I. Fraza este comunicarea formată din 2 sau mai multe propoziții.
O frază poate fi alcătuită din
propoziții principale ( PP ) sau din PP și propoziții secundare ( PS).
II. Relațiile la nivelul frazei
A. Relațiile de coordonare
- se realizează între două propoziții de același fel:
* propoziții principale: Scriu 1/și citesc 2/.
*propoziții secundare : Vreau 1/ să scriu 2/ și să citesc 3/ . ( PS2 și PS 3 sunt coordonate copulativ)
-se realizează prin:
a) juxtapunere, care constă în alăturarea unor propoziții de același fel; este marcată de virgulă și de
punct și virgulă;
b) joncțiune, prin conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale coordonatoare:
- copulative (și, nici): Am venit1/ și am văzut2/.
- disjunctive (sau, ori, fie, ba): Pleci 1/ sau vii? 2/
- adversative (dar, iar, însă, ci, or): Vin, 1/ dar nu stau mult 2/.
- concluzive (deci, așadar, carevasăzică, vasăzică): Mi-a plăcut rochia, 1/ așadar am cumparat-o.2/
Locuțiunile conjuncționale coordonatoare pot fi:
- copulative: precum și, cât și;
- adversative: numai că, doar că;
- concluzive: prin urmare, ca atare.
- înainte de conjuncții coordonatoare adversative se pune virgulă: Am învățat, dar n-am știut.
- se pune virgulă între propozițiile coordonate disjunctiv (ca și între părțile de propoziție coordonate
astfel), când amândouă încep prin conjuncțiile perechi sau, ori, fie, ba: Sau înveți, sau mergi la
plimbare.
- conjuncțiile coordonatoare disjunctive sau și ori nu cer virgulă înaintea lor când apar singure: Mergi
sau mai rămâi?
- conjuncția coordonatoare nici cere virgulă înainte și când apare singură: Nu vorbește, nici nu cântă.
- conjuncția coordonatoare concluzivă deci așezată în interiorul propoziției nu se desparte prin virgulă,
spre deosebire de conjuncția coordonatoare așadar care, așezată în interiorul propoziției, se desparte
prin virgulă: A învățat, știe deci bine. A învățat, știe, așadar, bine.
B. Relațiile de subordonare din frază
- relația de subordonare arată legătura dintre o propoziție secundară și propoziția de care depinde
aceasta
de ex: Vreau 1/ să plec. 2/ ; PS2 depinde de PP1 ( Ce vreau? Răspuns: să plec= PS2)
- se realizează prin :
a)juxtapunere ( foarte rar, atunci când în propoziția secundară se subîntelege o conjuncție) : ( Dacă) Ai
carte, ai parte.
b) joncțiune cu:
- conjuncții subordonatoare: să, că, ca..să, dacă, de, fiindcă, deoarece, deși etc
- locuțiuni conjuncționale subordonatoare: cum că, precum că, până când, până să, până ce, în timp
ce, cât timp, ori de câte ori, după cum, ca și cum, fără să, pe măsură ce, pentru că, din cauză că, din
moment ce, odată ce, pentru ca să, în caz că, cu toate că, măcar să, chiar dacă etc.
- pronume și adjective pronominale relative ( care, cine, ce, cui, cât, ceea ce etc):
•pronume relativ: Stiu 1/ cine a venit. 2/ - cine = pronume relativ, SB
•adj. Pron. Relativ : Știu 1/ care copil a venit. 2/ - care = adj pr. Relativ, SB
- pronume și adjective pronominale nehotărâte ( orice, oricare, oricât, oricui etc)
•pr. nehotărât : Știu 1/ orice vrei a ști. 2/
•adj pr. Neh. : Știu 1/ orice lucru vrei a ști. 2/
- adverbe relative (unde, când, cum, cât), cu rol de a lega propoziția subordonată de regenta ei; uneori,
aceste adverbe sunt precedate de prepoziții: Merge1/ până unde l-ai trimis.2/
III. Propoziția regentă. Termenul regent
- propoziția regentă este propoziția de care depinde o subordonată; aceasta poate fi:
a) PP: Vin 1/ dacă mă inviți. 2/ - PP1 este regenta lui PS2, deoarce PS2 răspunde la întrebarea ,,Cu ce
condiție vin?” adresată lui PP1
b) PS : Nu știu 1/ dacă a sunat 2/ când a ajuns acasă . 3/ - PS3 este regenta lui PS2, deoarece PS3
răspunde la întrebarea ,, Când a sunat?” adresată lui PS2
- termenul regent (TR) = cuvântul din propoziția regentă, de care depinde ( pe care îl întreabă)
subordonata – de ex, în fraza b)Nu știu 1/ dacă a sunat 2/ când a ajuns acasă . 3/ -TR pt PS3 este
verbul ,, a sunat” deoarece lui I se adresează întrebarea
IV. Contragere. Expansiune
- contragere = transformarea unei propoziții subordonate în parte de propoziție corespunzătoare
întrebării, prin eliminarea predicatului din PS
de ex: Fata 1a/ care vine 2/ e Ana. 1B/
,, care vine ” = propoziție subordonată, are ca regentă PP1, iar termenul regent este substantivul ,, fata”;
răspunde la întrebarea ,, Care fată?”- întrebare specifică atributului
contragere - ,, care vine” - venită ( atribut)
- expansiune = transormarea unei părți de propoziție în propoziție corespunzătoare
V. Elipsa
Elipsa reprezintă omisiunea unor secvențe recuperabile din context, ca urmare a faptului că au fost
exprimate anterior.
Tipuri:
a) Elipsa verbală = omiterea completă sau parțială a predicatului exprimat anterior: Eu am fost în parc
și tu, la film.
b) Elipsa nominală = omiterea unui substantiv (eventual, însoțit de cuvinte subordonate), recuperabil
din context: Anca are o bluză de bumbac, iar Ioana, de mătase.
c) Propozițiile fragmentare constituie o formă de elipsă specifică exprimării orale:
- când în a doua propoziție se păstrează doar partea diferită, care conține o informație nouă (Ea scrie
frumos, el, nu.)
- când răspunsul la o întrebare se substituie prin adverbele da, nu sau reprezintă doar partea de vorbire
ce corespunde cuvântului interogativ( — Când pleci?/— Mâine).
În scris, elipsele se marchează prin virgulă sau linie de pauză, iar în vorbire, printr-o pauză.