot să iţi vină in moduri
ciudate, hazlii, uneori contradictorii. Ideile "trăznite", combinaţiile ciudate, noţiunile simple sunt
toate parte a procesului de gandire. Părinţii trebuie să-i liniştească pe elevii lor, explicandu-le că
aceste lucruri fac parte, in mod firesc, din procesul de invăţare. Este de asemenea important să se
inţeleagă foarte bine că ridiculizarea ideilor nu va fi tolerată, pentru că aceasta sufoca gandirea
HOACĂ ROXANA-ELENA GÂNDIRE CRITICĂ
PIPP, AN III, ZI PROF. MIHAELA VOINEA
prin sentiment de expunere la risc. Gandirea se manifestă cel mai bine intr-o atmosferă lipsită de
riscuri, in care ideile sunt respectate şi elevii sunt motivaţi să se angajeze activ in procesul de
gandire. Intai, elevii trebuie să ajungă să creadă că opiniile lor au valoare. Trebuie să accepte
idea că ceea ce gandesc ei are valoare unică şi este o contribuţie la inţelegerea mai bună a
conceptelor discutate. Fără incredere in propria lor valoare şi demnitate, elevii vor refuza să se
implice in gandirea critică şi să işi asume responsabilitatea pentru devenirea lor.
Responsabilitatea pentru invăţare şi pentru angajarea in gandirea critică revine, in
ultimă instanţă, celui care invaţă. Atmosfera din familie trebuie să le permită copiilor să
gandească critic, dar ei sunt cei care trebuie să acţioneze pentru a face aceasta. Inainte de a
acţiona, insă, ei trebuie să inţeleagă ce li se cere pentru a ajunge să gandească critic.