Notiuni de baza privind materialele dentare

Selectarea materialelor dentare

 Alegerea unui material ar trebui sa urmeze urmatoarele etape:
 Studiul cazului
 Stabilirea proprietatilor pe care urmeaza sa le aiba materialul ce urmeaza a fi utilizat
 Trecerea in revista a materialelor pe care le avem la dispozitie si a proprietatilor acestora
 Alegerea materialului

Evaluarea materialelor dentare

 In general, producatorii testeaza produsele si se asigura asupra calitatii acestora, inainte de a le lansa pe
piata
 Materialele sunt evaluate in concordanta cu specificatiile standard, de asemenea sunt testate in laborator
si clinic

Acizi, baze si saruri in medicina dentara

 Acid => substanta care contine hidrogen si care se disociaza la dizolvare in apa, formand ioni de hidrogen
H+ , care prin hidratare se transforma in ioni hidroniu H3O+
 Solutiile acide au gust acru
 Acizii sunt donori de protoni
 Baza => substanta care contine ionul hidroxid HO- sau gruparea hidroxil –OH si/sau care disociaza in
solutie apoasa, formand ioni hidroxid
 Solutiile bazice au gust salciu
 Bazele sunt receptori de protoni
 pH-ul este unitatea de masura a concentratiei ionilor de hidrogen dintr-o solutie apoasa, putand avea valori
cuprinse intr 0 si 14.
 Solutiile cu pH intre 0-7 sunt acide
 Solutiile cu pH intre 7-14 sunt bazice sau alcaline
 Cand pH-ul solutiei este 7, solutia este neutra
 Materialele dentare introduse in mediul bucal pot influenta pH-ul local, la dizolvare in apa acestea trebuie
sa aiba o valoare a pH-ului cat mai apropiata de cea a mediului bucal
 Domenii de utilizare in medicina dentara
 Acizii au urmatoarele intrebuintari:
 Intra in compozitia lichidelor unor cimenturi dentare
 Ca agenti de gravaj ai smaltului
 La decapare
 La bai electrolitice
 Ca agenti de curatire
 Bazele se folosesc ca neutralizanti, hidroxidului de calciu atribuindu-se si rolul de stimulare a
dentinogenezei.
Solutii => Solutiile sunt amestecuri omogene de doua sau mai multe substante, constituind un material omogen
care nu are o compozitie definita.
 Solutiile lichide se clasifica in functie de dimensiunea particulelor solvitului in:
 Solutii adevarate
 Amestecuri omogene obtinute prin dizolvarea intr-un solvent a uneia sau mai multor
substante.
 Deosebim solutii ionice si moleculare
 Solutii coloidale
 Aceste solutii sunt formate din doua faze, solventul formand faza continua, iar materialul
aflata in suspensie, faza dispersata. In functie de masura in care coloizii pot fi trecuti din
starea de sol in cea de gel se deosebesc:
o Coloizi reversibili
o Coloizi ireversibili
 Cei mai importanti coloizi in medicina dentara sunt gelurile, dintre care amintim:
o Materiale de amprenta de tipul hidrocoloizilor
o Agentii de gravaj
o Gelurile fluorurate
 Materialele de amprenta sunt coloizi hidrofili = hidrocoloizi
o Hidrocoloizi reversibili => agar-agar
o Hidrocoloizi ireversibili => alginatele
 Suspensii sau emulsii
 Suspensiile sunt sisteme formate din doua faze in echilibru, faza dispersata fiind solida, iar
mediul de dispersie lichid sau gazos
 Emulsiile sunt sisteme heterogene constituite dintr-o dispersie sub forma de picaturi fine
ale unui lichid intr-un alt lichid care formeaza faza continua

 Solutiile solide => dintre solutiile solide, in medicina dentara sunt importante aliajele.
 Aliajele sunt materiale metalice constituite din cel putin doua metale.
 Aliajele au proprietati superioare metalelor
 Aliajele se folosesc in confectionarea pieselor protetice, in ortodontie, la confectionarea frezelor
si instrumentelor dentare
 Un aliaj este format din componente:
 Component de baza sau principal
 Component de adaos sau de aliere
 Totalitatea aliajelor posibile alcatuite din aceiasi componenti formeaza un sistem de aliaje.
 Proprietatile materialelor dentare
 Materialele dentare se clasifica in:
 Folosite doar de medic
 Folosite doar de catre tehnician
 Folosite atat in cabinet cat si in laborator

Proprietati mecanice => factorii care determina sau influenteaza caracteristicile mecanice ale unui material sunt:
 Natura materialului
 Compozitia chimica
 Tehnologia de fabricatie
 Tratamentul termic
 Modul de solicitare
 Temperatura mediului ambiant in momentul determinarii
 Timpul
 Deformari
 In functie de comportamentul corpului dupa incetarea solicitarii, deformarea poate fi:
 Elastica => corpul revine la forma initiala
 Plastica => corpul nu revine la forma initiala
 Tenacitatea si fragilitatea
 Materialele care se rup dupa o alungire mare se numesc tenace
 Materialele care se rup dupa o alungire foarte mica se numesc fragile
 Ductilitatea si maleabilitatea
 Proprietatile unui material de a suporta o deformare plastica la o solicitare mare de tractiune fara
sa se rupa se numeste ductilitate.
 Capacitatea unui material de a suporta o deformare plastica la compresiune fara sa se rupa, se
numeste maleabilitate.
 Ductilitatea si maleabilitatea cresc odata cu cresterea temperaturii.
 Elasticitatea
 Elasticitatea este proprietatea unui material de a absorbi energie cand este deformat elastic si de a
reveni la dimensiunile initiale imediat dupa indepartarea sarcinilor.
 Daca un material revine lent la dimensiunile initiale sau ramane cu un oarecare grad de deformare
permanenta, el este numit vascoelastic
 Materialele de amprenta elastice sunt de fapt vascoelastice
 Plasticitatea
 Plasticitatea este proprietatea unui material de a se deforma si de a ramane deformat si dupa
incetarea actiunii sarcinii, pastrandu-si volumul constant
 Plasticitatea creste prin incalzire
 Flexibilitatea
 Flexibilitate reprezinta deformarea mare ce apare la o solicitare medie sau mica
 Aliajele din care se confectioneaza crosetele aparatelor ortodontice se caracterizeaza printr-o
flexibilitate mare.
 Fluajul
 Fluajul este definit ca fenomenul de variatie a eforturilor unitare si a deformarilor sub efectul
sarcinilor constante aplicate.
 Este important in cazul cerurilor si al materialelor de amprenta elastic, in special al hidrocoloizilor.
  Rezistenta la compresiune
 Solicitarea de compresiune se face in sens opus celei de tractiune.
 Rezistenta la incovoiere
 In cazul incovoierii, in interiorul probei apare un strat de fibre longitudinale care se alungesc in
partea convexa, un strat de fibre longitudinale ce se scurteaza in partea concava, separate printr-
un strat de fibre ce nu isi modifica lungimea
 Fenomenul de oboseala
 Oboseala este fenmenul de scaderea rezistentei a unui material supus la solicitari variabile in timp
si care produce ruperi premature la eforturi unitare mai mici decat rezistenta la rupere.
 Procesul implica formarea de microfracturi ce se propaga in timp, in profunzimea materialului,
ducand in final la fracturarea acestuia.
 Duritatea
 Duritatea este proprietatea unui material de a se opune distrugerii prin patrunderea in interiorul sau
a altui corp dur.
 Duritatea se masoara in Vickers, cu ajutorul durimetrului.

Proprietati reologice
 Reologia este stiinta care se ocupa de studiul fenomenelor de curgere si deformare ale materialelor.
 Aceste fenomene sunt importante in medicina dentara, deoarece:
 O serie de materiale se prezinta sub forma de paste, care prin amestecare se solidifica
 Amestecurile fluide trebuie sa permita adaptarea si modelarea
 Pe parcursul prizai sau polimerizarii materialelor are loc o crestere a vascozitatii, urmata de
cresterea modului de elasticitate odata cu solidificarea
 Curgerea si deformarea solidelor vascoelastice prezinta interes.
 Vascozitatea
 Este rezistenta opusa la curgere. Ea depinde de natura materialului, de temperatura, de presiune si
gradientul de viteza.
 De obicei cresterea temperaturii duce la reducerea vascozitatii
 De vascozitatea materialului depind timpul de lucru si cel de priza a unui material, la un anumit
moment, acesta nemaiputand fi utilizat datorita cresterii vascozitatii
 Tixotropia
 Este proprietatea unui lichid, care supus timp indelungat la un efort unitar constant, prezinta o
scadere a vascozitatii, la incetarea efortului unitar, vascozitatea revenind la valoarea initiala.
Proprietati termice
 In cazul aplicarii unor restaurari protetice tip inlay, onlay, coroane de invelis metalice sau mixte, pe dintii
vitali, datorita faptului ca metalul sau aliajul detine o pondere importanta in volumul acestor proteze,
caldura inmagazinata si tansmisa dintelui este apreciabila.
 De aceea, cimenturile de fixare joaca un rol izolator important.
 In cazul bazelor protezelor totale, acestea trebuie sa transmita mucoasei caldura, pentru ca pacientul sa
resimta senzatia de rece si cald.
 De asemenea, este de dorit ca materialele din care se confectioneaza baza protezelor totale sa aiba
coeficientul de dilatare termica egal cu cel al materialelor din care se confectioneaza dintii artificiali.

 Conductivitatea termica
 Se defineste ca fiind rata fluctuatiei de temperatura per gradient de temperatura.
 De aceea, materialele bune conducatoare de caldura au valori mari ale conductivitatii.
 Metalele si aliajele sunt mai bune conducatoare de caldura, comparativ cu polimerii.
 Difuzibilitate termica
 Exprima viteza cu care un corp schimba o anumita cantitate de caldura, indicand mai bine modul
in care un material raspunde la stimuli termici tranzitorii.
 Dilatarea termica
 Reprezinta modificarea dimensionala a unui corp, odata cu cresterea temperaturii.
 Contractia termica are loc odata cu scaderea temperaturii.
 Coeficientul de dilatare termica este definit ca fiind cresterea fractionata a lungimii unui corp
pentru fiecare grad de crestere a temperaturii
 Caldura specifica
 Exprima caldura necesara pentru a creste temperatura unitatii de masa cu un grad
 Caldura latenta de topire
 Reprezinta caldura necesara unitatii de masa a unui solid pentru a trece din starea solida in cea
lichida la temperatura constanta
 Reactiile exoterme
 Reactia de priza a multor material dentare, ce se prepara prin malaxarea a doua sau mai multe
componente implica o reactie chimica exoterma.
 Cresterea temperaturii este cu atat mai mare, cu cat cantitatea de material este mai mare, astfel ca
realizarea unor restaurari masive poate avea consecinte mai grave asupra pulpei dentare.
 In cazul materialelor fotopolimerizabile, priza survine mai rapid, avand ca si consecinta o crestere
mai marcata a temperaturii.

Adeziunea
 Adeziunea se defineste ca interactiunea dintre doua materiale la nivelul interfetei unde sunt in contact.
 Natura acestea interactiuni previne separarea celor doua materiale.
 Adeziunea este de o importanta majora pentru operatiunile de restaurare, cimentare, sigilare.
 Adeziunea poate fi de doua feluri:
 Adeziunea mecanica => in care adezivul pur si simplu se insera in retentiile existente pe suprafata
aderentului
 Adeziune chimica => in care adezivul prezinta o afinitate chimica fata de suprafata aderentului
 In medicina dentara distingem:
 Adezivi pentru tesuturile dure dentare => adezivi amelari si dentinari
 Adezivi pentru material restaurative => adezivi metalici, ceramici si polimerici
  Sistemele adezive trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 Adezivul trebuie sa umecteze bine aderentul
 Adezivul sa curga usor pe suprafata aderentului
 Solidificarea adezivului sa se faca fara modificari dimensionale mari
 Grosimea stratului de adeziv sa nu fie prea mare
 Trebuie luata in considerare consistenta adezivului solidificat
 Ruperea legaturii aderent/adeziv se poate face:
 La nivelul interfetei aderent/adeziv prin cedarea adeziunii
 La nivelui aderentului, prin cedarea coeziunii aderentului
 La nivelul adezivului, prin cedarea coeziunii adezivului
 Pregatirea suprafetelor aderentilor se refera la:
 Pregatirea suprafetelor dentare
 Pregatirea suprafetelor metalice prin sablare, gravaj electrolitic, oxidare, silanizre, silicatizare,
ceramizare.

Alte proprietati fizice

 Proprietati optice
 Una din cerintele esentiale pentru un material de restaurare este sa corespunda ca si aparenta cu
tesuturile dure si moi invecinate
 Proprietatile luminii de importanta in medicina dentara sunt:
 Reflexia si refractia
 Absorbtia
 Luminescenta
 Transparenta
 Transluciditatea
 Opacitatea
 Fotosensibilitatea
 Culoarea
 Culoarea este proprietatea corpurilor de a produce anumite senzatii vizuale.
 Culoarea se defineste ca fiind senzatia produsa de totalitatea radiatiilor luminoase de diferite
frecvente, care permite ochiului sa deosebeasca intre doua parti vecine, omogene si egal luminate,
vazute simultan.
 Excitatia care produce senzatia de culoare se datoreaza:
 Unei radiatii electromagnetice monocromatice cu o lungime de unda in spectrul vizibil –
culoare spectrala sau nuanta
 Unui amestec de doua sau mai multe culori spectrale.
 Culoarea se caracterizeaza prin:
 Nuanta
 Intensitate
 Stralucire
 Clasificarea culorilor
 Culori primare
 Culori fundamentale
 Culori complementare
 Culori metamere.
 Formarea culorilor se poate realiza prin:
 Amestec aditiv
 Amestec substractiv
 Amestec paritiv.
 Metode de determinare a culorii
 Metoda vizuala de determinare a culorii
 Sistemul Vita System 3D-Master
 Sistemul Demetron Shade Light (Kerr Hawe)
 Aparatul EasyShade
 Aparatul Shade Pilot
 Modificari dimensionale
 Stabilitatea dimensionala este definita ca fiind gradul alterarii dimensionale a unui material dupa
priza.
 Acuratetea dimensionala este o cerinta esentiala pentru majoritatea materialelor dentare.
 Densitatea
 Densitatea este o proprietate fundamentala care afecteaza designul pieselor protetice.
 De exemplu, in cazul unei piese protetice superioare, un design compact, dintr-un aliaj greu, va
duce la aparitia unor forte ce tind sa disloce piesa de pe camp, facand retentia acesteia foarte
dificila.
 Pentru a evita acest lucru, se va utiliza un aliaj usor, cantitatea de material utilizata fiind minima.
Proprietati chimice
 Unul dintre factorii principali ce determina durabilitatea unui material in cavitatea bucala este
stabilitatea sa chimica.
 Materialele nu ar trebui sa se dizolve, erodeze sau corodeze si nu ar trebui sa elibereze constituenti
importanti sau toxici in fluidele orale.
 Solubilitatea si eroziunea
 Solubilitatea este proprietatea unei substante de a se dizolva intr-un dizolvant, in cazul nostru a
unui material in saliva
 Eroziunea este un proces ce combina dizolvarea de natura chimica cu o actiune meanica moderata.
 O solubilitate crescuta sau o rezistenta scazuta la eroziune va limita drastic durabilitatea in timp a
unei restaurari.
 Coroziunea
 Coroziunea caracterizeaza reactivitatea chimica a metalelor si aliajelor, care determina o
modificare vizibila a materialului si care influenteaza functionarea unui component metalic sau a
intregului sistem, in urma coroziunii formandu-se compusi metalici, care sunt mai stabili decat
metalele respective.
 O necesitatea majora in ceea ce priveste orice material de natura metalica, utilizat in cavitatea
bucala, este ca acesta sa aiba o buna rezistenta la coroziune.
 Coroziunea in atmosfera uscata => coroziune chimica
 Coroziunea in cavitatea bucala => coroziune electrochimica.
 Restaurarile metalice se incarca electric in mediul bucal, gradul de afectare al restaurarii depinzand
de:
 Materialul metalic (tipul de aliaj)
 Prezenta pe suprafata restaurarii a depozitelor moi sau dure
 Relatia cu substratul anatomic
 Existenta unor fisuri in materialul de placare
 Varsta restaurarii
 Compozitia salivei
 Susceptibilitatea unei restaurari (metal sau aliaj) la coroziune depinde de factori:
 Interni => care tin de natura si structura metalului
 Externi => chimici: pH-ul, oxidantii,
 Fizici: temperatura, durata expunerii.
 Efectele coroziunii:
 Efecte fizico-mecanice
 Efecte chimice
 Efecte biologice.
 Infiltrarea
 Multe materiale, plasate intr-un mediu lichid, absorb apa printr-un proces de difuziune.
 Constituentii materialului pot trece in fluidele orale tot prin difuziune
 Acest proces poate avea consecinte serioase daca duce la o modificare a proprietatilor materialului
sau constituentii pierduti sunt iritanti sau toxici.
 Exista si situatii in care consecintele procesului sunt benefice, cum ar fi in cazul cimenturilor pe
baza de hidroxid de calciu sau al materialelor care elibereaza fluor.
Proprietati biologice
 Una din cerintele esentiale privind materialele dentare este ca ele sa fie inofensiv pentru pacient si pentru
cei ce le manipuleaza.
 In cazul polimerilor din care sunt confectionate bazele protezelor, concentratii mai mari de 5% ale
monomerului rezidual sunt considerate toxice pentru mucoasa bucala, declansand stomatopatia protetica.
 Metacrilatul de metil prezent in confectionarea protezelor fixe provizorii poate duce la aparitia de reactii
alergice.
 Polieterii prezenti in confectionarea protezelor fixe provizorii pot duce la aparitia de reactii alergice de
contact.
 Alte materiale sau componente potential alergene sunt: eugenolul, colofoniul, unele anestezice locale,
unele antiseptice.
 Studiile asupra biocompatibilitatii sugereaza ca termenul poate fi folosit doar relativ si ca un produs
perfect tolerat de un pacient poate cauza problemee altuia.

Studiul instrumentelor si aparatelor din laboratorul de tehnica dentara

Generalitati
 Pentru desfasurarea activitatii de tehnica dentara, sunt necesare o serie de conditii:
 Conditii tehnico-materiale => presupun existenta unui laborator de tehnica dentara cu o dotare
minima corespunzatoare (spatiu, utilitati, aer comprimat, instrumente, dispozitive, aparate, utilaje)
 Conditii social-organizatorice => se refera la adresabilitatea tehnicianul dentar fata de medicii
dentisti si de alti tehnicieni sau colective de medici/tehnicieni.
 Conditiile individuale => fac apel la pregatirea profesionala, la manualitate, dublate de un spirit
etic corespunzator.
 Potrivit legislatiei in vigoare (Legea Nr.96 din 16 Aprilie 2007), specializarile in profesia de tehnician
dentar sunt:
 Tehnica executarii si confectionarii protezelor fixe metalo-ceramice
 Tehnica executarii si confectionarii protezelor pe implante
 Tehnica executarii si confectionarii protezelor scheletate
 Tehnica executarii si confectionarii aparatelor ortodontice si protezelor chirurgicale.
 Astfel, profesia de tehnician dentar poate fi practicata de posesorii unei diplome de absolvire a unei forme
de invatamant de profil.
 Titlul de tehnician dentar principal este detinut de tehnicianul cu o vehime minima de 5 ani si cel putin
doua specializari, iar cel de tehnician dentar maestru, o vechime minima de 10 ani si toate specializarile
mai sus mentionate.
Protezele dentare
 Protezele dentare reprezinta corpuri fizice straine organismului, realizate in scopul restaurarii morfologice
si functionale a unor segmente distruse ale aparatului dento-maxilar, datorita unor afectiuni specifice.
 Clasificarea protezelor dentare:
 Dupa scopul urmarit:
 Proteze de inlocuire => inlocuiesc tesuturile distruse, refac morfologia si functiile ADM:
o Dentare
 Fixe (conjuncte)
 Mobilizabile (adjuncte)
 Mobile (totale)
o Faciale
 Buco-maxilo-faciale
 Epiteze
 Proteze de corectie
o Ortodontice
 Fixe
 Mobilizabile
o Chirurgicale
 Fronda mentoniera
 Sine linguale
 Placi palatine
 Aparate cranio-maxilare.
 Dupa materialul din care se confectioneaza:
 Metalice
 Polimerice
 Ceramice
 Mixte (metalo-polimerice, metalo-ceramice)
Conditiile ideale de realizare a protezelor ADM
 Conditii fiziologice => protezele trebuie sa fie inofensive fata de tesuturile moi si/sau dure ale ADM
 Rezistenta mecanica => protezele dentare trebuie sa faca fata solicitarilor fiziologice la care sunt
supuse, in special in timpul actului masticator, un rol important in acest sens revenind rezistentei
la abrazie.
 Prelucrabilitatea => aceasta calitate se refera atat la posibilitatile tehnologice de realizare a piesei
protetice, cat si la masura in care acestea pot fi reparate si reoptimizate.
 Conditiile igienice
 Fiind corpuri straine introduse in cavitatea bucala, piesele protetice necesita o sterilizare prealabila,
tipul de sterilizare utlizata depinzand mai ales de natura materialului din care sunt confectionate.
 Piesa protetica trebuie sa permita sa aiba o capacitate buna de umectabilitate.
 Piesele protetice trebuie sa aiba o morfologie care sa permita atat autocuratirea, cat si igenizarea
artificiala, respectand tehnologia de fabricatie pentru fiecare tip de proteza in parte.
 Conditiile reclamate de pacient
 Doleantele pacientilor sunt puternic polarizate de cerinta estetica, mai ales la tineri, femei, actori,
etc.
 Nivelul fizionomic consta atat in obtinerea initiala a unei culori care sa corespunda conditiilor
locale si pretentiilor pacientului, cat si in mentinerea in timp a cromaticii.
 Pentru ameliorarea confortului pacientului, se urmareste realizarea unor proteze cat mai usoare,
inodore, insipide, cu suprafete cat mai lucioase.
 Conditiile ergonomice
 Pretul de cost al piesei protetice trebuie sa asigure adresabilitatea unui numar cat mai mare de
pacienti, in conditiile unor compromisuri minime.
 Rezistenta in timp la depozitarea permite utilizarea cu randament maxim a materialului respectiv.

Fazele clinico-tehnice de realizare a protezelor

 Etape clinice
 Anamneza
 Examenul pacientului
 Stabilirea diagnosticului si a planului de tratament
 Interventii asupra tesuturilor restante (daca este cazul)
 Amprenta
 Determinarea relatiilor intermaxilare
 Probarea machetei sau a scheletului metalic, in functie de tipul de proteza, alte probe necesare
 Uneori obtinerea directa in cabinet a piesei protetice provizorii sau finite (CAD/CAM)
 Insertie/cimentare
 Etape de laborator
 Realizarea modelului
 Realizarea tehnica a pieselor protetice, cu faze distincte in functie de tehnologia de fabricatie
specifica fiecarui tip de piesa protetica.
Materiale utilizate la realizare protezelor ADM
 Protezele ADM pot fi obtinute din materiale metalice si nemetalice:
 Materiale metalice => se utilizeaza de obicei sub forma de aliaje:
 Aliaje nobile => Au, Pt, Pd, Ag
 Aliaje nenobile => oteluri inoxidabile de tip Ni-Cr, Co-Cr, aliaje de titan
 Materiale nemetalice => cuprind
 Polimeri => rasini acrilice, diacrilice compozite, epoxidice, epiminice, poliuretanice.
 Siliconi
 Mase ceramice
 Realizarea protezelor ADM poate face apel la un singur material (metalic sau nemetalic) sau la o
combinatie de materiale heterogene (metal+polimeri, metal+ceramica), in acest din urma caz, constructiile
protetice fiind denumite mixte.

Posibilitati tehnologice de obtinere a pieselor protetice

 Protezele din materiale metalice sau infrastucturile metalice ale constructiilor mixte se pot realiza prin
prelucrari la rece si la cald.
 Un aspect particular este obtinerea infrastructurii metalice din aur, prin galvanoformare
 Prelucrarile la rece includ:
 Stantarea
 Taierea/indoirea
 Galvanizarea
 Frezajul tridimensional asistat de computer (tehnicile CAD/CAM)
 Prelucrarile la cald se refera la:
 Topire/turnare
 Sinterizare
 Lipire/sudare
 Polimerizarea maselor plastice poate avea loc prin auto, respectiv termopolimerizare
 Ceramica se prelucreaza prin ardere si prin procedee de tip CAD/CAM
 Constructiile protetice mixte presupun asigurarea unirii a doua materiale heterogene.
 Imbinarea metalo-polimerica face apel la:
 Retentie macromecanica => prin anse, perle, plase, cavitati retentive, sablare
 Retentie micromecanica
 Retentie chimica => prin oxidare, silanizare, ceramizare
 Legatura metalo-ceramica se realizeaza preponderant chimic.
 Laboratorul de tehnica dentara. Conditii de habitat si tehnico-materiale
Generalitati
 In interiorul laboratorului, compartimentarea trebuie sa asigure pentru fiecare spatiu de lucru un spatiu
minim de 8 m2.
 Iluminarea laboratorului trebuie sa dispuna de o sursa centrala de lumina de 800-1000 Lux
 Iluminarea locului de munca trebuie sa furnizeze 4000-8000 Lux
 Podelele vor fi rerezentate de suprafete dure, rezistente, usor lavabile si dezinfectabile
 Temperatura in incinta trebuie sa se situeze intre 21o C si 23o C
 Zgomotul trebuie sa se situeze sub 55 dB in cazul unor activitati care necesita o concentrare mai mare si
sub 70 dB in conditiile activitatilor simple, de rutina.
 Mesele vor avea inaltimea de 1 m, adaptate lucrului in picioare
 Incaperile vor fi montate cu lazi pentru deseuri
 Diviziunea muncii in laboratorul de tehnica dentara presupune existenta mai multor incaperi:
 Laboratorul de baza
 Compartimentul pentru gips
 Compartimentul pentru prelucrarea aliajelor la cald
 Compartimentul pentru prelucrare/lustruire
 Compartimentul pentru prelucrarea maselor ceramice
 Compartimentul pentru prelucrarea maselor plastice
 Compartimentul pentru tehnologiile ceramice si metalo-ceramice.
 Cand nu este posibila alocarea de spatii separate pentru toate aceste activitati, se pot efectua comasari:
 Laboratorul pentru gips + compartimentul pentru prelucrarea aliajelor la cald + compartimentul
pentru prelucrare/lustruire

Laboratorul de baza
 Acest compartiment reprezinta locul in care tehnicianul dentar isi petrece marea majoritatea a timpului.
 Masa de lucru a tehnicianului dentar
 Inaltime 720-750 mm adaptata activitatii sezande
 Latime suficienta
 Suprafata mata
 Spatiu liber pentru picioare
 Sursa de lumina / energie termica (bec Bunsen)
 Ecran de protectie cu sau fara lupa
 Seringa de aer, racordata la compressor
 Instalatie de aspiratie
 Cotiere reglabile sau retractabile
 Aspiratoare de praf
 In urma multitudinii de manopere executate in laboratorul de tehnica dentara se produc cantitati mari de
pulberi si vapori daunatori sanatatii. Dintre acestea enumeram:
 Pulberea fina de ceramica
 Nisipul de sablat, ce contine cuart, considerat carcinogenetic
 Pulberea de aur
 Acrilatul, foarte nociv prin vaporii de metacrilat de metil degajati
 Pulberea de gips.
 Scaunul trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:
 Inaltimea sezutului reglabila => 420-450 mm de la planul podelei
 Spatar reglabil in sens vertical si orizontal
 Sistem de sustinere si deplasare pe cinci role, cu dispozitiv de blocare a rotatiei acestora
 Suprafata sezutului suficienta
 Marginea anterioara a sezutului rotunjita
 Suprafata capitonata
 Pentru lucrari de mare precizie se folosesc lupe fixate pe masa, ochelari cu lupa si chiar stereomicroscop
 Aerul comprimat se obtine prin intermediul compresoarelor
 Micromotoarele reprezinta motoare electrice de dimensiuni reduse, care impreuna cu piesa de mana
formeaza o unitate. Aceste dispozitive reprezinta o alternativa evoluata la sistemele traditionale cu motor
suspendat si ofera, in functie de producator si de model, o serie de facilitati, cum ar fi:
 Posibilitatea selectarii sensului de rotatiei
 Posibilitatatea utilizarii atat in laborator, cat si in cabinet
 Sisteme de avertizare in momentul in care dispozitivul va lucra in regim de turatie constanta
 Turatii de pana la 60.000 ture/min
 Turbinele sunt dispozitive ce permit obtinerea de turatii foarte mari, pana la 300.000 ture/min, principiul
consta in folosirea aerului comprimat, furnizat de un compresor. Se disting:
 Turbine cu rulmenti
 Turbine cu perna de aer => rotorul este practic suspendat pe un strat de aer.
 Masina de frezat este un aparat ce permite realizarea de preparatii dirijate. Poate folosi freze cu angulatii
de 0, 2, 4 sau 6o . Masina de frezat se utilizeaza in special in protetica fixa pe implante, dar se indica si in
alte situatii, de ex. in frezarea barelor protezei mobile scheletate.
 Micul instrumentar al tehnicianul dentar consta in:
 Spatule
 Instrumente de modelat
 Pense
 Pensule
 Foarfeci
 Perii
 Fierastraie
 Godeuri
 Mojare cu pistil
 Cutite si clesti pentru gips
 Compasuri
 O gama variata de clesti => crampon, Aderer, Waldsachs, Schwartz, Johnaon
 Instrumente de masura definite
 Port freze
 Instrumentar rotativ.
Laboratorul pentru gips
 Mesele din laborator se recomanda a fi acoperite total sau partial cu tabla zincata de Zn sau Ni-Cr si
prevazute cu aparatori la margini pentru evitarea imprastierii gipsului.
 Chiuvetele, plasate langa mese, vor fi prevazute cu un grilaj de plastic, filtru si scurgere pentru decantor.
 Gipsul se depoziteaza in silozuri prevazute cu sisteme de amestecare, fixate pe perete.
 In acest compartiment se realizeaza toate manoperele de realizare a modelelor, de ambalare si
dezambalare.
 Laboratorul trebuie sa dispuna de aparate de soclat, sisteme de confectionat modele cu bonturi
mobilizabile, aparate de sectionat modele, aparate pentru duplicat modele, conformatoare pentru soclu,
conformatoare de duplicare.

Compartimentul pentru polimerizarea maselor plastice

 Aceste compartiment trebuie inzestrat cu prese manuale sau hidraulice, aparate de polimerizare in diferite
regimuri (termo, baro, fotopolimerizare)
 Tot aici pot fi amplasate si instalatii de injectare a rasinilor

Compartimentul pentru prelucrarea aliajelor la cald

 Acest compartiment trebuie sa fie bine ventilat, datorita prezentei cuptoarelor de preincalzire, aparatelor
de punctate, sudat, lipit, precum si a aparatelor de topire/turnare care utilizeaza temperaturi ridicate.

Compartimentul pentru prelucrare/lustruire

 Trebuie sa dispuna de o ventilatie puternica (exhaustoare) pentru inlaturarea pulberilor ce rezulta din
prelucrari, in scopul prevenirii afectiunilor respiratorii
 Mesele vor avea o inaltime corelata cu modul de lucru (asezat sau in picioare)
 Aparatele vor fi prevazute cu aparatori pentru retinerea pulberilor, motoare de lustruit biax orizontal.
 Aceste compartiment mai trebuie prevazut cu un dulap in care se pastreaza solutiile de acizi destinate
dezoxidarii turnaturilor si baii de decapare.

Compartimentul pentru ceramica dentara

 Aceasta incapere sau compartiment trebuie sa dispuna de o buna protectie importiva prafului.
 In acest spatiu este necesara intretinerea unei curatenii impecabile si de preferabil, existenta luminii
naturale.
 Compartimentul va fi dotat cu:
 Mese de lucru
 Instrumentar pentru depunerea si modelarea maselor ceramice
 Cuptor pentru arderea maselor ceramice inzestrat cu pompa de vid
 Aparate speciale pentru obtinerea ceramicii turnate sau a ceramicii presate
 Instrumentar pentru prelucrarea, finisare si lustruirea maselor ceramice
 Este de dorit ca acest compartiment sa dispuna de un sablator cu Al2O3, care sa functioneze
exclusiv pentru tehnologiile ceramice.
 Tot aici se pot plasa componentele sistemului CAD/CAM:
 Sistemul de achizitie a datelor
 Computerul cu softul specific
 Unitatea de frezare
 Cuptorul cu sinterizare.
 Norme de protectie a muncii in laboratorul de tehnica dentara
 Activitatea tehnicianului dentar face apel la serviciile unui numar mare de aparate.
 Prin specificul functionalitatii lor, acestea reprezinta pericole potentiale pentru sanatatea celor care le
manipuleaza.
 Criterii de amplasare si proiectare a laboratoarelor de tehnica dentara:
 Este de preferat amplasarea in pozitii retrase, pentru a nu depasi nivelul de zgomot
 Pardoseala trebuie sa satisfaca anumite conditii:
 Suprafata plana si neteda
 Sa nu se deformeze sub actiunea greutatilor
 Sa nu duca, prin uzura normal, la producerea de praf
 Sa fie hidrofuga
 Sa aiba un coeficient de conductibilitate termica foarte redus
 Sa aiba o panta de scurgere de minim 2%
 Usile vor fi vizibile, se vor deschide in sensul de evacuare si vor fi in permanenta neblocate
 Pentru personal se asigura grupuri sanitare separate
 Criterii de amplasare si exploatare a aparatelor:
 Amplasarea utilajelor, aparatelor si instalatiilor se va face in asa fel incat sa evite executarea de
miscari inutile si obositoare din partea persoanelor care le utilizeaza
 Se vor asigura conditii de lucru corecte si neobositoare pentru personal
 Utilajele, aparatele si instalatiile vor fi prevazute cu sisteme de siguranta, supravegere, semnalizare
si control, astfel incat sa se asigure functionarea lor corecta.
 Norme de protectie a muncii specifice laboratorului de tehnica dentara
 Personalul din laboratoarele dentare va purta exhipamentul de protectie corespunzator lucrarilor
ce se efectueaza si conditiilor de munca respective
 Compartimentele pentru gips si cele pentru prelucrari/lustruiri vor fi prevazute cu sisteme de
ventilatie
 Compartimentul de topire/turnare trebuie prevazut cu un covor de cauciuc gros de 1 cm.
 Este foarte importanta protectia ochilor impotriva luminozitatii crescute materialelor
incandescente, in acest sens folosindu-se ochelari de protectie, sau masti de sudura.
 Tuburile de oxigen si acetilena vor fi plasate in spatii zidite in afara laboratoarelor
 Substantele toxice si caustice vor fi depozitate in recipiente incasabile si bine inchise, se vor
manipula cu grija deosebita, preferabil sub nisa, cu manusi de protectie.
 Materiale de amprenta

 Amprenta in medicina dentara reprezinta imaginea negativa fidela a campului protetic, redand
tridimensional relieful acestuia, la scara 1:1 si este utilizata pentru confectionarea in laboratorul de tehnica
dentara a unui model.
 Amprenta se realizeaza prin aplicarea pe relieful de inregistrat a unui material aflat initial in stare plastica,
care ulterior se intareste, retinand in negativ copia reliefului respectiv.
 Amprentarea reprezinta o operatie care se executa atat in cabinet, pentru inregistrarea reliefului campului
protetic “in situ”, cand si in laboratorul de tehnica dentara, cand se urmareste duplicarea modelelor.

Conditii impuse materialelor de amprenta

 Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un material de amprenta pot fi impartite in urmatoarele grupe:
 Factori ce influenteaza acuratetea amprentei => depinde de:
 Materialul de amprenta trebuie sa fie plastic in cursul operatiei si sa nu mai revina la forma
initiala dupa indepartarea de pe campul protetic
 Obiectul de amprentat sa aiba o consistenta cat mai ferma
 Plasticitate => Materialul sa fie capabil de a fi deformat si modelat sub actiunea unei
presiuni minime cu inregistrarea tuturor detaliilor morfologice ale campului protetic, fara
a deforma reliefurile acestora
 Fidelitate => Exactitatea cu care materialele de amprenta resusesc sa reproduca si cele mai
fine detalii ale campului protetic
 Elasticitate si rezistenta mecanica => sa permita dezinsertia amprentei de pe campurile
protetice cu grade variabile de retentivitate si sa fie suficient de rezistent din punct de
vedere mecanic pentru a nu se rupe in cursul dezinsertiei sau a operatiilor ulterioare.
 Factori ce afecteaza stabilitatea dimensionala a amprentei (modul in care acuratetea variaza in
timp, dupa amprentare)
 Stabilitatea dimensionala in timp vizeaza pastrarea fidela a imaginii negative a campului
protetic din momentul dezinsertiei amprentei pana la intarirea materialului de model
 Variatii ce apar la manipulare: usurinta de manipulare, caracteristicele de priza, etc.
 Timpii de priza => sa satisfaca cerintele clinice
 Indepartarea fara dificultati de pe campul protetic
 Compatibilitate cu materialele de confectionare a modelelor
 Factori aditionali: cost, gust, culoare, etc.
 Miros si gust placut
 Absenta unor componenti iritanti sau toxici
 Durata cat mai mare de depozitare
 Posibilitate de uilizare fara a necesita o aparatura complicata
 Pret de cost scazut.
Clasificarea materialelor de amprenta (dupa Munteanu si Bratu)
 Rigide si semirigide ireversibile
 Gips
 Polimeri acrilice
 Paste ZOE
 Rigide reversibile
 Termoplastice => compounduri Stents, gutaperca
 Bucoplastice
 Elastice reversibile
 Hidrocoloizi agar-agar
 Elastice ireversibile
 Hidrocoloizi ireversibili => alginate
 Elastomeri de sinteza => polisulfuri, siliconi, polieteri

Materiale rigide si semirigide ireversibile

 Din aceasta grupa fac parte materialele de amprenta care in faza finala, ireversibila, prezinta rigiditate, iar
cand sun rupte, fragmentele prezinta linii de fractura mai mult sau mai putin nete, care permit o
reconstituire aproape perfecta a acestora.
 Pasta ZOE (zinc-oxid-eugenol)
 Se utilizeaza de obicei pentru amprentarea finala a campului protetic edentat total, materialul fiind
plasat in portamprenta individuala, obtinuta pe baza amprentei primare, pe modelul turnat in
laborator.
 Cele doua paste se prezinta ambalate in tuburi, din care se preleveaza cantitati egale, pe blocul de
hartie lucioasa sau pe o placuta de sticla
 Reactia de priza este accelerata de prezenta apei
 Principalul dezavantaj este legat de lipsa elasticitatii, materialul putandu-se deforma sau fractura
la indepartarea din zonele retentive.
Materiale rigide reversibile
 Sunt materiale termoplastice ce devin plastice sub influenta caldurii, fara a suferi o modificare a structurii
lor chimice atata timp cat incalzirea se face in limitele prescrise de fabricant.
 In functie de temperatura de plastifiere, se impart in:
 Materiale termoplastice => care se plastifiaza intre 50-57 o C
 Cunoscute si sub numele de compounduri stens, au fost utilizate pe scara larga in trecutul
apropiat
 Materiale bucoplastice => care se plastifiaza intre 30-40 o C
 Sunt caracterizate de faptul ca raman in stare plastica la temperatura cavitatii bucale, ele
mai fiind denumite si ceruri de amprenta.
Materiale elastice. Generalitati
 Materialele elastice se caracterizeaza prin faptul ca in faza finala de priza au o consistenta elastica, iar
intermediara de priza este relativ scurta, iar fidelitatea variaza in limite largi, scazand odata cu cresterea
consistentei.
 Dintre materialele elastice fac parte:
 Hidrocolizii
 Sunt materiale bazate pe suspensii coloidala de polizaharide in apa
 Reactia de priza a hidrocoloizilor utilizati in medicina dentara este reprezentata de trecerea
acestora din forma de sol in forma de gel.
 Trecerea din faza de sol in faza de gel se face prin doua mecanisme:
o Racire => caracteristica pentru hidrocoloizii reversibili (agar-agar)
o Formare de legaturi puternice, caracteristica pentru hidrocoloizii ireversibili
(alginate)
 Elastomerii de sinteza
 Sunt cele mai utilizate materiale de amprenta la ora actuala
 Aparitia acestora a rezolvat principalele problemee legate de utilizarea hidrocoloizilor
 Cele patru tipuri de elastomeri de sinteza utilizati pentru amprentare sunt:
o Polisulfurile
o Siliconii cu reactie de condensare
o Siliconii cu reactie de aditie
o Polieterii
 In functie de consistenta lor, elastomerii se clasifica in:
o Materiale cu consistenta foarte mare (putty)
o Materiale cu consistenta crescuta (heavy body)
o Materiale cu consistenta medie ( medium body)
o Materiale cu consistenta scazuta (light body)
o De regula, primele doua se folosesc in combinatie cu tipul 4, in timp ce tipul 3 se
utilizeaza de obicei singur.

Materiale elastice reversibile

 Hidrocoloizii reversibili au la baza un gel pe baza de agar-agar, care devine plastic sub influenta caldurii.
 Materialul sub forma de gel este livrat in tuburi sau seringi
 Conversia de la starea de sol la cea de gel, in cavitatea bucala, este un proces destul de lent, ce dureaza
mai multe minute, el putand fi accelerat prin pulverizarea de apa rece.
 Dupa priza, materialul este foarte susceptibil la absorbtia de apa, amprenta trebuie mentinuta acoperita cu
un tifon umed
 Dezinfectia riguroasa a amprentei prin metode obisnuite este foarte greu de realizat, datorita
susceptibilitatii materialului la apa.
 Avantajul materialului este dat de timpul lung de priza ce permite obtinerea unei amprente foarte exacte
 Hidrocoloizii reversibili sunt utilizati si in tehnologia de duplicare a modelelor.
Materiale elastice ireversibile
Alginatele
 Alginatele sunt hidrocoloizi ireversibili si sunt utilizati in special pentru amprentarea preliminara in
edentatiile partiale si totale sau in cazul realizarii modelelor de studiu
 Sunt comercializate sub forma de pulbere, care se amesteca cu apa in boluri special de cauciuc, cu ajutorul
unei spatule late.
 Inainte de utilizare, recipientul cu pulbere trebuie agitat, in vederea omogenizarii constituentilor.
 Spatularea trebuie sa fie rapida, iar consistenta obtinuta una cremoasa
 Timpul de priza poate fi ajustat prin utilizarea apei mai calde, acesta fiind astfel scurtat.
 Dupa priza materialul este suficient de flexibil si elastic pentru a permite indepartarea de pe campul
protetic fara problemee
 Alginatul are proprietati mecanice slabe, motiv pentru care modelul trebuie turnat imediat, deoarece
modificarile dimensionale apar rapid.
Elastomeri de sinteza
 Elastomerii de sinteza prezinta cateva calitati superioare => fidelitate foarte mare, usurinta prepararii,
stabilitate volumetrica exceptionala, elasticitate
 Elastomerii polisulfurici
 Fac parte din categoria cauciucurilor sintetice si se prezinta sub forma a doua tuburi care
contin materialul sub forma de pasta: baza + activator.
 Reactia de priza este de tip polimerizare prin condensare, deoarece rezulta o molecula de
apa ca produs secundar de reactie
 Odata cu priza, care poate dura pana la 10 minute sau mai mult, vascozitatea creste gradat,
la un moment dat materialul devenind elastic.
 Au rezistenta la rupere, insa elasticitatea are anumite limite
 Acest tip de elastomeri se utilizeaza in amprentarea pentru restaurari protetice fixe.
 Modelul trebuie turnat in termen de 24 de ore de la amprentare, fiind permisa turnarea mai
multor modele de lucru pe baza aceleasi amprente.
 Elastomerii siliconici
 Se impart in siliconi cu reactie de condensare si siliconi cu reactie de aditie.
 Pot fi utilizati cu succes in amprentarea campului protetic edentat partial sau total, in vederea
realizarii de coroane, inlay-uri, onlay-uri, restaurari protetice fixe, proteze totale si partiale,
mobile si mobilizabile (amprenta finala)
o Siliconi cu reactie de condensare
 Sunt comercializati sub forma a doua paste sau a unei paste si un lichid
 Proprietatile acestor materiale sunt mai bune fata de elastomerii polisulfurici,
timpul de priza fiind mai scurt si elasticitatea aparand mai rapid.
 Materialul fiind foarte hidrofob, este necesar un camp protetic uscat, pentru
a obtine o fidelitate cat mai buna.
o Siliconi cu reactie de aditie
 Din multe puncte de vedere, proprietatile acestora sunt similare celor cu
reactie cu condensare, diferenta semnificativa fiind data de stabilitatea
dimensionala foarte buna a siliconilor cu reactie de aditie.
 Datorita faptului ca sistemul catalizator al siliconilor cu reactie de aditie
poate fi inactivat de latexul din manusile de consultatie, se recomanda
folosirea unor mansi de vinyl.
  Atat siliconii cu reactie de condensare, cat si cei cu reactie de aditie pot fi utilizati pentru
amprentarea wash-technique, ce implica utilizarea unui material de consistenta crescuta si
a unuia light-bodyed.
 Realizarea acestui tip de amprenta intr-un singur timp, desi mult mai economicoasa din
punct de vedere al timpului, poate duce la distorsiuni ale amprentei, daca portamprenta este
din plastic.
 Alternativa este utilizarea unei portamprente metalice.
 Polieterii
 Sunt ultimii aparuti in seria elastomerilor de sinteza, fiind caracterizati prin:
o Proprietati mecanice mai bune
o Modificari dimensionale mai reduse
o Timp de lucru mai redus
o Rigiditate mai mare
 Polieterii sunt hidrofili, nu trebuie lasati mult timp in contact cu apa.
 Stabilitatea dimensionala este buna, atunci cand umiditatea este relativ redusa
 Sunt relativ rigizi dupa priza si este necesara o oarecare forta pentru a indeparta amprenta
de pe campul protetic, acesta fiind principalul lor dezavantaj.
 Acest tip de materiale, datorita rigiditatii lor, se recomanda cu precadere in implantologie.

Materiale de amprenta fotopolimerizabile

 Acest tip de materiale se livreaza in seringi, ca material unicomponent
 Initiatorul fotosensibil este activat de o radiatie vizibila cu lungimea de unda in jur de 480 nm
 Este necesara utilizarea de portamprente transparente, care sa permita fotopolimerizarea
 Avantaje:
 Control desavarsit asupra timpului de lucru
 Interval de polimerizare scurt => 3 min
 Proprietati fizice, mecanice si clinice excelente
 Dezavantaje
 Dificultatea polimerizarii in zonele greu accesibile spotului luminos
 Necesitatea utilizarii de linguri speciale

Amprenta opto-electronica
 Amprenta opto-electronica reprezinta o alternativa pentru tehnica clasica, realizand inregistrarea campului
protetic cu o camera intra-orala
 In acest caz, modelul clasic este inlocuit cu unul virtual ce poate fi analizat pe monitorul unui computer.
Materiale pentru dezinfectia amprentelor
 Orice agent patogen din cavitatea bucala a pacientului poate ajunge in laborator prin intermediul
amprentei.
 Este important ca amprentele sa fie dezinfectate inainte de trimiterea lor in laborator in vederea realizarii
modelului si/sau pieselor protetice.
 Dezinfectia amprentelor ridica anumite probleme, deoarece unele materiale sunt pe baza de apa
(hidrocoloizii), altele sunt susceptibile la absorbtia de apa sau desicare, daca sunt expuse la conditii
inadecvate (hidrocoloizii si polieterii)
 Imersionarea amprentei in hiplocorit de sodiu de concentratie 10 000 de parti la un million , timp de 10
minute, poate duce la inactivarea germenilor orali, inclusive HIV si HBV, modificarile dimensionale ale
amprentei fiind evitate.
 Dezinfectia prin pulverizare este considerata a fi nesatisfacatoare, datorita faptului ca se pot omite parti
din amprenta.
 Amprentele din alginate, si datorita porozitatii materialului, pun cele mai multe probleme din punct de
vedere al dezinfectiei.

Instrumente, dispozitive si aparate pentru amprentare

Generalitati
 In general, mterialele de amprenta sunt introduse in cavitatea bucala intr-o portamprenta, necesara
deoarece acestea au intial o consistenta fluida
 Odata pozitionat in cavitatea bucala, materialul de amprenta trece prin faza de priza, si, odata cu finalizarea
prizei, amprenta este indepartata din cavitatea bucala, pe baza ei turnandu-se modelul.

Portamprente
 Amprentarea in cabinet presupune prezenta pacientului si utilizarea unei portamprente incarcata cu
material de amprentare.
 Portamprenta este un dispozitiv rigid in care se aplica materialul de amprenta, in vederea inserarii acestuia
in cavitatea bucala.
Clasificarea portamprentelor
 In functie de materialele din care sunt confectionate:
 Portamprente metalice => din otel inoxidabil, alama cromata, aluminiu placat cu rasini epoxidice,
metal galvanizat
 Portamprente din mase plastice => rasini acrilice, materiale compozite, polistiren, rasini
policarbonate, polietilena
 Portamprente mixte => metalo-plastice
 Dupa intinderea suprafetei de inregistrat din interiorul campului protetic:
 Portamprente totale
 Loje alveolare plane, pentru edentat si edentatii intercalate
 Cu loje alveolare rotunjite, pentru edentatul total
 Cu loje rotunjite in zonele laterale si loje plane in regiunea frontala, pentru edentatii
terminale
 Portamprente partiale
 Pentru o hemiarcada
 Pentru regiunea frontala
 Pentru amprentele in ocluzie (constructie fara planseu, cu prezenta doar a peretilor laterali,
ce permit inregistrarea intr-un singur timp a dintilor in cauza, a antagonistilor si a ocluziei)
 Dupa fidelitatea (exactitatea inregistrarii)
 Portamprente universale (standard)
 Se folosesc pentru amprente preliminare, documentare
 Se livreaza intr-o varietate limitata de forme si dimensiuni, corespondenta cu relieful
campului protetic este aproximativa, exactitatea inregistrarii este redusa, incerta
 Portamprente individuale
 Se utilizeaza la amprentari finale, functionale
 Au forme si dimensiuni adaptate reliefului fiecarui camp protetic, amprentele obtinute au
o mare exactitate
 Se confectioneaza de catre tehnicianul dentar in laborator, pe baza unui model turnat dupa
o amprenta preliminara.

Caracteristici ideale pe care trebuie sa le indeplineasca o portamprenta

 Rigiditatea, conditie a fidelitatii
 Asigurarea unei grosimi uniforme a materialului de amprenta
 Cuprinderea in totalitate a suprafetei campului protetic
 Retentionarea materialului de amprenta
 Sa prezinte maner, stopuri, puncte de reper, necesare unei manipulari si centrari corecte in timpul
amprentarii
 Sa nu limiteze miscarile functionale ale partilor moi.
Portamprente standard (lingurile de amprenta)
 Se livreaza in variante de marimi diferite, pentru campul protetic maxilar, pentru edentatii terminale,
frontale, etc
 Lingura maxilara are urmatoarele componente:
 Loja pentru amprentarea dintilor sau crestelor alveolare
 Loja pentru amprentarea boltii palatine
 Maner
 Lingura mandibulara are urmatoarele componente:
 Loja pentru amprentarea dintilor sau crestelor alveolare
 Maner
 Exista portamprente (Breciform, Bredent) la care pot fi adaptate stopuri de forma triunghiulara sau
dreptunghiulara, care previn ajungerea in contact a campului protetic cu suprafata lingurii de amprenta.

Portamprente individuale
 Se pot realiza din diferite materiale:
 Mase termoplastice => shellack, stents, ebonite, polistiren, acrilat termoplastic
 Polimetilmetacrilat auto si termopolimerizabil
 Poliesteri, copoliesteri.
 Portamprentele individuale se compun dintr-un corp si un maner
 Atunci cand sunt folosite in amprentarea campului protetic edentat total, ele trebuie sa asigure inchiderea
marginala la limita dintre mucoasa fixa si mucoasa mobila

Portamprenta individuala din mase termoplastice

 Se obtine prin prelucrarea unor placi de baza trapezoidale (pentru maxilar) si in forma de potcoava (pentru
mandibula), groase de 2 mm, care se plastifiaza la termostat (46-50o C) si se muleaza pe model.
 Obtinerea portamprentei individuale prin metoda termoformarii
 Presupune folosirea unor aparate speciale de termoformare
 Acestea functioneaza pe principiul ejectiei, aerul comprimat creand brusc un vid total
 Aparatul se compune dintr-un corp bazal (unde se gaseste lacasul modelului, deseori o chiuveta cu
granule) si accesorii.
 In partea superioara a corpului se gaseste dispozitivul de prindere si presare a foliei ce urmeaza a
fi supusa termoformarii, prevazut cu o balama
 Partea posterioara a corpului prezinta radiatorul, la nivelul caruia se va inmuia placa
 Aparatul Erkoform poate fi utilizat pentru obtinerea de:
 Machete pentru coroane turnate si componenta metalica a coroanelor mixte
 RPF provizorii
 Portamprente individuale pentru arcadele edentate total si partial edentate
 Proteze imediate, totale sau partiale.
 Pansamente gingivale
 Atele imediate si atele pentru terapia fracturilor maxilare
 Atele parodontale, ocluzale, gutiere
 Aparate si instrumente ortodontice (placi de retentie, placi ocluzale, atele de transfer pentru
bracket-uri ortodontice)
 Gutiere de protectie sau albire
Aparate pentru realizarea portamprentelor individuale prin fotopolimerizare
 Materialele utilizate sunt pe baza de rasini, fotopolimerizarea avand loc in incinte speciale, destinate
acestui scop.
 Timpul de fotopolimerizare este de obicei cuprins intre 1-10 minute

Instrumente si aparate pentru prepararea materialelor de amprenta

 Pentru prepararea materialelor de amprenta, sunt necesare instrumente si aparate diferite, in functie de
materialul respectiv si de forma lui de prezentare
 Alginatele, care se prepara in amestecul pulberii respective cu apa, se malaxeaza intr-un bol de cauciuc,
folosind o spatula lata, speciala.
 Hidrocoloizii reversibili necesita un echipament special, costisitor. Baia termostatica in care se incalzeste
materialul (ambalat in tuburi sau cartuse) este formata din trei cuve, fiecare cu o temperatura specifica.
 Elastomerii siliconici, de consistenta chitoasa, nu necesita instrumentar special, cei de consistenta medie
si scazuta preparandu-se pe un bloc de hartie cerata sau pe partea lucioasa a placutei de sticla, utilizand o
spatula obisnuita.

Instrumente, dispozitive si aparate utilizate in tehnologia modelelor duplicat

 Duplicarea modelelor de lucru se executa cu hidrocoloizi reversibili sau materialele siliconice, in sistem
biocomponent.
 Amprentarea modelului de lucru in scopul obtinerii unui model duplicat necesita un aparat care sa livreze
materialul de amprenta in stare plastica (aparat cu cuva-termostat, pentru materialele de amprentare de
tipul hidrocoloizilor reversibili sau aparat pentru amestecarea materialelor siliconice) si conformatoare
special de duplicare

Conformatoarele special pentru duplicare

 Sunt alcatuite dintr-o placa bazala si un capac prevazut cu mai multe orificii (printr-unul patrunde masa
duplicatoare, prin celelalte iesind aerul)
 Unele conformatoare de duplicare prezinta o palnie care prefigureaza viitorul con de turnare

Aparatul pentru prepararea hidrocoloizilor reversibili

 Este prevazut cu un sistem de incalzire termostatat
 Aparatul Dubliform

Aparatul pentru malaxarea siliconilor cu reactie de aditie

 Instalatia de alimentare
 Rezervoarele de silicon
 Pompa electrica cu dubla roata dintata
 Dispozitivul de amestecare
 Intrerupator pornit/oprit
 Materiale pentru confectionarea modelelor
Generalitati
 Modelul in medicina dentara reprezinta copia pozitiva fidela a reliefului campului protetic si se obtine pe
baza unei amprente, care poate fi clasica (utlizand portamprenta si materialele de amprenta) sau opto-
electronica (achizitia de date facandu-se cu ajutorul unei camere intraorale)
 Orice model este format din model propriu zis si soclu
 Modelelor le sunt impuse anumite conditii:
 Stabilitate dimensionala -> care sa previna modificarile in timpul depozitarii
 Capacitate de reproducere fidela a detaliilor => care se obtine datorita fluiditatii materialului, in
momentul turnarii in amprenta
 Proprietati mecanice adecvate => duritatea care sa prezinte rezistenta la fracturari accidentale si
rezistenta la abrazie, in timpul realizarii machetei
 Materialul de model trebuie sa fie stabil din punct de vedere chimic
 Materialul trebuie sa fie compatibil cu materialele de amprenta si cu celelalte materiale cu care vine in
contact.
 Compatibilitate mecanica
 In amprentele din materialele elastice nu se pot indesa materiale cu vascozitate si greutate
proprie mare
 Compatibilitate fizica
 Compensarea volumetrica a materialului de model, in cazul in care amprenta sufera
contractii sau expansiuni
 Compatibilitate termica
 Compatibilitate chimica
 Cele doua materiale sa nu se adere intre ele prin formarea de legaturi chimice
 Reactia de priza de la suprafata moelului sa nu fie impiedicata de substante din compozitia
materialului de amprenta
 Alegerea materialului de model se face in functie de:
 Proprietatile mecano-fizice si chimice
 Natura materialului de amprenta
 Tehnologia de realizare a modelului pentru care s-a optat
Clasificarea modelelor
 In functie de destinatie, se disting:
 Documentare
 De studiu si diagnostic
 Preliminare
 De lucru
 Ale arcadelor antagoniste
 Pentru analiza functionala a ocluziei
 Duplicat
 Dupa materialul din care sunt confectionate
 Gipsuri
 Metale => aliaje topite si pulverizate, metale depuse pe cale galvanica
 Polimeri => rasini acrilice, rasini epoxidice, poliuretani
 Siliconi
 Dupa tehnologia de realizare:
 Prin turnare in amprenta => gipsuri, polimeri
 Depunere de metale (aliaje) prin => galvanizare, pulverizare
 Dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bonturilor:
 Cu bonturi fixe
 Cu bonturi mobilizabile
Gipsuri
 Din punct de vedere chimic, gipsul este un sulfat de calciu dihidrat.
 Produsele pe baza de gips folosite in medicina dentara sunt pe baza de semihidrat al sulfatului de calciu,
produsul final rezultat in urma amestecului cu apa se numeste gips.
 Semihidratul se obtine pe cale industriala prin desihratarea dihidratului sulfatului de calciu din natura
 Clasificare gipsuri:
 Gips pentru amprenta clasa 1
 Gips alabastru (obisnuit) clasa 2
 Gips dur clasa 3
 Gips extradur, cu expansiune mica clasa 4
 Gips extrasdur, cu expansiune mare clara 5
 Proprietati
 Rezistenta materialului depinde de porozitatea sa si de timpul cat a fost lasat sa se usuce, dupa
priza (fiind direct proportional cu pierderea apei, prin evaporare)
 Gipsul este un material destul de fragil, rezistenta sa la impact fiind scazuta, in ciuda rigiditatii
sale.
 Stabilitatea dimensionala este buna, iar capacitatea de reproducere fidela a detaliilor il recomanda
ca material de confectionare a modelelor.
 Factorii care influenteaza timpul de priza:
 Factori controlati de producator, legati de compozitia si modul de producere al materialului
 Factori controlati de operator => temperatura, timp de malaxare, raport apa/pulbere
 Se evita demularea precoce a amprentei de pe model, pentru a nu se fractura.
 Se recomanda turnarea propriu zisa a modelului intr-un timp si a soclului dupa priza primei cantitati.
 Finisarea modelului si taierea bonturilor mobile se face fara ca modelul sa vina in contact cu apa.
  Tipul de gips ce urmeaza a fi utilizat se va alege in functie de piesa protetica ce va fi realizata si de
materialul de amprenta.

Gipsul alabastru clasa 2

 Proprietatile sale, precum si acuratetea scazuta il recomanda doar pentru confectionarea modelelor de
studiu sau montarea modelelor in articulator.
 Alte indicatii sunt => modele preliminare pentru realizarea de linguri individuale, modele pentru reparatii
de proteze.
 Moldabaster

Gipsul dur clasa 3

 Se utilizeaza cu precadere pentru confectionarea modelelor de lucru de mare precizie, dar si pentru
modelul dintilor antagonisti, modele pentru reparatii, soclul modelelor cu bonturi mobile, ambalarea
protezelor totale si partiale sau a coroanelor si puntilor acrilice (provizorii)
 Se caracterizeaza prin => duritate de 10 ori mai mare decat gipsul natural, rezistenta mare la abrazie,
expansiune de priza foarte mica, granulatie foarte fina, fidelitate mare.
 Moldano, Begodur, Duralit

Gipsul extradur sau sintetic clasele 4 si 5

 Se caracterizeaza prin => duritate foarte mare, rezistenta la abrazie, expansiune foarte mica
 Se recomanda numai pentru modelele unde este necesara o fidelitate absoluta: incrustatii, coroane, punti,
proteze scheletate, tehnica galvanica
 Tipul 5 extradur cu expansiune ridicata se indica in aceleasi situatii ca si tipul 4
 Fujirock, Moldarock, Suprastone, Moldastone, Moldasynt

Metale si aliaje
 In dorinta de a obtine modele cat mai rezistente, s-a incercat realizarea modelelor din metale sau aliaje.
 Modele metalice se pot realiza prin depunere galvanica sau prin pulverizare
 Datorita dezavantajelor si alternativelor existente, la ora actuala aceste modele nu sunt utilizate pe scara
larga
Depunerea metalelor pe cale galvanica (galvanoplastia)
 Modelele obtinute prin aceasta metoda sunt caracterizate prin => precizie mare, rezistenta mecanica
deosebita, nu prezinta fenomenul de imbatranire, fiind foarte stabile
 Galvanoplastia se indica la confectionarea bonturilor mobilizabile pentru incrustatii, coroane partiale,
punti adezive si in situatiile in care se utilizeaza mijloace speciale de mentinere, sprijin si stabilizare.
 Obtinerea unui model prin galvanoplastie necesita parcurgerea a 3 faze:
 Pregatirea suprafetelor amprentei in vederea depunerii si fixarii straturilor de ioni metalici
 Depunerea propriu-zisa a ionilor metalici
 Definitivarea modelului prin completarea cu gips dur
 In principiu, orice amprenta poate fi acoperita cu un strat metalic prin galvanoplastie, cu exceptia
hidrocoloizilor reversibili, a alginatelor si partial a polieterilor.
 Avantajele metodei se refera la obtinerea de modele care se caracterizeaza prin fidelitate, stabilitate
volumetrica si duritate
 Dezavantajele metodei sunt legate de tehnica laborioasa, contraindicatia pentru unele materiale de
amprenta, toxicitatea unor solutii utilizate ca electrolit si durata mare a timpului de lucru.
 Arcuplat
 Depunerea aliajelor prin pulverizare. Sistemul Metallomat
 Principiul metodei consta in pulverizarea unui aliaj fuzibil in stare topita, cu ajutorul unui dispozitiv in
forma de pistol.
 Procesul are loc intr-un compartiment inchis al aparatului, care prezinta doua orificii pentru mainile
operatorului si o vizeta
 Durata operatiunii este de cateva minute, dupa depunerea unui strat de cca 1 mm, modelul astfel obtinut
se completeaza cu alte materiale
 Metoda pulverizarii permite obtinerea de modele intr-un timp relativ scurt, stabilitate volumetrica, de o
fidelitate si duritate satisfacatoare, a caror rezistenta la abrazie o depaseste pe cea a gipsurilor.
 Timpul de lucru este mai redus fata de metoda pe cale galvanica
 Se contraindica pentru amprentele din mase plastice

Polimeri
 Rasinile acrilice
 Se utilizeaza mai ales pentru confectionarea de modele didactice, tip fantom.
 Palavit M
 Pi-Ku-Plast
 Rasinile epoxidice
 Sunt caracterizate de => precizie dimensionala buna, rezistenta la compresiune superioara
gipsurilor, duritate mare a muchiilor, timp de priza relativ scurt, prelucrabilitate usoara, contractie
mica, rezistenta la temperaturi inalte, prezinta un anumit grad de toxicitate
 Se prezinta sub forma de sistem biocomponent pasta/pasta, cu o vascozitate medie, domeniu de
utilizare incluzand modele cu bont mobil pentru coroane, punti si lucrari compozite
 Epoxi-Die, Diemet, Extracast
 Poliuretanii
 Au proprietati deosebite, necesita insa un timp indelungat de priza si amprente uscate.
 AlphaDie MF

Siliconi
 Siliconii se utilizeaza pentru obtinerea de modele intr-un timp scurt (6 minute), utilizate ca model
documentar in cabinet, pentru realizarea intr-o singura sedinta de inlay-uri prin metoda indirecta, repararea
protezelor in cabinet, fatete din compozit sau restaurari protetice fixe provizorii.
 Mach 2 Die Silicone
 Blue Mousse Super Fast

Modelul virtual
 Implicarea computerului in elaborarea modelelor se materializeaza la ora actuala in obtinerea unui moel
virtual pe baza unei amprente opto-electronice, realizata cu camera intraorala sau scanarea unui model
obtinut pe baza unei amprente conventionale, ca faza a realizarii unei piese protetice prin tehnologia
CAD/CAM
 Instrumente, dispozitive si aparate pentru confectionarea modelelor
Instrumente si aparate necesare confectionarii modelelor din gips
 Instrumentarul minim necesar se refera la un bol de cauciuc, o spatula de amestecat si un cutit de gips.
 Pentru evitarea formarii bulelor => masuta vibratoare, vibromalaxor, vacuum-malaxor
 Realizarea soclului este mult usurata prin utilizarea conformatoarelor pentru soclu

Vacuummalaxorul
 Este un aparat care realizeaza amestecarea rotativa a pastei de gips sau masa de ambalat intr-un recipient
ermetic inchis racordat la o pompa de vid.
 In cazul in care aparatul prezinta si sistem de vibrare a amestecului, el se numeste vibrovacuummalaxor.

Aparate pentru soclat

 Servesc fasonarii soclurilor prin intermediul actiunii de degrosare unei pietre sau benzi abrazive.
 In functie de abrazivii din care sunt confectionate, pietrele pot fi diferite:
 Din corindon
 Partial diamantate
 Diamantate
 Ca variante constructive exista soclatoare cu doua pietre de granulatii diferite, soclatoare ce functioneaza
la doua turatii si soclatoare cu banda abraziva.

Instrumente si aparate necesare confectionarii modelelor din polimeri

 Pentru amestecarea produselor prezentate in sistem biocomponent sunt necesare godeuri si spatula.
 Folosirea materialelor cu polimerizare initiate fotochimic presupune existenta in dotare a unei lampi
manuale de fotopolimerizare sau a unui fotopolimerizator.

Instrumente, dispozitive si aparate necesare realizarii modelelor cu bonturi mobilizabile

 La ora actuala exista variate sisteme de realizare a modelelor cu bonturi mobilizabile:
 Sisteme bazate pe pinuri
 Clasic
 Dowell
 Procedeul Pindex
 Sistemul Zeiser
 Sisteme prin sectionare fara pinuri
 Model Tray
 Accu Trac Precision Die System
 Bafix
Sisteme bazate pe pinuri
 Modelul sectionat cu pinuri Dowell
 Pinurile sunt tije cilindro-conice, care prezinta un cap retentiv, care se fixeaza la mijlocul bontului
mobilizabil
 Pinurile pot avea sau nu o prelungire distantatoare, pot fi simple sau duble, cu teaca sau fara, de
dimensiuni diverse, in functie de zona unde vor fi utilizate.
 Pentru pozitionarea pinurilor in amprenta, la nivelul bonturilor se folosesc placate de ghidaj
 Ulterior turnarii si prizei materialului de model, sectionarea acestuia la nivelul bonturilor
mobilizabile se poate efectua cu ajutorul unui fierastrau de gips, fierastrau electric pentru sectionat
modele, discuri ferestruite sau cu ajutorul aparatului “model-cut”.
 Giflex TR
 Procedeul Pindex
 Aceasta metoda se caracterizeaza prin faptul ca pinurile se introduc in model dupa priza gipsului
 Dupa priza gipsului, baza modelului se slefuieste intr-o suprafata plana, perpendicular pe axul de
insertie al bonturilor mobilizabile
 In partea opusa, dinspre bonturile coronare se proiecteaza un fascicul luminous, cu ajutorul caruia
se realizeaza centrarea orificiului si ulterior a pinului in mijlocul sectiunii transversale a bontului
mobilizabil.
 Sistemul mai dispune si de un conformator pentru soclu.
 Pentru forarea lacasurilor pentru pinuri in soclu se mai pot folosi piese de mana cu micromotor si
extremitate activa prevazuta cu o talpa ce permite forari perpendicular pe planul de lucru si paralele
intre ele. In acelasi scop mai pot fi folosite si paralelografele inzestrate cu micromotoare.
 Metoda Zeiser
 Sistemul cuprinde infrastructura, reprezentata de un soclu preformant, pinurile (care fac legatura
intre elementele suprastructurii si soclul modelului) si modelele unitare (bonturile care reprezinta
suprastructura)
 Realizarea tehnica face apel la aparatul de localizare, paralelizare si forat lacasuri pentru pinuri in
soclu si aparatul “model-cut”
 Principiul metodei consta in transpunerea pozitiei bonturilor cu ajutorul aparatului Zeiser pe soclul
din PMMA, in care se foreaza puturi, in care se vor introduce pinuri.
 Fino Quick Plus

Modele obtinute prin sectionare, fara pinuri

 Sistemul Model-Tray
 Este foarte simplu, constand intr-un conformator prefabricat din material plastic transparent cu
proeminente sub forma de lamele.
 Dupa sectionarea bonturilor, repunerea lor in pozitia initiala este posibila gratie ghidajelor
asigurate de lamele.
 Conformatorul este de tipuri si dimensiuni variate, pentru intreaga arcada sau un segment al
acesteia, este confectionat din policarbonat, rezistent la temperatura de pana la 135o C, cu diverse
tipuri de retentii, usor de montat in articulator.
 Sistemul Model-Tray ofera:
 Taiere precisa si rapida cu aparatul “model-cut”
 Realizarea de restaurari combinate pe un singur model
 Modele duplicate precise cu ajutorul duplicatorului “model-tray”
 Avantaje Model-Tray
 Nu se utilizeaza pinuri
 Este usor de utilizat chiar si de incepatori
 Necesita mai putine etape de realizare a modelului
 Modelul se realizeaza intr-un singur timp si dintr-o singura clasa de gips
 Timpul efectiv de realizare este de 8 minute
 Soclul model-tray poate fi refolosit
 Mod de realizare a unui model cu ajutorul sistemului Model-Tray:
 Se pregateste amprenta prin trasarea marginilor, marcarea mijlocului crestei si trasarea
liniei mediane pe amprenta
 Turnarea modelului se face intr-o singura etapa, dintr-o singura clasa de gips.
 Dupa depunerea gipsului in amprenta si soclul model-tray, se pozitioneaza amprenta pe
soclul model-tray cu ajutorul reperelor trasate pe amprenta
 Amprenta se indeparteaza de pe model dupa 30 de minute, iar indepartarea modelului din
soclul model-tray se face dupa 90 de minute.
 Sectionarea bonturilor se face cu aparatul model-cut
 Dupa taiere, bonturile de indeparteaza cu un instrument (spatula de ceara)
 Atat modelul, cat si bonturile se repozitioneaza in soclul model-tray
 Se inchide sistemul de fixare, iar daca acesta se inchide cu usurinta, atunci modelul este
pozitionat corect.
 Accesori ale sistemului Model-tray:
 Suportul pentru amprenta
 Baza de model cu rama detasabila
 Duplicatorul Model-Tray System

 Model-Tray poate fi utilizat in asociere cu sistemele CAD/CAM de laborator. In functie de

sistemul utilizat, modelele se fixeaza direct sau prin intermediul unor suporturi speciale
 Kristal Model Tray System
 Die-Lock Tray System
 Accu Trac Precision System
 Alt sistem ce usureaza obtinerea unui model de lucru cu bont mobil este Accu – Trac
 Pentru obtinerea bonturilor mobile nu mai este necesara folosirea pinurilor, modelul fiind turnat
intr-un singur timp, din acelasi material, intr-un conformator prefabricat.
 Dispozitivul principal, din plexiglas, are o forma heptogonala, prezentand un canal zimtat, in
centrul caruia se gaseste o nervura, un magnet pentru fixarea in articulator si doua brate mobile,
pentru blocarea/degajarea modelului in/din dispozitivul principal.
 Sistemul Accu-Trac garanteaza precizia lucrarii protetice, utilizarea sa necesita doar cateva etape
pentru obtinerea acuratetei dorite, manevrarea este usoara, realizand economie de timp si bani.
 Etapele de obtinere a modelului sunt:
 Se umple suportul Accu-Trac si lingura de amprenta cu gips
 Se pozitioneaza punctele de referinta ale amprentei cu cele ale suportului de baza Accu-
Trac
 Baza cu index magnetic este pregatita pentru pozitionare in articulator, indexul magnetic
confera siguranta mentinerii modelului in articulator, precum si indepartarea usoara daca
sunt necesare modificari ulterioare
 Modelul cu sistem Accu-trac se pozitioneaza in articulator in maniera conventionala
 Se indeparteaza bratele articulare ale sistemului accu-trac pentru acces facil la model
 Se inverseaza baza sistemului accu-trac si se extrage modelul prin aplicarea unei presiuni
usoare de apasare asupra suportului bazei.
 Se sectioneaza modelul utilizand un fierastrau circular sau manual
 Sistemul Bafix
 Permite obtinerea unui model sectionat fara pinuri.
 Etapele de obtinere a modelului sunt:
 Se taie marginile amprentei, incluzand zona palatinala la amprentele superioare
 Se aseaza amprenta pe placuta Bafix, verificand pozitia corecta a bonturilor
 Se traseaza repere de referinta pe placuta si pe amprenta
 Se umple amprenta cu gips extradur, de asemenea si placuta Bafix
 In momentul cand materialul are o consistenta cremoasa, se aseaza placuta Bafix peste
amprenta, pozitionarea corecta facandu-se cu ajutorul reperelor trasate anterior
 Dupa priza, se demuleaza amprenta
 Cu ajutorul unei spatule, se indeparteaza clemele
 Se lovesc usor, cu un ciocan, marginile proeminente ale placutei, de asemenea in zona
posterioara a placutei
 Se detaseaza modelul obtinut fara izolarea placutei Bafix
 Se taie bonturile si se repozitioneaza in conformator.
 Avantajele sistemului Bafix:
 Economie de peste 60% a timpului de lucru
 Precizie crescuta a modelelor datorita faptului ca nu necesita izolare
 Obtinerea intr-un timp foarte scurt a modelului
 Aspect imbunatatit al modelelor.
 Simulatoarele ATM

Generalitati
 Simulatoarele sunt instrumente care reproduc, mai mult sau mai putin fidel, miscarile mandibulei sau, mai
precis, anumiti parametri mecanici ai acestor miscari.
 Reproducerea cinematicii ATM se face prin reconstructia miscarii, in prealabil descompuse.
 Pacientul trebuie privit ca un ansamblu, luand in calcul toate unitatile sale functionale:
 Articulatia temporo-mandibulara
 Anatomia sistemului masticator
 Forma dintilor
 Relieful ocluzal.

Clasificarea simulatoarelor
 Dupa Navarro:
 Articulatoare neprogramabile
 Articulatoare partial programabile
 Articulatoare programabile
 Dupa Ash, Ramfjord si Siebert:
 Articulatoare simple (ocluzoare)
 Articulatoare cu valori medii, neprogramabile
 Articulatoare partial programabile
 Articulatoare individuale, total programabile
 Dupa constructia simulatoarelor, deosebim doua tipuri:
 Tipul ARCON
 Imita articulatia anatomica, condilul articular se afla in partea inferioara a articulatorului
 Whip-Mix
 Sam
 Denar Mark II si V
 Tipul NONARCON
 La care condilul articular se afla in partea superioara a articulatorului
 Dentatus
 Hanau H2PR
 Artx tip S, T, TS

Ocluzorul
 Reproduce doar miscarea de inchidere-deschidere
 Cu ajutorul lui pot fi reproduse pozitia de intercuspidare maxima si dimensiunea verticala de ocluzie
Articulatoarele medii (neprogramabile)
 Reproduc miscarile de:
 Deschidere-inchidere
 Propulsie
 Lateralitate
 Valorile fixe:
 Panta tubercului articular, cu o inclinatie de 33-34o
 Unghiul Benett => 15-18o
 Distanta intercondiliana => 104 mm
 Gysi, Simplex, ITM, Atomic, Atraumatik

Articulatoarele partial programabile (semiadaptabile)

 Prezinta un plus fata de articulatorul mediu: posibilitate de reglare a unor valori geometrice:
 Inclinarea pantei retroincisive
 Inclinarea pantei tubercului articular (traiectorie condiliana)
 Dinstanta de la punctul interincisiv la axa de rotatie pura
 Unghiul Benett
 Gysi-Trubyte, Schroder, Denar Mark II, Dentatus ARL, Hanau H2-O, Whip-Mix

Articulatoarele total programabile (adaptabile)

 Ofera posibilitatea individualizarii urmatoarelor elemente:
 Inclinarea pantei tubercului articular
 Inclinarea pantei retroincisive (ghidaj anterior)
 Distanta de la punctual interincisiv la axa bicondilioana de rotatie
 Distanta intercondiliana
 Orientarea planului de ocluzie in raport cu un plan de referinta (Planul de la Frankfurt, planul
Camper)
 Unghiul Benett, ca particularitate a miscarii de lateralitate
 Unghiul simfizar
 Stuart, Denar D5A, Aderer

Simulatoare electronice, programabile prin computer

 Ofera posibilitatea modelarii din acrilat a articulatiilor de forma, volum si orientare foarte fidele celor
naturale.
 Ele reprezinta un sistem de inregistrare si redare electronica a cinematicii mandibulare, fiind redatre fidel
valorile individuale ale tuturor parametrilor articulari si ocluzali.
 Sunt costisitoare si se utilizeaza mai rar in practica dentara.
Arcuri faciale
 Arcul facial este un instrument ce permite inregistrarea precisa a pozitiei relativ a crestei si dintilor
maxilari pe pacient fata de un plan de referinta si face posibilia transferarea acesteia pe articulator,
obtinandu-se tot o pozitie relativa, care faciliteaza interpretarea, in general, a rapoartelor mandibulo-
maxilare.
 Cu ajutorul arcurilor faciale se stabileste o pozitie relativa a modelelor in articulator, care sa fie cat mai
apropiata de rapoartele existente in realitate, la pacient.
 Arcurile faciale permit, in general, determinarea urmatoarelor valori:
 Distanta bicondiliana
 Directia axului transversal intercondilian in RC
 Distanta dintre condili si punctul incisiv median (triunghiul simfizo-condilian al lui Bonwill)
 Traiectoriile condiliene si incizale
 Pentru a putea efectua si utiliza inregistrarile obtinute cu un arc facial, trebuie definit un sistem de
referinta, care este un plan definit printr-o dreapta-axa de rotatie mandibulara-axa balama si un punct
anterior. Acest plan contine triunghiul lui Bonwill.
Arcurile faciale Gysi si Hanau
 Arcul facial elaborate de Gysi este unul dintre cele mai vechi instrumente de acest gen, dar care poate fi
utilizat cu succes si in zilele noastre, mai ales de catre incepatori.
 Arcul facial Hanau este asemanator arcului facial Gysi, dar foloseste alta orientare si are un sistem de
lucru putin diferit.
Arcurile faciale anatomice
 Sunt instrumente simplificate, care se regleaza la nivelul punctelor de emergenta a axei balama arbitrar
alese.
 Sunt prevazute cu olive auriculare care se plaseaza la nivelul conductului auditiv extern, fiind astfel
construite incat axa balama sa fie deplasata dupa o valoare medie cunoscuta
 Acest tip de instrumente mai sunt prevazute si cu un stopper nazal care permite stabilizarea arcului pe
pacient, materializand totodata si planul orizontal de referinta, care in functie de lungimea tijei de fixare
a stopperului, este situat aproximativ in planul de la Frankfurt.

Pantograful
 Pantograful, comparativ cu arcul facial, este un instrument mai complex si mai exact de inregistrarea
grafica a miscarilor mandibulare.
 Pantograful ofera posibilitatea (cu ajutorul tijelor si a placutelor de inregistrare) inscrierii traiectoriilor
miscarilor in diferite planuri ale spatiului, permitand definirea caracteristicilor miscarilor respective.
 Pantograful este constituit din:
 O parte intrabucala
 O parte extrabucala
 Toate pantografele au un sistem de referinta compus din:
 Axa balama
 Un punct anterior, pentru a permite transferul pe un articulator adaptabil.
Ocluzoarele
Cheia distala de ocluzie reprezinta cel mai rudimentar ocluzor.
 Aceasta este alcatuita din cele doua modele de gips turnate intr-o amprenta realizata in ocluzie
 Soclul acestor modele reprezinta o prelungire distala cu o cheie care permite plasarea modelelor in ocluzie
intotdeauna in aceeasi pozitie, fixand rapoartele statice existente intre cele doua arcade.
Ocluzorul, unul dintre primele simulatoare ADM, pozitioneaza modelele antagoniste in relatie centrica.
 Poate reproduce doar miscari de deschidere-inchidere (coborare-ridicare) si este format din urmatoarele
componente:
 Un brat superior
 Un brat inferior
 O tija cu ajutorul careia se articuleaza cele doua brate, asemanator unei balamale
 Un surub distantator, a carui extremitate libera vine in contact cu bratul superior
 O piulita stabilizatoare, care se strange cand surubul este in contact cu bratul superior, mentinandu-
l in aceeasi pozitie.

Articulatoarele medii
 Articulatoarele medii sunt aparate simple, situate pe o treapta imediat superioara ocluzoarelor, pot efectua
miscari de deschidere-inchidere, propulsie, lateralitate.
 Sunt construite pe baza unor parametri ficsi, medii, determinati pe un numar de pacienti.
 Articulatorul Gysi Simplex este primul articulator consacrat, folosit si in prezent. Acesta contine:
 O ramura superioara pe care va fi fixat modelul arcadei superioare, care prezinta dinainte-inapoi
 O ramura inferioara
 Tija de orientare superioara
 Un plan de orientare protetica
 Articulatoarele medii au un stilet pentru pozitionarea punctului interincisiv, inclinatia platoului incizal
fiind de 10o (valoare fixa)

Articulatoarele tip ARCON si NON-ARCON

 Pe piata exista numeroase instrumente de tip Arcon (denumirea provine de la un articulator preconizat de
Bergstrom – articulator Condyle) si Non-Arcon
 Articulatoarele de tip Arcon au ghidajul condilian fixat pe bratul superior, iar bulele condiliene pe axa
vertical a bratului inferior, imitand articulatia anatomica.
 Diferenta esentiala a celor doua tipuri de articulatoare consta in modul de demontare a bratului superior.
 La tipul Arcon, bratul superior se sprijina pe bulele condiliene
 La tipul Non-Arcon, bratul superior este blocat in santul ghidajului condilian
 Rezulta ca, atunci cand se utilizeaza un articulator de tip Arcon, operatorul trebuie sa controleze
permanent daca suprafata de ghidaj a bratului superior se afla in contact cu bulele condiliene.
Programarea articulatoarelor
 Pentru programarea individuala a articulatorului este nevoie ca modelele sa fie in prealabil montate in
pozitia de relatie centrica, pe baza unei inregistrari grafice sau in ceara
 Programarea individuala se face pe baza relatiilor obtinute de la pacient prin:
 Inregistrari intraorale
 Inregistrari grafice extraorale
 Inregistrari electronice
 Pe scara larga este utilizata metoda cu inregistrari intraorale, care nu necesita aparatura complicata si este
economica, permitand o programare rationala si relativ precisa a instrumentelor de simulare.

Sisteme electronice de inregistrare si programare a articulatoarelor

 Odata cu progresele din domeniul electronicii au fost dezvoltate si instrumente pentru inregistrarea
electronica a miscarilor mandibulei.
 La aceste sisteme, inregistrarile sunt reprezentate grafic pe ecranul calculatorului, arhivate si stau la
dispozitie pentru programarea articulatoarelor si pentru efectuarea comparatiilor diagnostice.
 Articulatoarele pot fi programate cu ajutorul calculatorului, imitand manual graficele de inregistrare, sau
prin conectarea calculatorului la un dispozitiv care frezeaza individual boxele articulare (sistemul “Artx
Compugnath”)
 Arcus digma (Kavo) este un dispozitiv electronic de masurare, ce determina, printr-un sistem ultrasonic,
in mai putin de 5 minute, toate valorile necesare articulatorului Protar evo 7:
 Inclinarea pantei condiliene
 Unghiul lui Benett
 Retruzia
 Lateralitatea
 Protruzia
 Ghidajul canin.

Paralelograful
Generalitati
 Paralelograful este un instrument utilizat pentru determinarea paralelismului relativ a doua sau mai multe
suprafete dentare sau al unor parti componente ale unor proteze, de obicei, partiale mobilizabile.
 Paralelograful se utilizeaza pentru determinarea axului de insertie al protezelor, a pozitiei ideale a
crosetelor, barelor supracingulare, a pozitiei componentelor unor sisteme speciale, dar si in alte situatii.

Clasificarea paralelografelor
 In functie de destinatie:
 Paralelografe => pentru lucru pe model
 Paraleloghide => ghideaza axul unui instrument rotativ pentru obtinerea de preparatii dentare
paralele intre ele
 Dispozitive mixte
  Dupa constructie si complexitate:
 Paralelografe clasice => cu modelul fixat prin intermediul unui suport orizontal fix
 Paralelografe perfectionate => dispun de retentivometre cu cadran de analiza, executa operatiuni
diverse
 Paralelografe electronice => destinate unor operatiuni complexe
 Aparate complexe

Parti componente ale paralelografului

 Soclul, baza
 Masuta sau platoul reglabil (cu sau fara deplasare, in plan orizontal)
 Bratul vertical (coloana)
 Bratul orizontal, articulat sau nearticulat
 Tija vertical
 Sisteme de culisare, prindere, reglaj, inregistrare
 Accesorii:
 Tija detectoare, folosita la analiza si stabilirea diagnosticului
 Tija carbon, pentru trasarea ecuatorului
 Tija razusa, pentru planarea zonelor retentive nefolositoare
 Retentivometrele, formate dintr-o tija si un disc, folosite la determinarea axului de insertie si a
localizarii partilor active ale crosetelor

Domenii de utilizare ale paralelografului

 Determinarea celui mai convenabil ax de insertie (tija detectoare, tijele retentivometru)
 Indentificarea suprafetelor dentare proximale, care trebuie sa fie paralele pentru a servi a plan de ghidaj
la insertie/dezinsertie
 Localizarea si masurarea zonelor retentive dentare
 Eliminarea zonelor de interferenta, dentare sau osoase
 Determinarea precisa a zonelor campului protetic care urmeaza a fi pregatite proprotetic
 Trasarea ecuatorului protetic pe dintii stalpi si eliminarea zonelor retentive nefolositoare
 Stabilirea locului in care se plaseaza varful portiunii flexibile a bratului retentiv al crosetelor
 Planarea modelului
 Inregistrarea pozitiei modelului in raport cu axul de insertie.
 Conturarea machetelor din ceara ale protezelor unidentare
 Plasarea dispozitivelor intra si extra coronare precum si paralelizarea acestora
 Realizarea in protezele unidentare a lacasurilor pentru pinteni ocluzali
 Finisarea protezelor unidentare turnate
 Pozitionarea de pinuri pentru obtinerea modelelor cu bonturi mobilizabile.
 Materiale pentru confectionarea machetelor
Generalitati
 Prin termenul de macheta se intelege reproducerea, la scara naturala, a unei piese protetice destinata
inlocuirii structurilor dentare sau dento-maxilare pierdute.
 Dupa turnarea modelului, se realizeaza macheta viitorei restaurari protetice, care reproduce forma si
dimensiunile acesteia.
 Macheta va fi inlocuita apoi de un material polimeric sau un aliaj, prin metoda cerii pierdute (lost-wax
technique)

Conditii impuse ale materialelor pentru confectionarea machetelor

 Sa fie usor modelabile la temperatura camerei sau a cavitatii bucale, fara a se deforma dupa finalizarea
machetarii
 Sa fie sau sa devina plastice dupa o incalzire partiala
 Sa se adapteze cu usurinta si corect la suprafetele machetate, permitand corecturi in zona cervicala, astfel
incat macheta sa reproduca fidel dimensiunile, forma si conturul viitoarei piese protetice.
 Sa nu fie casante
 Sa se plastifieze si solidifice intr-un interval de timp necesar modelarii, fara modificarea proprietatilor
 Sa prezinte contractie termica cat mai mica
 Sa permita indepartarea fara reziduuri din tipar
 Sa nu fie toxice
 Sa prezinte stabilitate chimica si volumetrica
 Sa fie colorate dar sa nu coloreze

Clasificarea materialelor pentru confectionarea machetelor

 Ceruri
 Naturale
 Sintetice
 Mase plastice
 Alte materiale utilizate la machetare:
 Nylonul
 Firul de par de cal
 Tija metalica ceruita
Ceruri
 Notiunea de ceara se utilizeaza pentru produse de origine naturala si/sau sintetica.
 Cerurile sunt materiale termoplastice care sunt, in mod normal, de consistenta solida, la temperatura
camerei si care, prin topire, devin de consistenta lichida.
 Cerurile dentare sunt amestecuri de materiale termoplastice care se inmoaie prin incalzire si se intaresc
prin racire.
 In mod essential, sunt materiale moi, cu valori scazute ale proprietatilor mecanice.
 Din punct de vedere chimic, cerurile sunt materiale neutre
 Biologic sunt considerate netoxice
 De regula ard fara reziduuri
 Cerurile sunt amestecuri de doua sau mai multe componente:
 Ceruri naturale
 Minerale
 Vegetale
 Animale
 Ceruri sintetice
 Rasini naturale
 Uleiuri
 Grasimi
 Gume
 Coloranti
 Mixate in stare topita, dupa racire, se obtine un amestec omogen.
 Materiile prime se prezinta sub forma de pulbere, tablete, placi, blocuri, granule

Ceruri. Proprietati
 Proprietatile cerurilor utilizate in medicina dentara sunt strans legate de proprietatile componentelor.
 Cerurile utilizate pentru machete, prin tehnica directa sau indirecta, trebuie sa beneficieze de proprietati
riguros controlate, in vederea obtinerii unor piese protetice a caror adaptare sa fie perfecta.
 Proprietatile fizice
 Proprietatile fizice sunt legate de comportamentul in momentul incalzirii si solidificarii: intervalul
de topire si dilatarea termica.
 La incalizire, exista si un al doilea punct de topire numit temperatura de inmuiere.
 Cerurile nu sunt bune conducatoare de caldura si trebuie mentinute peste temperatura de inmuiere
un timp destul de lung pentru a permite inmuierea intregii mase a materialului inainte de modelare.
 Metodele de incalzire a cerii inainte de modelare include folosirea unei bai de apa, a unei lampi cu
infrarosii sau a unui bec Bunsen
 Metoda ideala de inmuiere a cerii este de a utiliza o baie de ceara, aceasta fiind o baie termostatata,
ce mentine ceara la o anumita temperatura, chiar deasupra punctului de inmuiere, gata de utilizare.
 Proprietati mecanice
 Fluajul (curgerea) este proprietatea care determina stabilitatea cerii. Ideal, curgerea ar trebui sa fie
mare la temperatura de topire si mica sau absenta la temperatura camerei si a cavitatii bucale
 Deformarea sau fragilitatea este o proprietate importanta pe care producatorii o pot controla, pana
la un anumit punct. Cerurile pentru baza protezelor trebuie sa fie dure, in timp ce in cazul cerii de
inlay este de preferat fragilitatea.
 Proprietati chimice
 Cerurile prezinta inertie chimica mare, sunt insolubile in apa si solubile in solvent organici
 Proprietati biologice => Cerurile sunt inodore, insipide, anodine.

Ceruri. Indicatii
 In cabinet se utilizeaza:
 Ceruri de modelat: macheta protezelor imobilizabile
 Ceruri de ocluzie
 Tehnica directa pentru inlay-uri, onlay-uri, DCR-uri
 Ceruri pentru amprenta corectiva a zonelor de inchidere marginala
 Ceara utilitara pentru adaptarea lingurii individuale
 Ceara de lipit.
 In laborator se utilizeaza:
 Ceruri de modelat
 Ceruri pentru turnare
 Ceruri pentru lipit
 Ceara de cofrare
 Ceara pentru confectionarea valului de ocluzie.

Ceruri dentare
 Materialele de machetare se prezinta intr-o gama variata, atat din punct de vedere al consistentei cat si a
indicatiei de [Link] tip de ceara utilizata in medicina dentara are o compozitie aparte si
proprietati specifice, adaptate utilizarii sale.
 Ceara de cofrare
 Se prezinta sub forma de placate si bastonase rosu inchis si se utilizeaza pentru cofrarea
amprentelor inainte de turnarea modelului in gips.
 Ceara pentru val de ocluzie
 Dupa realizarea modelului final, se realizeaza un sablon de ocluzie, cu ajutorul caruia se
inregistreaza in cavitatea bucala relatiile intermaxilare.
 Ceara pentru modelarea bazelor de proteze
 Cerurile de modelat sunt ieftine, fiind preparate in principal din parafina si ceara de albine
 Acest tip de ceruri se utilizeaza pentru macheta bazelor protezelor partiale sau totale si pentru
pozitionarea dintior artificiali
 Se prezinta sub forma de placi rectangulate si calibrate, sau placi trapezoidale/potcoava
 Ceara pentru turnare. RPF
 Se prezinta in seturi de culori:
 Albastru sau albastru inchis pentru coroane de invelis
 Verde pentru completare
 Maro pentru completare in zona cervicala
 Gri, verde, galben, rosu pentru modelaj ocluzal
 Culorile variaza in functie de producator
 Ceara pentru turnare: machetele scheletelor metalice ale protezelor mobilizabile
 Unele componente metalice ale protezelor partiale scheletate sunt realizate din ceara, pe model.
 Ceara utilizata pentru scheletul metalic al protezelor scheletate necesita o duritate mai scazuta,
deoarece modelarea se face direct pe modelul duplicat si macheta finala nu se mai indeparteaza de
pe model.
 Se prezinta sub diverse forme, in functie de utilizare:
 Placi rectangulare netede, cu grosimi variabile, de culoare verde
 Valurita, cu relief plin, mijlociu si grosier, de culoare verde
 Tije de ceara verde pentru turnarea diferitelor profile
 Bare linguale, verzi, de diferite forme pe sectiune
 Se utilizeaza si diferite profilui de ceara pentru retentii, crosete, corecturi si elemente prefabricate:
 Crosete prefabricate din ceara
 Retentii pentru creasta
 Set baza-conector
 Sisteme speciale de mentinere, sprijin si stabilizare.
 Ceara inlay
 Cerurile pentru inlay se impart in:
 Ceruri de tip 1, moale (pentru metoda directa)
 Ceruri de tip 2, dura (pentru metoda indirecta)
 Ceara de inlay se comercializeaza de obicei sub forma de batoane albastru inchis, rosu inchis,
verde inchis, conuri sau ambalata in recipient
 Pentru tehnica directa, ceara trebuie sa aiba punct de topire putin peste temperatura cavitatii bucale,
care sa poate fi suportata de pacient fara a cauza durere
 Datorita faptului ca tehnica indirecta are loc la temperatura camerei, punctul de inmuierii al cerii
pentru metoda indirecta este mai scazut decat cel al cerii pentru metoda directa.
 Cerurile de inlay se pot utiliza si pentru realizarea machetetelor metalice ale RPF.
 Profilele de ceara pentru canalele de turnare
 Se prezinta sub forma de batoane pline sau goale si se utilizeaza pentru canalele de turnare in cazul
aliajelor nobile si nenobile
 Ceara pentru lipit
 Se utilizeaza pentru lipirea unor fragmente ale amprentelor luate cu materiale rigide sau
semirigide, a unor fragmente ale unei piese protetice
 Prezinta o aderenta foarte buna, arde fara reziduuri si se indeparteaza cu usurinta
 Machetele de ceara prefabricate
 Sunt cele mai utilizate in modelajul machetelor scheletului metalic al restaurarilor metalo-ceramice
si metalo-polimerice si sunt de diverse tipuri
 Prezinta urmatoarele avantaje:
 Economie de aliaj
 Omogenitatea culorii
 Reducerea tensiunilor
 Simplificarea fazei de prelucrare
  Firmele producatoare ofera o gama variata de machete prefabricate pentru:
 Coroane de invelis
 Suprafete ocluzale
 Fete orale
 Coroane partiale
 Fatete vestibulare
 Intermediari
 Ceara gnatologica
 Se utilizeaza pentru realizarea suprafetelor ocluzale, in special prin metoda aditiei.
 Suprafetele ocluzale pot fi obtinute si cu ajutorul unor tipare prefabricate, care se gasesc sub forma
de truse, pentru premolari si molari.
 Ceara pentru corectie
 Acest tip de ceruri sunt cunoscute ca ceruri corective, iar aderenta mare a cerii confera fixarea
sigura a acesteia.
 Ceara de inregistrare a relatiilor intermaxilare (ceruri de ocluzie)
 Acest tip de ceruri este susceptibil la deformare la indepartarea din cavitatea bucala
 Ceara de imersie
 Se utilizeaza pentru realizarea capelor, care necesita o grosime uniforma si un rezultat foarte precis.
 Ceara pentru frezare
 Are o compozitie care permite prelucrarea prin frezare
 Suprafetele sunt foarte netede, cu contururi bine definite

Indicatii generale de prelucrare a cerii

 Cerurile utilizate pentru machetarea unei lucrari protetice sa provina de la acelasi fabricant
 Instrumentele se incalzesc la bec Bunsen sau se pot utiliza spatule electrice
 Innegrirea instrumentului presupune supraincalzirea cerii, cu consecinte negative
 Modelarea prin tehnica aditiei permite controlul riguros al formei finale a machetei.

Tehnica de prelucrare a cerii pentru restaurari protetice fixe:

 Metoda reducerii succesive => dintr-un bloc de ceara de dimensiuni initiale mai mari decat cele ale
machetei.
 Metoda racirii gradate => prin introducerea bontului mobil intr-o baie de ceara topita in care se lasa cateva
secunde
 Metoda prin picurare => consta in depunerea progresiva de ceara topita pana se ajunge la dimensiunile
corespunzatoare, excesul va fii indepartat prin razuire progresiva
 Metoda ce utilizeaza machete prefabricate => acestea vor fi adaptate prin aditie de ceara
 Metoda adaptarii foliei precalibrate => sectionata si adaptata in conformitate cu viitoarea restaurare
protetica prin aditionarea de ceara topita.
 Metoda de modelare aditiva cu instrumente P.K Thomas => consta in aditionarea de cantitati mici de
ceara.

Ceruri fotopolimerizabile
 Cerurile fotopolimerizabile sunt mai nou aparute, fiind de consistenta crescuta si foarte flexibile.
 Prezinta valori scazute ale contractiei, se modeleaza la rece sau la cald, cu spatula electrica
 Se prelucreaza direct pe model, fara a necesita duplicare
 Dupa polimerizare se pot prelucra cu instrumente rotative.
 Liwa, Ti Light, Metawax (Primotec)
Sistemul Metacon (Primotec)
 Utilizeaza ceara de modelare Metawax si elemente prefabricate Metaform
 In principiu, modelarea se face la cald, cu o spatula electrica, dar se poate modela si la rece, prin
framantare.
 Dupa modelare se fotopolimerizeaza cu aparatul Metalight, prin polimerizare ceara devenind rigida.
 Utilizarea cerii fotopolimerizabile permite economisire de timp, material si reducerea costurilor, ducand
la cresterea calitatii restaurarilor protetice.

Mase plastice
Clasificarea maselor plastice
 Rasini acrilice autopolimerizabile
 Mase plastice pe baza de: policlorura de vinil, poliacetat de vinil, polistiren
 Rasini fotopolimerizabile
 Mase termoplastice

Indicatii
 Confectionarea machetelor prin metodele directa si indirecta pentru: DCR-uri, coroane partiale si inlay-
uri
 Macheta bazei protezelor partiale scheletate
 Machete prefabricate pentru proteza scheletata: crosete, retentii, placi cu relief, conectori, sisteme cu
culise
 Machete prefabricate pentru: corpuri de punte, coroane provizorii, cape pentru protectia bonturilor
 Tije pentru canalele de turnare
 Machetele componentei metalice pentru RPF metalo-ceramice

Rasini acrilice autopolimerizabile

 Se prezinta in sistem bicomponent pulbere-lichid
 Durata de prelucrare depine de consistenta initiala a materialului, care determina timpi de priza mai lungi
sau mai scurti.
 Pastele fluide elibereaza mai multa caldura decat pastele de consistenta crescuta
 Pentru a contracara aceste variatii volumetrice (2-4%) ce apar in momentul polimerizarii si care ar
influenta precizia piesei protetice se utilizeaza o consistenta mai vascoasa.
 Acest tip de rasini se utilizeaza pentru machetarea prin metoda directa sau indirecta a unor piese protetice
mici: DCR-uri, inlay-uri, onlay-uri
 Palavit G
 Pattern Resin LS
 Paint Acryl
Rasinile acrilice frezabile
 Se prezinta sub forma de blocuri, destinate prelucrarii cu sistemele CAD/CAM de laborator, fiind
polimerici acrilici fara umplutura.
 Permit realizarea de restaurari protetice provizorii ce pot fi testate in cavitatea bucala, pentru a le verifica
acuratetea, inainte de realizarea RPF de durata.

Mase plastice
 Policrorura de vinil este dura, transparenta si fara miros
 Poliacetatul de vinil este stabil la lumina si caldura, dar prezinta un interval de inmuiere foarte scazut
 Monomerul de clorura de vinil este copolimerizat cu cel de acetat de vinil, rezultand compusi foarte utili
 Polistirenul este transparent si termoplastic
 Sabloanele din mase plastice se prezinta sub o multitudine de forme: crosete, sarma terminala, retentii sub
forma de plasa, conector lingual, croset continuu, placa cu relief tridimensional, tije sub forma de bara sau
sub forma de teava pentru canalele de turnare, culise.
 Sabloanele din mase plastice isi pastreaza forma si la temperaturi ridicate.

Rasini fotopolimerizabile
 Acestea prezinta o contractie de polimerizare foarte scazuta
 Sub influenta caldurii materialul nu se dilata
 Rigiditatea tipica permite ridicarea machetei de pe model fara deformare sau fracturare.
 Este un material monocomponent, gata de utilizare.
 Palavit G LC
 Blocset
 Paladisc L.C
 Litebloc UV

Mase termoplastice
 Se caracterizeaza prin capacitatea de a se plastifia, devenind adaptabile pe model
 Forma ramane constanta si dupa deformarea termpoplastica

Materiale pentru macroretentii

 Macroretentiile contribuie la realizarea legaturii intre metal si componenta fizionomica a coroanelor mixte
metalo-polimerice
 Ele pot fi confectionate din ceruri, mase plastice, cristale solubile si insolubile.
 Tipuri de retentii:
 Retentia perlata
 Se utilizeaza in zonele unde nu pot fi utilizate ansele si poate fi confectionata din ceruri sau
mase plastice
 Se obtine prin picurarea cerii cu ajutorul unui instrument P.K Thomas sau cu o sonda
dentara, de forma sferica imperfecta, de dimensiuni diferite si distante inegale intre ele.
 Butonii, ansele
 Sunt prefabricate, din ceara sau mase plastice, sunt cele mai frecvent utilizate, avand
destinatii foarte diverse
 Solzii de peste
 Se realizeaza cu un instrument taios, prin crestarea peretelui vestibular al machetei
componentei metalice
  Plasele
 Sunt prefabricate, confectionate din ceara sau mase plastice
 Firele si ansele de nylon sau ceara
 Prezinta forme si calibre diferite, putand fi asociate cu retentia perlata
 Cristalele solubile si insolubile
 Prefabricate, de dimensiuni diferite, se lipesc pe fata vestibulara a machetei din ceara, cu
ajutorul unui adeziv.
 Fiind hidrosolubile se dizolva sub actiunea unui jet de apa, in locul lor aparand
microcavitati retentive
 Cavitatile retentive
 Se realizeaza prin saparea in ceara cu ajutorul unor spatule fine.

Instrumente si aparate pentru realizarea machetelor

Generalitati
 Modelajul in ceara presupune plastifierea acesteia la caldura si sculptarea acesteia cu ajutorul unor
instrumente speciale, dintre care cel mai simplus si cel mai cunoscut este spatula de ceara.
 Spatula de ceara prezinta un maner si doua extremitati active, una ascutita, pentru taiere/sculptare si una
rotunjita, destinata topirii cerii in flacara.
 In cazul utilizarii cerurilor fotopolimerizabile este necesara existenta unui aparat de fotopolimerizare

Spatula electrica
 Functioneaza pe principiul incalzirii resistive
 Piesa de mana, la a carei extremitate activa se pot monta instrumente de diferite forme si dimensiuni
 Modelele de spatula electrica cu mod turbo permit incalzirea pana la 400 o C, fiind ideale pentru cerurile
foto

Trusa P.K Thomas

 Contine 5 instrumente, din care doua sunt pentru aditie si se introduc in flacara, iar trei sunt substractive,
ele neintroducandu-se in flacara
 Instrumentele 1 si 2 => transportul picaturilor de ceara, al caror volum este in functie de diametrul
instrumentului
 Instrumentul 3 => conformarea santurilor si ambrazurilor
 Instrmentul 4 => modelarea ambrazurilor, liniilor de tranzitie, contururilor vestibulare, orale, foselor,
depresiunilor
 Instrumentul 5 => modelajul versantelor ocluzale, crestelor triunghiulare si oblice, tuberculilor dentari

Bai termostat pentru ceara

 Faciliteaza mult realizarea capelor de ceara de grosime uniforma
 Aceste aparate ating si mentin temperaturi intre 60-110o C
 Sunt prevazute cu capac acoperitor pentru pauzele de lucru
 Materiale pentru confectionarea tiparelor – Mase de ambalat

Generalitati
 Masa de ambalat este un amestec de substante care poate fi prelucrat plastic, iar dupa priza se transforma
intr-o masa rigida si rezistenta la temperaturi inalte.
 Tiparul este o cavitatea de forma si dimensiune egala cu macheta si se obtine prin operatiunea de ambalare
a machete.
 Aceasta operatiune consta in acoperirea machetei cu un material care sa permita eliminarea prin spalare
sau prin ardere a materialului de machetat.
 In cazul unei proteze acrilice, ambalarea bazei protezei se face intr-un tipar constituit din doua parti,
ulterior indepartarii cerii, tiparul fiind umplut cu acrilat
 In cazul aliajelor si a unor mase ceramice turnabile, tiparul trebuie sa fie realizat dintr-un material care isi
mentine integritatea la temperatura de turnare a acestora.

Conditii impuse maselor de ambalat

 Tiparul trebuie sa reproduca fidel forma, marimea si detaliile machetei
 In selectarea masei de ambalat, principalul factor de care se tine seama este tipul de aliaj ce va fi utilizat
la turnare.
 Sa aiba timp de priza relativ scurt
 Sa fie usor de manipulat
 Sa aiba granulatie foarte fina, pentru a reproduce detaliile
 Sa prezinte stabilitate chimica
 Sa fie poroase, pentru a permite iesirea aerului la intrarea metalului in tipar
 Sa reziste la presiuni si socuri
 Sa se poata indeparta rapid de pe suprafata metalului

Clasificarea maselor de ambalat

 In functie de materialul din care e confectionata proteza
 Pentru proteze acrilice
 Pentru proteze metalice
 In functie de aliajele utilizate la turnare
 Pentru aliaje nobile
 Pentru aliaje nenobile
 Pentru lipire cu bonturi
 Masa de ambalat este compusa dintr-un amestec de material refractor, silice, capabil sa suporte
temperatura foarte ridicata fara a se degrada si un liant ce leaga aceste particule refractare. Natura liantului
caracterizeaza materialul. In functie de tipul de liant continut:
 Pe baza de sulfati
 Pe baza de fosfati
 Pe baza de silicati
Mase de ambalat pe baza de sulfati
 Se utilizeaza pentru materiale a caror turnare nu necesita temperatura mai mari de 700o C
 O expansiune higroscopica poate fi obtinuta prin imersia tiparului in apa in timpul prizei initiale, astfel
obtinandu-se o valoare a expansiunii de 5 ori mai mare
 O alta metoda, prin care se obtine o expansiune mai controlata, este plasarea unei cantitati masurate de
apa pe suprafata superioara a materialului de ambalat, continut in inelul de turnare.
 Compozitia chimica este diferita, in functie de utilizare
 Tipul 1 => cu expansiune termica, pentru inlay-uri si coroane din metale nobile pe baza de aur pur
 Tipul 2 => cu expansiune higroscopica, pentru inlay-uri si coroane din metale nobile pe baza de
aur
 Tipul 3 => pentru proteze partiale si totale mobilizabile
 Se prezinta in sistem bicomponent, pulbere si lichid.
 Se va respecta riguros raportul de pulbere/lichid, in proportia indicata de fabricant.
 Este obligatoriu utilizarea masutei vibratoare si a vacuummalaxorului
 Luster-Cast
 Cristobalite-Inlay
 Novo-Cast4Super-Span
 Spee-E
 Heravest L
 GC Soldervest Quick

Mase de ambalat pe baza de fosfati

 Prezinta rezistenta la temperatura de 900-1300 o C, insa nu pot fi utilizate la >1375o C
 Se prezinta in sistem bicomponent pulbere si lichid
 Pulberea are in compozitia sa silice, oxid de magneziu si fosfat de amoniu
 Apare o usoara expansiune de priza, materialul putand fi supus si unei expansiuni higroscopice, in cazul
contactului cu apa in timpul prizei
 Umezeala are efecte nedorite asupra pulberii, de aceea ambalajul trebuie pastrat ermetic inchis
 Datorita duritatii materialului dupa priza, in loc de inele metalice, la ambalare se utilizeaza inele de plastic,
care se indeparteaza inainte de incalzirea mesei de ambalat
 Se indica cu precadere pentru confectionarea tiparelor in care se toarna aliaje cu punct de topire ridicat:
oteluri inoxidabile, aliaje de Cr-Co, aliaje metalice pentru metalo-ceramica, aliaje pe baza de Pd-Ag
 Exista doua tipuri:
 Tip 1 => pentru inlay-uri, coroane si alte RPF
 Tip 2 => pentru proteze partial mobilizabile si alte tipuri de restaurari mobilizabile turnate.
 Sunt cele mai frecvent folosite, unele laboratoare utilizandu-le si pentru aliajele pe baza de aur, astfel
nemaifiind necesara dotarea cu doua tipuri de mase de ambalat diferite.
 Wirovest
 Wiroplus
 Bellavest
 Begoral
 Auroplus
 Tancovest
 Termovest
 Bellatherm
Mase de ambalat pe baza de silicati
 Se folosesc doar in cazuri special, cu aliaje cu interval de topire foarte ridicat (pentru proteze scheletate)
 Acest tip de mase de ambalat constau in pudra de cuart sau cristobalit si au ca agent de legatura gelul de
silice care, la incalzire, se tranforma in silice, astfel ca tiparul va fi o masa de particule de silice strans
unite intre ele.
 Indicatii
 Ambalarea machetei protezei scheletate realizata din aliajele de aur
 Ambalarea machetelor pieselor protetice ce vor fi realizate din aliaje cu interval de topire ridicat
 Se prezinta sub forma de pulbere si lichid special prezent in 2 flacoane:
 Solutie de silicat solubil in apa
 Solutie de acid clorhidric
 Se amesteca cantitati egale din cele doua lichide, amestecul fiind apoi pastrat o perioada de timp pentru a
avea loc procesul de hidroliza si formare a acidului silicic.
 Pulberea si lichidul se amesteca rapid, amestecul fiind vibrat in interiorul conformatorului
 Tiparul se plaseaza pe o masuta vibratorie speciala
 Intarirea are loc in aproximativ jumatate de ora, apoi excesul de la suprafata se indeparteaza
 Tiparul rezultat este oarecum fragil, rezistenta fiind foarte scazuta in stare initiala, se armeaza cu rasini si
cleiuri speciale, pentru marirea rezistentei
 Aceste mase de ambalat sunt inalt refractate, sufera modificari dimensionale minime la priza, au inalt grad
de expansiune termica si confera detalii precise ale piesei finite, insa necesita multa atentie la manipulare.

Mase de ambalat ceramica

 Sunt considerate ca fiind deosebit de rezistente la temperaturi foarte inalte
 Se utilizeaza pentru confectionarea modelelor pe care se vor arde direct masele ceramice pentru piese
protetice integral ceramice
 Pentru realizarea unui model refractar se procedeaza astfel:
 Se duplica modelul de lucru, apoi masa de ambalat se toarna in aceasta amprenta
 Dupa priza, modelul este consolidat prin ardere la 1000o C, suprafata sa este acoperita cu un strat
fin de glazura si ars din nou la o temperatura usor mai scazuta (aprox 970 o C)
 Glazura previne trecerea umezelii din masa de ceramica in masa poroasa de ambalat.
 Neobrillat
 Cosmotech Vest

Mase de ambalat pentru aliaje de titan

 Pot fi pe baza de oxid de magneziu: Biotan Vest C&B
 Masele de ambalat magnezice au aproximativ aceeasi rezistenta dupa priza ca masele de ambalat pe baza
de fosfati.
 Dupa incalzire sunt aproximativ de doua ori mai rezistente la compresiune
 Instrumente si aparate pentru realizat tipare. Preincalzirea si incalzirea
acestora

Generalitati
 Realizarea tiparului in tehnica dentara presupune pregatirea machete pentru ambalare, prepararea masei
de ambalat si ambalarea (impachetarea) machetei, tot ansamblul fiind cuprins intr-un conformator.
 Prepararea masei de ambalat (amestecarea pulberii cu lichidul) necesita ca instrumentar minim bolul de
cauciuc si spatula
 Realizarea tiparelor impune folosirea conformatoarelor, care difera in functie de materialul din care se
confectioneaza piesa protetica.
 Conformatoarele pentru tiparele protezelor polimerice, numite si cuvete, sunt alcatuite dintr-o baza, o
contra si doua capace. Ele pot fi simple, rotunde, ovale sau paralelipipedice si speciale (cu presiune
elastica, cu sistem de injectare)
 Conformatoarele pentru tiparele protezelor metalice au forma cilindrica si se utilizeaza in combinatie cu
palnii (conuri) de turnare si hartie absorbanta.

Instrumente si aparate pentru tipare

 Tiparele protezelor metalice se preincalzesc in cuptoare special de preincalzire, ele fiind manipulate cu
clesti speciali
 Cuptoarele pentru uscat modele sau pentru eliminarea cerii din tipare (cuptoare de preincalzire)
functioneaza pe principiul incalzirii rezistive (efectul Joule) si ating temperaturi de 300-350o C
 Cuptoarele pentru incalzirea tiparelor functioneaza, de asemenea pe principiul incalzirii rezistive, atingand
temperatura de 1000-1200o C
 Instalatiile modern dispun de dispozitive electronice, care permit elaborarea si memorarea de programe
de incalzire specifice diferitelor mase de ambalat
 Cuptoarele computerizate permit programarea parametrilor legati de temperatura, viteza de cresterea a
temperaturii, timpul de procesare si mentinere a temperaturii
 Majoritatea acestor aparate permit, datorita reglajelor si programarii, utilizarea aceluiasi aparat pentru
ambele scopuri succesive: preincalzire si incalzire.
 Metale, aliaje si loturi

Generalitati
 Aliajele pe baza de fier se folosesc pentru realizarea de instrumente si sarme ortodontice
 Aliajele pe baza de aur si aliajele ce contin crom se utilizeaza pentru confectionarea de coroane, DCR-
uri, inlay-uri, onlay-uri, proteze partiale fixe, schelet metalic al protezelor partiale mobilizabile scheletate.
 Metalele pot fi prelucrate prin turnare sau la rece
 Turnarea implica incalzirea materialului pana la topire, apoi fortarea sa in tiparul obtinut prin ambalarea
machetei
 Prelucrarea la rece implica formarea mecanica a metalului la temperaturi relativ scazute, pe baza valorii
mari ale ductilitatii si maleabilitatii pe care le au majoritatea metalelor.

Structura si proprietati
 Aliajele sunt amestecuri de doua sau mai multe metale
 Aliajele a doua metale sunt numite binare, a trei metale, ternare
 In starea topita metalele sunt de obicei solubile unul in altul, la racirea amestecului rezultand o solutie
solida cu valori mai mari ale duritatii, rezistentei si elasticitatii decat a metalelor pure din care ea a derivat.
 Structura tip graunti a aliajului predispune coroziune, aliajul putand fi tratat termic pentru a elimina acesta
dispunere.

Clasificare
 Aliaje nobile
 Cu continut crescut de aur
 Cu continut redus de aur
 Pe baza de Ag-Pd (cu si fara cupru)
 Pe baza de paladiu (cu continut crescut de paladiu, pe baza de Pd-Cu si Pd-Ag)
 Aliaje nenobile
 Pe baza de Ni-Cr
 Pe baza de Co-Cr
 Pe baza de fier
 Pe baza de titan
 Aliajele se mai pot clasifica in:
 Aliaje cu inalt continut nobil
 Aliaje nobile: continut in metale nobile 25%
 Aliaje predominant nenobile: continut in metale nobile <25%
 Aliajele dentare din care se confectioneaza restaurari fixe se impart in:
 Aliaje pentru RPF metalo-ceramice
 Aliaje obisnuite (care nu se placheaza cu ceramica)

Aliaje nobile
 Metalele nobile considerate ca fiind de importanta majora in medicina dentara sunt:
 Aurul
 Paladiul
 Platina
 Argintul
 Metalele nobile intra in compozitia aliajelor pentru confectionarea inlay-urilor, coroanelor si puntilor si
pentru tehnica metalo-ceramica, datorita rezistentei lor crescute la coroziune.
Sinterizarea
 Sinterizarea este procesul de transformare a unei pudre metalice intr-o masa metalica compacta, fara
topire.
 Nobil Metal a aplicat aceasta tehnologie in medicina dentara
 Prin sinterizare este posibila realizarea de coroane, inlay-uri si cape, avand avantajul timpului redus de
lucru si a preciziei inalte.
 Tehnica sinterizarii nu necesita investitii in echipamente speciale, tot procesul desfasurandu-se intr-un
cuptor obisnuit de ceramica.
 Aurul folosit pentru sinterizare este pur (99,9%)
 “Asocierea” de succes intre aurul pur si ceramica este garantata de structura Sintercast-ului, demonstrata
clinic si prin teste.
 Sistemul Sintercast Gold, comparativ cu alte tehnici, nu necesita o investitie initiala in echipament special,
oferindu-i tehnicianului dentar oportunitatea de a incerca produsul cu o cheltuiala minima.
Tehnologia electroformarii (depunerii electrolitice) sau galvanoformarea
 Incepand cu anii 1970, depunerea electrolitica s-a utilizat in medicina dentara pentru amprente sau modele,
utilizandu-se mai des cuprul.
 Rogers a fost primul care a realizat componenta metalica a coroanelor mixte prin metoda galvanoformarii
 Baia ectrolitica utiliza aurul sub forma unei combinatii ceanurice, foarte toxica.
 Domeniile de aplicare a tehnicii galvanice cuprind protetica fixa si mobila, fiind frecvent utilizate in
implantologie, ca suprastructuri galvanizate.
 Metoda galvanoformarii permite realizarea de:
 Inlay-uri
 Onlay-uri
 Coroane
 Proteze partiale fixe si mobilizabile
 Cu sisteme telescopate, cu bare
 Atasamente
 Baze pentru proteze totale
 Proteze partiale fixe pe implante
 Mezostructuri implantare in protezarea mobilizabila
 Placari
 Reoptimizari ale frictiunii
 Restaurarile galvanice pot fi placate cu orice ceramica. Placarea se poate face si cu compozite. In protetica
fixa, aurul pur vine in contact cu zona gingivala, eliminandu-se iritatiile sau colorarile marginale ale
gingiei, care apar in cazul coroanelor metalo-ceramice din Cr-Co
 Indicatii in medicina dentara:
 Coroane mixte galvanoceramice si galvanopolimerice
 Incrustatii galvanoceramice sau galvanopolimerice, avand avantajul inchiderii marginale perfecte
si aspectul fizionomic
 Proteze partiale fixe
 Proteze partiale fixe pe implante
 Mezostructuri implantare in protezarea mobilizabila: sisteme telescop, bara cu calareti, sa
galvanoformata
 Aliajele pe baza de aur
 Se utilizeaza pentru restaurari turnate, ele clasificandu-se in patru tipuri, in functie de proprietatile
mecanice:
 Tipul 1 => pentru solicitari minime, de ex. inlay-uri reduse
 Tipul 2 => medium, pentru solicitari moderate, de ex. inlay-uri, onlay-uri
 Tipul 3 => hard, pentru solicitari crescute, de ex. intermediari, coroane de invelis, extensii, RPF cu numar
redus de elemente de agregare, sei, onlay-uri
 Tipul 4 => extrahard, pentru solicitari foarte mari, a elementelor foarte subtiri pe sectiune de ex.
componente ale protezelor scheletate: sei, bare, crosete si scheletul metalic al RPF.

Compozitia aliajelor pe baza de aur

Aliajele pe baza de Pd-Ag

 Contin aur putin sau deloc.
 In general continutul de Pd este de minim 25%, la care se adauga mici cantitati de Cu, Zn si In.
 Acest tip de aliaje au o densitate mai mica decat aliajele din aur, fapt ce poate influenta turnabilitatea lor,
existand diferente intre produsele existente pe piata.

Aliaje nenobile
 Metalele nenobile sunt compusi de baza ai aliajelor nenobile si intra in compozitia aliajelor nobile,
imbunatatind proprietatile acestora prin controlul cantitativ si calitativ al oxidarii.
 Aliajele nenobile nu contin aur, argint, platina sau paladiu.
 Cele mai utilizate aliaje nenobile sunt cele pe baza de Ni-Cr si Co-Cr.
 Intervalul de topire pentru aliajele nenobile este cuprins intre 1200-1500o C
Aliaje pe baza de Co-Cr
 Co si Ni sunt metale dure, rezistente, principalul rol al Cr este de a intari si mai mult aliajul si a-i conferi
rezistenta la coroziune prin fenomenul de pasivare (formarea unui strat de oxid de Cr la suprafata aliajului)
 Influenteaza vascozitatea, permitand turnarea unor forme fine si creste ductilitatea
 Mo si Be asigura granulatia fina a aliajului si imbunatatesc comportamentul aliajului in timpul turnarii
 C influenteaza duritatea, rezistenta si ductilitatea aliajului.
 Micocrom este un aliaj Co-Cr-Mo, de productie romaneasca, de duritate mica, utilizat pentru turnarea
bazelor protezelor scheletate si a coroanelor si puntilor ce asigura agregarea protezelor partiale scheletate.
Aliaje pe baza de Ni-Cr
 Un aliaj tipic contine 70-80% Ni, 10-25% Cr si mici cantitati de Mo, tungsten , Be
 Ca si in cazul aliajelor Co-Cr, concentratia constituentilor minori are efecte asupra proprietatilor aliajului
 Minicrom este un aliaj romanesc Ni-Cr-Mo inalt fuzibil, utilizat pentru turnarea de:
 Incrustatii
 Coroane
 Punti metalice si mixte.
 Pot fi placate cu rasini polimerice sau diacrilice compozite
 Pentru topirea aliajelor de aur poate fi utilizat un amestec de gaz-aer, pentru aliajele nenobile este necesara
o temperatura mult mai ridicata, fiind folosita flacara oxiacetilenica sau inductia electromagnetica.
  Datorita duritatii lor, aliajele nenobile, in special cele de Co-Cr, sunt dificil de prelucrat si lustruit. Dupa
turnare, metalul este sablat, pentru indepartarea neregularitatilor, a resturilor de masa de ambalat si a
stratului superficial de oxizi.
 Aliajele pe baza de Ni-Cr si Co-Cr au o rezistenta buna la coroziune, datorita efectului de pasivare.
 Ductilitatea relativ redusa reprezinta un dezavantaj major al acestor aliaje.
 Aliajele Ni-Cr se utilizeaza tot mai mult pentru scheletul metalic al protezelor partiale mobilizabile
scheletate, datorita finisarii si lustruirii mai usoare.
 In functie de temperatura lichidului, aliajele pentru confectionarea protezelor mobilizabile se impart in:
 Tip 1 => high fusing > 1316 o C
 Tip 2 => low fusing < 1316 o C
 Aliajele nenobile contin componente cu potential toxic sau alergic.
 Pentru pacient, riscul cel mai mare il prezinta Ni, ce acuzeaza reactii alergice de contact, chiar si in
concentratii reduse.
 Beriliul este cunoscut pentru potentialul sau carcinogen si prezinta un risc crescut pentru personal, care
inhaleaza praf in timpul lustruirii si prelucrarii
 Titanul si aliajele sale au o excelenta biocompatibilitate.

Aliaje pentru tehnica metalo-ceramica

 Componenta metalica a RPF metalo-ceramice necesita utilizarea unor aliaje special, nobile sau nenobile
 Dezavantajele utilizarii ceramicii ca material de restaurare sunt rezistenta scazuta la tractiune si forfecare.
 Aceste dezavantaje sunt minimalizate prin arderea ceramicii pe un substrat metalic.
 Aliajele nobile pentru tehnica metalo-ceramica necesita:
 Stabilitate termica in timpul arderii ceramicii
 Posibilitatea de a se lega de fateta ceramica
 Sa fie suficient de rigide pentru a sustine fateta subtire de ceramica, in caz contrat aparand fracturi
ale fatetei
 Coeficientul de expansiune termica sa fie similar cu al ceramicii.
 Pentru tehnica metalo-ceramica pot fi utilizate aliaje:
 Cu continut crescut de aur, cu continut crescut de Pt/Pd
 Cu continut scazut de aur, ce contin 50% aur, 30% Pd, 10% Ag si 10 % In si Sn
 Pe baza de Ag-Pd, ce contin 60% Pd, 30 % Ag si 10% In si/sau Sm
 Aliaje nepretioase
 Aliajele Ni-Cr se utilizeaza frecvent pentru tehnica metalo-ceramica. Avantajul lor este temperatura de
topire ridicata, iar dezavantajele sunt legate de contractia mare la turnare, tendinta de turnabilitate slaba,
legatura mai slaba cu portelanul.

Titanul si aliajele pe baza de titan

 Titanul pentru uz dentar a fost introdus in 1981 de firma japoneza Ohara, la ora actuala fiind disponibile
instalatii deosebit de performante ce permit obtinerea de rezultate multumitoare la preturi accesibile.
 Proprietati:
 Greutate specifica redusa 4,5 g/cm3
 Conductibilitate termica foarte redusa
 Amagnetism
 Rezistenta mare
 Rezistenta la coroziune si in mediu deosebit de agresiv
 Biocompatibilitate
  Coeficient de dilatare termica asemenator cu cel al tesuturilor dure dentare
 Nu are gust
 Prezinta neutralitate galvanica in cavitatea bucala
 Pretul de cost este comparabil cu cel al Co-Cr, iar prelucrabilitatea sa este facila
 Titanul si aliajele sale se folosesc la:
 Realizarea de proteze fixe si mobilizabile
 Sisteme speciale de mentinere
 Sprijin si stabilizare
 Implante
 Suruburi intradentinare
 DCR-uri
 Incrustatii
 Brackets-uri
 Proteze totale cu placa palatinala din titan
 Temperatura de topire este 1668 o C
 Rezistenta la coroziune este o caracteristica esentiala a titanului, fiind superior celorlate aliaje dentare.
 Titanul se indica in:
 Medicina dentara restaurativa
 Protetica
 Implantologie
 Chirurgia buco-maxilo-faciala
 Protezele fixe:
 Proteze unidentare
 Proteze partiale fixe
 Elemente de sprijin pentru proteze mobilizabile.
 Contraindicatiile vor fi necesare doar la situatiile cand sunt necesare supraturnari.
 Tehnologiile alternative sunt reprezentate de:
 Sistemele CAD/CAM
 Electroeroziune => care consta in crearea intr-un mediu lichid favorabil, o serie continua de
descarcari electrice prin scantei intre un electrod de forma specifica si blocul ce urmeaza a fi
prelucrat.
 Solidaritatea prin sudura a subansamblelor protetice din titan obtinute prin electroeroziune sau
CAD/CAM. Sudura titanului se poate realiza prin inermediul laserului sau plasmei.
 Lipirea cu loturi
 Imbinarea pieselor protetice prin tehnici adezive

Loturi
 Lipirea cu loturi permite solidaritatea componentelor RPF din doua sau mai multe bucati prin adaosul unui
material care se topeste si se leaga de cele doua componente ce trebuie lipite.
 Lipirea cu loturi poate fi folosita si pentru crosete de sarma, benzile si sarmele ortodontice.
 Se mai utilizeaza si pentru intarirea ariilor de contact proximale, corectarea unor defecte de turnare,
relipire dupa fracturarea unor lipituri anterioare cu lot.
 Compatibilitatea lotului cu aliajul are la baza trei elemente:
 Temperatura de curgere trebuie sa fie cu 50o C mai mica decat punctul solidus al aliajului
 Fluiditatea
 Capacitatea de a umecta aliajul
  Alte proprietati importante:
 Luciul metalic
 Rezistenta la coroziune
 Rezistenta mecanica
 Culoarea
 Se clasifica in lipire moale si lipire tare.
 Lipirea cu loturi este o manopera dificila, necesitand multa indemanare si practica din partea tehnicianului.
 Este in general o procedura de urgenta pentru reparatii de defecte, fracturi sau distorsiuni.

Instrumente, dispozitive si aparate pentru prelucrarea metalelor/aliajelor

 Metalele si aliajele in tehnica dentara pot fi prelucrate la rece si la cald

 Prelucrarea la rece
 Determina modificari in structura aliajelor, care se refera la cresterea sau descresterea distantelor
dintre retelele atomice.
 Prelucrarile la rece care sunt conexe cu tehnica dentara:
 Forjare
 Laminare
 Trefilare
 Taiere
 Stantare
 Indoire
 Dintre acestea, cele care se utilizeaza cu precadere la ora actuala sunt taierea si indoirea, celelalte
avand o valoare istorica.
 Prelucrarea la cald
 Este cea mai utilizata modalitate in laboratorul de tehnica dentara si este reprezentata de
combinatia topire/turnare
 In acest scop, caldura necesara topirii metalului/aliajului este obtinuta in diferite moduri:
 Prin flacara
 Cu arc electric
 Prin incalzire rezistiva (Efect Joule)
 Prin inductie (curenti de inalta frecventa)
 Turnarea poate fi:
 Statica (gravitationala)
 Centrifugala, in plan vertical sau orizontal
 Sub presiune de vapori sau de gaz
 Prin vacuumare
 Combinata (de exemplu, vacuum+presiune)
 Mediul de lucru poate fi reprezentat de:
 Atmosfera normal (aer)
 Gaz protector sau amestecuri de gaze protectoare
 Vid
  Inainte de ambalarea propriu-zisa, macheta este prevazuta cu tije de turnare pentru:
 Ca macheta sa poata fi fixata in spatiu, astfel incat sa poate fi realizat tiparul
 A crea un canal prin care sa fie eliminate ceara, respectiv introdus aliajul topit in timpul
turnarii
 A putea compensa contractia de solidificare a aliajului
 Rolul cel mai important al canalelor de turnare este dirijarea aliajului topit in tipar si realizarea
unei solidificari dirijate, astfel incat sa nu se formeze defecte la nivelul piesei turnate si la nivelul
tijelor.

Modalitati de topire a metalelor/aliajelor in tehnica dentara

 Flacara
 Poate fi obtinuta prin combustia gazelor sau diferitelor amestecuri gazoase, rezultand temperatura
diferita, in functie de amestecul utilizat
 Obtinerea flacarii in laboratorul de tehnica dentara presupune utilizarea unor dispozitive:
 Becul Bunsen
 Generatorul de benzina
 Suflajul (pistolul) pentru amestecuri gazoase combustibile.
 Topirea cu arc electric
 Procedeul se bazeaza pe o descarcare electrica stabila, la densitate mare de curent intre electrozi,
aflati in mediul gazos.
 Arcul electric care se obtine poate fi direct (doi electrozi de grafit cuprati) sau indirect (electrod
pe baza de W si aliajul ce urmeaza a fi topit)
 Topirea prin incalzire rezistiva
 Se bazeaza pe efectul Joule => eliberarea de caldura la trecerea curentului electric printr-un
rezistor.
 Spirele sunt infasurate pe un cilindru din material ceramic refractor, in interiorul caruia se afla
creuzetul cu aliajul destinat topirii.
 Topirea prin inductie
 Principiul metodei se refera la patrunderea energiei electromagnetice in piesa situata in campul
magnetic variabil in timp, produs de o bobina prin care trece curentul alternativ.
Turnarea
 Turnarea presupune patrunderea fortata a aliajului in tipar prin intermediul fortei de impingere data de
centrifugare, presiunea vaporilor si aerului comprimat sau a fortei de aspiratie prin folosirea vacuumului,
fiind utilizate si combinatii ale acestora.
 Defectele de turnare pot fi clasificate in:
 Distorsiuni
 Asperitati, neregularitati si alterari ale culorii
 Porozitati
 Turnare incompleta
 Aparatele de turnat prin centrifugare au evoluat continuu, cel mai rudimentar fiind fronda de mana
(prastia), urmata de centrifuga mecanica (roata de bicicleta) sau cantarul (rotaxul), la cele mai moderne
(centrifuga cu arc sau cu motor electric) si la cele ce se utilizeaza la ora actuala, integrate in aparate
complexe de topire/turnare.
 Centrifuga orizontala (rotaxul)
 Dispozitivul se compune din:
 Ax vertical
 Brat orizontal
 Sistem de actionare reprezentat de o banda din material textil, care se infasoara in urul axului
vertical
 Sistemul de protectie a utilizatorului, reprezentat de o carcasa groasa sau un zid
 Dispozitivul functioneaza prin tractiunea brusca si continua a benzii infasurate in prealabil pe axul vertical,
miscarea de translatie tranformandu-se in miscare de rotatie

Centrifuga semiautomata (cu arc)

 Principiul de functionare este asemanator cu cel al rotaxului, actionarea banzandu-se pe energia potentiala
a unui arc metalic lamelar adapostit in corpul cilindric al aparatului.
 Parti componente:
 Ax vertical
 Brat orizontal
 Tija de blocare pentru armare si deblocare/declansare

Aparate complexe de topire/turnare

 Aceste instalatii prezinta marele avantaj al executarii topirii si turnarii in acelasi loc, evitandu-se astfel
timp suplimentari, pierderi de temperatura, facand economie de spatiu.
Aparate de topire turnare cu vacuum si presiune
 Acest tip de aparat utilizeaza ca si sursa de caldura curentul electric de joasa frecventa (incalzire rezistiva)
sau inductia, impingerea aliajului in tipar fiind obtinuta prin actiunea combinata a vacuumului si aerului
comprimat.
 Functionarea lui este simpla: dupa pornirea aparatului, introducerea aliajului in creuzet si topirea acestuia,
se aseaza tiparul deasupra creuzetului, se inchide incinta de topire/turnare, se rastoarna (basculeaza)
incinta prin intermediul manetei, dupa care se actioneaza pompa de vid si aerul comprimat.
 Aparatele moderne sunt complet automatizate, determinand automat parametrii de turnare, datorita
memoriei pentru caracteristicile fiecarui aliaj, cu sistem de autodiagnostic, momentul turnarii putand fi
controlat si manual, cu ajutorul panoului de comanda si vizualizat printr-o fereastra prevazuta in
constructia aparatului.
 Cele care permit temperaturi mai ridicate, pana la 1600o C pot fi utilizate inclusiv pentru aliajele din titan.
 Unele moderne permit conectarea la PC si imprimanta.
 Instalatia automata pentru turnat titan Dor-A-Matic functioneaza pe baza de presiune si arc electric.
Turnarile sunt foarte precise, procesul de turnare realizandu-se automat, doar prin apasarea unui buton.
Instalatia permite programarea si pentru turnarea altor aliaje.
Instalatii de centrifugare automata
 Sunt in general formate din urmatoarele componente:
 Incinta de topire si centrifugare
 Instalatia de topire
 Instalatia de centrifugare
 Instalatia de racire cu apa
 Instalatia de alimentare electrica, cu apa
 Instalatia de alimentare cu gaz protector
 Instalatia electrica-electronica de comanda, reglare si control, care este bine sa fie inzesstrata si cu
intrerupator de urgenta.
  Instalatiile moderne sunt complet automatizate, permitand cuantificarea exacta a parametrilor tehnologici,
de exemplu setarea digitala a fortei initiale si a timpului de rotatie, controlul vitezei de centrifugare si a
acceleratiei
 Exista aparate de centrifugare cu inductie de inalta frecventa asistate de microprocesor (Power Cast), ce
permit dezvoltarea de temperatura de pana la 1550o C, cu posibilitatea de inregistrare a parametrilor
turnarii.

Sinterizarea cu ajutorul laserului

 Traditional aliajele sunt prelucrate prin turnare, existand si posibilitatea prelucrarii cu sisteme CAD/CAM.
 Utilizarea de material sub forma de rondele are dezavantajul pierderii mari de material, doar o mica parte
fiind efectiv utilizata pentru elementul protetic.
 O alternativa care previne pierderea de material este utilizarea tehnologiei de sinterizare laser.
 Cu ajutorul unui laser, utilizand o unitate de energie/suprafata locala foarte bine determinata, pulberea
fina de aliaj este sinterizata total, pentru a forma elementul protetic.
 Topografia respectivelor restaurari este realizata prin monitorizarea numerica, dupa scanarea obiectelor
de realizat.
 Ulterior, cu ajutorul unui program computerizat se monitorizeaza fascicului laser, care este programat in
asa fel incat devine activ doar in zona unde se obtin elementele.
 Particulele de aliaj vor fi sinterizate de energia laser.
 Tehnica de sinterizare laser face posibila realizarea de elemente protetice foarte precise, cu proprietati
mecanice care corespund oricarei cerinte clinice.
 Pe de alta parte, exista riscul unei porozitati interne mari, care poate duce la fractura, fisura sau coroziune.

Aparate pentru galvanoformare

 Procedeul galvanoformarii necesita un interval de timp de 5-12 ore, in functie de aparatul utilizat si
grosimea stratului ce urmeaza a fi depus.
 Reglarea intensitatii curentului este de o importanta majora, deoarece:
 O intensitate prea mica duce la obtinerea de cape prea subtiri si fragile
 O intensitate prea mare duce la depuneri cu suprafata mata si neregulata si structura cristalina
defecta.
 Primele instalatii de galvanoformare au aparut in 1988: sistemul Gammat 12
 Gramm Technick, Wielland Dental, Heraeus-Kulzer
 Instalatia de galvanoformare este, in general, alcatuita din:
 Panoul de comanda
 Recipientul sau baia de galvanizare propriu-zisa
 Capacul baii de galvanizare
 Aparatele Gammat ale firmei Gramm Technick sunt instalatii performante, complet automatizate, in plus
existand posibilitatea controlului cu ajutorul calculatorului.
 Sistemul dispune de trei tipuri de aparate:
 Gammat Easy => 6 elemente in 5 ore
 Gammat Free => 14 elemente si 24 de elemente galvanoformate simultan, in 15 ore.

Posibilitati de unire a componentelor metalice ale unor proteze dentare

 Solidaritatea diferitelor componente metalice ale pieselor protetice se poate realiza prin:
 Sudura, care se poate obtine prin:
 Punctare
 Cu ajutorul arcului electric
  Cu ajutorul laserului
 Cu plasma (gaz ionizat)
 Lipire cu loturi
 Supraturnare
 Punctarea (sudura electrica)
 Se utilizeaza pentru aliajele inoxidabile de tip Co-Cr pentru sudura electrica punctiforma a pieselor
protetice mici si subtiri
 Punctarea se realizeaza prin intermediul a doi electrozi de cupru, dintre care unul este fixat de
aparat, iar celalat se manipuleaza cu mana, fiind mobil.
 Sudura cu laser
 Presupune untilizarea unor aparate speciale, prevazute cu generatoare de lumina monocromatica
si coerenta (fasciculul laser)
 Folosirea laserului pentru sudura aliajelor permite executarea unor manopere de mare precizie,
datorita posibilitatii pozitionarii foarte corecte a fascicului, dimensiunile zonei de sudura variind
de la 0,1 la 1,5 mm
 Permite sudarea tuturor tipurilor de aliaje, inclusiv titan si a unor piese variate, confectionate din
acelasi aliaj sau aliaje diferite, manopera dificil de realizat prin alte tehnici.
 Avantajele utilizarii sudurii cu laser sunt: aport scazut de caldura, de unde rezulta acuratetea
maxima si eliminarea distorsiunilor, operatiunea se face pe modelul master, cu economie de timp
si materiale, efectul de coroziune nu apare la nivelul zonei de sudura, care este foarte puternica,
similar materialului din care este confectionata piesa protetica.
 Sudura cu plasma (gaz ionizat)
 Plasma este un gaz incalzit pana la o temperatura extrem de inalta si ionizat astfel incat devine
conducator de electricitate.
 Plasma este utilizata pentru a transfera un arc electric asupra piesei de lucru, metalul din care este
confectionata topindu-se, astfel avand loc solidarizarea.
 Aparatul este format din: sursa de energie, suportul pentru plasma, intern sau extern, sistem de
racire, intern sau extern, pistolul pentru sudura, accesorii: varfuri, electrozi.
 Welder plus este o instalati de sudura cu microplasma utilizata pentru sudarea tuturor tipurilor de
aliaje dentare, inclusiv titan.
 Instalatiile cu microplasma permite realizarea si repararea protezelor partiale fixe, mobilizabile,
crosetelor, reparatii ale fracturilor.
 Lipirea cu loturi
 Loturile reprezinta aliaje speciale pentru lipit, ele avand o compozitie asemanatoare cu cea a
aliajelor care urmeaza a fi solidarizate.
 Ele se topesc si curg in spatiul capilar dintre piesele ce urmeaza a fi lipite, energia calorica necesara
acestor operatiuni fiind de regula obtinuta cu ajutorul flacarii diverselor amestecuri gazoase.
 Lotul poate fi si sub forma de paste, el se plaseaza pe cele doua suprafete de lipit, acestea se aduc
in contact, apoi se introduce in cuptor la 800o C. Pudra metalica din lot se topeste si leaga cele
doua elemente care trebuie lipite.
 Supraturnarea
 Procedeul de solidarizare a doua piese prin supraturnare presupune executarea acestora in doi
timpi.
 Intr-o prima etapa se realizeaza doar una din cele doua piese, locul destinat solidarizarii fiind
prevazut cu macroretentii mecanice.
 In faza a doua se executa turnarea celei de-a doua piese peste prima in contact cu macroretentiile
respective, dupa solidifcare obtinandu-se un ansamblu solidarizat mecanic.
  Evident rezistenta unor astfel de imbinari lasa de dorit, de multe ori locul de unire transformandu-
se cu timpul intr-o articulatie, motiv pentru care metoda nu se practica in mod obisnuit.

Conditionarea suprafetelor metalice in vederea placarii cu polimeri

Generalitati
 Conditionarea suprafetelor metalice pentru asigurarea adeziunii polimerilor se poate realiza utilizand o
multitudine de tehnici, prin care se obtine, de la caz la caz, o adeziune macromecanica, micromecanica
sau chimica:
 Sablarea
 Oxidarea
 Silanizarea
 Silicatizarea
 Ceramizarea

Sablarea
 Sablarea determina curatirea suprafetelor metalice, cresterea suprafetei de contact cu polimerul, ca si
obtinerea de macro/microretentii si se executa cu ajutorul aparatului de sablat (sablatorul)
 Sablatorul functioneaza pe principiul bombardarii cu particule antrenate de o coloana de aer comprimat
(4-6 barr) a suprafetelor metalice, la nivelul acestora aparand zone de topire superficiale, inconjurate de
zone cu alterari structurale.
 In functie de structura suprafetei metalice se pot utiliza: cuart, corindon (oxid de aluminiu natural) sau
polimetacrilatul de metil (PMMA), sub forma de pulbere cu particule de diferite dimensiuni, care in
functie de presiunea coloanei de aer, sunt proiectate cu viteze variabile.
 Cuartul si corindonul se utilizeaza pentru sablarea aliajelor nenobile, iar polimetacrilatul de metil pentru
aliajele nobile.
 Parti componente:
 Incinta de sablare, uneori iluminata
 Rezervor pentru particule
 Instalatia de comanda.
Oxidarea
 Suprafetele metalice sunt acoperite in mod normal cu un strat de oxizi, oxidarea suplimentara ducand insa
la cresterea adeziunii si la aparitia microretentivitatii.
 Oxidarea determina legarea chimica a silanilor de suprafata metalica prin legaturi de tipul Me-O-Si.

Silanizarea
 Silanii reactioneaza prin intermediul radicalilor activ hidrolizabili cu gruparile OH ale stratului de oxizi
metalici, iar radicalul organo-functional nesaturat se leaga de rasinile acrilice sau diacrilice.
 Sunt utilizati pentru realizarea adeziunii intre metal-compozit, ceramica-compozit, compozit-compozit.

Silicatizarea (depunerea unui strat intermediar de SIOx)

 Silicatii organici, datorita porozitatii lor se constituie intr-un strat elastic, ce actioneaza ca o zona tampon.
 Legatura cu polimerii se realizeaza de obicei prin intermediul unui silan
 Aceste tehnici se utilizeaza in aditie sau in locul retentiilor mecanice conventionale, care, datorita crearii
de tensiuni sau scaderii grosimii materialului fizionomic de placare, pot duce la afectarea retentiei.
 Piroliza compusilor pe baza de siliciu (silicatizarea)
 Procedeul se bazeaza pe utilizarea temperaturii crescute, stand la baza sistemelor Silicoater
Classic, Silicoated MD, Siloc, utilizate inca din 1984 in vederea placarii sau a tratarii suprafetelor
metalice ale protezelor partiale mobilizabile.
 Se utilizeaza cu precadere pentru aliajele nobile Co-CR.
Aplicarea tribochimica
 Cunoscuta ca si silicatizarea la rece (crearea de legaturi chimice prin aplicare de energie mecanica)
urmata de silanizare este utilizata in sistemul Rocatec (3M ESPE), aparut in 1989 si utilizat pentru
metale, inclusiv titan , rasini (PMMA, epoxy, compozite) si ceramica.
 Principalul avantaj fata de Silicoater este eliminarea utilizarii caldurii din procesul de depunere a
stratului silicatic si posibilitatea monitorizarii vizuale a procesului.
 Indicatii:
 Fatete
 Proteze scheletate
 Suprastructuri in implantologie
 Reparatii de fatete ceramica sau din compozite
 Punti adezive
 Legarea dintilor din ceramica de acrilatul din baza protezei
 Tratarea restaurarilor integral ceramic
 Inlay-uri, onlay-uri
 Fatete si brackets-uri ortodontice inainte de cimentarea adeziva.

Ceramizarea
 Principiul metodei consta in arderea unui strat de ceramica pe suprafata metalica oxidata (grosimea
optima fiind de 0.1 mm), peste care se aplica un silan, dupa care urmeaza aplicarea si modelarea
componentei fizionomice.
 Polimeri si materiale compozite

Generalitati
 Polimerii sunt formati din grupe de atomi care se repeta, derivand din molecule de mici dimensiuni
(monomeri), care formeaza un lant.
 Procesul de tranformare al monomerilor in polimeri este numit polimerizare
 Polimerizarea poate avea loc printr-o reactie de aditie sau de condensare
 Majoritatea reactiilor de polimerizare sunt exoterme, putand avea efecte nedorite asupra tesuturilor cu care
vin in contact.
 Datorita temperaturii ridicate, pot cauza vaporizarea monomerului rezidual, cu formarea de porozitati.

Proprietati
 La valori sub temperatura de plastifiere, polimerii se prezinta de obicei sub forma solida, rigida, iar la
valori peste aceasta pot avea un comportament similar unui lichid vascos, solid flexibil sau cauciuc.
 Temperatura de plastifiere prezinta o mare importanta practica.
 Structura moleculara este factorul care are influenta cea mai mare asupra proprietatilor materialului, atat
in ceea ce priveste rigiditatea, cat si temperatura de plastifiere.
 Proprietatile ideale a unui material nemetalic sunt:
 Sa aiba culoarea si nuanta tesutului pe care il inlocuieste
 Sa nu-si modifice culoarea si transparenta
 Sa prezinte stabilitatea dimensionala
 Sa prezinte o elasticitate si o rezistenta la abrazie adecvate oricaror solicitari din cavitatea bucala
 Sa fie impermeabil pentru fluidele din cavitatea bucala
 Sa poate fi igienizat similar tesuturilor buco-dentare
 Sa se poata lega de preferinta chimic cu alte substante heterogene din care sunt confectionate
diferite componente ale unei proteze
 Sa prezinte o conductivitate mica, pentru a fi cat mai usor si o conductivitate mare, pentru a permite
o reactivitate normala a mucoasei orale la stimuli termici
 Sa fie radioopace, pentru a permite detectarea in caz de ingestie accidental
 Sa prezinte rezistenta la torsiune si impact pentru a preveni fracturarea
 Sa fie netoxice si neiritante
 Sa fie usor de manipulat si prelucrat.

Domenii de utilizare ale polimerilor si materialelor compozite

Clasificarea polimerilor
 Dupa structura chimica:
 Rasini acrilice
 Autopolimerizabile
 Termopolimerizabile
 Termoplastice
 Rasini sintetice
 Rasini diacrilice compozite cu intiere
 Chimica
 Foto
 Dual-cure
 Termopolimerizabile
 Rasini armate cu fibre si ceromeri
 Polisticle
 Rasini vinilice
 Rasini epiminice
 Rasini policarbonate
 Rasini poliuretanice
 Rasini acetalice
 Rasini pentru confectionarea bazelor protezelor mobile si mobilizabile
 Rasini din care se confectioneaza dintii artificiali
 Rasini pentru repararea si/sau reoptimizarea protezelor mobile si mobilizabile
 Rasini pentru confectionarea protezelor provizorii
 Rasini pentru confectionarea epitezelor
 Rasini pentru placare.

Rasini termoplastice
 Rasinile termoplastice cuprind rasini acetalice, rasini policarbonate (fac parte din grupul rasini
poliesterice), rasini acrilice, poliamide (nylon).
 Materialele termoplastice sunt in stare polimerizata sau prepolimerizata si se prezinta sub forma de
granule, cu greutate moleculara mica, ambalata in cartuse, ceea ce exclude erorile de dozaj.
 Temperatura lor de plastifiere este 200-250o C
 Dupa plastifiere, materialul este injectat sub presiune intr-un tipar, fara a exista reactii chimice.
 Astfel se obtin proteze compacte, cu o estetica excelenta si o buna compatibilitate.
 Indicatii:
 Proteze partiale mobilizabile flexibile
 Crosete prefabricate
 Proteze partiale fixe
 Coroane provizorii
 Proteze fixe provizorii
 Proteze cu obturatoare
 Proteze totale
 Sine ocluzale
 Aparate ortodontice
 Gutiere
  Se preteaza pentru confectionarea de proteze partiale mobilizabile scheletate, cu eliminarea total sau
partial a unei componentei metalice.
 Avantaje:
 Performanta pe termen lung
 Stabilitate
 Rezistenta la deformare
 Rezistenta la actiunea solventilor
 Cantitate redusa sau absenta monomerului rezidual
 Absenta porozitatii
 Avantajele utilizarii sistemului de injectare contau in faptul ca rasina este livrata sub forma de cartus, ceea
ce exclude greselile proportiei de amestec, cu stabilitatea indelungata a formei, reducerea contractiei,
precum si rezistenta mecanica la imbatranire.

Rasini acrilice
 Se utilizeaza pentru:
 Confectionarea bazelor protezelor mobile si mobilizabile
 Repararea si optimizarea protezelor mobile si mobilizabile
 Epiteze
 Dinti artificiali
 Conformatoare
 Gutiere si proteze gingivale
 Proteze unidentare si RPF provizorii
 Aparate ortodontice
 Materiale de placare a coroanelor si puntilor mixte
 Sunt materiale cu un aspect fizionomic satisfacator
 Temperatura de plastifiere difera in functie de produs, fiind in medie de 105o C
 Greutatea specifica este mica, iar materialul este izolator termic, ceea ce reprezinta un dezavantaj.
 Din punct de vedere al proprietatilor mecanice, este considerat, moale, flexibil si putin rezistent
 Forme de prezentare:
 Acrilati polimerizati industrial in forme finite => dinti artificiali, fatete acrilice, proteze standard
 Acrilati polimerizati industrial in forme prefinite-termoplastici => placi transparente sau roz, cape,
granule.
 Acrilati polimerizati in laborator sau cabinetul de medicina dentara => sub forma de lichid
(monomerul – metacrilat de metil polimerizabil) si pulbere (polimerul de metacrilat de metil –
PMMA)
 Clasificare
 Tip 1, clasa 1 => rasini termopolimerizabile, pulbere si lichid
 Tip 1, clasa 2 =>rasini termopolimerizabile, monocomponent
 Tip 2, clasa 1 => rasini autopolimerizabile, pulbere si lichid
 Tip 2, clasa 2 => rasini autopolimerizabile, pentru turnare
 Tip 3 => rasini termoplastice
 Tip 4 => rasini fotopolimerizabile
 Tip 5 => rasini polimerizabile in cuptorul de microunde.
Rasini sintetice
 Northerm este un material termoplastic, are la baza un polimer stiren-acrilonitrilic.
 Nu contine PMMA, este un material rigid indicat in realizarea protezelor totale la pacientii alergici.
 Poate fi usor lustruit si reoptimizat
 Este comercialiat in doua nuante: roz si transparent.

Rasini diacrilice compozite

 Indicatii:
 Placare fizionomica pentru RPF mixte metalo-polimerice
 Proteze unidentare
 Inlay-uri, onlay-uri
 RPF provizorii
 Repararea fatetelor ceramice deteriorate
 Dinti artificiali.
 Fata de rasinile acrilice, RDC au o contractie mai mica la polimerizare si valori mai mari ale rezistentei
fizico-mecanice si chimice.
 Comparative cu masele ceramice nu produc fatete de abrazie pe antagonistii naturali, dar nu reusesc sa
atinga performantele estetice si de stabilitate cromatica ale acestora.
 In scopul realizarii unei RPFP se pot utiliza RDC autopolimerizabile, in sistem bicomponent sau
fotopolimerizabile, in sistem unicomponent.
 Provipont se prezinta sub forma de pasta-pasta, predozat in seringi, se utilizeaza pentru RPFP. Timpul de
lucru este de aprox. 7 minute.
 GC Gradia este un compozit microhibrid cu duritate mare, cu durabilitate excelenta, opalescenta si
proprietati estetice foarte bune.
 Signum este un compoziti nanohibrid de fatetare, ce se poate combina cu Signum Matrix, de consistenta
fluida.
 SR Adoro este un compozit foto/termopolimerizabil cu umplutura ceramica nanohibrida pentru restaurari
protetice total fizionomice, cu sau fara suport metalic. Estetica este foarte buna, datorita lustrului identic
cu al smaltului si opalescentei naturale a materialului.
 Estenia este o ceramica hibrida de productie japoneza, a aparut din dorinta de a obtine un material
fizionomic mai dur decat portelanul, elastic si usor. Acest material reuneste avantajele portelanului
(estetica, rezistenta) cu cele ale compozitelor (elasticitate, efect abrazant redus al antagonistilor, mod de
lucru facil). Duritatea ceramicii Estenia este comparabila cu cea a aliajelor din aur, iar rezistenta la
incovoiere este de trei ori mai mare decat a portelanului.

Rasini armate cu fibra de sticla

 Compozitele armate cu fibra de sticla si ceromerii se utilizeaza pentru inlay-uri, onlay-uri, coroane de
invelis.
 In general, aceste materiale sunt rezistente la modificarile de culoare, la fisurare, la abrazie si fracturare
datorita elementelor din structura de baza: fibre de polimer si atrice rasinica.
 Rigiditatea si gradul de flexibilitate este mai mare decat al compozitelor comventionale, iar gradul de
elasticitate poate fi comparat cu cel al structurilor metalo-ceramice.
 Prezinta urmatoarele avantaje:
 Adaptare marginala foarte buna
 Biocompatibilitate
 Efect estetic optim
 Erori minime in manipulare si prelucrare.
  Sistemul Targis-Vectris

Polimeri high performance

 BioHPP este reprezentatul unei clase de materiale nou aparute in medicina dentara
 PEEK (polietereterketona) este un material termoplastic rezistent la temperatura inalte, cu temperatura de
topire de aprox. 340o C.
 BioHPP este o PEEK optimizata pentru domeniul dentar, prin armare cu particule ceramice, cu rol de
imbunatatire a proprietatilor mecanice ale materialului
 BioHPP se caracterizeaza prin stabilitate foarte buna, proprietati optime de lustruire si afinitate redusa
pentru placa bacteriana, este insolubil in apa, are elasticitate comparabila cu cea a tesutului osos, este
rezistent la abrazie si fractura, biocompatibil.
 Culoarea este alba si poate fi placat cu un compozit traditional.
 Materialul, sub forma de granule sau peleti, se prelucreaza prin injectare la o temperatura de 400o C
 O alta posibilitate este prelucrarea prin intermediul sistemelor CAD/CAM a materialului sub forma de
discuri.

Polisticle
 Relativ recent aparute pe piata, polisticlele reprezinta o multime de avantaje, fiind utilizate pentru:
 Proteze unidentare
 Proteze partiale fixe clasice reduse
 Restaurari adezive
 Suprastructuri protetice pe implante
 Fatete
 Inlay-uri, onlay-uri
 Coroane partiale
 Artglass este un material din aceasta categorie, el fiind fotopolimerizabil, cu rezistenta si duritate crescuta.
 Artglass este o rasina compozita pe baza de polisticla, fotopolimerizata in lumina stroboscopica cu xenon,
pentru placare, inlay-uri, onlay-uri, punti adezive, coroane fara suport metalic si RPF.
 BelleGlass este un material rezistent, datorita procentului crescut de umplutura organica
 Signum Ceramis este o rasina compozita pe baza de polisticla, fotopolimerizabila cu halogen, pentru
placarea integral fizionomica la nivel frontal si lateral

Rasini vinilice
 Copolimerii vinilacrilici se prezinta sub forma de pulbere si lichid, ei fiind formati dintr-o rasina vinilica
aditionata la polimetacrilatul de metil si pot fi termopolimerizabili sau injectabili.
 Au o temperatura de plastifiere foarte joasa: 60o C
 Luxene
 Astron 1180

Rasini epiminice
 Sunt rasini autopolimerizabile ce se prezinta in sistem biocomponent
 Au o stabilitate dimensionala buna si se pot lustrui corespunzator
 Rezistenta la uzura, stabilitatea cromatica si adaptarea marginala lasa de dorit.
 Scutan (3M ESPE)
Rasini policarbonate
 Derivati de condensare ai acidului carbonic, sunt polimeri termoplastici reversibili, care se livreaza sub
forma de granule si se prelucreaza prin injectare.
 Proprietatile mecanice sunt superioare rasinilor acrilice.
 Temperatura de plastifiere este de 150o C
 Avantaje:
 Rezistenta la soc
 Rezistenta crescuta la oboseala
 Coeficient de dilatare termica scazut
 Absorbtie scazuta de apa
 Biocompatibilitate foarte buna
 Stabilitate cromatica
 Adeziune buna la aliaje si ceramica
 Conquest C/B
 Ion (3M ESPE)
 Poly Crowns

Poliuretani
 Se utilizeaza frecvent la confectionarea epitezelor sau a unor componente ale acestora.
 Epitezele din poliuretani sunt bine tolerate, elastice, ele se pot colora atat in profunzime cat si la suprafata.
 Sistemul Eclipse include trei tipuri de rasini: pentru placa de baza, pentru fixarea dintilor si pentru
conturare.
 Utilizarea sistemului Eclipse exclude modelajul din ceara, turnarea tiparului si termobaropolimerizarea.
In locul modelarii din ceara, protezele sunt realizate direct cu ajutorul celor trei straturi de rasina.
 Dupa proba in cavitatea bucala, proteza este finalizata. Timpul de finisare este redus, de asemenea
problemele de adaptare se deceleaza si se rezolva in timpul probei machetei, biocompatibilitatea este buna,
datorita absentei monomerilor.
 Pentru confectionarea gutierelor se poate utiliza rasina transparenta direct pe model, polimerizarea
realizandu-se in incinta de fotopolimerizare.

Rasini poliamidice
 Nylonul termoplastic este un material cu variate aplicatii si estetica excelente. Este o rasina poliamidica
derivata din diamina si din monomeri acizi dibazici.
 Are o rezistenta fizica si chimica crescuta si poate fi modificat cu usurinta pentru a-i spori rigiditatea si
rezistenta la uzura.
 Datorita flexibilitatii sale, nu poate mentine dimensiunea verticala atunci cand este supus actiunii directe
a fortelor ocluzale si se utilizeaza preponderent pentru proteze cu sprijin muco-osos.
 BreFlex este un material termoplastic pe baza de poliamida, flexibil, imposibil de fracturat
 Valplast este o poliamida superflexibila, ce permite reoptimizarea
 Flexite Plus este o poliamida suprflexibila, disponibila in trei nuante de culoarea tesuturilor
 Flexite Supreme are la baza o copoliamida cu flexibilitate medie-redusa.
 Clasp-Eze este primul croset de culoarea dintelui preformat
Rasini acetalice
 Rasina acetalica este foarte dura, rezistenta la fractura si la uzura, fiind si flexibila, ceea ce o face sa fie
materialul ideal pentru crosete performate pentru proteze partial mobilizabile, schelete pentru protezele
partiale mobilizabile, proteze fixe provizorii, sine ocluzale.
 Rasinile acetalice rezista la uzura ocluzala si sunt ideale pentru mentinerea dimensiunii verticale de ocluzie
in timpul tratamentului provizoriu de restaurare.
 Acetalul nu are transparenta naturala si nici aspectul estetic al acrilatului termoplastic si al
policarbonatelor.
 Au caracteristici mecanice, fizico-chimice si biocompatibilitate deosebite.
 Acetal Resin
 Bio Dentaplast

Materiale pentru rebazare

 In unele cazuri, proteza prezinta deficiente de adaptare, solutia ideala fiind rebazarea sau captusirea
acestora.
 Uneori este necesara aplicarea unui material moale pe fata mucozala a protezei, care va actiona ca o perna,
permitand tesuturilor moi traumatizante sa revina la normal, inainte de amprentarea pentru o proteza noua.
 Unii pacienti nu suporta o baza dura a protezei, motiv pentru care trebuie sa li se ofere o “perna” moale
permanenta, la nivelul fetei mucozale a protezei.
 Clasificare:
 Materiale dure
 Materiale moi
 Materiale pentru conditionarea campului protetic.
Materiale dure
 Captusirea protezelor se poate realiza in laborator, cand se utilizeaza o rasina termopolimerizabila (metoda
indirecta) sau in cabinet, cu o rasina autopolimerizabila (metoda directa)
 Pentru captusirile in cabinet, materialele sunt in sistem bicomponent pulbere-lichid
Materiale moi
 In unele cazuri clinice de edentatii partiale sau totale, cu creste alveolare deficitare, protezele cu o structura
rigida a fetei mucozale a seilor protetice nu realizeaza integrarea biologica.
 Astfel, a aparut necesitatea realizarii fetei mucozale din materiale cu o structura elastica, capabile sa
atenueze presiunile masticatorii.
 Materialele de captusire permanent moi sunt polimeri rezilienti, care se aplica in strat subtire pe suprafata
mucozala de sprijin a protezelor acrilice totale sau partiale. Aceste materiale se intaresc in decurs de cateva
luni si nu pot fi considerate permanente, necesitand inlocuirea periodica. Avantajele lor sunt legate de
adaptarea mai buna pe camp, margini suple si elastice, ermeticitate, aderenta, stabilitate, confort, acceptare
mai usoara a protezei, precum si posibilitatea de realizare a manoperei in cabinet.
 Materialele moi de captusire temporara sunt similiare celor pentru conditionarea campului protetic, insa
sunt mai putin moi imediat dupa priza si isi mentin consistenta moale un timp mai indelungat, 1-2 luni.
 Materiale pentru conditionarea tesuturilor afectate
 Acestea sunt doar temporar moi, mentinandu-si consistenta un timp scurt, cateva zile.
 Se prezinta in sistem bicomponent pulbere-lichid, iar dozarea se face conform indicatiilor producatorului
 Se utilizeaza preprotetic, protetic si postprotetic:
 Conditionarea campului protetic edentat total
 Rebazarea temporara a protezelor mobile
 Amprentarea finala dinamica a campului protetic edentat total
 Ca material de conditionare se va reinnoi o data la 3 zile pe parcursul tratamentului
 Ca material de rebazare temporara se poate mentine pe o durata de maxim 3 luni si se utilizeaza de obicei
pentru imbunatatirea temporara a stabilitatii unei proteze care nu se adapteaza corect, pana la finalizarea
alteia noi.
 Siliconii pentru rebazare si conditionare a tesuturilor sunt materiale mai nou aparute care au ca avantaj
legatura puternica cu acrilatul din care e confectionata proteza, asigurand o sigilare perfecta.
 Reline Soft
 Mucopren Soft

Dinti artificiali
 In realizarea protezelor partiale si totale de o importanta deosebita sunt arcadele dentare artificiale, care
trebuie sa creeze un efect fizionomic cat mai natural, cu un relief ocluzal cat mai individualizat.
 Legatura cu baza protezei trebuie sa fie buna, iar greutatea lor trebuie sa fie cat mai mica.
 Rezistenta si duritatea trebuie sa fie cat mai crescute, pentru a nu se fractura, dar trebuie sa permita
ajustarea ocluziei, daca este necesara.
 Rezistenta la abrazie trebuie sa fie buna
 Dintii artificiali se confectioneaza din rasini (acrilice sau diacrilice) si portelan.
 Dintii artificiali din mase plastice (rasini acrilice sau diacrilice) se indica pentru:
 Proteze mobile unimaxilare, care au antagonistii naturali sau din aliaje nobile, rasini acrilice sau
diacrilice
 Camp protetic deficitar
 Antagonisti abrazati sau parodontotici
 Cand pe arcada antagonista exista o proteza unidentara sau punte metalica
 Spatiu mic intre crestele edentate.
 Dintii artificiali realizati dupa metoda Incomp-procedeu de injectie-compresie se caracterizeaza prin
injectia materialului pentru compensarea contractiilor din timpul polimerizarii si condensarea materialului
prin compresie, pentru omogenizarea si eliminarea porozitatilor. Astfel, dintii realizati prin acest procedeu
au o densitate mai mare.
 Dintii artificiali din ceramica se indica in edentatii totale bimaxilare, la care exista un suport protetic bun
si spatiu suficient intre crestele edentate.
 Alaturi de garniturile de dinti se livreaza si o cheie de culori, cele mai uzuale fiind cele elaborate de Vita
si Ivoclar.
 Selectia intre dintii de portelan si cei din polimeri se face pentru fiecare caz in parte.
Polimeri utilizati in confectionarea epitezelor
 Epitezele corecteaza defectele faciale aparute in urma unor anomalii congenitale, a accidentelor si a
interventiilor chirurgicale.
 Ele pot inlocui partial sau total orbita, globul ocular, nasul, urechea, buzele, maxilarul sau parti
impresionante din fata sau figura.
 Pentru realizarea epitezelor se utilizeaza diverse materiale:
 PMMA
 Policlorura de vinil
 Siliconii termopolimerizabili
 Siliconii vulcanizabili.

Gutiere de protectie
 Confectionarea de protectori dentari individuali pentru sportivi este mult mai indicata decat purtarea unor
gutiere protectoare prefabricate.
 O gutiera intim adaptata protejeaza dintii si tesuturile inconjuratoare: buze, obraji si limba, impotriva
traumatismelor si leziunilor oro-faciale si mai mult, mandibular, ATM, zona cervicala.
 Materialele utilizate sunt: polimeri acrilici plastifiati, copolimeri de acetat de vinil si etena, siliconi,
poliuretani, policolorura de vinil si latex.
 Gutierele sunt bune izolatoare termice, sunt rezistente, insa prin contactul cu mediul bucal absorb o
cantitate de apa, duritatea lor scazand in timp.
 Indicatii:
 Profilaxia traumatismelor dento-maxilare
 Aplicari locale de produse florurate, materiale pentru albire
 In tratamentul bruxismului
 In terapia diferitelor hemoragii
 Clasificare
 Gutiere totale prefabricate
 Gutiere de forma cavitatii bucale
 Gutiere individualizate directe
 Gutiere individualizate indirecte
 Instrumente, dispozitive si aparate pentru polimerizarea si injectarea
materialelor plastice

Generalitati
 Polimerizarea maselor plastice se poate realiza in regimuri diverse (auto, baro, termo, fotopolimerizare
sau combinatii ale acestora) folosindu-se tipare incorporate in cuvete sau apelandu-se la polimerizarea
directa pe model (in cazul tehnicilor de modelare libera – step by step, asociate de obicei cu
fotopolimerizarea)
 In cazul folosirii cuvetelor, acestea se vor supune obligatoriu actiunii unei prese, pentru a evita eventualele
supraconturari ale pieselor finite, dupa care jumatatile cuvetei vor fi mentinute in pozitia obtinuta prin
presare cu ajutorul unor cadre sau inele (ringuri).

Presa hidraulica
 Este un dispozitiv derivat din presa simpla, care functioneaza pe principiul actionarii hidraulice.
 Partile componente:
 Dispozitivul de presare, prevazut cu doua falci
 Dispozitivul de actionare, constituit dintr-un cilindru cu piston pus in miscare de o maneta
 Indicatorul fortei de apasare.
 Presa poate fi utilizata concomitent pentru mai multe cuvete, daca designul ei o permite.

Barotermopolimerizatorul
 Aparatul consta in doua subansamble:
 Dispozitivul de incalzire, asemanator cu un resou electric, functioneaza pe principiul incalzirii
rezistive
 Incinta de presiune, prevazuta cu manometru si supapa de siguranta
 Unele aparate permit polimerizarea concomitenta a mai multor cuvete, fiind dotate cu mai multe programe
de polimerizare si control electronic.
 Designul aparatului este diferit, cele mai simple semanand cu o oala tip kukta.

Fotopolimerizatorul
 Este un aparat ce permite polimerizarea materialelor foto-polimerizabile de placare tip rasini compozite,
polisticle.
 Parti componente:
 Incinta de polimerizare (prevazuta uneori cu dispozitive speciale pentru concentrarea fasciculului
luminos)
 Sursa de lumina stroboscopica
 Instalatia de comanda si reglaj (intrerupator pornit/oprit si reglaj de timp)
 Unele aparate sunt dotate cu platou plutitor, ce permite expunerea la lumina din diverse directii.
 Lumamat 100 este un aparat special pentru polimerizarea compozitului SR Adoro, foto-polimerizabil, ce
combina fotopolimerizarea cu termopolimerizarea controlata electronic.
 Aparatul dispune de trei programe presetate si un program ce poate fi conformat de catre utilizator si de
trei trepte de temperatura: 80, 95, 104o C.
Tehnica injectarii maselor plastice
 Aceasta tehnica ofera urmatoarele avantaje:
 Exactitate
 Rezistenta mecanica la rupere
 Siguranta
 Absenta inaltarii ocluziei
 Putine corecturi, retusuri
 Economie de timp
 Absenta contractului cu monomerul
 Calitati de lustruire imbunatatite
 Omogenitatea bazei protezei asigura compatibilitatea tisulara, impiedicand inflamatia mucoasei.
 Indicatii:
 Proteze totale
 Proteze partiale
 Crosete
 Rebazari
 Captusiri
 Alte tipuri de dispozitive intraorale:
 Gutiere de protectie
 Sine ocluzale
 Dispozitive anti-sforait
 Aparate ortodontice
 La ora actuala, exista mai multe tipuri de instalatii de injectare:
 Instalatii de injectare manuala
 Instalatii de injectare a chemoplastelor cu polimerizare la cald
 Instalatii de injectare la rece a chemoplastelor
 Sisteme de injectare a rasinilor termoplastice

Instalatii de injectare manuala

 Dispozitivele manuale functioneaza pe principiul transformarii miscarii de rotatie in miscarea de translatie
lenta, gratie infiletarii pistonului prin rasucirea unei manete.
 Sistemul Unipress poate fi utilizat atat pentru realizarea de proteze partiale cat si totale, aceasta tehnica de
injectare permitand mentinerea unei precizii constante pe toata durata polimerizarii.
 Avantajele sistemului constau in faptul ca se utilizeaza o rasina de calitate superioara, care mentine
stopurile ocluzale si evita variatiile dimensionale si contractiile termice ce provoaca deformari in timp.
 Parti componente:
 Cuveta
 Robinet de inchidere
 Unitatea (component) de baza
 Cheie de infiletare
 Piston de injectie
 Cilindru cu piston si pompa de injectie
 Obturator (capac)
 Cheie de montaj
 Tija de injectie.
Instalatii de injectare a chemoplastelor cu polimerizare la cald
 Sistemul [Link] este utilizat pentru polimerizarea la cald a chemoplastelor, utilizand o rasina acrilica
termopolimerizabila, injectabila la cald.
 Amestecarea pulberii cu lichidul are loc intr-un agitator mecanic (cap vibrator) prin sistemul capsulelor
cu cantitati predozate.
 Avantajele utilizarii unei game de materiale predozate a permis obtinerea unor proteze cu structura mai
compacta, de calitate superioara.
 Datorita presiunii constante nu apar modificari ale dimensiunilor vertical si materialul este foarte omogen.
 Dezavantaje:
 Pretul mare
 Investitie superioara fata de tehnicile conventionale
 Instalatia trebuie plasata intr-un singur loc al laboratorului, ceea ce poate crea o problema in
aranjament a aparaturii.
 Instalatia de injectare a rasinii este compusa din unitati distincte cu destinatie bine determinate:
 Agregatul servomotor pneumatic si cuva de polimerizare sub presiune
 Termostatul cu apa incalzit electric
 Dispozitivul de malaxare a polimerului
 Dispozitivul de adductie a aerului comprimat
 Masa de laborator, pe care sunt montate accesoriile.

Instalatii de injectare la rece a chemoplastelor

 Sistemul Palajet apeleaza la un sistem de injectare sub presiune la rece.
 Cuvetele sunt prevazute cu doua orificii, dintre care unul este destinat patrunderii acrilatului in cavitatea
tiparului, celalalt servind eliminarii aerului.
 Agregatul servomotor pneumatic (4 barr) este alcatuit din doua cadre rectangulare suprapuse, conectate
intre ele prin intermediul cilindrului si pistonului.
 Cadrul inferior asigura actionarea pneumatica a pistonului, care pompeaza pasta acrilica in tipar, chiuveta
fiind fixata rigid in cadrul superior.

Sisteme de injectare a rasinilor termoplastice

 Materialul termoplastic polimerizat este inmuiat prin incalzire (fara modificari chimice) si apoi injectat cu
ajutorul unui aparat special: Flexite Injection machine, Valpalast, Polyapress.
 Sistemul Polyapress este un sistem de injectare a rasinilor termoplastice care permite confectionarea de
proteze partiale si totale, cu crosete si culise, sine de imobilizare.
 Parti componente:
 Intrerupator principal
 Afisaj pentru temperatura
 Afisaj pentru timpul de preincalzire
 Tasta de evacuare
 Prima tasta pentru timpul de preincalzire a cilindrilor
 A doua tasta pentru timpul de preincalzire a cilindrilor
 Tasta pentru declansarea injectarii
 Maner de tragere a cilindrului
 Maner pentru mutarea cilindrului
 Cilindrii de incalzire
 Camera cuvetei
 Surub de fixare a cuvetei.
 Accesori:
 Rama pentru dezambalare si stampila
 Un reductor de presiune cu furtun de presiune
 Un element de incalzire
 Un inbus de 3 mm
 Un cleste pentru cartuse
 Un carlig pentru cuveta si un inbus 6 mm
 Cuveta mica
 Cuveta mare
 Doi capeti de piston din alama.
 Avantaje:
 Rasina livrata sub forma de cartus, ceea ce exclude greselile proportiei de amestec
 Stabilitatea indelungata a formei
 Reducerea contractiei
 Rasina nealergica
 Rezistenta la imbatranire
 Rezistenta mecanica.
 Ceramica dentara
Generalitati
 Ceramica dentara este un material anorganic, nemetalic, obtinut la temperatura inalte, avand la baza o
pulbere, a carui consolidare se face prin sinterizare, cristalizare sau priza unui liant.
 Aspectul fizionomic este motivul principal al alegerii ca material de electie, mai ales in zona frontala.
 Portelanul are o biocompatibilitate foarte buna. Caracterul anorganic si inertia chimica deosebite, confera
ceramicii o foarte buna tolerabilitate, in contact cu tesuturile, cu conditia unei adaptari marginale perfecte.
 Duritatea ii confera rezistenta la abrazie, astfel ca viata unei restaurari din portelan este mai lunga.
 Rigiditatea este un dezavantaj prin transmiterea de socuri excesive suportului parodontal, fenomen ce
poate fi atenuat printr-o individualizare ocluzala foarte buna.
 In lipsa acesteia pot apare:
 Decimentarea lucrarii
 Fractura portelanului sau chiar a antagonistului
 Afectarea parodontiului
 Natura casanta a materialului si contractia mare in timpul prelucrarii reprezinta dezavantaje ale
portelanului clasic, insa datorita progreselor facute de producatori, toate aceste dezavantaje sunt eliminate.
 Indicatii:
 Coroane
 Inlay-uri
 Onlay-uri
 Placarea suprafetelor metalice
 Implante
 Dispozitive corono-radiculare
 Punti total ceramice
 Dinti artificiali
 Fatete prefabricate sau realizate in laborator
 Material de adaos la mase de ambalat
 Agenti abrazivi.

Compozitia ceramicii
 Componentele de baza ale ceramicii clasice (traditionale) sunt:
 Feldspat => 60-80%
 Cuart => 15-25%
 Caolin => 2-3%
 Fondanti => 2-4%
 Pigmenti
 Lianti organici
 Oxizi
 Masele ceramice mai noi includ in compozitia lor oxizi de aluminiu, de zirconiu, carbura de siliciu si nitriti
de siliciu.
 Masele ceramice modern contin 20-30% leucit si sunt formate in general din doua faze: faza amorfa si
faza cristalina.
 In cazul ceramicii pentru placare, rezistenta mecanica a elementului de placare are un rol secundar,
deoarece se considera ca rezistenta finala a restaurarii este data de componenta metalica, insa in acest caz,
legatura metalo-ceramica trebuie sa fie optima.
  In acest scop trebuie respectate urmatoarele conditii:
 Prelucrarea corecta a scheletului metalic
 Punctul de ardere al masei ceramice sa fie cel putin cu 100o C inferior intervalului de topire al
aliajului
 Coeficientul de dilatare termica pentru metal si masa ceramica sa aiba valori apropiate.
 Ceramica este un material predispus la fisurare, iar pentru limitarea propagarii fisurilor (ce pot apare in
grosimea masei sau pe suprafata ceramicii) este important sa fie cristalele cat mai dese si mai mari, in
acest mod fisura va intalni mai multe obstacole, pierzandu-si din putere si oprindu-se in final la nivelul
unui cristal.
 Masele ceramice pentru placarea titanului sunt specifice, ele fiind caracterizate prin faptul ca nu contin
deloc sau foarte putin leucit. Ele trebuie sa sinterizeze la temperatura de 720-800o C.
 Masele ceramice pentru sisteme integral ceramice se caracterizeaza prin concentratie crescuta de leucit,
ceea ce determina imbunatatirea coeficientului de dilatare termica si marirea rezistentei masei ceramice,
in urmatoarele conditii:
 Cristalele inclavate sa fie cat mai mici
 Cantitatea si densitatea cristalelor sa fie cat mai mare
 Distributia cristalelor in faza amorfa sa fie cat mai omogena
 Legatura dintre cristale si faza vitroasa sa fie cat mai puternica.
 Concentratia prea mare de leucit duce insa la aparitia unei nuante alb-opace, nefizionomica.

Proprietatile ceramicii
 Din punct de vedere estetic, portelanul este materialul aproape perfect.
 Portelanul este un material foarte rigid, rezistent (rezistenta mare la rupere si la incovoiere si foarte mica
la tractiune) si casant, fisurarea fiind de prezenta la suprafata a neregularitatilor, golurilor sau a
porozitatilor interne.
 Portelanul are o remarcabila rezistenta la fortele de compresiune, aplicate uniform pe suprafata, insa slaba
rezistenta la tractiune constituie o problemea.
 Oricand apar doua forte de directii divergente ceramica risca sa se cliveze, iar solutia este aplicarea
ceramicii pe un suport (metalic sau oxid de zirconiu) la care sa adere, forta de clivaj fiind contracarata.
 O varianta pentru prevenirea formarii si propagarii fisurilor la nivelul suprafetei interne a restaurarilor
ceramic este utilizarea unui miez de alumina. Alumina este un material opac, foarte rezistent, mai putin
susceptibil la fisurare decat portelanul.
 Caracterul casant al portelanului este augmentat de tendinta la oboseala statica, aceasta reprezentand o
scadere in timp a rezistentei, chiar si in lipsa unei sarcini. Pentru prevenirea acestor problemee, s-a incercat
reducerea proportiei de oxid de sodiu si potasiu, responsabile de producerea fenomenului.
 Portelanul este un bun izolator termic
 Portelanul este foarte stabil chimic, nefiind afectat de variatiile pH-ului bucal.
 Unul din principalele dezavantaje este legat de duritate si rezistenta la abrazie, motiv pentru care s-a
obtinut portelanul cu temperatura joasa de sinterizare, care este mult mai putin abraziv.
Clasificarea ceramicii
 In functie de tehnologia arderii:
 Arsa la presiune atmosferica
 Arsa in vacuum
 In functie de temperatura sinterizarii:
 Inalta => 1200-1400o C
 Medie => 1050-1200 o C
 Joasa => 800-1050 o C
 Foarte scazuta => 650-800 o C
 In functie de topografia straturilor:
 Ceramica de baza => miezul de ceramica
 Ceramica pentru dentina => mai translucida, larga gama cromatica
 Ceramica pentru smalt => cu un grad mai mare de transluciditate.
 Dupa modalitatea de prezentare:
 Pulberi (frite)
 Lingouri prefabricate pentru prelucrari ulterioare la cald
 Lingouri prefabricate pentru prelucrari mecanice ulterioare la rece
 In functie de tehnologia confectionarii piesei protetice:
 Ardere pe infrastructuri obtinute prin galvanoformare
 Coroana jacket clasica, obtinuta prin ardere pe folie de platina
 Metalo-ceramica
 Dinti artificiali
 Sisteme special integral ceramic => In Ceram, IPS Empress, ceramica turnata Dicor
 CAD/CAM
 Sonoeroziune.

Ceramica preparabila
 Ceramica preparabila se prezinta sub forme de pulberi (frite)
 Fritele nu sunt doar un amestec de ingredient diferite, in timpul procesului de productie constituentii fiind
mixati apoi topiti pentru a forma frita.
 Lichidul este reprezentat de apa distilata in amestec cu glicerina/dextrin sau de solutii lichide speciale:
amidon, clorura de polivinil, metilceluloza.
 Sortimentul de pulberi se amesteca cu lichidul in godeuri de portelan pana la consistenta cremoasa.
 Se aplica cu pensula si cu ajutorul unor instrumente standardizate, apoi se condenseaza.
 Ceramica pentru placare se utilizeaza pe schelet metalic sau ceramice

Tehnica metalo-ceramica
 Tehnica metalo-ceramica este utilizata si indicata cu succes in situatiile care necesita rezistenta,
durabilitate si aspect fizionomic bun
 Masa de opaque are rolul de a masca culoarea aliajului, de a asigura legatura aliaj-ceramica si de a reda
placajului ceramic culoarea de baza. De obicei, se aplica o singura data, aderenta fiind excelenta.
 Aplicarea se face cu pensula sau spatula si este urmata de vibrare si tamponare cu hartie absorbanta.
 Se aplica concomitent si masa de smalt, precum si cea de colet.
 Se modeleaza cu 20-25% in exces pentru a compensa contractia din cursul arderii.
 Masa de glazura este transparenta si se aplica ultima, in strat subtire, uniform
  Noua generatie de ceramica de placare pentru scheletul metalic pune accentul pe o manipulare
nepretentioasa, viteza mare de lucru, acuratete in obtinerea nuantelor coloristice dorite doar prin utilizarea
maselor ceramice de baza. La ora actuala, exista pe piata ceramici de placare intr-un singur strat (IPS
InLine One-Ivoclar Vivadent)
 Scheletul metalic trebuie sa prezinte o anumita rugozitate, care sa actioneze pe post de retentie mecanica.
Acesta se obtine doar prin sablare si prelucrare cu instrumente rotative speciale.
 Agentii de legatura asigura o legatura puternica aliaj-ceramica, realizeaza legaturi covalente cu masa
ceramica si constituie un strat tampon intre cele doua materiale heterogene.
 IPS [Link]
 Noritake EX-3
 Imagine Reflex
 Gama HeraCeram

Coroanele jacket
 Termenul de coroana jacket era atribuit pana nu demult doar coroanelor din ceramica arse pe folie de
platina, insa sfera jacket-ului s-a largit o data cu posibilitatea confectionarii coroanelor prin sisteme
integral ceramice
 Constructia coroanelor jacket din ceramica se realizeaza manual, prin aplicarea stratificata a pastei de
ceramica pe suprafata matricei de platina sau a capei metalice.
 In prima etapa se pot depune masa de opaque, urmata de dentina si smalt. Se pot simula coloratii de
suprafata sau fisuri in smalt. Masele transparente se utilizeaza pentru zona incizala.
 Capele galvanice, realizate din aur 99,9% pur, imbina avantajele biologice ale aurului pur cu cele estetice
ale restaurarilor integral ceramice, permitand obtinerea de restaurari total fizionomice, placate in totalitate
cu ceramica sau compozite.
 Capele obtinute prin sinterizare ofera de asemenea un suport estetic si biocompatibil pentru arderea
ceramicii
 Coroanele din portelan pe suport de aur au o transparenta mai calda decat coroanele metalice traditionale,
datorita culorii aurii ce transpare prin portelan.
 Obtinerea unui efect estetic foarte bun este apanajul ceramicii. In acest scop efectele coloristice sunt foarte
evidente.
 Exista trei variante clasice de colorare, cea mai eficienta fiind amestecarea pigmentului cu masa ceramica:
 Colorarea externa (machiaj), intalnita la toate tipurile de ceramica
 Colorarea in transparent (Luster-Noritake, Opal-Vita, matrix-Heraceram)
 Contructie interna pentru obtinerea unei valori maxime estetice, in care culoarea apare evident ca
provenind din profunzimea restaurarii, colorantul fiind amestecat cu masa ceramica, restaurarea
fiind construita pe straturi, peste care se adauga la final transparentul.

Sisteme integral ceramice

 Sistemele integral ceramice se pot imparti in functie de tehnologia folosita la realizarea restaurarii
protetice in doua clase:
 Tehnici additive:
 Depunere de straturi succesive de ceramica (tehnica stratificarii) => sisteme: OPtex HSP,
Vitadur
 Turnare => sisteme: Cerapearl, Dicor
 Infiltrare si sinterizare => sisteme: In Ceram
 Injectare (presare) la temperatura scazuta/inalta => sisteme: IPS Empress, Cerestore, Optec
OPC, Cerapress
  Tehnici substractive:
 Strunjire (frezaj), prin copiere sau asistata de calculator => sisteme: Cerec, Celay
 Sonoeroziune.
 Alta clasificarea sistemelor integral ceramicele le imparte in:
 Sisteme ce utilizeaza turnarea ceramicii fluide intr-un tipar
 Depunerea pulberii de ceramica, strat cu strat, pe un model refractor sau pe folie de platina si
arderea ansamblului in cuptor
 Sisteme CAD/CAM.
 Adaptabilitatea sistemelor integral ceramice permite utilizarea acestora pentru diferite tipuri de preparatii:
 Coroane de invelis
 Inlay-uri
 Fatete ceramice
 Proteze partiale fixe integral ceramice
 Perfectionarea tehnologiei a dus la minimizarea dezavantajelor, in special a uzurii excesive a
antagonistilor.
 Un factor important care vine in sprijinul restaurarilor integral ceramice sunt cimenturile rasinice, care
ofera un suport mecanic subiacent uniform distribuit sub piesa protetica, atenuand asperitatile bontului,
pe de alta parte asigurand aderenta restaurarii la bont, realizand prevenirea clivajelor, similar fortelor de
adeziune dintre metal si ceramica.
 Ca regula generala, cu cat ceramica este mai translucida, cu atat efectul fizionomic este mai bun.
 Cunoscand culoarea structurilor dentare si nuanta finala dorita, se pot alterna opacitati si transluciditati
pentru a se obtine rezultatul final.

Sisteme aditive. Tehnica depunerii de straturi succesive

 Aceasta tehnica implica depunerea si sinterizarea ceramicii in straturi pe un suport (folie de platina, model
refractor, nucleu ceramic), permitand un control foarte bun asupra morfologiei si aspectului final al
restaurarii.
 Tehnica se utilizeaza pentru obtinerea de RPF unidentare: inlay-uri, onlay-uri, coroane de invelis, fatete.
 Depunerea ceramicii se poate face in doua moduri:
 Depunere directa pe modele
 Pe folii de aur sau platina
 Principalul dezavantaj al acestui tip de restaurare ceramica este ca depinde mult mai mult de maiestria
tehnicianului decat ceramica presata (unde macheta restaurarii este confectionata din ceara, putandu-se
modela usor dimensiunea si forma finala), in cazul ceramicii stratificate restaurarea este realizata direct
din ceramica, iar conturul final se obtine dupa ardere.
 Rezistenta unei restaurari din ceramica stratificata necimentata este mai mica decat a unei restaurari
presate, din cauza diferentelor de grosime, fapt ce devine nesemnificativ odata cu cimentarea.
 Tehnica Optec HSP
 Sistemul Optec utilizeaza o ceramica sinterizata fara nucleu, straturile succesive fiind sinterizate
pe un bont din masa refractara.
 Cu ajutorul acestei tehnici se pot confectiona:
 Inlay-uri
 Onlay-uri
 Fatete
Sisteme aditive. Tehnica arderii prin infiltrare
 Este un procedeu ce consta in infiltrarea unui substrat poros de oxid de aluminiu cu o sticla si sinterizarea
sa consecutiva.
 Tehnica In-Ceram
 Sistemul In-Ceram este cel mai utilizat, fiind considerat succesorul sistemului Hi-Ceram.
 Principiul sistemului consta in realizarea unei cape ceramice cu continut crescut de oxizi de
aluminiu si zirconiu, care ulteriori se infiltreaza cu o sticla de aluminosilicat de lantan. Apoi se
definitiveaza forma restaurarii prin depuneri succesive de straturi de ceramica clasica.
 In prezent, exista mai multe variante a sistemului In-Ceram:
 In-Ceram Alumina
 In-Ceram Spinell
 In-Ceram Zirconia
 Rezistenta crescuta a pieselor obtinute prin ardere sau infiltrare permite realizarea de proteze partiale fixe,
fiind astfel o alternativa pentru tehnica metalo-ceramica.

Sisteme aditive. Ceramica presata

 Injectarea (presarea) masei de ceramica plastifiata in tipar este o alta modalitate de realizare a protezelor
integral ceramice.
 Ceramica presata se adapteaza marginal la fel de bine ca traditionalele coroane metalo-ceramice.
 Initial, ceramica presata nu este foarte estetica imediat dupa scoaterea din cuptor. Exista doua tehnici de
imbunatatire a aspectului estetic:
 Pigmentare superficiala (staining) => recomandata dintilor laterali
 Sectionare superficiala a muchiilor incizale (layering), adaugandu-se pulbere ceramica ce se
depune si se arde pe loc => recomandata grupului frontal.
 Datorita lipsei metalului din structura coroanelor de ceramica presata, sunt evitate modificarile gingivale
de culoare, in special in zona frontala, fiind posibila realizarea unor coroane opalescente, ce imita
transparenta naturala a dintelui.
 In functie de temperatura de plastifiere, distingem:
 Sisteme cu temperatura inalta de injectare (IPS Empress) => 1100 o C
 Sisteme cu temperatura scazuta de injectare (Cerestore) => 180 o C
 Individualizarea se poate realiza prin:
 Tehnica colorarii sau individuzalizarii prin “pictare” => presupune realizarea in prealabil a unui
nucleu ceramic apropiat ca forma si volum de restaurarea finala, peste care se depune un strat
subtire de ceramica in vederea obtinerii rezultatului dorit.
 Tehnica depunerii strat cu strat => are ca principiu realizarea unei cape ceramice cu dimensiuni
reduse comparativ cu volumul restaurarii finale peste care se depun straturile de dentina, in nuante
diferite, in functie de zona.
 Pentru confectionarea de fatete cel mai cunoscut reprezentant din aceasta game este Lumineers, fabricat
dintr-o ceramica feldspatica intarita cu leucit.
 Cu o grosime medie de 0.3 mm, aceste fatete sunt mai groase decat fatetele stratificate, dar sunt totusi
foarte subtiri.
 In cazul ceramicii presate, fateta este in final slefuita si acoperita cu un strat final, pentru obtinerea unui
efect estetic optim.
 Dezavantajele ceramicii presate sunt legate de investitia in tehnologia initiala, precum si de sacrificiul
mare de substanta dura dentara.
  In prezent, exista posibilitatea de suprapresare a ceramicii, prin tehnica cerii pierdute, pe schelete metalice
sau din oxid de zirconiu, foarte eficiente in cazul restaurarilor cu mai multe elemente, rezultatul fizionomic
fiind unul deosebit.

Sisteme aditive. Ceramica turnata

 Principiul metodei este acelasi ca in cazul turnarii metalelor si se bazeaza pe umplerea cu masa ceramica
topita a unui tipar obtinut prin ambalarea machete restaurarii, cu ajutorul fortei centrifuge.
 Ceramica sticloasa Dicor are ca principiu turnarea din sticla a viitoarei reconstituiri urmate de ceramizare
si acoperirea cu straturi de ceramica pentru a se obtine efectul fizionomic dorit.
 Se utilizeaza pentru realizarea de coroane in zona frontal si laterala, inlay-uri, onlay-uri si fatete.
 Coroanele obtinte prin aceasta metoda se adapteaza foarte bine si sunt suficient de rezistente pentru a
putea fi utilizate in zona posterioara.
 Datorita aparaturii necesare, pretul de cost este ridicat tehnica este tot mai putin utilizata.

Sisteme substractive
 Se refera la tehnicile care permit obtinerea restaurarilor integral ceramice prin reducere succesiva dintr-
un bloc ceramic de un anumit volum, pana la atingerea formei finale a restaurarii.
 Cuprind:
 Tehnici de frezare computerizata CAD/CAM
 Tehnici de frezare prin copier exclusiv mecanica
 Sonoeroziune.

Sisteme CAD/CAM
 Sunt sisteme de proiectare computerizata (computer-aided design => CAD) si de realizare asistata pe
calculator (computer-aided manufacturing => CAM) si si-au gasit aplicatii in medicina dentara incepand
cu anii 1980.
 Ele reprezinta o abordare hi-tech, ce permite realizarea de restaurari fizionomice de durata.
 Aceste sisteme pot fi “chairside” (care se utilizeaza in cabinet) sau pentru laborator.
 Inregistrarea tridimensionala a caracteristicilor preparatiei se poate face cu o camera intraorala sau prin
amprentare uzuala.
 Computerul este in legatura cu unitatea de frezare, care va realiza RPF, prin prelucrarea de blocuri de
material de dimensiuni adecvate.
 Blocurile de ceramica pe baza de oxid de zirconiu, asa numitul “otel ceramic”, datorita rezistentei
mecanice crescute, permit realizarea de RPF intinse, chiar si in zona molara.
 Pe langa faptul ca este biocompatibil, oxidul de zirconiu are ca avantaje fata de structurile metalice faptul
ca nu corodeaza, nu conduce electricitatea si temperatura, este de culoare alba si permite colorarea cu
ajutorul unor solutii speciale intr-o nuanta similara dentinei, efectul estetic fiind de exceptie.
 Frezarea blocurilor de ceramica presinterizata are loc in faza incomplet sinterizata, fiind urmata de fazele
de ardere-contractie-sinterizare, in cuptoare speciale, in urma carora se atinge forma si duritatea finala.
 Infrastructura ceramica poate fi controlata prin infiltrare cu solutii specifice sau individualizata cu ajutorul
pastelor special destinate acestui scop.
 In final, piesa protetica este placata cu ceramica speciala, pentru a acoperi porozitatile fine si se arde la
temperatura joasa, pentru a se obtine un efect estetic superior si a preveni uzura antagonistilor.
 Ceramicile de placare sunt mult mai putin dure decat ceramica din care sunt confectionate blocurile pentru
infrastructura.
 Cimentarea se poate face utilizand tehnici adezive, utilizand un ciment dual cure.
 Sistemul Cerec a fost primul sistem CAD/CAM utilizat in medicina dentara
  Sistemul Lava All Ceramic este un sistem care permite realizarea de restaurari protetice fixe de pana la
patru elemente, chiar si in zona posterioara. Datorita acestui sistem se pot realiza piese protetice ce prezinta
atat durabilitate in timp, cat si o estetica excelenta. Procedeul este foarte simplu, necesitand un minim de
efort din partea specialistului.
 Sistemul ZenoTec este un sistem pentru laborator, modelul fiind realizat pe baza unei amprente
conventionale.
 Sistemul DCS Precident
 Sistemul Kavo Everest

Sisteme CAM
 Sistemele CAM se caracterizeaza prin faptul ca piesa protetica este realizata pe baza frezarii prin copiere
a unei machete din ceara, realizata de tehnician, ea nefiind conceputa cu ajutorul computerului.
 Sistemul Cercon a fost intial un sistem CAM ce ofera posibilitatea realizarii de restaurari protetice fixe de
pana la 5 elemente, chiar si in zona posterioara.
 Acestea prezinta o adaptabilitate perfecta si o rezistenta ridicata, datorita contractiei liniare la sinterizare
care se face simultan in toate sensurile.

Sonoeroziunea
 Permite realizarea unei piese protetice cu o geometrie complexa, sistemul utilizand energia ultrasunetelor
care este transmisa unui strat de particule abrazive, interpus intre sursa de ultrasunete si piesa ceramica.
 Forta de actiune a particulelor abrazive depinde de distanta intre electrodul ultrasonic si blocul ceramic
 Punerea in vibratie a particulelor duce la abrazia blocurilor de ceramica.

Instrumente, dispozitive si aparate pentru prelucrarea maselor ceramice

Generalitati
 Tehnologia de laborator a maselor ceramice dentare presupune existenta unui compartiment distinct de
prelucrare, dotat cu un cuptor pentru ceramica.
 Prepararea, depunerea si modelarea straturilor de masa ceramica presupune un instrumentar si accesorii
specifice: godeuri pentru amestecul pulberii cu lichidul, pensule din fire natural/sintetice, spatula si
intrumente de modelat.
 Pensulele pot fi supuse vibrarii cu ajutorul unor piese de mana speciale
 Instrumentul Mamelon cutter simplifica designul incizal al coroanelor metalice, avand partea activa sub
forma zimtata. Este un instrument cu doua capete active, cel de dimensiuni mai mari fiind utilizat in cazul
incisivilor superiori, iar cel de dimensiuni mai mici in cazul celor inferiori. Face posibila individualizarea
nuantelor la nivel incizal.
 Spot Clip este o pensa speciala cu prindere punctiforma, ce permite aplicarea uniforma a opaquerului, a
petelor de culoare si glazurii.
 Quicktool este un instrument apucator, ce permite mentinerea in pozitie fara presiune, forta exercitata
putand fi ajustata, astfel ca este exclusa deformarea coroanei, putand fi utilizat si in cazul capei.
 Ceramix este un dispozitiv pentru dozarea precisa a pulberii ceramic. In cazul in care se mixeaza mai
multe culori, nuanta finala va fi reproductibila prin notarea exacta a cantitatilor din fiecare culoare utilizata
pentru amestec.
Cuptoare pentru ceramica
 Arderea straturilor de masa ceramica se executa in cuptoare speciale. Acestea functioneaza pe principiul
incalzirii rezistive (efectul Joule), dispunand de incinte de ardere izolate termic.
 Cuptoarele pentru arderea ceramicii sunt aparate din ce in ce mai complexe, oferind optiunea alegerii
dintr-un numar mare de programe, de ordinul sutelor.
 Majoritatea detin functie “autodry“ si permit controlul exact al temperaturii
 Mentinerea temperaturii predefinite, setate si controlate de microprocesor, in interiorul camerei de ardere
a cuptoarelor de ceramica, este critica mai ales in cazul lucrarilor ceramice pe schelet de titan.
 Accesoriile cuptoarelor cuprind:
 Suporturi de ardere
 Pense pentru manipularea acestora
 Recipient pentru ardere
 Placate de control pentru diferite temperaturi.
 Cuptoare de ceramica Ivoclar
 Programat P 300
 Programat P 500
 Programat P 700
 Cuptoare pentru ceramica Vita
 Materiale, instrumente, dispozitive si aparate pentru dezansamblare,
prelucrare si lustruire

Generalitati
 Prelucrarea si lustruirea pieselor protetice prezinta o faza esentiala in succesul clinic al unei proteze
dentare.
 Suprafetele bine prelucrate si lustruite sunt confortabile pentru pacienti si faciliteaza asimilarea piesei
protetice
 Suprafatetele netede nu sunt favorabile depunerii de placa bacteriana si fenomenelor de coroziune.
 Dezansamblarea este o operatiune ce consta in eliberarea piesei turnate sau polimerizate in tipar.
 Extragerea tiparului din conformator este usurata prin folosirea unor dispozitive special de tip presa,
compuse din urmatoarele subansamble:
 Soclu, pe care se gaseste suportul pentru ansamblul conformator/tipar
 Coloana vertical
 Brat orizontal (fixat pe coloana) pe care culiseaza ponsonul
 Maneta de actionare a ponsonului
 Tot pentru dezansamblare se mai pot folosi si piese de mana, care produc lovituri succesive si functioneaza
cu aer comprimat, asemenea unui pick-hammer in miniatura.
 Prelucrarea trebuie sa inceapa cu o curatare atenta a suprafetelor, care sa asigure inlaturarea tuturor
resturilor de masa de ambalat, acest lucru realizandu-se cu ajutorul frezelor in cazul suprafetelor
polimerice si prin intermediul sablarii.
 Piesele metalice turnate necesita (dupa indepartarea resturilor de masa de ambalat) manopere de
dezoxidare/decapare specifice.

Aparate pentru curatarea suprafetelor

 Aparate pentru curatarea suprafetelor cu ajutrul vaporilor de apa sub presiune
 Vaporii de presiune sunt directionati cu ajutorul unei duze sau a unei piese de mana asupra
suprafetelor de prelucrat.
 Aparatyul se foloseste impreuna cu un aparat auxiliary de dedurizarea apei.
 Aparate pentru curatat cu ultrasunete
 Aceste aparate functioneaza pe princiul ultrasonarii la cald (30-80o C)
 Aparate pentru curatat magnetice
 Sunt mai nou aparute, oferind o alternative superioara tuturor sistemelor conventionale, curatirea
fiind uniforma, fara a reduce frictiunea sau a compromite inchiderea marginala a respectivei piese
protetice. Utilizeaza o combinatie de curatire chimica si mecanica.
 Bai de dezoxidare
 Aceste aparate sunt incinte termostat care contin acizii destinati dezoxidarii. Se utilizeaza in cazul
pieselor metalice si functioneaza pe principiul incalzirii resistive.

Prelucrari prin aschiere

 Consta in actiunea unor instrumente ascutite asupra unui material, in urma careia acestea pierde substanta
sub forma de aschii. Prelucrarile de acest gen se realizeaza cu instrument rotativ.
 In tehnica dentara, prin termenul de prelucrare se intelege totalitatea operatiunilor ce au drept scop
inlaturarea neregularitatilor mari de la nivelul suprafetei pieselor protetice, in timp ce termenul de lustruire
se refera la eliminarea asperitatilor mai fine, cu obtinerea unor suprafete cat mai lucioase.
Instrumentarul rotativ
Freze
 Frezele reprezinta instrumente rotative aschietoare, a caror actiune se exercita prin intermediul “dintilor”
sau lamelor taietoare situate de-a lungul circumferintei
 Frezele utilizate in laboratorul de tehnica dentara reprezinta in esenta miniaturizarea celor utilizate in
industrie.
 Dupa materialul din care sunt confectionate pot fi clasificate in:
 Freze de otel
 Freze din carburi
 Freze diamantate
 Fata anterioara a lamei in sensul de rotatie reprezinta fata taietoare, in timpo ce fata opusa (posterioara)
este denumita flanc.
 Fata taietoare formeaza un unghi cu raza sectiunii transversal a frezei numit unghi de taiere sau unghi de
atac.
 Unghiul format intre flancul dintelui frezei si planul de lucru este numit unghi de degajare.
 Forma generala a partii active a frezelor consta intr-un suport care de cele mai multe ori este cilindric,
sferic sau conic, la suprafata careia se gaseste lama taietoare, dispuse in variate moduri. Din acest punct
de vedere, deosebim:
 Freze cu lame taietoare depte
 Freze cu lame taietoare oblice
 Freze cu lame taietoare intersectate
 Freze cu taietura transversala.
 Dupa materialul asupra caruia se indica a se actiona, frezele se impart in:
 Freze pentru prelucrarea lingurilor individuale de amprenta
 Freze pentru ceara
 Freze pentru materiale siliconice
 Freze pentru rasini
 Freze pentru metale pretioase si nepretioase
 Freze pentru titan
 Freze pentru ceramica.
Instrumente abrazive
 Actiunea abraziva a instrumentelor se bazeaza pe deplasarea unor particule cristaline dure pe suprafata
materialului de prelucrat
 Fiecare particular abraziva prezinta un unghi ascutit care exercita o actiune taietoare asupra suprafetei,
similar cu varful ascutit al unei dalti.
 Materialele abrasive sunt substante cristaline dure, sub forma de particule cu muchii ascutite, ce asigura
eficienta aschierii:
 Corindonul
 Oxidul de aluminiu
 Granatul
 Piatra ponce
 Kieselguhrul
 Tripoli
 Cuartul
 Carburile de siliciu sib or
 Diamantul
 Factorii care influenteaza eficienta abrazivilor:
  Duritatea particulelor abrasive
 Forma particulelor abrasive
 Dimensiunea particulelor
 Proprietatile mecanice ale abrazivului
 Presiunea aplicata asupra abrazivului
 Proprietatile materialului asupra caruia se actioneaza
 Factorii care influenteaza viteza de abrazie:
 Dimensiunea particulelor de abraziv
 Presiunea exercitata asupra suprafetei de prelucrat
 Viteza de rotatie a instrumentului.

Materiale, instrumente si aparate pentru lustruire

 Lustruirea implica obtinerea unor suprafete netede stralucitoare.
 Suprafetele lustruite trebuie sa fie foarte fine, pentru a se evita depunerea placii bacteriene la acest nivel.
Ele se prelucreaza cu un polipant moale.
 Vitezele optime recomandate pentru lustruire sunt mai mari decat cele utilizate pentru abrazie.
 Ca materiale de lustruit se folossc abrazivi cu granulatie foarte fina:
 Oxidul de fier (Rosu de Paris)
 Creta
 Calcarul vienez
 Cenusa de os
 Osul sepiae
 Oxidul de crom

Lustruirea electrolitica
 Acest procedeu de lustruire a fost descoperit de P.A Jaquet in 1929 si se utilizeaza pentru suprafetele
metalice.
 Esantionul care trebuie lustruit este plasat la anodul unei celule electrolitice ce mai dispune si de un catod
cu Cu, electrolitul fiind reprezentat de acidul fosforic.
 Pentru obtinerea unor rezultate optime, sunt necesare urmatoarele conditii:
 Suprafata supusa lustruirii trebuie sa fie perfect curate, deci buna conducatoare de electricitate
 Tensiunea aplicata – 12 V, iar intensitatea curentului de 2-4 A
 Timpul de lucru trebuie sa fie astfel ales incat sa asigure o lustruire cat mai buna si o degrosare cat
mai redusa a materialului.
 Metoda este aplicata la fel de bine atat aliajelor nobile, cat si otelurilor.
 S-a constatat insa ca suprafetele metalice lustruite astfel nu sunt atat de netede ca cele rezultate in urma
metodelor conventionale (mecano-chimice)

Masinile pentru lustruit

 Sunt aparate mai nou aparute, ce permit lustruirea scheletelor metalice ale protezelor mobilizabile, a
puntilor din aliaje nenobile si titan.
 Prelucrarea prezinta particularitati in functie de materialul din care e confectionata piesa protetica.
 Pentru titan, lustruirea se face cu polipanturi, perii si pufuri in combinatie cu paste de lustruit pe baza de
oxid de alumininiu. Dupa finalizarea lustruirii, suprafetele respective vor fi ferrite de contactul cu apa sau
alte mijloace de curatire 5-10 minute
 Prelucrarea si lustruirea materialelor plastice se va face cu atentie, pentru a controla degajarea de caldura.
Dupa prelucrare, acrilatele pot fi lustruite cu truse de gume siliconice, de granulatii diferite.
  Pentru lustruit compozite si polisticle exista paste special, care realizeaza un lustru impecabil, rapid si
trainic.
 Prelucrarea ceramicii se face cu pietre foarte fine, discuri cu cositor sau lemn de papura, in combinatie cu
paste de lustruit special. Lustruirea se poate face cu sisteme siliconice special: Porcelain Ajustement Kit,
Ceragum, fiind indicate doar pe suprafete reduse.

Cimenturi de fixare
Generalitati
 Cimenturile de fixare se utilizeaza pentru fixarea RPF.
 Pot fi impartite in:
 Cimenturi de durata => conditii:
 Sa fie netoxic
 Fara efect irritant pulpar si pentru alte tesuturi
 Sa aiba efect carioprofilatic
 Sa adere chimic la tesuturile dure dentaren si la materialul din care a fost confectionata
proteza fixa
 Sa fie insolubil in lichidele bucale si cele ingerate
 Sa aiba proprietati mecanice adecvate (in special rezistenta la torsiune, compresiune,
tractiune si forfecare)
 Vascozitatea cimentului sa permita formarea unui film de maxim 25 µm intre preparatia
dentara si suprafata interna a elementelor de agregare
 Timpul de lucru sa permita inserarea restaurarii
 Sa realizeze o izolare termica, electrica si chimica a preparatiei dentare
 Sa fie radioopac
 Sa fie usor de curatat din santul gingival dupa intarire
 Cimenturi pentru fixare provizorie => conditii:
 Sa fie netoxic
 Neiritant pentru pulpa si alte tesuturi
 Izolant termic, electric si chimic
 Sa nu permita percolarea marginala
 Sa aiba solubilitate scazuta
 Sa fie compatibil cu materialele din care este confectionata RPF
 Sa permita indepartarea cu usurinta a excesului
 Sa nu contamineze preparatia dentara
 Sa fie compatibil cu cimentul de durata
 Timpul de lucru sa fie adecvat si timpul de intarire mic
 Sa fie usor de preparat si manevrat
 Sa fie usor de indepartat de pe bont.
 In aceasta era a deziunii, puterea de legare este foarte importanta, deoarece poate duce la economie de
tesut dur dentar si favorizeaza rezultatul chiar si in cazul unei retentii minime.
 Cimenturi pe baza de acid fosforic
 Fosfatul de zinc este folosit de peste un secol pentru cimentarea restaurarilor cu schelet metalic.
 Cimenturile FOZ se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid, pulberea contine oxid de zinc, oxid de
magneziu, oxid de alumininiu, oxid de siliciu, fluorura de calciu, iar lichidul contine acid ortofosforic,
apa, alumininiu, zinc.
 Malaxarea se face de obicei manual, pe o placuta de sticla eventual racita in prealabil, si se obtine o masa
de consistenta smantanoasa-cremoasa, pentru cimentare si chitoasa pentru obturatii de baza.
 Cu cat consistenta amestecului este mai scazuta, cu atat materialul este mai putin rezistent, mai irritant si
mai solubil
 Exista si produse predozate, incapsulate sau ambalate in seringi.
 Reactia de priza este rapida si exoterma.
 Clasificare:
 Tipul I => pentru cimentare
 Tipul II => pentru celelalte utilizari
 Cimentul FOZ nu adera chimic la dinte si nici la materialele de restaurare, retentia fiind data de insinuarea
materialului in microretentiile de pe suprafata dentara si a materialului din care este confectionata piesa
protetica.
 Materialul este opac, nefiind indicat pentru cimentarea de restaurari integral ceramice sau compozite
 Tinand cont de dezavantajele expuse, fosfatul de zinc nu este considerat o prima optiune, chiar si pentru
cimentarile de rutina.
 Harvard Cement
 Adhesor

Cimenturi chelate organo-metalice

 O serie de cimenturi urilizate in medicina dentara sunt caracterizate de o reactie de priza ce implica
formarea de compusi chelate intre ionii de zinc si compusi aromatic orto.
 Din aceasta clasa fac parte:
 Cimenturile ZOE=> se utilizeaza pentru fixare.
 Cimenturile EBA =>se utilizeaza pentru fixare.
 Cimenturile pe baza de hidroxid de calciu => nu se utilizeaza pentru fixare.

Cimenturile zinc-oxid-eugenol
 Cimenturile ZOE se prezinta in sistem biocomponent pasta si lichid sau pasta-pasta, utilizandu-se pentru
fixari provizorii.
 Clasificare:
 Tipul I ( fixari provizorii)
 Clasa 1 => pulbere lichid
 Clasa 2 A => pasta-pasta care se intareste – cu eugenol
 Clasa 2 B => pasta – pasta care se intareste – fara eugenol
 Clasa 3 => pasta – pasta care nu se intareste
 Tipul II (baze, lineri si restaurari provizorii)
 Exista produse cu timp normal sau rapid de priza.
 Se recomanda evitarea obtinerii unei consistente prea fluide, datorita proprietatilor necorespunzatoare
(rezistenta scazuta si solubilitate mare)
 Deoarece cimenturile ZOE sunt greu de indepartat de pe instrumente si tesuturi dupa priza, se recomanda
izolarea dintilor adiacenti si a buzelor pacientului cu un vehicul gras siliconic.
 Reactia de priza este foarte lenta in absenta apei, insa, in mediu umed ea are loc intr-un timp foarte scurt,
aceasta conferind un timp de lucru adecvat, combinat cu o priza rapida.
  Proprietati:
 Rezistenta mecanica si duritatea sunt inferioare cimentului FOZ.
 Adeziunea mecanica la tesuturile dure dentare este buna
 Este un bun izolator termic
 Are solubilitate mare
 Inhiba polimerizarea compozitelor, deci nu se indica cimentarea provizorie cu ZOE urmata de
cimentari de durata cu un ciment adeziv pe baza de rasini. Din acest motiv au aparut cimenturile
ZOE fara eugenol, care nu prezinta acest dezavantaj.
 Efect sedative si bacteriostatic asupra pulpei.
 Cimenturile ZOE modificate cu polimeri sunt cunoscute si sub numele de cimenturi ZOE armate si se
utilizeaza pentru fixari provizorii si de durata.
 Proprietatile mecanice ale cimenturilor ZOE modificate se situeaza intre cimenturile ZOE clasice si
cimenturile FOZ
 Ca dezavantaje: pot colora RPF acrilice, uneori putand genera reactii inflamatorii in tesuturile moi.
 Temp-Bond
 RelyX Temp E
 Moment ZOE
 Freegenol
 RelyX Temp NE
 Provicol

Cimenturi pe baza de acid orto-etoxibezonic

 Cimenturile EBA pot fi considerate cimenturi ZOE armate, se prezinta in sistem bicomponent pasta-pasta
sau pulbere-lichid.
 Performantele le situeaza intre FOZ si PCZ(cimenturi policarboxilat de zinc), rezistenta este mult mai
buna decat a cimenturilor ZOE armate, iar solubilitatea mai scazuta.
 Se indica pentru cimentari de durata de RPF unidentare ce realizeaza o frictiune buna.
 Timpul de priza este lung.

Cimenturi polielectrolitice
Cimenturi policarboxilat de zinc
 Cimenturile PCZ se prezinta in sistem bicomponent pulbere-lichid sau pulbere care se mixeaza cu apa.
 Cimenturile PCZ au capacitatea de a adera la tesuturile dure dentare si la diferite metale si alte suporturi.
 Biocompatibilitatea lor este buna
 Rezistenta este similara cu cea a cimenturilor EBA
 Spre deosebire de cimenturile FOZ, nu sunt iritante.
 Solubilitatea este mai mare decat in cazul FOZ si CIS (cimenturile ionomer de sticla)
 Rezistenta la compresiune este mica.
 Adeziunea la smalt si dentina, precum si la aiajele nepretioase este buna, dar slaba pentru aur si inexistenta
pentru ceramica.
 Se indica pentru lipirea de durata a RPF, in special a celor metalice unidentare, in zone cu stres scazut,
lipirea unor atele de imobilizare, lipirea de inele ortodontice.
 Bondex
 Durelon
 Adhesor Carbofine
 Carboco
Cimenturi ionomer de sticla
 Cimenturile ionomer de sticla se prezinta in sistem biocomponent pulbere/lichid, cu dozare manuala sau
predozare in capsule, dar exista si sisteme anhidre.
 Se indica pentru fixari de durata a RPF, in special a celor cu suport metalic si a benzilor ortodontice.
 CIS pentru cimentare se caracterizeaza prin:
 Grosimea filmului de ciment pentru tipul I este de maxim 25 µm
 Adera chimic la tesuturile dure dentare si metale acoperite de un strat superficial de oxizi
 Nu adera la suprafete chimic inerte
 Sunt translucide.
 Rezistenta materialului dupa priza este mai buna decat PCZ, solubilitatea in apa este mai mica decat a
altor cimenturi, insa este necesara protectia imediat dupa priza.
 Datorita eliberarii de fluor, au efect carioprofilactic
 Kavitan Cem
 Fuji I
 Ketac Cem
 Ionofix
 Fuji I este un glassionomer de cimentare conventional, utilizat in practica de 25 de ani. Are culoare galbena
deschis, este sigur si efficient pentru cimentarile de rutina, pentru restaurari metalo-ceramice, datorita
particulelor de dimensiuni mici adaptandu-se cu usurinta pe bont.

Cimenturi ionomer de sticla modificate cu rasini

 Se utilizeaza pentru fixari de durata si se prezinta sub forma de:
 Sistem monocomponent, pasta, intarirea realizandu-se exclusive prin fotopolimerizare
 Sistem bicomponent pulbere/lichid, inclusive sisteme capsulate.
 Avantaje fata de CIS clasice:
 Timp de intarire mai scurt
 Grafilitate mai mica
 Sensibilitate la umiditate scazuta
 Aspect estetic superior
 Solubilitate scazuta
 Rezistenta crescuta
 Retentie crescuta.
 FujiCEM
 Fuji Plus
 RelyX Luting

Cimenturi componeri
 Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid, ambalate in flacoane sau predozate in capsule, fiind
indicate pentru fixarea de inlay-uri, onlay-uri, RPF si DCR.
 Dyract Cem Plus
 Principle
 Cimenturi rasini
 Se utilizeaza pentru fixarea deziva a restaurarilor protetice de structurile dentare preparate/nepreparate.
 In evolutia lor, au parcurs mai multe etape de la rasinile acrilice clasice la cimenturile diacrilice si
cimenturile adezive.
 Aceste tipuri de materiale se gasesc in nuante variate, permitand obtinerea unui efect fizionomic foarte
bun chiar si ;a fixarea RPF fara suport metalic.
 Indifferent de tip, alegerea unui CR se face in functie de mai multi factori:
 Umectabilitate
 Perenitatea contactului dintre adeziv si aderent
 Proprietati de utilizare
 Clasificare
 Clasa 1 => cimenturi autopolimeriabile
 Clasa 2 => cimenturi fotopolimerizabile
 Clasa 3 => cimenturi dual-cure (auto si fotopolimerizabile)

Cimenturi acrilice
 Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid.
 Dezavantaje:
 Timp scurt de polimerizare
 Adeziune relativ scazuta
 Proprietati mecanice instrinseci scazute
 Contractie mare de polimerizare
 Absorbtie crescuta de apa.

Cimenturi diacrilice
 Cimenturile diacrilice s-au desprins din grupul vast al RDC, putand fi autopolimerizabile si
fotopolimerizabile.
 Principalele avantaje:
 Potrivite pentru aproape toate indicatiile si au cele mai bune proprietati tehnice.
 Dezavantajul este legat de aplicarea lor mai complicate
 Pretul fiind crescut, nu se justifica utiliarea lor in situatiile clinice unde estetica nu primeaza.
 Compolute
 Variolink II
 Dual Cement
 Nexus
 Avanto
 Multilink este un compozit de cimentare autopolimerizabil, pasta/pasta, autogravant, ce poate fi utilizat
pentru orice tip de restaurare cu suport metalic, precum si pentru restaurari total ceramic, cu exceptia
fatetelor.

Cimenturi adezive
 Aceasta categorie de cimenturi este formata din produse care contin monomeri modificati care
determina adeziunea chimica la nivelul aderentilor. Pot fi autopolimerizabile, dual cure, livrate in
sistem bicomponent pulbere-lichid, pasta-pasta.
 Panavia
 All-Bond 2
 RelyX Unicem Aplicap/Maxicap
 Panavia
 Este un ciment dual-cure, pentru metal, compozit si ceramica silanizata, cu el putand fi cimentate
si restaurarile din aur.
 Este disponibil in patru nuante.
 Timpul de lucru este practic nelimitat, priza avand loc in decurs de 2 minute de la aplicarea pe
bont (priza incepe doar in momentul contactului anaerob intre suprafete)
 Excesul de la marginea restaurarii nu se intareste, deoarece este in contact cu oxigenul, iar
materialul de la margini se poate fotopolimeriza.
 Bontul trebuie tratat in prealabil cu ED primer, de asemenea suprafata de contact a restaurarilor
metalice, cu metal primer.
 Materialul elibereaza fluor, cu efect carioprofilactic.