UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Programul de studii: CERCETAREA, PROIECTAREA ȘI TESTAREA
SISTEMELOR BIOTEHNICE

RAPORT DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

NR. 1

Profesor coordonator: Student masterand:

Duțu Iulian Claudiu Lazăr Laurențiu

- 2021 –
 CUPRINS

CAPITOLUL 1 ...................................................................................................................................... 3
1.1 Introducere ................................................................................................................................... 3
1.2 Beneficiile propuse de casele inteligente ..................................................................................... 4
1.3 Dezavantajele conceptului Smart House..................................................................................... 6
1.4 Tehnologia produselor ” smart ”, astazi .................................................................................... 7
1.5 Produse pentru o locuinta mai inteligenta .................................................................................. 8
1.6 Proiectul Orange Smart Home .................................................................................................... 9
CAPITOLUL 2 .................................................................................................................................... 11
2.1 Automatizări în domeniul caselor inteligente ........................................................................... 11
2.1.1. Avantajele utilizării sistemelor de reglare automată......................................................... 12
2.2. Particularităţile sistemelor de reglare automată ...................................................................... 14
2.2.2. Reacția în sistemele de reglare automată .......................................................................... 17
2.3. Clasificarea sistemelor de reglare automată ............................................................................ 19
CONCLUZII ....................................................................................................................................... 24
Bibliografie .......................................................................................................................................... 26

2
CAPITOLUL 1
1.1 Introducere

Cum domeniul construcțiilor civile si industriale este intr-o expansiune pronunțata, inca
de la inceputul secolului trecut, la nivel mondial, segmentul caselor particulare s-a dezvoltat
intr-un ritm similar. Asadar, exista numeroase soluții pentru fiecare etapă a construcției, de la
fundație, pana la zidarie, acoperiș, termosistem, șamd. Urmarind aceasta logica a inovației, a
luat naștere si conceptul de casă inteligentă ( Smart House ), care raportandu-se la o casă
tradiționala, caracterizată prin acționare manuală a diverselor facilitați ( reglare temperatură,
acționare corpuri de iluminat, acces garaj, acționare ferestre, etc), propune un confort specific
coroborat cu un timp de realizare net superior caselor tradiționale, prin control centralizat, de
la distanța. Utilizatorii vor putea de exemplu crea reguli automatizate de genul “dacă
temperatura din casă scade sub 20 grade Celsius pornește centrala termică”.

Fig.1 [Link]

3
 Această ramură a construcțiilor este deosebită prin natura complementară a celor 2
mari componente ale sale: componenta tradiționala, partea de structură, rezistență, randament
termic,șamd care pastrează aceiași parametrii regasiți in normativele de construcții si care sunt
obligatorii in cazul tuturor caselor, smart sau nu, precum si componenta tehnologizată, care
implică automatizari, masuratori sistematice pentru diferiți parametrii ai aerului, apei,
curentului electric,etc, control facil prin diferite aplicații, stocarea datelor pentru urmărirea
evoluției intr-un interval de timp stabilit de beneficiar. In faza ințitiala, inteligența unei case se
referea in principal la controlul de la distantă al dispozitivelor din casă si posbilitatea de a stabili
regulile automate de funcționare pentru acestea. Este limpede insa că, din moment ce
inteligența artificială este un exercițiu pe care incearcă sa il rezolve cat mai bine unele din cele
mai tehnologizate, capitalizate si influente organizații la nivel mondial, momentul in care
casele vor avea posibilitea de a decide in locul noastru, in spețe specifice, se apropie cu pași
repezi.

1.2 Beneficiile propuse de casele inteligente

Poate că una din cele mai frecvente intrebări este “la ce ne foloseste o casa
inteligenta?”, iar un răspuns simplu ar putea fi casele inteligente usureaza viața locatarilor,
ofera securitate sporita si eficienta energetica, aspecte deloc de neglijat in ziua de azi.
Cum ne poate usura viata o casa inteligenta? Imaginati-va ca a venit momentul sa va
bagati in pat seara, iar in loc sa mergeti prin casa sa inchideti toate luminile, aragazul si sa
verificati usa de la intrare pur si simplu apasati pe un buton si casa intra in modul “somn”.

Fig.2 – Bucătărie inteligentă

4
 De asemenea, filtrul de cafea ar putea fi de asemenea programat sa pregateasca un
espresso fierbinte sau un smootie amestecat in blenderul din robotul de bucatarie cu cateva
minute inainte ca utilizatorul casei inteligente să fie trezit. Frigiderul ar putea sti cand ati ramas
fara mancare si va comanda singur de pe Internet de la supermarket cele necesare. Aerul
conditionat ar putea porni cu cateva minute intainte de a ajunge acasa, ca sa gasim locuinta la
temperatura dorita cand venim obositi de la birou, iar telefonul ar putea anunta automat orice
intarziere din trafic care ar necesita amanarea acestui proces.
Se poate lua în discuție cazul în care utilizatorul unei case inteligente este plecat in
concediu, iar atunci acesta va fi degrevat de sarcina de a ține minte daca a inchis luminile si a
incuiat usa de la intrare: se poate verifica si controla acest lucru direct de pe telefonul mobil.
Daca vorbim de partea de securitate atunci trebuie sa luam in calcul scenarii in care nu
mai avem nevoie de chei, putand folosi autentificarea prin amprenta, voce, retina pentru a
deschide usa de la intrare. Am putea de exemplu sa dam acces unui prieten de la distanta pentru
o perioada limitata de timp, in caz ca noi nu suntem acasa. Putem de asemenea accesa in timp
real camerele video din casa pentru a verifica bona cea noua pe care am lasat-o sa aiba grija de
copii. În cazul în care a fost detectat un intrus vom putea fi notificati imediat pe telefonul mobil,
impreuna cu autoritatile care nu vor mai trebui instiintate telefonic.

Fig.3 – Controlul unei case inteligente

5
 Pe partea de eficienta energetica putem să luăm în considerare un calorifer uitat deschis
cand plecam la birou și care consuma energie pana cand ne intoarcem acasa, chiar daca o
locuinta goala nu trebuie mentinuta la aceeasi temperatura de 20-22 de grade ca atunci cand
suntem si noi acasa. Putem de asemenea seta electrocasnicele sa consume energie electrică doar
in intervalele de timp in care pretul pe kilowatt este mai mic.
Pe viitor s-ar puta ca si alte utilitati precum apa si caldura sa fie tarifate diferentiat in
functie de perioada din zi, deci orice optimizari ale consumului in acest sens se vor traduce prin
costuri scazute de intretinere. Pe partea de entertainment sistemele audio wireless permite
impartirea virtuala pe camere si controlul individual dintr-un punct central.
Practic, într-o casă inteligentă posibilitatile sunt nelimitate si probabil vom afla pe viitor
si care din aceste posibilitati reusesc sa isi dovedeasca utilitatea in viata de zi ci zi.

1.3 Dezavantajele conceptului Smart House

Nu putem sa nu vorbim si despre dezavantajele conceptului de casa inteligenta. In ziua
de azi cea mai mare problema este costul. Daca un bec LED normal costa cateva zeci de lei,
unul controlabil de la distanta, prin WiFi sau Bluetooth costa cateva sute de lei. Termostatele
inteligente, prizele cu comanda prin Internet, senzori de temperatura, umididate, fum, efractie
costa la rândul lor foarte mult.
Casele inteligente nu sunt in clipa de fata accesibile tututor, insa un interes crescut al
populației inseamna ca in urmatorii ani vom vedea o diversificare a gamei de produse
inteligente coroborata cu o scadere semnificativa a preturilor. In plus o casa inteligenta trebuie
proiectata de la inceput in acest sens, pentru eficienta maxima, deci vorbim de costuri de
proiectare si executare mai mari. In cazul upgrade-ului unei locuinte tipice insa aveti nevoie de
instalare profesionala a dispozitivelor inteligente, daca vreti ca acestea sa comunice inteligent
intre ele. Solutiile complete la comanda permit atingerea unui nivel foarte ridicat de
automatizare, insa costa pe masura.
Un alt dezavantaj important este ca orice lucru conectat la Internet este vulnerabil
atacurilor informatice. Un hacker bun este capabil sa patrunda intr-un mediu securizat, iar
casele inteligente vor folosi conexiunea la Internet pentru controlul accesului, deci sunt
vulnerabile. Atacurile informatice sunt o realitate a zilelor noastre din pacate, deci este gresit
sa credem ca noi nu putem fi afectati de ele.

6
 Fig.4 – Controlul cu ajutorul telefonului mobil al unei încuietori inteligente
In plus, intr-o lume preocupata de intimitate din ce in ce mai mult, se vor colecta si mai
multe date despre noi prin intermediul dispozitivelor mereu conectate la Internet (Internet of
Things), iar acest aspect trebuie luat in considerare si pus in balanta inainte de a decide sa ne
optăm pentru o casă inteligentă.

1.4 Tehnologia produselor ” smart ”, astazi

Starea actuala a tehnologiei locuintelor inteligente relevă ca s-au făcut primii pasi, iar
in magazine exista o serie de produse mai inteligente, precum aspiratoarele robot, becuri smart,
termostate automate si prize controlabile de la distanta. Aceste produse sunt destul de scumpe
și cel mai important: nu comunica intre ele prin acelasi standard, iar atunci nu pot funcționa
împreună.

Fig.5 – Aplicații disponibile pentru casele inteligente

7
 Astăzi, in marea majoritate a cazurilor, fiecare dispozitiv inteligent (”smart devices”)
utilizeaza propriul standard de comunicație, cel al producatorului echipamentului, si trebuie
deci controlat printr-o aplicatie diferita de pe smartphone. Daca am incerca sa ne dotam casa
acum cu toate tipurile de dispozitive inteligente vom fi pusi in situatia in care trebuie sa folosim
mai multe telecomenzi si aplicatii de mobil pentru a putea controla toate aceste dispozitive. Nu
este un lucru prea inteligent si cu siguranta nu este convenabil.
Pasi au fost facuti deja in directia standardizarii si momentan exista doua platforme care
se lupta pentru suprematia in sufragerie: Apple Homekit si Google Nest. Daca ambele vor
castiga cota de piata semnificativa probabil vom fi pusi in situatia de a alege o platforma, cu
avantajele si dezavantajele ei, iar producatorii vor fi pusi in situatia de a incerca sa suporte
ambele platforme, ca sa nu piarda posibili clienti. Oricum ar fi, va fi mai bine decat in situatia
actuala si ne vom apropia de dezideratul casei inteligente: control centralizat al tuturor
dispozitivelor din casa.
Anii urmatori vor fi decisivi in maturizarea tehnologiei locuintelor ‘smart’ si interesul
crescut al consumatorilor va duce la dezvoltarea unei game variate de produse mai bine
proiectate pentru a raspunde nevoilor de automatizare a spatiului pe care il locuim.

1.5 Produse pentru o locuinta mai inteligenta

În momentul actual, oferta de dispozitive pentru casele inteligente este destul de

limitata, preturile sunt mari si lipseste standardizarea, insa acest lucru nu ii va deranja pe cei
care isi doresc neaparat o locuinta inteligenta in viitorul apropiat.
În prezent, cele mai intalnite tipuri de dispozitive inteligente sunt:
• întrerupatoare – controleaza de obicei luminile din casa, insa nu se limiteaza doar la
corpuri de iluminat;
• prize – ofera statistici privind consumul de curent si pot porni/opri automat
dispozitivele conectate la ele in functie de parametri setati de utilizator si sunt ideale
pentru automatizarea dispozitivelor non-smart;
• becuri – poti fi oprite/pornite manual de la distanta sau automat in functie de
evenimente (deschiderea usii de la intrare, primirea unei notificari pe telefon etc),
uneori se poate controla intensitatea luminoasa si culoarea (becuri LED in special);

8
 • securitate – de la camere video de securitate pana la yale de control al accesului in
locuinta;
• senzori – masoara temperatura, umiditatea, detecteaza fumul, nivelul de lumina
exterioara samd, si sunt folositi pentru activarea/dezactivarea altor dispozitive
inteligente in functie de valorile raportate de catre senzori unitatii centrale;
• termostate – printre primele dispozitive inteligente, in functie de senzorii de
temperatura din casa controleaza centralele termice, caloriferele si aparatele de
climatizare pentru a incalzi/raci locuinta la valori confortabile pentru locatari;

• unitati centrale – acestea sunt cele mai avansate componente ale unei case inteligente,
capabile sa controleze toate dispozitivele din casa dintr-un singur loc, in functie de
reguli prestabilite de cel care a instalat sistemul in casa, dar cu optiuni de modificare a
acestor reguli de catre utilizator.

1.6 Proiectul Orange Smart Home

Proaspat intrat in zona locuintelor inteligente este operatorul de telefonie Orange, cu
conceptul sau Smart Home. Momentan programul este in faza incipienta, adica au fost selectati
o serie de utilizatori dispusi sa incerce noul sistem. Ce aduce nou Orange Smart Home este cu
siguranta simplitatea instalarii modulelor, toate fiind wireless, conectate la o unitate centrala
usor de configurat.
Alertele primite de la cele 6 tipuri de senzori sunt trimise automat utilizatorului prin
intermediul aplicatiei de mobil furnizata de Orange ca download gratuit. Momentan Orange
Smart Home include senzori pentru miscare, fum, inundatie, intrarea prin efracție, o camera
web si prize inteligente.

Fig.6 – Echipamente utilizate în proiectul Orange Smart Home

9
 Casa inteligenta în proporție de 100% este inca un vis, insa nivelul de automatizare al
electronicelor si electrocasnicelor creste in fiecare an, pe masura ce costurile de achizitie al
acestor sisteme de automatizare a locuintei scad.
Preocuparea pentru produs, pentru nivelul de viaţă, pentru protecţia sănătăţii şi
securităţii consumatorului a fost consfinţită pe continentul European, prin semnarea la 25
martie 1957 a Tratatului de la Roma, articolul 2 din Tratat fiind relevant în acest sens. In data
de 9 aprilie 1985 Adunarea Generalã O.N.U., prin rezoluţia nr. 39/248, a adoptat principiile
directoare pentru protecţia consumatorului, care stipuleazã, printre altele, imperativul
certificării siguranţei, calităţii şi performanţelor principalelor produse de consum şi servicii
(art.26) şi inscripţionării adecvate pe etichetele produselor (art.42). Incepând cu data de 1
noiembrie 1992 a intrat în vigoare Tratatul Uniunii Europene care prin art. 2 şi art. 3 lit. a, c,
k, o, s, confirmă printre altele, continuarea preocupărilor privind produsul, nivelul de viaţã,
protecţia sănătăţii şi securităţii consumatorului. Incă de la 1 februarie 1995 când a intrat în
vigoare Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană (Acordul European),
continuând cu perioada de preaderare (la 21 iunie 1995 ţara noastră a depus cererea de aderare
la Uniunea Europeană UE), iar de la 01 ianuarie 2007, data la care România a devenit membru
cu drepturi depline al U.E., strategia naţională de implementare și dezvoltare a economiei de
piață are o rezonanţă practică în rândul operatorilor economici concretizată în afirmația: Cine
nu va face faţă concurenţei va fi eliminat de pe piaţă.
Considerată strategie concurenţială, strategia calităţii are în vedere faptul că nivelul
calitativ al produselor reprezintă un element strategic esenţial, iar orice strategie concurenţială
se raportează la triada produs – piaţă – tehnologie, la care se mai adaugă şi variabila mediu.
Intr-o lume a competiţiei şi a cererii sofisticate, calitatea reprezintă modul în care societatea
comercialã poate supravieţui. Calitatea, poate fi obţinutã numai printr-o îmbunătăţire continuă
a tehnologiilor de producţie, a utilajelor şi regimurilor de lucru ale acestora, o pregătire
adecvată a lucrătorilor care să perceapă calitatea ca o cultură inovativă.

10
CAPITOLUL 2

2.1 Automatizări în domeniul caselor inteligente

Automatizarea reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice care permit excluderea

operatorului de la participarea directă în procesul de producţie. Dispozitivul de automatizare
este acel dispozitiv, care, în funcţie de condiţiile impuse, realizează comanda şi controlul unui
anumit proces sau operaţii de producţie şi care permite să se renunţe astfel la intervenţia directă
a omului pentru îndeplinirea acestor funcţii.
Instalaţia tehnologică care realizează efectiv procesul de producţie şi la care se ataşează
dispozitivul de automatizare, ce preia funcţiile operatorului uman reprezintă procesul
tehnologic automatizat.
Ansamblul format din dispozitivul de automatizare şi procesul tehnologic automatizat
sau instalaţia automatizată reprezintă un sistem de automatizare sau un sistem de reglare
automată.
Procesul de reglare automată are sarcina de a aduce sau de a menţine o anumită mărime
fizică la o valoare oarecare. Această mărime poartă denumirea de mărime reglată, iar valoare
la care ea trebuie adusă sau menţinută se numeşte valoare prescrisă, valoare de referinţă sau
mărime de consemn.
Procesele tehnologice se desfăşoară sub acţiunea diferitor perturbaţii care tind să
modifice valoare mărimilor reglate, de acea, scopul reglării automate constă în monitorizarea
permanentă a acestor mărimi şi aducerea lor la valoare prescrisă.
Ţinând seama de considerentele expuse, rezultă că automatizarea poate fi definită ca
domeniul ştiinţei şi tehnicii care studiază principiile şi echipamentele prin intermediul cărora
conducerea proceselor tehnologice poate fi asigurată fără participarea directă a omului.
Omul rămâne însă cu supravegherea generală a funcţionării instalaţiilor automatizate şi
cu adoptarea deciziilor şi soluţiilor de perfecţionare şi optimizare.
În vederea realizării unui sistem de reglare fiabil, trebuie făcut în așa fel încât
caracteristicile procesului, precum şi cerinţele impuse reglării automate trebuie stabilite cu
precizie de la început. În funcţie de toate acestea proiectantul alege dispozitivul de
automatizare, care cuprinde în principal toate elementele de automatizare.

11
 Fig. 3.1. Mărimile fizice asociate unui proces
Caracteristicile generale ale proceselor sunt descrise cu ajutorul unor relaţii matematice
de calcul numite ecuaţiile proceselor.
Exprimarea analitică a dependenţelor dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire se
numesc modele matematice ale proceselor, iar interpretarea grafică a acestor dependenţe se
numesc caracteristici statice.
Deseori nu sunt cunoscuţi toţi factorii care determină caracteristicile proceselor, pentru
ca să se poată stabili modelele matematice şi de aceea este nevoie de a stabili caracteristicile
statice, atât din punct de vedere experimental, cât şi teoretic.
La alegerea corectă a echipamentelor de reglare trebuie de luat în consideraţie atât
cerinţele tehnice, cât şi cele economice. Aparatura cu care se realizează un sistem de reglare
trebuie să fie de o clasă de precizie satisfăcătoare pentru cerinţele tehnologice ale procesului în
regim staţionar; caracteristicile dinamice ale acestei aparaturi şi în primul rând legile de reglare
ale regulatorului trebuie să permită realizarea regimului tranzitoriu dorit. Performanţele
sistemelor de reglare realizate cu aceste elemente nu trebuie însă să depăşească necesităţile la
o asemenea dotare, fiind neeconomică, de a ceea trebuie utilizate criteriile consacrate pentru
alegerea regulatoarelor în diferite situaţii, în funcţie de caracteristicile procesului automat.

2.1.1. Avantajele utilizării sistemelor de reglare automată

Utilizarea sistemelor de reglare automată (SRA) în industria alimentară, ca şi în alte

ramuri ale economiei a evidenţiat o serie de avantaje, care pot fi grupate în următoarele:
• avantaje de ordin economic :
o creşterea productivităţii maşinilor şi instalaţiilor;
o reducerea consumului de materie primă şi de resurse energetice;
o reducerea numărului instalaţiilor şi utilajelor necesare în procesul de producţie;
o reducerea timpului de realizare a operaţiilor proceselor tehnologice;
o reducerea cheltuielilor de producţie;
o reducerea preţului de cost al produselor;
• avantaje de ordin tehnic:
o îmbunătăţirea calităţii produselor;
o creşterea fiabilităţii instalaţiilor şi a produselor;
o creşterea duratei de utilizare a instalaţiilor şi a echipamentelor;
o reducerea uzurii instalaţiilor şi a utilajelor;
o sporirea preciziei de realizare a operaţiilor proceselor;
• avantaje de ordin social:
o îmbunătăţirea condiţiilor de lucru;
o eliberarea omului de la activităţi care solicit uneforfizic considerabil;
o creşterea securităţii muncii şi a instalaţiilor tehnologice;

12
 o ridicarea nivelului de trai a umanităţii;
o îndeplinirea unor operaţii sau procese în locuri inaccesibile omului (subteran,
medii agresive, la temperaturi joase sau înalte, medii în care lipseşte oxigenul
ş.a);
o crea posibilităţilor şi a tipului liber pentru implicarea omului în alte activităţi
creative.
Trebuie de menţionat că automatizarea este complicată şi necesită investiţii
suplimentare. Deşi utilizarea sistemelor de reglare automată necesită mijloace şi investiţii
considerabile, reducerea cheltuielilor pe ansamblu şi implicit reducerea costului produselor în
condiţiile creşterii substanţiale a calităţii, justifică pe deplin cheltuielile realizate în
automatizare.
Pe măsura dezvoltării automatizării şi a progresului tehnico-ştiinţific în general,
producţia a înregistrat transformări considerabile. S-a realizat în deosebi o reducerea treptată a
muncii fizice prestată de om, compensată de o creştere semnificativă a activităţilor intelectuale
şi a celor creative, a funcţiilor de concepere, conducere şi organizare a producţiei.
Introducerea mijloacelor de automatizare, în general, şi a celor de reglare automată, în
particular, a cunoscut un ritm înalt şi continuu ascendent. În deplină concordanţă cu politica de
industrializare a ţării, cu continua dezvoltare a cercetării ştiinţifice şi promovarea progresului
tehnic de la sfârşitul secolului XX, s-au extins şi s-au diversificat electrificarea şi automatizarea
producţiei.
Pe această linie, introducerea pe scară largă a automatizării producţiei impune
preocuparea pentru ridicarea continuă a calificării muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor
pentru a exploata, proiecta şi fabrica în cele mai bune condiţii aparatura de automatizare,
măsurare şi control pentru instalaţiile şi sistemele de automatizare.
Totodată, datorită automatizării s-a redus considerabil efortul fizic depus de om în
cadrul proceselor de producţie, întrucât maşinile motoare – denumite şi maşini de forţă –
asigură transformarea diferitelor forme de energie din natură (energia combustibililor, energia
hidraulică ete.) în alte forme de energie (mecanică, electrică etc.) direct utilizabile pentru
acţionarea maşinilor-unelte care execută operaţiile de prelucrare a materiilor prime şi a
semifabricatelor.
După etapa automatizării, omul îndeplineşte în principal funcţia de con- ducere a
proceselor tehnologice de producţie. A conduce un proces tehnologic, înseamnă a dirija mari
cantităţi de energie în conformitate cu un obiectiv urmărit – respectiv producerea anumitor
bunuri materiale, cheltuind în acest scop cantităţi de energie foarte mici.
Operaţiile de conducere nu necesită decât un efort fizic redus (întrucât aceste operaţii
se execută prin butoane sau manete, de la panouri sau pupitre de comandă), dar necesită un
efort intelectual important. Astfel, de exemplu, conducerea unui laminor poate necesita
transmiterea unui foarte mare număr de comenzi – de ordinul sutelor sau miilor – în decursul
unui interval de câteva ore, ceea ce poate provoca oboseală şi erori.

13
 Pe de altă parte, unele procese tehnice se desfăşoară atât de repede, încât viteza de
reacţie a unui operator uman este insuficientă pentru a se transmite comanda necesară în timp
util. Astfel, de exemplu, în cazul apariţiei unui scurtcircuit pe o linie dintr-un sistem
electroenergetic, este necesară declanşarea în fracţiuni de secundă a întreruptoarelor de la
capetele liniei defecte, pentru a se evita distrugeri şi a se preîntâmpina extinderea efectelor
scurtcircuitului la alte instalaţii electroenergetice din sistemul respectiv.

2.2. Particularităţile sistemelor de reglare automată

Reglarea automată constituie un proces îndeplinit automat, prin care o mărime fizică
este adusă sau menţinută la o valoare constantă — numită consemn, conform unui anumit
program prescris. În acest scop,un dispozitiv de automatizare numit regulator automat (RA)
permite eliminarea operatorului uman, ca intermediar între aparatele de măsurat, cu ajutorul
cărora se determină diferenţa dintre valoarea mărimii reglate şi valoarea prescrisă a ei şi organul
de execuţie al comenzilor date prin care se acţionează asupra obiectului reglat.
Pentru instalaţiile tehnologice şi procesele tehnice aplicarea reglării automate are o
importanţă deosebită. De exe mplu funcţionarea maşinilor, a motoarelor electrice etc. este
direct legată de reglarea turaţiei, pentru funcţionarea generatoarelor sincrone la tens i une
constantă trebuie modificată în mod corespunzător excitaţia etc. Desigur, o reglare este
necesară numai atunci când mărimea, reglată nu poate rămâne constantă de la sine, la valoarea
prescrisă şi are tendinţa de a-şi modifica valoarea, de a se abate mai mult sau mai puţin în urma
unor efecte perturbatoare externe sau interne.
În cazul oricărei reglări se deosebeşte o mărime reglată şi o mărime de execuţie.
Mărimea care trebuie menţinută la valoarea prescrisă este mărimea reglată. Mărimi reglate sunt
de exemplu: frecvenţa, turaţia, tensiunea şi puterea electrică, temperatura, debitul, nivelul dintr-
un rezervor etc.
Mărimea de execuţie este mărimea obţinută la ieşirea organului de execuţie al instalaţiei
de reglare şi cu ajutorul căreia se poate influenţa mărimea reglată, pentru a o aduce la valoarea
prescrisă. De exemplu dacă se urmăreşte menţinerea constantă a turaţiei unui motor electric de
curent continuu, pentru variaţia turaţiei în sensul dorit se variază curentul de excitaţie al
motorului. Deci, mărimea reglată este, în acest caz, turaţia, iar mărimea de execuţie este
curentul de excitaţie al motorului. Pentru menţinerea constantă a tensiunii la bornele unui
generator sincron se variază corespunzător tensiunea de excitaţie; mărimea reglată este
tensiunea la borne, iar mărimea de execuţie este tensiunea sau curentul de excitaţie.
Influenţele externe sau interne care sunt cauzele abaterilor valorilor instantanee ale
mărimii reglate de la valoarea prescrisă se numesc, în sistemele de reglare automată: perturbaţii
sau mărimi perturbatoare.

14
 La reglarea unei anumite mărimi se exercită influenţa uneia sau a mai multor mărimi
perturbatoare. Astfel, în cazul reglării turaţiei motorului de curent continuu se exercită influenţa
unor perturbaţii diferite: tensiunea variabilă de alimentare a motorului, variaţia cuplului de
sarcină cerut de maşina de lucru antrenată de motorul respectiv, variaţia rezistenţei electrice în
funcţie de temperatură etc.
De regulă, efectul influenţei uneia dintre mărimile perturbatoare poate fi preliminat;
această perturbaţie este considerată ca perturbaţie principală şi acţiunea de reglare se manifestă
în sensul eliminării abaterii mărimii reglate de la valoarea prescrisă sub influenţa perturbaţiei
principale.
În figurile de mai jos, sunt reprezentate schemele simplificate ale unor tipuri de bază de
sisteme de reglare automată, cu evidențierea instalaţiei sau a procesului tehnologic supus
reglării. La intrarea dispozitivului de automatizare (DA), reprezentat simbolic printr-un
dreptunghi, se aplică mărimea de execuţie u; la ieşire, rezultă mărimea reglată y. Din exterior,
se exercită acţiunea unor mărimi perturbatoare v1 și v2, dintre care urmează a fi selectată
perturbaţia principală.

Fig.3.2. Schema simplificată a unui sistem de reglare automată după efect

Fig.3.3. Schema simplificată a unui sistem de reglare automată după cauză

DA – dispozitiv de automatizare; P – proces tehnologic.

3.2.1. Tipuri de scheme caracteristice sistemelor de reglare automată

Pentru studiul şi aplicarea sistemelor de reglare automată se utilizează o prezentare
simbolică prin intermediul anumitor scheme caracteristice acestor sisteme. Pentru interpretarea
sau prezentarea grafică a sistemelor de reglare se utilizează următoarele tipuri de scheme:

15
 • scheme structurale, așa-numitele scheme-bloc, prin intermediul cărora se prezintă într-
un mod simplificat structura sistemelor de reglare automată. În aceste scheme toate
elementele componente se prezintă prin simboluri şi figuri geometrice caracteristice
mijloacelor de automatizare utilizate;
• scheme funcţionale sau tehnologice, care dau posibilitatea de a prezenta şi caracteriza
principiul de funcţionare al sistemelor de reglare automată;
• scheme principale, desfăşurate, prin intermediul cărora se prezintă structura
desfăşurată a sistemelor de reglare automată;
• scheme de conexiuni şi de cablare, sunt utilizate la montarea sistemelor de reglare
automată. Aceste scheme indică şi prezentă toate legăturile intermediare ale
elementelor componente şi permit realizarea conexiunii lor. Pentru a studia procesul de
reglare automată se utilizează o reprezentare grafică, denumită schemă funcţională.
Schema funcţionala a unui sistem de reglare automată este acea schemă în care se indică
elementele componente ale sistemului de reglare automată (SRA), destinaţia lor şi legăturile
funcţionale între ele.
În principal, schema funcţională a unui SRA conţine:
• legătura directă sau principală, care înglobează toate elementele cuprinse între
elementul de comparaţie EC şi ieşirea instalaţiei automatizate;
• legătura inversă sau secundară, numită deseori „cale de reacţie”, care cuprinde
elementele situate între ieşirea instalaţiei automatizate şi elementul de comparaţie.
Transmiterea semnalului de comandă are loc de la intrare spre ieşirea SRA pe legătura
directă şi de la ieşire spre intrarea SRA pe legătură inversă.
În ansamblu cele două legături reciproce alcătuiesc un circuit închis de reglare automată
sau o buclă de reglare.

Fig.3.4. Schema bloc detaliată a unui sistem de reglare automată după efect

16
 Fig.3.5. Schema bloc detaliată a unui sistem de reglare automată după cauză
În schemele bloc detaliate de mai sus, se indică mărimile de intrare şi de ieşire ale
fiecărui element. Pentru fiecare element din schemă semnalul se transmite în sens unic, de la
intrarea elementului la ieşirea acestuia. În acest fel, pentru fiecare bloc se stabileşte o
dependenţă strictă a mărimii de la ieşire de variaţia mărimii de intrare. Se obişnuieşte a se
reprezenta schema funcţională prin înşiruirea elementelor componente ale SRA, în ordinea
strictă a legăturilor funcţionale între ele. Obiectul reglării la ieşirea căruia se obţine mărimea
de ieşire y este supus influenţei mărimilor perturbatoare v din exterior, sub acţiunea cărora se
produc variaţii ale mărimii reglate.
Sistemul de reglare automată se utilizează cu scopul obţinerii unei anumite valori
pentru mărimea de ieşire, care este stabilită şi dirijată prin intermediul mărimii de intrare, ce
compensează acţiunile mărimilor perturbatoare din procesul tehnologic.

2.2.2. Reacția în sistemele de reglare automată

Într-un sistem de reglare automată transmiterea semnalelor are loc în două sensuri.
Astfel, unele semnale sunt transmise dinspre intrarea sistemului spre ieşirea acestuia. O
asemenea cale de transmitere a semnalelor, de la intrare spre ieşire este denumită cale directă,
iar conexiunea elementelor de reglare prin intermediul semnalelor transmise de la un element
la altul este denumită conexiune directă sau legătură directă.
Pe de altă parte, mai este instalată o cale de transmitere a semnalelor în sens invers, de
la ieşirea spre intrarea sistemului. O asemenea cale este denumită cale inversă, iar conexiunea
de la mărimea reglată la elementul de comparaţie este denumită conexiune inversă, legătură
inversă sau reacţie. Dacă mărimea este aplicată cu sensul minus elementului de comparaţie,
reacţia respectivă este denumită reacţie negativă, iar dacă este aplicată cu sensul plus, atunci
este numită reacţie pozitivă.
După cum rezultă, datorită reacţiei negative în schema sistemului de reglare automată
se formează o buclă închisă, punctul de închidere a buclei fiind elementul de comparaţie.
Întrucât în cadrul sistemului şi în cadrul elementelor componente ale lui pot interveni
şi alte legături de reacţie negativă – denumite reacţii negative locale. Reacţia negativă care
asigură închiderea buclei sistemului este denumită reacţie negativă principală.
Reacţia negativă principală are o importanţă esenţială pentru asigurarea funcţionării
sistemului de reglare, pentru materializarea principiilor care stau la baza fiecărui sistem; prin
17
intermediul reacţiei, la intrarea sistemului sunt primite informaţii asupra mărimii reglate, iar
caracterul negativ al reacţiei asigură comparaţia permanentă a mărimilor, sistemul acţionând
în funcţie de semnul şi valoarea diferenţei, în sensul restabilirii egalităţilor şi respectiv dintre
valoarea mărimii reglate şi valoarea prescrisă pentru această mărime.
În practică, se foloseşte în multe cazuri o schemă mai concentrată pentru reprezentarea
sistemelor de reglare, care este prezentată în figura de mai jos. După cum se constată, în schema
concentrată elementele EE, IT şi Tr sunt considerate ca un singur bloc, sau ca un singur element
echivalent, notat cu F şi denumit de regulă partea fixată a sistemului. Elementul F este
echivalent cu grupul elementelor: EE, IT, Tr, în sensul că pentru elementul F şi pentru grupul
EE, IT, Tr rezultă aceeaşi comportare în cadrul sistemului.

Fig.3.6. Schema de elemente concentrate pentru reprezentarea SRA

Denumirea de parte fixată provine din faptul că instalaţia tehnologică IT este dată şi
practic nu poate fi modificată de proiectantul SRA, adică pentru acesta elementul IT are
caracteristici fixate, iar alegerea elementului de execuţie EE şi a traductorului Tr este în multe
cazuri determinată de construcţia IT şi de tipul mărimii reglate, deci şi pentru aceste clemente
proiectantul sistemului de reglare dispune de un număr foarte redus de variante.
În consecinţă, regulatorul automat RA este elementul principal prin intermediul căruia
proiectantul are posibilitatea să asigure o funcţionare dorită a SRA, restul elementelor –
înglobate în blocul echivalent F – reprezentând o parte fixată pentru proiectant, deci o parte a
sistemului pe care proiectantul nu o poate modifica după dorinţă. Pe schema de mai sus,au fost
notate şi mărimile transmise în cadrul SRA. Mărimea aplicată cu semnul plus elementului de
comparaţie EC este denumită mărimea de intrare a SRA, sau mărime de referinţă şi valorile
acestei mărimi reprezintă valorile prescrise pentru mărimea reglată e, numită şi mărime de
ieşire a sistemului de reglare. Din elementul de comparaţie EC se obţine mărimea a, denumită
abatere sau eroare; denumirea abatere provine din faptul că, conform relaţiei: a=i-e, care
defineşte funcţionarea clementului de comparaţie EC, mărimea a caracterizează abaterea
valorilor curente ale mărimii reglate e de la valorile prescrise prin mărimea de intrare i.
Regulatorul automat RA prelucrează abaterea a după o anumită lege şi transmite
mărimea c rezultată la ieşire, denumită mărime de comandă a blocului F. Asupra blocului F

18
acţionează din exterior şi un număr de perturbaţii, notate cu p1,p2..., pn. Se constată astfel că
mărimile aplicate din exterior sistemului sunt i, p1,p2..., pn.

2.3. Clasificarea sistemelor de reglare automată

În procesul de studiu şi în practica de utilizare a sistemelor de reglare automată sunt

utilizate următoarele caracteristici generale, corespunzătoare oricărui sistem de reglare:
• natura fizică a mărimii sau a mărimilor reglate, reprezintă o caracteristică foarte
importantă a fiecărui sistem de reglare automată. Mărimea reglată poate fi de natură
electrică, adică care caracterizează un circuit electric, ca de exemplu: curent, tensiune
electromotoare, rezistenţă electrică, frecvenţă, pulsaţie, defazaj etc. şi poate fi de natură
neelectrică, ca de exemplu: presiune, temperatură, debit, nivel, distanţă, acceleraţie,
volum, viteză etc;
• numărul de mărimi reglate, sistemul poate avea o singură mărime reglată, dar poate
avea o serie de mărimi şi în acest caz sistemul poartă denumirea de sistem cu mai multe
bucle de reglare (cu mai multe reglatoare automate);
• caracteristica statică a sistemului, reprezintă dependenţa dintre mărimile de ieşire şi
respectiv de intrare ale sistemului de reglare automată. În dependenţă de tipul sistemului
această dependenţă poate fi o funcţie liniară sau neliniară, continuă sau discontinuă,
direct proporţională sau invers proporţională. Ca exemplu în figura de mai jos,este
prezentată grafic caracteristica statică a unui sistem de reglare automată;
Pe caracteristica statică a unui sistem automat, se pot defini următoarele:
• panta medie, reprezentând coeficientul unghiular sau panta dreptei care aproximează
caracteristica statică reală a sistemului: Km = tg α ≈ Ka;
• puterea consumată de sistemul de reglare automată – care trebuie să fie cât mai mică,
cu scopul de a reduce consumul de energie pe durate îndelungate de timp şi de a nu
produce perturbaţii în desfăşurarea operaţiilor procesului tehnologic;
• numărul buclelor de reglare sau a reglatoarelor – pot fi sisteme cu o singură buclă de
reglare sau cu un singur regulator automat şi pot fisisteme cu mai multe bucle de reglare
sau cu mai multe regulatoare automate. Sistemele cu mai multe bucle de reglare pot fi
sisteme de reglare în cascadă, care cuprind mai multe regulatoare automate, cu ajutorul
cărora, pe lângă mărimea de ieşire, sunt reglate şi alte mărimi intermediare în procesul
tehnologic.
Clasificarea sistemelor de reglare automată se efectuează după mai multe criterii. Unele
dintre acestea pornesc de la specificul mărimii sau a mărimilor reglate. După acest criteriu
sistemele de reglare automată se clasifică în funcţie de tipul mărimii sau a mărimilor reglate,

19
în funcţie de felul variaţiei mărimii de la intrare, în funcţie de viteza de variaţie a mărimii
reglate sau viteza de răspuns şi în funcţie de numărul mărimilor reglate.
În funcţie de tipul mărimilor reglate se deosebesc:
• sisteme de reglare automată pentru mărimi electrice – carte sunt destinate reglării
mărimilor de circuit electric (tensiune, curent, frecvenţă etc.);
• sisteme de reglare automată pentru mărimi neelectrice – carte sunt destinate reglării
mărimilor de natură neelectrică, adică altele în afară de cele de circuit electric (presiune,
viteză, debit, nivel, temperatură etc.).
În funcţie de aspectul variaţiei în timp a mărimii de intrare, adică după variaţia în timp
impusă mărimii de ieşire, se deosebesc:
• sisteme de stabilizare care sunt destinate menţinerii la o valoare constantă a unui
parametru oarecare,care se mai numesc sisteme cu evoluție constantă sau cu program
fix;
• sisteme de reglare automată cu program variabil, pentru care mărimea de intrare variază
în timp după o lege prestabilită, care se mai numesc sisteme cu evoluție programată;
• sisteme de reglare automată de urmărire, la care mărimea de intrare variază în funcţie
de un parametru din afară şi legea de variaţie în timp a acestui parametru nefiind
cunoscută, iar mărimea de la ieşire urmăreşte variaţia mărimii de intrare.
În funcţie de viteza de răspuns a obiectului reglării la un semnal aplicat la intrare se
deosebesc:
• sisteme pentru procese lente, care sunt caracterizate de viteză mică de răspuns şi timp
mare de reacţie, astfel de procese sunt caracterizate de o anumită inerţie;
• sisteme pentru procese rapide, care sunt caracterizate de viteză mare de răspuns şi timp
mic de reacţie, în automatizare astfel de procese sunt lipsite inerţie, adică este
nesemnificativă, ca de exemplu la sistemele de reglare automată pentru reglarea turaţiei
motoarelor, reglarea tensiunii generatoarelor etc.
După numărul mărimilor de ieşire ale obiectului reglat asupra cărora se exercită
acţiunea de reglare automată, se deosebesc:
• sisteme cu o singură mărime reglată sau sisteme convenţionale (sau monovariabile);
• sisteme cu mai multe mărimi reglate simultan sau sisteme multivariabile.
Sistemele de reglare automată se clasifică și în funcţie de tipul acţiunii regulatorului
automat, în funcţie de numărul buclelor de reglare, în funcţie de aspectul dependenţei intrare –
ieşire, adică a caracteristicii statice şi în funcţie de legea de acţiune a reglatorului.
• după tipul acţiunii regulatorului automat se deosebesc:
o sisteme cu acţiune continuă, la care mărimea de ieşire a fiecărui element
component al sistemului este o funcţie continuă de mărimea de intrare. Aceste
sisteme conţin fie regulatoare liniare, la care dependenţa ieșire(eroare) este
liniară, fie regulatoare neliniare, la care această dependenţă este neliniară;

20
 o sisteme cu acţiune discontinuă (discretă), la care mărimea de la ieşirea
regulatorului este reprezentată de o succesiune de impulsuri de reglare, fie
modulate în amplitudine sau durată (cazul regulatoarelor cu impulsuri), fie
codificate (cazul regulatoarelor numerice);
• în funcţie de numărul buclelor de reglare se deosebesc:
o sisteme de reglare automată cu o singură buclă de reglare sau cu un singur
regulator automat;
o sisteme cu mai multe bucle de reglare sau cu mai multe regulatoare automate.
Sistemele de reglare automată cu mai multe bucle de reglare pot fi sisteme de reglare
în cascadă, care cuprind mai multe regulatoare automate, cu ajutorul cărora, pe lângă mărimea
de ieşire, sunt reglate şi alte mărimi intermediare din cuprinsul instalaţiei sau procesului reglat
şi sisteme de reglare combinată, în care, pe lângă regulatorul automat principal se prevăd unul
sau mai multe regulatoare suplimentare, care intră în proces de funcţionare numai la apariţia
anumitor acţiuni perturbatoare.
În funcţie de aspectul caracteristicii statice se deosebesc:
• sisteme de reglare automată liniare, la care toate elementele componente au
caracteristici statice liniare, adică sunt caracterizate în regim staţionar de o dependenţă
liniară dintre mărimile de ieşire şi cele de intrare;
• sisteme de reglare automată neliniare, la care toate elementele componente au
caracteristici statice neliniare liniare, adică sunt caracterizate de o dependenţă dintre
mărimile de ieşire şi cele de intrare neliniară.
În funcţie de legea de acţiune a reglatorului (legea de reglare) se deosebesc:
• sisteme de reglare automată cu legi de reglare obişnuite, la care legile de reglare includ
operaţii de calcul simple – tipizate – efectuate asupra abaterii mărimii reglate de la
valoarea de referinţă. Astfel de operaţii de calcul sunt: înmulţirea cu o constantă,
integrarea sau derivarea. Una din cele mai răspândite legi de reglare obişnuite (tipice)
este legea proporţional-integral-derivativă (PID), în cadrul căreia se efectuează supra
abaterii celei trei operaţii de calcul numerice;
• sisteme cu legi de reglare speciale, la care operaţiile de calcul efectuate în cadrul
reglatorului automat au un caracter mai complex şi pot include ca exemplu: înmulţirea
a două mărimi variabile în timp sau determinarea extremului unei funcţii oarecare.
Cel mai des în industria alimentară sunt întâlnite sistemele de reglare automată a vitezei,
presiunii, nivelului, debitului, temperaturii, concentraţiei de amestec ş.a.
În cazurile în care sunt necesare reglări de viteză la diverse maşini de lucru, se preferă
acţionările cu motoare de curent continuu comandate prin tensiunea rotorică. Drept elemente
de execuţie se folosesc în ultima vreme cu precădere redresoare comandate realizate cu
tiristoare. La reglările de viteză se utilizează de cele mai multe ori scheme în cascadă,
introducându-se de obicei o reacţie după viteza de rotaţie şi una după curentul rotoric. Faţă

21
de avantajele obişnuite ale reglării în cascadă, apare astfel în plus şi posibilitatea de a asigura
o limitare a valorii curentului, care astfel ar putea depăşi anumite limite periculoase. Cele două
regulatoare din schema în cascadă sunt racordate conform criteriului modulului sau simetriei.
În anumite cazuri se realizează simultan şi o reglare a curentului de excitaţie.
Pentru reglarea nivelului deseori nu se cere o mare precizie a reglării: este suficient, de
exemplu, să se menţină nivelul cu o precizie de câţiva milimetri, sau centimetri, pentru o
înălţime totală de câţiva decimetri. S-ar putea trage concluzia că un regulator bipoziţional ar fi
suficient şi în practică deseori o asemenea dotare este satisfăcătoare. Trebuie totuşi analizate
mai îndeaproape instalaţiile tehnologice pentru că, de exemplu, reglarea nivelului într-un
rezervor de suprafaţă orizontală mică în care debitele de intrare şi ieşire sunt mari este o
problemă mult mai dificilă decât reglarea cu aceeaşi precizie a nivelului într-un rezervor de
mare capacitate în raport cu debitul care îl traversează. în asemenea situaţii, cu o toleranţă
acceptată în ce priveşte nivelul reglat, se recomandă un regulator continuu.
Sistemele de reglare a temperaturii sunt de fapt sisteme de reglare a transferului de
căldură. Din cauza caracteristicilor acestui transfer, procesele respective au constante de timp
mari.
Pentru menţinerea în conformitate cu anumite programe a diferitor mărimi fără
intervenţia directă a omului sunt utilizate elementele de automatizare, care împreună cu
instalaţia tehnologică alcătuiesc sistemul de reglare automată. Între toate elementele
componente ale sistemului au loc transmiteri de semnale – comenzi, sub acţiunea cărora se
îndeplineşte procesul de reglare automată.
Prima operaţie îndeplinită în cadrul sistemului de reglare automată este compararea
permanentă a valorii mărimii reglate cu valoare ei prescrisă. Această operaţie este realizată de
elementul de comparaţie, care transmite semnal de comandă reglatorului. Elementul de
comparaţie are două intrări şi o ieşire, de aceea nu se prezintă prin dreptunghi ca celelalte
elemente ale sistemului. La una din intrări primeşte semnalul de referință, iar la cealaltă
semnalul de reacție, astfel ca la ieşire se calculează diferenţa înre cele două intrări. Semnalul
de reacție reprezintă de regulă un semnal electric, convertit de traductor şi este proporţional cu
mărimea reglată. Principala funcţie a traductorului este de a converti mărimile reglate ca:
temperatură, presiune, debit, nivel, distanţă, acceleraţie etc., în semnale electrice, ce pot fi
utilizate ca comenzi în sistemele de reglare automată, pentru elementele de comparaţie şi cele
înregistratoare, necesare pentru supravegherea funcţionării instalaţiilor tehnologice.
Mărimea de referință este de regulă tot o mărime electrică, curent sau tensiune, după
cum mărimea de reacție este un curent sau o tensiune, valoarea ei fiind stabilită de operator
prin manevrarea cursorului unui potenţiometru; modul de determinare a valorii de referință este
simplu. Astfel, presupunând că pentru mărimea reglată se prescrie valoarea constantă, care este
acea valoare a mărimii ce se obţine la ieşirea traductorului atunci când la intrarea acestuia este
primită mărimea reglată. În acest mod, dacă mărimea reglată corespunde celor menţionate
rezultă că mărimea de referință este egală cu mărimea de reacție şi, ca urmare, la ieşirea

22
elementului de comparaţie, iar semnalul de eroare are valoarea 0, deci semnalul aplicat la
intrarea regulatorului automat RA este nul.
În cele mai multe cazuri din practică elementul de comparaţie este inclus - din punctul
de vedere al realizării constructive — în regulatorul automat RA. Regulatorul automat RA are
rolul de a efectua anumite operaţii asupra semnalului de eroare, primit la intrare, respectiv are
rolul de a prelucra acest semnal după o anumită lege, numită lege de reglare de cele mai multe
ori, în practică, operaţiile efectuate asupra semnalului de eroare sunt operaţii de înmulţire cu
un factor constant, de integrare şi de derivare. Legea de reglare este aleasă în funcţie de
caracteristicile instalaţiei tehnologice automatizate IT, astfel încât pentru întregul ansamblu al
SRA să se obţină o calitate cât mai bună a funcţionării, respectiv să se obţină anumite
performanţe sau indici de performanţă. Dacă asemenea performanţe prezentate în nu sunt
asigurate, atunci introducerea automatizării nu conduce la efectele tehnico- economice
scontate, de creştere a eficientei IT, de mărire a productivităţii muncii, de îmbunătăţire a
calităţii produselor etc. S-a considerat un regulator automat electronic, având ca semnal de
ieşire un curent I. Acest semnal este transmis elementului de execuţie EE, de exemplu un motor
electric, denumit şi servomotor, care determină deplasarea elementului mobil al unui ventil în
sensul măririi sau micşorării mărimii reglate. Când perturbările provoacă scăderea mărimii
reglate sub valoarea prescrisă elementul de execuţie EE determină mărirea mărimii reglate,
pentru revenirea ei la valoarea prescrisă , iar la creşterea mărimii reglate - ca urmare a unei
acţiuni perturbatoare opuse celei anterioare - elementul de execuţie EE asigură micşorarea ei.

23
CONCLUZII

Este evident ca trendul ultimilor decenii in ceea ce privește tehnologia este unul intens
crescator, conceptul de automatizari acapareaza, unul cate unul, toate domeniile industriale.
Reprezentanții de vârf al domeniilor cruciale pentru umanitate ( producție de hrană,
medicamente, imbracaminte, transport, infrastructură, educație, sșamd ) au implementat deja
mai multe generații de fluxuri automatizate sau semi-automatizate ( in producăie, in distribuție,
in construcții). Randamentul superior al fluxurilor automatizate, prin comparație cu procesele
manuale, impune automatizarea ca solutie optima.

Același raționament se aplică si utilizării caselor, piața cere cat mai mult confort, cat
mai putin timp si efort pentru toata gama de procese adiacente si dezvoltatorii caută sa asigure
aceste facilitați. Reglarea temperaturii ambientale, reglarea umiditații, aerisirea, urmărirea in
timp real cu ajutorul camerelor al fiecarui colț al casei si multe alte facilitați, astazi sunt
disponibile, realizate, perfectate si , poate cel mai important, promovate.

Cu alte cuvinte, construcțiile rezidențiale inglobează, de acum, si caracterul Smart al

imobilului aspect care implica si schimbarea statusului vis-a-vis de accesiblitate. Dacă in
momentul acesta o casa inteligentă se traduce ca fiind o casa exclusivistă, futuristă si, implicit,
scumpă, urmatorii ani vor face acest concept din ce in ce mai accesibil, și deci, mai puțin
exclusivist și mai mult standard. Din punct de vedere teoretic, conceptul propune un grad
superior al confortului, dar implicațiile complete pentru societate sunt greu de anticipat.

Fig 7. Gradul de interes al populatiei europene vis-a-vis de Smart House [11]

24
Fig.8 Cerere case inteligente/ automatizari pentru casa in Romania [11]

Fig. 9 Piata globala de case inteligente in 2020 [11]

25
Bibliografie

[1] [Link]
[2] Szabo L., Modelarea sistemelor electromecanice, [Link],
[3] Tudorache T., Medii de calcul în inginerie electrică – MATLAB.
[4] Ionete C., Selişteanu D., Petrişor A. – Proiectarea sistemică asistată de calculator în
MATLAB, Reprografia Universităţii din Craiova, 1995.
[5] Leonard N.E., Levine W.S – Using MATLAB to analyze and design Control Systems,
Addison-Wesley Publ., SUA, 1995.
[6] Marchand P. – Graphics and GUIs with MATLAB, CRC Press, SUA, 1999.
[7] Grofu Fl., Sistem numeric pentru monitorizarea nivelului, Universitatea „Constantin
Brâncuşi” din Târgu-Jiu, Seria Inginerie, Nr. 3/2012, pag. 125-135.
[8] Oprea C., Barz Cr., Tehnica reglării automate, Tipografia Universităţii de Nord, Baia Mare,
2000.
[9] Duinea A.M., Informatica de proces – notițe de curs, Universitatea din Craiova, 2006.
[10] Băieșu A.S., Tehnica reglării automate, Editura MatrixRom, ISBN:978-973-755-815-2,
2012.
[11] [Link]

26