Iluminism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Deși acest articol conține o listă de referințe
bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele
de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Frontispiciul Enciclopediei iluministe franceze - L’Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences,

des arts et des métiers, editată de Diderot și D’Alembert.

Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o

mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada
pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de
Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin
răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (cf. Carp Maxim).
Iluminismul, rezultat din curentul umanist al Renașterii, este o replică la adresa barocului, în
încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza
experienței proprii. Unii[cine?] consideră lucrarea lui Isaac Newton, Philosophiae Naturalis
Principia Mathematica (1687), ca fiind prima mare lucrare iluministă. Istoricii francezi
plasează, în mod tradițional, perioada iluminismului între 1715, anul încoronării lui Ludovic
al XV-lea, și 1789, anul izbucnirii Revoluției Franceze care a marcat sfârșitul „Vechiului
Regim”.

Cuprins

 1Caracteristici generale
 2Caracteristici literare
 3Iluminismul românesc
 4Figuri importante ale Iluminismului
 5Citate
  6Bibliografie
 7Legături externe
 8Vezi și

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. "Tutela este
incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o
altă persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când cauza sa nu rezidă în absența
rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua hotărâri fără instrucțiuni de la o altă
persoană". Sapere aude! "Aveți curajul de a vă folosi propriul simț al rațiunii!" – acesta este
motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).
Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din Europa și America secolului al XVIII-
lea. Evenimentele științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea – descoperirile lui Isaac
Newton, raționalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre
Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke – au
promovat credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea în rațiunea
ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au reușit să influențeze întreaga
societate a secolului al XVIII-lea.
Au existat multe și diverse curente de gândire, însă numai o serie de idei pot fi caracterizate
drept pătrunzătoare și dominante. O abordare rațională și științifică a aspectelor religioase
(conform vechii teorii și divergențe pe tema adevărului dublu), a problemelor de ordin social,
politic și economic a promovat o viziune seculară asupra lumii și o orientare generală către
progres și perfecționare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au
popularizat și promulgat ideile noi pentru publicul larg. Acești "profeți" ai Iluminismului
aveau o serie de atitudini de bază comune. Având o credință în rațiune care era de
nezdruncinat, au căutat să descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea,
natura și societatea, și să acționeze în baza acestora.
Au atacat în diverse feluri autoritatea de ordin religios și științific, dogmatismul, intoleranța,
cenzura, precum și constrângerile economice și sociale. Considerau că statul este instrumentul
adecvat și rațional al progresului. Raționalismul extrem și scepticismul epocii au condus în
mod firesc la deism; aceleași calități au avut un rol important în determinarea reacției de mai
târziu a romantismului. Reacționând la dogmatism, iluminismul a găsit un culoar favorabil
într-o perioadă în care Biserica își pierduse autoritatea sa atotputernică de a impune ordinea
socială cu aceeași fervoare și implicare precum în evul mediu și la începutul modernității.
Conceptele filosofice din Franța mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva
mecanicistă asupra universului într-o variantă revizuită radical a creștinătății, pe care au
denumit-o deism.
Inspirându-se din descrierea newtoniană a universului ca fiind un imens ceas construit și pus
în mișcare de către Creator, deiștii au promovat ideea conform căreia totul – mișcarea fizică,
fiziologia ființei umane, politica, societatea, economia – își are propriul set de principii
raționale stabilite de Dumnezeu, care ar putea fi înțelese de către ființele umane exclusiv prin
intermediul rațiunii. Acest lucru însemna că lucrurile din lumea umană și din lumea fizică pot
fi înțelese fără a aduce religia, misticismul sau divinitatea în ecuație. Deiștii nu erau atei; pur
și simplu, afirmau că tot ceea ce se referea la universul fizic și la cel uman poate fi înțeles
independent de aspectele sau explicațiile de ordin religios. Pentru un cadru istoric corect al
secolului al XVIII-lea în Europa, cu privire la relația dintre autoritatea politică și religioasă și
clasa superioară, trebuie să menționăm că, în Franța, Voltaire și aliații săi s-au străduit să
impună valorile libertății și toleranței într-o cultură în care fortărețele gemene ale monarhiei și
Bisericii constituiau opusul a tot ceea ce reprezentau aceste valori. Voltaire și-a dedicat o
mare parte din timp atacului împotriva elementelor fundamentale ale religiei creștine:
inspirația din Biblie, încarnarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos, damnarea
necredincioșilor. Kant a situat punctul forte al Iluminismului în principal în chestiunile ce țin
de religie, întrucât conducătorii săi, așa cum a spus, "nu au nici un interes să joace rolul
gardianului cu privire la arte și științe și, întrucât incompetența de ordin religios nu este numai
cea mai dăunătoare, ci și cea mai degradantă din toate".
"Enciclopedia" lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului Iluminismului, sau al Epocii
Rațiunii, după cum i s-a mai spus. Având centrul la Paris, mișcarea a dobândit un caracter
internațional prin faptul că s-a răspândit în saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi
promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franța: baronul de Montesquieu, Voltaire și contele
de Buffon, baronul Turgot și alți fiziocrați, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influență
foarte mare asupra romantismului.
În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum
comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și Alexander
Pope au fost satiriști conservatori cu o mare influență. Teoriile lansate de Locke cu privire la
învățarea prin percepția senzorială au fost dezvoltate în continuare de către David Hume.
În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a
lansat o religie naturală a moralității, iar Johann Gottfried von Herder a elaborat o filosofie a
naționalismului cultural care se baza pe înrudirea culturală, de sânge și de limbă. Importanța
primordială a individului, decurgând din incapacitatea omului de a-și folosi abilitățile
cognitive în lipsa instrucțiunilor unei alte persoane, a format baza eticii lui Immanuel Kant.
Printre reprezentanții italieni ai epocii, se numără Cesare Beccaria, Francesco Mario
Pagano și Giambattista Vico. Țarul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar împăratul Iosif al
II-lea a fost prototipul despotului iluminat. Alții de acest gen au fost Frederic al II-lea al
Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei și Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au
fost adesea considerați răspunzători de Revoluția franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului
poate fi văzută drept o linie majoră de demarcație pentru apariția lumii moderne.

Caracteristici literare[modificare | modificare sursă]

Curent ideologic și cultural: promovarea raționalismului, caracter laic, antireligios,
anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura
preocupată de problemele sociale și morale;
Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin
cultură; Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie);
Opere reprezentative:

 Pierre Beaumarchais - Bărbierul din Sevilia (1775);

 Daniel Defoe - Robinson Crusoe (1719);
 Henry Fielding - Tom Jones (1749);
 Carlo Goldoni – Gondolierul (1753);
 Louis de Montesquieu – Scrisori Persane (1721);
 Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză (1761);
 Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (1726);
 François Voltaire - Candid (1759).
Iluminismul românesc[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Șincai, Învățătură firească spre surparea superstiției norodului

Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei

transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a
contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. Iluminismul
românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice în favoarea unor revendicări
politice.
Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a
românilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului
al XIX-lea. Cărturarii acestui curent au combătut superstițiile, au popularizat știința și au adus
argumente pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor științifică
s-a manifestat în plan didactic prin redactarea de manuale școlare, înființarea de școli și
promovarea literaturii și științei. O vastă activitate în acest sens a desfășurat Gheorghe Șincai,
directorul școlilor Bisericii Române Unite cu Roma. Acesta a redactat mai multe manuale
școlare, inclusiv de aritmetică. Cartea Volksnaturlehre zur Dämpfung des Aberglaubens a
superintendentului Johann Heinrich Helmuth (1732-1813) a fost sursa de inspirație a lui
Șincai (1754-1816) pentru lucrarea Învățătură firească spre surparea superstiției norodului.
Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este
epopeea Țiganiada de Ioan Budai-Deleanu, care pledează în sensul democrației.
Academiile domnești întemeiate în Țara Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707,
au reprezentat de asemenea focare de cultură în spațiul românesc. O altă formă de manifestare
a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit în
Țara Românească 799 de cărți dintre care 617 în românește, iar 182
în grecește, latinește, slavă, etc. Procentul de carte laică a crescut necontenit, în dauna
subiectelor religioase.
Printr-un jurnal de călătorie răspândește idei iluministe și Dinicu Golescu, luminatul boier
muntean, care în "Însemnare a călătoriei mele", surprinde contrastele dintre civilizația țărilor
vizitate și realitățile triste din patria sa.
În Țara Românească și în Moldova Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră idei
iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din Enciclopedia lui Denis
Diderot.
Figuri importante ale Iluminismului[modificare | modificare sursă]
În Anglia : În Franța : În Transilvania : În SUA :

 David Hume  Denis Diderot  Samuil Micu  Benjamin

 John Locke  D'Alembert  Gheorghe Șincai Franklin
 Isaac Newton  Montesquieu  Petru Maior  Thomas
 Daniel Defoe  Jean-Jacques  Ion Budai Jefferson
 Jonathan Swift Rousseau Deleanu  Thomas
 Voltaire  Daniel Georg Paine
În Germania :
Neugeboren
În Italia :
 Immanuel Kant  György Aranka
 Friedrich von  Cesare Beccaria În Țările Române :
Schiller  Francesco Mario
 Gotthold Pagano  Ienăchiță
Ephraim Lessing Văcărescu
 Anton Pann

Citate[modificare | modificare sursă]
„Trăim în climatul și secolul filosofiei și rațiunii, cele mai mari genii ale tuturor timpurilor își
reunesc lecțiile spre a ne instrui... totul contribuie la perfecționarea înțelegerii noastre și la dăruirea
fiecăruia dintre noi a tot ce poate să formeze și să cultive națiunea. Am devenit prin aceasta mai buni
sau mai înțelepți?”
—Jean-Jacques Rousseau
„Sunt un bun cetățean, dar în oricare țară m-as fi născut, tot așa aș fi fost. Sunt un bun cetățean,
fiindcă am fost întotdeauna mulțumit cu starea în care m-am aflat. Fiindcă am consimțit mereu
soartei care mi-a fost hărăzită și nici n-am roșit vreo dată de ea, nici n-am pizmuit pe a altora.”
—Montesquieu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Ernst Cassirer, The Philosophy of the Enlightenment,
Princeton University Press, 1992
 Stephen Eric Bronner, Interpreting the Enlightenment:
Metaphysics, Critique, and Politics, 2004

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Dictionary of the History of Ideas: Iluminismul
 O mișcare literară și culturală: Iluminismul
 Iluminismul bucovinean
 Iluminismul, [Link]
 Iluminismul, 24 iulie 2012, Vasile Musca, [Link]
 Ce a schimbat iluminismul în mentalitatea românească?, 12
mai 2011, Irina Maria Manea, Historia
 Vezi și[modificare | modificare sursă]
 Dialectica Iluminismului

Iluminism
v • d • m

Persoane celebre după țară

Austria: Iosif al II-lea | Leopold al II-lea | Maria Terezia

Franța: Pierre Bayle | Fontenelle | Montesquieu | François Quesnay | Voltaire | Baronul de Buffon | Jean-Jacques

Rousseau | Denis Diderot | Helvétius | Jean le Rond d'Alembert | Baronul d'Holbach | Marchizul de
Sade | Condorcet | Antoine Lavoisier | Olympe de Gouges | vezi și: Enciclopediștii francezi
Germania: Erhard Weigel | Gottfried Wilhelm von Leibniz | Frederic al II-lea | Immanuel Kant | Gotthold
Ephraim Lessing | Thomas Abbt | Johann Gottfried von Herder | Adam Weishaupt | Johann Wolfgang von
Goethe | Johann Christoph Friedrich Schiller | Carl Friedrich Gauss

Marea Britanie: Thomas Hobbes | John Locke | Isaac Newton | Samuel Johnson | David Hume | Lord

Monboddo | Adam Smith | John Wilkes | Edmund Burke | Edward Gibbon | James Boswell | Jeremy
Bentham | Mary Wollstonecraft | vezi și: Iluminism scoțian
Italia: Cesare Beccaria | Francesco Mario Pagano | Giambattista Vico

Olanda: Hugo Grotius | Baruch Spinoza

Polonia: Stanisław Leszczyński | Stanisław Konarski | Stanisław August Poniatowski | Ignacy Krasicki | Hugo
Kołłątaj | Ignacy Potocki | Stanisław Staszic | Jan Śniadecki | Julian Ursyn Niemcewicz | Jędrzej Śniadecki
Rusia: Ecaterina a II-a | Petru cel Mare | Ecaterina Dașkova | Mihail Lomonosov | Ivan Șuvalov | Nikolai
Novikov | Alexandr Radișcev | Mihail Șcerbatov
Spania: Gaspar Melchor de Jovellanos | Leandro Fernández de Moratín

Statele Unite: Benjamin Franklin | David Rittenhouse | John Adams | Thomas Paine | Thomas Jefferson

Transilvania: György Aranka | Daniel Georg Neugeboren | Petru Maior | Gheorghe Șincai | Samuel Micu | József
Benkő | Ioan Budai-Deleanu | vezi și: Școala Ardeleană

Concepte înrudite
Capitalism | Libertăți civile | Gândire critică | Deism | Democrație | Empirism | Absolutism luminat | Piață
liberă | Umanism | Liberalism | Filozofie naturală | Raționalitate | Rațiune | Sapere aude | Știință | Secularism
D: 4003524-4

S: 017433

N: sh85044032
Categorii: 
 Iluminism
 Spiritualitate
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
  Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căutare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 111
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 noiembrie 2020, ora 16:57.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistics

 Cookie statement