Recuperarea respiratorie a pacientilor dupa infectia COVID-19

Odata ce un pacient se recupereaza de COVID-19, continua calatoria pentru redobandirea sanatatii plamanilor.
Cercetarile realizate pana la ora actuala arata ca majoritatea pacientilor vindecati isi recapata aproape in totalitate
functia pulmonara, insa exista si cazuri in care aceasta functie este redobandita partial. In aproape toate cazurile, insa,
este recomandat un program complet si complex de recuperare, bazat pe miscare si practicarea de exercitii usoare de
intarire a musculaturii, odihna suficienta, alimentatie echilibrata.

Virusul COVID-19, ca si alte virusuri respiratorii inrudite, are ca poarta de acces in organism calea aeriana.
Astfel, aparatul respirator este si cel mai expus. Vorbim de o afectare la toate nivele, atat la nivelul cailor
respiratorii inalte (cai nazale, faringe, laringe, trahee) – cel putin la inceput, in perioada de infectare si de
raspandire a virului in organism, cat si la nivelul cailor respiratorii joase (bronhii, bronhiole, plamani) – unde
virusurile se multiplica si produc cele mai grave afectari, implicit complicatii.

Consecintele acestei viroze se exprima la nivelul organelor care sunt si cele mai afectate - in prima faza,
plamanii si caile respiratorii joase, unde virusul se multiplica. Ulterior, intervine afectarea tuturor organelor, in
special a celor mai dependente de oxigenul din sangele arterial – creier, muschi si organele interne. Acest
lucru se intampla ca urmare a afectarii functiei respiratorii si scaderii capacitatii de difuziune a oxigenului din
aerul inspirat, dar si a scaderii continutului de oxigen din sange (saturatia de oxigen). Asa se explica, pe de-o
parte simptomatologia pacientilor in perioada dezvoltarii virozei si, pe de alta parte, consecintele/efectele pe
termen lung dupa infectia COVID-19.

Cele mai comune simptome resimtite dupa infectia COVID-19

Cei mai multi pacienti care au trecut prin infectie COVID-19 se plang de mialgii – dureri musculare difuze, cu
afectarea functionala variabila a articulatiilor, asociata sau nu de amorteli/furnicaturi (parestezii), oboseala
musculara si astenie. Un numar semnificativ de persoane vindecate acuza simptome ca: dureri de cap
(cefalee), ameteli (vertij), depresie, anxietate etc.  

Persoanele care au avut forme mai grave de boala si care au necesitat spitalizare cu/fara sustinere
respiratorie, cu afectarea variabila a functiei ventilatorii, acuza adesea post-infectie COVID scaderea capacitatii
respiratorii, dificultati de adaptare la efort fizic mic si mediu, dificultati functionale diverse care implica
oboseala instalata rapid.

Toti acesti pacienti trebuie sustinuti si ajutati sa-si recupereze complet sanatatea, adica sa-si recupereze
integral capacitatea functionala, prin programe personalizate de recuperare. Pe langa recastigarea integrala a
functiei respiratorii, aceste programe urmaresc si recastigarea integrala a capacitatii de efort, astfe incat sa
permita reinsertia completa in viata de zi cu zi. Aceste programe de reabilitare respiratorie reduc dificultatile
de respiratie, amelioreaza simptomele, usureaza anxietatea si depresia si scad incidenta complicatiilor.
Reabilitarea respiratorie este disponibila in Centrul de recuperare medicala din cadrul Policlinicii Sun Plaza din
Bucuresti.

Reabilitarea respiratorie ofera numeroase beneficii

Persoanele cu probleme pulmonare deseori tusesc si produc mai multa sputa decat de obicei. Este important
ca aceasta sputa sa fie indepartata din plamani pentru a imbunatati respiratia, pentru a preveni infectiile
toracice si pentru a reduce atacurile de tuse. Prezenta sputei in plamani poate agrava simptomele respiratorii.
Excercitiile si tehnicile de respiratie reprezinta o modalitate de a elimina sputa aceasta sputa.

Controlul respiratiei poate ajuta, de asemenea, atunci cand persoana simte ca ramane fara aer, sentiment
care adesea, este insotit de frica, anxietate si panica. In aceste moment, este esential ca pacientul sa isi
pastreze, pe cat posibil, calmul pentru a-si putea gestiona cat mai eficient respiratia.

 „Practica respiratiei profunde simple nu trebuie subestimata. Majoritatea oamenilor folosesc doar o mica
parte din capacitatea pulmonara. Prin cresterea lungimii inhalarilor si expiratiilor, se poate creste capacitatea
pulmonara si se poata intari respiratia, ceea ce imbunatateste schimbul de oxigen si dioxid de carbon,
imbunatatind in cele din urma capacitatea pulmonara”, explica kinetoterapeutul Ciprian Gospodin.

Evaluarea - primul pas al programul de reabilitare respiratorie

Evaluarea fiecarui pacient care a trecut prin infectie COVID-19 se face de catre medicul specialist
recuperationist, care ia in calcul urmatorii indicatori: sechelele functionale post-Covid-19, simptomatologia
clinica si bolile asociate - pe care pacientul le avea anterior sau care s-au reactivat/agravat pe parcursul
infectiei.

Pasul 2 al programul de reabilitare respiratorie consta in punerea in practica a programul recuperator si

presupune imbinareatuturor mijloacelor terapeutice de care dispune specialitatea de fiziokinetoterapie si
recuperare medicala:

 Oxigenoterapia hiperbara –imbunatateste incarcarea cu oxigen a aerului inspirat si, implicit, saturatia cu oxigen
a sangelui arterial, ameliorand nivelul de oxigenare al tuturor organelor, inclusiv creier si muschi
 Programe kinetice adaptate si personalizate - urmaresc sa anterneze si sa imbunatateasca in primul rand
functia respiratorie, devoltand elasticitatea cutiei toracice, intarind muschii respiratori – mai ales diafragma si
peretele abdominal, generand modele noi de respiratie – adaptate particularitatilor fiecarui pacient – care sa-i
puna in valoare integral resursele anatomo-functionale
 Proceduri electroterapice cu efect antialgic, antiinflamator la nivel local si regional, ca si efect reflex la distanta
si general

Totodata, in Centrul de recuperare medicala din Policlinica Sun Plaza, pacientii sunt reevaluati periodic si
programul recuperator se adapteaza permanent in functie de evolutia fiecarei persoane,

Consultanti:
Prof .univ. dr. Elena Luminita Sidenco, cu peste 20 de ani experienta in recuperarea medicala post-traumatica,
ortopedica, neurologica si reumatologica
Ciprian Gospodin, kinetoperapeut
Alice Gospodin,  kinetoterapeut

Surse:
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
 PROTOCOL RECUPERARE RESPIRATORIE POST COVID-19 IN AFECTAREA
USOARA A PLAMANILOR

Informatie medicala revizuita de: EMANUEL VOINEA, Fizioterapeut

Coronavirusurile, precum cel nou descoperit (SARS-CoV-2), care cauzeaza boala COVID-19, produc infectii respiratorii cu
grade diferite de severitate, de la mediu la sever.
In cazul in care sechelele presupun doar oboseala musculara, atrofii usoare si redori articulare, pacientul e inclus intr-
un program de recuperare de grup, cu exercitii de o intensitate ceva mai mare. 
Toti pacientii care vor intra in acest program vor efectua exercitii pe bicicleta sau covor rulant, antrenamente ale
musculaturii memebrelor superioare, inferioare si respiratorii, exercitii de respiratie, gimnastica medicala, educatie
terapeutica. 

Ce exercitii de recuperare respiratorie putem efectua in cazul afectiunilor

usoare?

In decubit dorsal

 Contractii ale abdomenului

 Mainile ridicate pe langa cap, coatele flectate se executa o intindere a membrelor superioare concomitent cu
inspir si relaxare cu expir.
 Flexia genunchiului la piept (in pozitia neutra inspir, in flexie expir)
 Bicicleta cu cate un membru(inspir cand membrul e in extensie, expir pe flexie)
 Abductia bratelor cu palmele in supinatie pana ajung paralel cu capul - alternativ (inspir pe abd, expir pe
revenire)
 La fel cu ambele brate
 Genunchii flectati, picioarele pe pat. Se executa in 3 timpi (pe expir): flexia coapsei cu genunchiul flectat,
extensia genunchiului, revenire la pozitia initiala.
 Se duc genunchii la piept flectati si se realizeaza expiratia. Se pot prinde si mainile membrele inferioare
pentru a trage mai mult spre piept.
 Cu o greutate pe torace, se executa respiratie abdominala
 Tot cu ajutorul unei greutati, pe abdomen se va executa respiratie toracica

Din decubit lateral

 Bratele intinse inainte, se executa abductia bratului si rotirea trunchiului cu inspir, revenire cu expir
 Bratele intinse inainte, genunchii flectati, ridicarea bratelor pe langa cap cu mainile impreunate, concomitent
cu extensia genunchilor, executandu-se inspir
  Bratul ridicat deasupra capului si membrul inferior intins de aceeasi parte. Aducerea palmei pe genunchi cu
expir.
 Cu o perna sub rebordul costal, se executa inclinarea laterala a trunchiului

Din asezat

 Ridicarea bratelor pe langa cap, cu mainile impreunate.

 Ridicarea bratului drept pe langa cap cu inspir, inclinare laterala pe partea stanga cu expir (se executa la fel si
de partea opusa)
 Bratul drept face adductie, in timp ce mana cealalta trage de cot.
 Mainile asezate pe genunchi, se ridica membrele superioare deasupra capului cu o usoara inclinare laterala a
trunchiului.
 Cicloergometru pentru brate

Mobilizari ale muschiului diafragm

 Terapeutul pozitioneaza o mana sub rebordul costal si cealalta pe creasta iliaca de partea opusa. In timp ce
terapeutul trage, pacientul este rugat sa expire.
 Mana terapeutului pozitionata pe diafragm si degetele pe stern. Terapeutul impinge in timp ce pacientul
executa inspirul.

Pentru a fi eficient, programul trebuie urmat cu rigurozitate pentru 6-8 saptamani, cu minimum 3 sedinte pe saptamana
de cate 1 ora.
Toti pacientii sunt monitorizati in permanenta, fiindu-le inregistrate valorile saturatiei de oxigen din sange, ale pulsului si
ale tensiunii arteriale. Centrokinetic detine in fiecare sala de kinetoterapie un sistem de monitorizare a parametrilor
vitali ai fiecarui pacient, ce va fi folosit constant, iar toti parametrii vor fi afisati in timp real pe sistemele digitale din sali,
astfel incat echipa medicala sa poata urmari in fiecare moment starea de sanatate a pacientilor.

In functie de caz, se pot urmari urmatoarele obiective:

 Reducerea simptomelor
 Cresterea capacitatii de efort
 Cresterea autonomiei pacientilor cu sechele respiratorii
 Cresterea calitatii vietii
 Tonifierea musculaturii
 Cresterea mobilitatii articulare

*Rezultatele pot varia de la persoana la persoana, in functie de sex, varsta, greutate, stare de sanatate sau alte conditii
si/sau afectiuni preexistente, si nu sunt garantate unanim pentru orice pacient.
 Ce trebuie să faci pentru a avea plămâni puternici. Sfaturi importante în
special pentru cei care au avut probleme

Dacă ai avut în trecut probleme cu plămânii, cum ar fi pneumonia, este bine să ţii cont de anumite sfaturi, ca să eviţi
complicaţiile date de COVID-19.

2. Privarea de oxigen Organismul tău are nevoie suficient oxigen pentru a funcţiona corect. Cu toate acestea, în cazul în
care nu există suficient oxigen, extremităţile sunt de multe ori cele afectate. Nuanţa violet a unghiilor reprezintă un tip
de cianoză cauzat de existenţa unui nivel scăzut de oxigen care circulă în globulele roşii din sânge. De aceea, starea
unghiilor tale poate fi un semn de probleme de sănătate legate de privarea de oxigen, cum ar fi emfizemul pulmonar,
pneumonie, astm, sau hemoglobina scazută.

Infecţia cu noul coronavirus este deosebit de periculoasă pentru persoanele cu afecţiuni pulmonare preexistente, dar
există şi alte categorii expuse riscului de infecţie. Dacă ai avut în trecut probleme cu plămânii, cum ar fi pneumonia,
este bine să ţii cont de anumite sfaturi pentru a-ţi menţine sănătatea acestor organe. Odată ce te-ai recuperat după
un episod de pneumonie, funcţia pulmonară se recuperează mai greu şi trebuie să iei anumite măsuri.

Vezi mai jos ce trebuie să faci pentru a avea plămâni puternici!

Exerciţii de respiraţie pentru plămâni sănătoşi

Pentru a-ţi îmbunătăţi funcţia pulmonară, este recomandat să faci zilnic exerciţii de respiraţie. Acestea pot consta în:

 respiraţie profundă: stai în şezut, în poziţia turceşte, cu mâinile pe talie. Inspiră cât de mult aer poţi, ţine-ţi
respiraţia pentru 5 secunde, apoi expiră lent. Se recomandă ca acest exerciţiu să fie făcut timp de 10 minute, în 3-4
şedinţe pe parcursul întregii zile.
 inspiră pe nas timp de 3 secunde, apoi expiră lent prin buzele ţuguiate, uşor întredeschise, timp de aproximativ
6 secunde. 
 respiraţie diafragmatică: aşază-te confortabil pe spate, pe un covor, o saltea sau pe pat, apoi ţine genunchii
îndoiţi, îndreptaţi în sus, o mână pe piept şi alta pe abdomen. Inspiră (3 secunde) şi expiră (6 secunde) profund timp de
1-2 minute, concentrându-te pe zona abdominală, dar nu ţine gura larg deschisă.
 exerciţii de respiraţie cu simulare a tusei: plasează palmele pe piept şi simulează tusea sub formă de serii scurte
de 3-5 respiraţii.


Schimbări în stilul de viaţă pentru menţinerea sănătăţii plămânilor

Pentru a avea plămâni sănătoşi, pe deplin funcţionali, este esenţial să faci anumite modificări în stilul de viaţă. Asta
înseamnă:
renunţarea la fumat

 consumul crescut de lichide (cel puţin 8 pahare de apă pe zi)

 exerciţiile fizice zilnice (mers pe jos, înot, jogging, ciclism etc.)
 alimentaţia sănătoasă, bogată în vitaminele A, B, C, D, E, acid folic, fier, zinc, seleniu, care întăreşte sistemul
imunitar şi te protejează de infecţii, aşa cum este pneumonia
 respectarea tratamentului indicat de medic – dacă ţi-au fost recomandate antibiotice, ia-le exact aşa cum ai fost
îndrumat, în doza potrivită şi pe perioada menţionată, chiar dacă, aparent, te simţi mai bine
 Prevenirea recidivelor de natură pulmonară
Pentru a reduce riscul de recidive în ceea ce priveşte afecţiunile pulmonare, ţine cont de următoarele sfaturi:

 Evită sau limitează consumul de alcool

 Vaccinează-te împotriva gripei şi pneumoniei
 Respectă regulile de igienă – strănută/tuşeşte în pliul cotului sau acoperă-ţi nasul şi gura cu un şerveţel de unică
folosinţă, apoi aruncă-l la gunoi, spală-te frecvent pe mâini cu apă şi săpun, dezinfectează regulat locuinţa şi spală rufele
la o temperatură adecvată pentru a distruge virusurile şi bacteriile.

Antioxidantii si protectia plamanilor

Antioxidantii si protectia plamanilor

In fiecare zi realizezi intre 17000-23000 de respiratii, caz in care plamanii sunt expusi zilnic catre toxine si aer poluat,
provenind fie din tigara, tigara electrica, petrol, combustibil, fie in urma exploatarii diferitelor resurse de catre mecanici,
constructori, pictori, hair-stilisti. Acestea dauneaza plamanilor intocmai prin introducerea oxizilor si a radicalilor liberi in
corp. Aceste substante toxice pot ajunge mai departe in fluxul sangvin si pot denatura in cancer. Prin includerea in
alimentatie a antioxidantilor, plamanii sunt ajutati in sensul unei mai bune conservari – antioxidantii lupta impotriva
degradarii celulare si detoxifica direct in plamani aerul inspirat.

In sfarsit nefumator?

Daca esti sau ai fost fumator, o solutie sa repari daunele aduse plamanilor in mod natural sunt antioxidantii. Actiunea
antioxidantilor precum cei din extractele de resveratrol si ceai verde este la nivelul celulei pulmonare. Celule astfel
activate incep sa elimine din toxine. Spre deosebire de antioxidantii care sunt vitamine, precum Vitamina A, antioxidantii
din plante au doar efecte benefice asupra fumatorilor. Tratamentul de plamani pentru fumatori este unul indelungat si
necesita mai ales substante cu efect anti-inflamator. Resveratrolul, in doze mari, poate fi luat direct in capsule. Acesta
diminueaza numarul de oxizi din corp si reduce indicele inflamator CRP, un indice cu deosebire ridicat in cazul
fumatorilor. Daca te-ai decis in sfarsit sa fii nefumator, poti repara o parte din daune cu ajutorul capsulelor Yellow Vibe.
Aerul poluat, tigara si toxinele afecteaza plamanii

Expunerea constanta la aer poluat, fum de tigara si toxine conduce catre oxidare, timp in care radicalii liberi participa la
degradarea tesuturilor. Acesti factori afecteaza sanatatea prin reducerea functiei plamanilor, aparitiei inflamatiilor
tractului respirator, provocand simptome precum:
-tuse
-durere
-senzatie de arsura si durere in piept
-iritatia gatului
-wheezing
-respiratie incompleta
Aceste simptome sunt cu atat mai grave pentru fumatori, deoarece fumul de tigara, inclusiv cel de la tigara electrica,
limiteaza fluxul respirator. Reducerea factorilor negativi din stilul tau de viata dar si inluderea in dieta a unei cure cu
extracte de resveratrol si ceai verde pot fi primii pasi spre detoxifiere.

Oxidarea si radicalii liberi la fumatori

Desi oxidarea este un proces chimic natural care are loc in organismul uman, expunerea avansata la aer poluat, fum de
tigara si toxine poate creste oxidarea organismului mai mult decat limitele sale.

Radicalii liberi sunt molecule instabile care se „fura” electroni ai altor molecule, cum ar fi cele ale proteinelor, ale ADN-
ului sau ale membranelor celulelor in timpul procesului de oxidare. Atunci cand are loc oxidarea, importante elemente
ale celulelor sunt distruse si odata cu acest lucru scade si abilitatea celulelor de a functiona in parametri normali.

Un fumator, in procesul de fumare a unei tigari,  isi induce in corp 100 de trilioane de radicali liberi cu fiecare puf de
tigara. In mod normal, organismul sanatos are un scut imun al plamanilor foarte puternic. Insa pe masura ce inducem
tot mai multe pufuri de tigara, plamani au nevoie de antioxidanti suplimentari pentru a respinge aceste molecule
daunatoare. De aceea fumatorii au nevoie nu doar de antioxidanti din plante, ci si de mai multe vitamine si minerale
pentru fumatori.

Tratamentul plamanilor la fumatori

Nicotina este substanta chimica responsabila de dependenta de tutun. Nicotina este absorbita atat prin plamani cat si
prin piele, prin simpla tinere a unei tigari in mana. Unul din efectele nitoniei asupra corpului este dezactivarea scutului
de antioxidanti acre lupta cu toxinele. Astfel, mecanismele auto-imune care ar trebui sa proteje plamanii sunt
vulnerabile.

Ceaiul verde este un ingredient important in asigurarea corpului cu antioxidanti. Prin consumul de extracte de ceai
verde precum cel din Yellow Vibe, creste numarul de antioxidanti din corp, care vor ajuta in lupta cu toxinele. In plus,
datorita efectelor benefice ale ceaiului verde asupra vaselor de sange, plamanii vor fi mai bine irigati si se vor putea
apara mai usor.
Merisorul este recunoscut in medicina traditionala pentru efectul de protectie a vezicii urinare, mai ales in urma unei
detoxifieri, fapt ce implica eliminarea toxinelor. Merisorul apara impotriva infectiilor urinare.

Resveratrolul - antioxidantii din resveratrol protejeaza vasele de sange, sustinand functia cardiovasculara. Un studiu
asupra resveratrolului arata ca protejeaza si celulele pulmonare epiteliale fata de stresul oxidativ emis de fumul de
tigara.

Cum se administreaza Yellow Vibe?

Cu o concentratie optima de antioxidanti organici din troscot japonez, ceai verde si merisor, Yellow Vibe ofera o solutie
pentru fumatori, pentru cei care lucreaza in mediu toxic si nu in ultimul rand pentru omul modern care ia contact cu
aerul poluat al oraselor. Aceste capsule sunt de asemenea recomandate in cure pentru sanatatea inimii.

Capsulele sunt recomandate dupa mese, pentru a ajuta absorbtia substantelor active si pentru ca acestea sa fie conduse
odata cu micronutrientii in sange. Efectele nu sunt vizibile imediat ci dupa cure mai îndelungate de 2-3 saptamani. Se
consuma cate 2-3 capsule pe zi, dupa mese, mai ales dimineata, pentru a permite detoxifierea pe timpul zilei.

Merele si rosiile pot ajuta la repararea leziunilor pulmonare,

caracteristice fostilor fumatori | Studiu

Declinul functiilor pulmonare poate fi impiedicat prin dieta alimentara bogata in rosii si fructe, in special mere,
sugereaza un nou studiu efectuat de oamenii de stiinta de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore.

Cercetatorii spun ca de aceste beneficii se pot bucura toti adultii, in special fostii fumatori, intrucat anumite
componente ale acestor alimente stimuleaza refacerea leziunilor pulmonare cauzate de fumat, informeaza [Link].

Observatiile studiului

Cercetatorii de la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health au constatat ca adultii care au consumat, in
medie, mai mult de doua rosii si cel putin trei portii de fructe proaspete pe zi au avut o scadere mai putin accelerata a
functiilor pulmonare, prin comparatie cu persoanele care nu obisnuiau sa includa aceste alimente in dieta zilnica.

Desi oamenii de stiinta au testat si alte surse dietetice pentru efectul de stimulare si refacere a plamanilor, aceste
beneficii au fost observate numai in cazul consumului zilnic de fructe, in special mere, si legume, in special tomate.

Lucrarea de fata, publicata in editia de aceasta luna a revistei de specialitate "European Respiratory Journal", face
parte din studiul mai amplu efectuat pe tema cauzelor deteriorarii plamanilor, finantat de Comisia Europeana si
condus de specialistii de la Universitatea Imperial College London.

Studiul sugereaza ca dieta alimentara ar putea stimula repararea leziunilor pulmonare in randul persoanelor ce s-au
lasat de fumat. De asemenea, datele arata ca o dieta bogata in fructe poate incetini procesul natural de imbatranire a
plamanilor, prezent chiar si in lipsa fumatului
"Constatarile noastre subliniaza nevoia de stabili noi recomandari nutritionale, in special pentru persoanele cu risc
crescut de a dezvolta boli respiratorii, precum boala pulmonara obstructiva cronica," declara Vanessa Garcia-Larsen,
autoarea principala a cercetarii.

In ce a constat studiul

Pentru a realiza acest studiu, incepand cu anul 2002, cercetatorii au evaluat dieta alimentara si functiile pulmonare a
mai mult de 650 de adulti. Apoi, zece ani mai tarziu, testele pulmonare au fost repetate in randul tuturor
participantilor la studiu.

De asemenea, participantii din Germania, Norvegia si Marea Britanie au fost rugati sa completeze chestionare
realizate de specialisti pe tema dietei alimentare si a aportului nutritional global.

La finalul investigatiilor, participantii au fost supusi unei proceduri prin intermediul careia le-a fost masurata
capacitatea plamanilor.

Cele din urma examinari au constat in doua teste standard pentru masurarea functiilor pulmonare:

 testul de masurare al volumului expirat / secunda

 testul de masurare a capacitatii de oxigen inhalat in sase secunde

In investigatiile lor, cercetatorii au tinut seama si de factori precum varsta, sexul, inaltimea, indicele de masa
corporala, statutul socio-economic, programul de activitate fizica si consumul total de energie.

In randul fostilor fumatori, legatura dintre dieta alimentara si capacitatea pulmonara a fost socanta. Fostii fumatori
care au adoptat o dieta alimentara bogata in tomate si fructe au inregistrat o reducere semnificativa a ratei de declin
pulmonar pe parcursul celor 10 ani de studiu. Aceste constatari sugereaza ca nutrientii ce alcatuiesc dieta lor
alimentara ajuta la repararea leziunilor produse de fumat de-a lungul timpului.

"Functiile pulmonare incep sa scada aproximativ la varsta de 30 de ani, la o rata variabila in functie de starea generala
de sanatate a fiecarui individ. Studiul nostru arata ca ajustarea dietei alimentare pentru a contine fructe si tomate
poate contribui la atenuarea declinului datorat inaintarii in varsta si, mai mult, poate chiar sa contribuie la repararea
daunelor cauzate de fumat. Astfel, dieta alimentara ar putea fi metoda cea mai eficienta de combatere a
diagnosticului BPOC, ce este in crestere in randul adultilor din intreaga lume," conchide autoarea principala a
studiului.
 Reabilitarea respiratorie in practica medicului de familie

Ce este reabilitarea respiratorie?

Reabilitarea respiratorie este „o intervenție medicală complexă, bazată pe dovezi, multidisciplinară, care se adresează
bolnavilor cu afecțiuni respiratorii cronice care sunt simptomatici și frecvent au activitățile zilnice reduse din cauza bolii.
Reabilitarea respiratorie este integrată în tratamentul individualizat al pacientului și are ca scop să reducă simptomele,
să optimizeze capacitatea de efort și să reducă cheltuielile de sănătate prin stabilizarea sau limitarea manifestărilor
sistemice ale bolii”(1).
Reabilitarea respiratorie este extrem de utilă tuturor pacienților cu boli pulmonare cronice - cu precădere,
bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) și astmul bronșic -, în exacerbările acestora, în statusul pre- și
postoperator - nu numai în operațiile toracice, dar și în chirurgia altor zone, știut fiind faptul că gimnastica respiratorie
este benefică în toate situațiile. Exceptând starea de boală, ea poate avea și un conținut eminamente preventiv, aplicabil
oricărui om sănătos care dorește să-și crească capacitatea de efort(2).
Beneficiile reabilitării pulmonare sunt semnificative: contribuie la reducerea, până la dispariție uneori, a simptomelor
diurne și nocturne, rărirea exacerbărilor, creșterea capacității de efort, creșterea calității vieții, aducând, în același timp,
beneficii economice majore pentru pacient, respectiv pentru societate (scăderea necesarului de medicație, reducerea cu
mult a incapacității temporare de muncă etc.)(3).

Echipa medicală
Tehnicile reabilitării bolilor pulmonare nu se pot aplica decât în cadrul unei echipe multidisciplinare în care rolul central,
de coordonator de caz, îi revine medicului de familie. De ce acest lucru? Pentru că medicul de familie este principalul
„sfătuitor” al pacientului, medicul care cunoaște cel mai bine istoricul medical, dar și personal al acestuia, precum și
comorbiditățile. Este medicul „de suflet” al bolnavului și cel mai în măsură să facă educația, inclusiv respiratorie, a
acestuia. Medicul de familie este cel care are toate șansele să-l determine pe pacient să devină un adevărat partener în
tratamentul bolii sale (motivat și compliant) și cel care poate aplica aceste tehnici simple de reabilitare în cadrul unei
abordări holistice și personalizate a fiecărui pacient în parte.
Din echipă este bine să mai facă parte medicul de recuperare-reabilitare, eventual pneumologul, kinetoterapeutul,
terapeutul ocupațional, nutriționistul, asistenta medicală/asistenta socială și neapărat psihoterapeutul, întrucât bolile
respiratorii cronice invalidante, cu scăderea accentuată a capacității de efort, cu un anumit nivel de dependență față de
o terță persoană, sunt însoțite adeseori de anxietate sau chiar depresie(4).

Componentele reabilitării respiratorii 

1. Educația pacientului și a familiei sale, domeniu în care rolul medicului de familie este primordial:
  se explică în ce constă boala, care sunt factorii de agravare, principalele simptome în perioada de stare și în
timpul exacerbărilor; 
 se face în mod obligatoriu consiliere pentru oprirea fumatului, știut fiind faptul că un bolnav cu boală cronică
respiratorie are o evoluție nefavorabilă în cazul în care este fumător;
 se discută cu pacientul medicația necesară bolii, se demonstrează și apoi se verifică tehnica administrării
medicației cu dispozitivele inhalatorii de tip pMDI, Diskus, Turbuhaler, Handihaler etc.(5);
 se întocmește schema individualizată de tratament, se discută indicațiile și posibilele efecte secundare ale
medicamentelor, se obține consimțământul informat al pacientului;
 se abordează problematica nutrițională și i se dau pacientului recomandări în funcție de indicele său de masă
corporală: de creștere a greutății în cazul pacienților cu BPOC subponderali (la care s-a dovedit experimental că
există o rată de supraviețuire mai mică)(6), respectiv de scădere ponderală la cei cu supragreutate/obezitate.

2. Terapia propriu-zisă de reabilitare pulmonară, care cuprinde tehnici diverse, dintre care doar unele se pot face în
cabinetul medicului de familie. Acesta consiliază pacientul/aparținătorii acestuia referitor la oportunitatea aplicării și
beneficiile lor:

 kinetoterapia
 hidrokinetoterapia
 fizioterapia (spre exemplu, electroterapia, magnetodiafluxul)
 aerosoloterapia
 salinoterapia
 oxigenoterapia de lungă durată sau terapia cu presiune pozitivă continuă la nivelul căilor aeriene, la pacienții cu
forme foarte grave de boală
 psihoterapia - la pacienții care frecvent asociază anxietate și depresie (așa cum se întâmplă, de obicei, în cazul
bolilor cronice, invalidante).

3. Farmacoterapia specifică (subiect care nu face obiectul acestui articol).

Vom aborda, în cele ce urmează, kinetoterapia respiratorie, deoarece această tehnică, explicată în detaliu bolnavului de
către medicul său de familie, poate fi aplicată ca un adevărat stil de viață, la domiciliul pacientului.

Obiectivele kinetoterapiei respiratorii

 dezobstrucția căilor aeriene prin poziționare și drenajul secrețiilor bronșice;
 reglarea volumelor pulmonare și îmbunătățirea schimburilor gazoase;
 prevenirea și corectarea deformărilor de statică ale ansamblului corporal (corectarea pozițiilor vicioase ale
coloanei vertebrale, ameliorarea contracturii musculare, creșterea laxității articulațiilor care participă la actul
respirator);
  tonifierea musculaturii respiratorii, în special a cuplului diafragm - mușchiul transvers;
 combaterea tensiunilor mușchilor inspiratori accesorii (sternocleidomastoidian, trapezi, scaleni, pectorali);
 controlul și coordonarea respirației;
 creșterea capacității de efort;
 reintegrarea pacientului în cadrul socioprofesional.

Obiectivul final al kinetoterapiei respiratorii devine astfel creșterea calității vieții pacienților(6,8,10,14).
În mod didactic, indicațiile kinetoterapiei respiratorii sunt:

 bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)

 astmul bronșic
 bronșiectaziile
 pre- și postoperator (chirurgie toracică), chiar și în cancerul pulmonar
 pre- și postoperator în chirurgia cardiacă, abdominală, ortopedică etc.

Kinetoterapia dezvoltă mușchii costali și mușchiul diafragmatic, permițând pătrunderea unei cantități mai mari de aer în
plămâni (ameliorarea ventilației pulmonare).

Contraindicațiile kinetoterapiei respiratorii

Contraindicația absolută este lipsa de complianță a pacientului sau lipsa dorinței de a participa la programul de
kinetoterapie respiratorie. Celelalte criterii de excludere vor fi considerate în contextul particular al pacientului, ținând
cont de comorbiditățile acestuia și de medicația aferentă: 

 cordul pulmonar cronic

 insuficiența respiratorie manifestă
 bronșiectazii cu hemoptizii repetate
 tuberculoza pulmonară activă/complicată
 micozele pulmonare grave.

Alte contraindicații se referă la: angina instabilă, insuficiența cardiacă decompensată, infarctul miocardic recent (sub
patru săptămâni), aritmiile cardiace necontrolate, blocul atrio-ventricular (BAV) de gradul II sau III, ciroza hepatică
decompensată, insuficiența renală decompensată, cancerul metastatic, deficitul cognitiv sever, afecțiunile psihiatrice
asociate cu un status deficitar al memoriei și al complianței, impedimente de comunicare, auz deficitar sau capacitate
vizuală limitată(7).
Pacienții vin pentru ședința de reabilitare de două, trei ori pe săptămână și sunt încurajați ca între ședințe să efectueze
singuri un antrenament fizic la domiciliu. Medicul de familie va colabora strâns cu familia/aparținătorii pacientului. Se
poate face recuperare respiratorie și la domiciliul pacienților, iar medicul de familie poate să colaboreze în acest sens cu
sistemul de îngrijiri la domiciliu, coordonând, verificând și evaluând programul de antrenament fizic.
Pentru viitor se poate spera la ceea ce se numește „community rehabilitation” - înființarea de centre
sportive/medicale/săli de sport, aflate în arealul de domiciliu al unui grup de bolnavi, unde se poate aplica supravegheat
programul de reabilitare respiratorie(8).

Metode de kinetoterapie respiratorie 

Sunt metode simple, cu o mare eficiență clinică la sugar și copilul mic, dar și la adulți și vârstnici, și despre care pacientul
și familia/aparținătorii trebuie să fie informați.
1. Poziționarea și posturile de facilitare a respirației
2. Tehnicile de eliminare a secrețiilor bronșice - „clappingul” și drenajul postural 
3. Gimnastica respiratorie propriu-zisă
4. Educarea tusei
5. Educarea vorbirii 
6. Antrenamentul dozat la efort(9).
1. Poziționarea și posturile de facilitare a respirației: 

 din poziția de decubit lateral - pacientul stă cu spatele curbat, pe un plan înclinat, cu genunchii semiflectați și cu
antebrațele încrucișate la piept sau ca în figura 1;
 din poziție șezândă - pacientul stă cu trunchiul în flexie anterioară, cu sprijin pe perne, cu plantele pe sol și cu
brațele care fixează sprijinul anterior (figura 2);
 din poziție ortostatică (poziție facilitatoare pentru bolnavul cu dispnee manifestă) - cu spatele sprijinit de un
plan dur (figura 3).

2. Tehnicile de eliberare a secrețiilor bronșice vizează împiedicarea acumulării de secreții în bronhii:

Clappingul reprezintă, de fapt, zdruncinarea cuștii toracice care, lovită cu latul palmei, caută să desprindă secrețiile de
pereții bronșici înaintea manevrelor de expectorație. Din punct de vedere practic, această tehnică se realizează din zona
toracală inferioară către zona toracală superioară, întotdeauna pe expir (un expir, preferabil, viguros).
Drenajul postural constă în întinderea bolnavului pe pat într-o poziție care, sub acțiunea gravitației și a curgerii fluidelor
datorită gradientului de înălțime, ușurează drenajul secrețiilor spre trahee, acestea fiind apoi eliminate prin tuse.
Expectorația trebuie să se realizeze într-un borcan care ulterior se va închide cu un capac, în care să existe dezinfectant
(posibil BK prezent în spută.) Eficacitatea drenajului crește prin asocierea acestei tehnici cu celelalte elemente:
modularea fluxului aerian prin căile respiratorii în funcție de fazele respiratorii, exercitarea unei presiuni pe torace în
timpul expirului, executarea de vibrații (clapping) sau tapotaj toracic.
Ca reguli generale, pentru drenarea secrețiilor bronșice trebuie cunoscute următoarele:

 zonele cele mai încărcate se drenează primele;

  la încheierea unei poziționări, pacientul inspiră profund, apoi expiră profund, tușește de câteva ori și
expectorează într-un borcan prevăzut cu capac (vezi mai sus);
 după fiecare poziționare, terapeutul va executa vibrații sau tapotări deasupra segmentului care trebuie
drenat(2).

Pentru lobii pulmonari superiori: 

Regiunea anterioară - pacientul este așezat, cu trunchiul ridicat la verticală, cu sprijin pe o pernă (figura 4).
Regiunea posterioară - pacientul așezat, cu o pernă în brațe, realizează o ușoară anteflexie a trunchiului superior pe
pernă (figura 5).
Pentru lobii pulmonari inferiori
Regiunea anterioară - pacientul se află în decubit dorsal, fără pernă sub cap, dar cu două perne sub șezut, pentru ca
extremitatea cefalică să fie cu 30 cm sub nivelul șoldurilor (pentru facilitarea drenajului) - figura 6.
Regiunea posterioară - pacientul se află în decubit ventral - cu fruntea sprijinită în mâini; se plasează o pernă sub șolduri,
astfel încât capul să fie cu 30 cm sub nivelul șoldurilor (figura 7).
Regiunea laterală - pacientul este în poziție decubit lateral stâng sau drept - cu trei perne sub șold, astfel încât capul să
fie cu 50 cm sub nivelul șoldurilor (figurile 8 și 9).
3. Gimnastica respiratorie propriu-zisă are ca obiective specifice: 
1. creșterea volumelor de aer mobilizabile, în tot plămânul sau numai pe anumite regiuni;
2. reducerea travaliului respirator prin scăderea rezistenței dinamice la fluxul de aer, ca o consecință a creșterii
complianței toracice (datorită elasticității pulmonare) sau prin ambele metode;
3. tonifierea musculaturii respiratorii;
4. controlul și coordonarea ritmului respirator(10,11,14).
Gimnastica respiratorie înseamnă a învăța pacientul să-și controleze respirația și să folosească toți mușchii care
participă, în mod normal, la actul respirator.
Tehnica executării exercițiilor de respirație
Exercițiile de respirație pot fi variate prin:

 frecvența de respirație pe minut 

 modalitatea de mișcare a toracelui și a abdomenului
 durata fazelor respiratorii
 combinarea fazelor respiratorii
 postura de execuție
 dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii.

Exercițiile își pierd valoarea dacă nu se evită fumatul și curenții de aer. Ele se vor face dimineața (în anotimpul călduros,
cu fereastra larg deschisă, sau în aer liber, iar când e frig, în camera bine aerisită). Pentru a se evita apariția oboselii și a
amețelilor, respirația va fi amplă, profundă și rară. După patru-cinci respirații profunde se va intercala o pauză. Poziția
de început este așezat, cu spatele drept, cu musculatura umerilor, a toracelui și a abdomenului relaxate. Inițial, se vor
executa câte cinci exerciții din fiecare tip, apoi numărul de repetări va crește treptat. Poziția de „odihnă” între exerciții
este cu coatele sprijinite pe genunchi, cu pacientul relaxat, pentru a facilita respirația.
 

Exercițiile de respirație 1

A. Dirijarea controlată/conștientă a aerului la nivelul căilor aeriene superioare

Este primul lucru pe care bolnavul trebuie să-l învețe. Acest lucru presupune reeducarea inspirului, dar și a expirului.
Inspirul pe nas, deoarece este forma fiziologică a respirației, care pregătește „calitatea bună a aerului”, adică îl
încălzește, purifică și umidifică. Pacientul este învățat să se concentreze pe mișcarea respiratorie pe care o are de
îndeplinit și să inspire pe nas, lin și prelung, „ca și când ar mirosi o floare”, fără efort (executarea forțată a inspirului
determină bronhospasm)(9,11,13). Inspirul mobilizează diafragmul și bombează abdomenul (antepulsie). Expirul se face
pe gură, dar cu buzele strânse, ca pentru a fluiera sau a pronunța literele o, u, f, h, s sau pf. Această tehnică creează o
presiune reglabilă la ieșirea aerului în atmosferă, împiedicând colapsul bronșic expirator(4,14). Raportul între inspir și
expir trebuie să fie de cel puțin 1 la 2 și trebuie educat în acest sens(4,9,14).

B. Reeducarea respirației diafragmatice 

Principala acțiune a mușchiului diafragm este cea de inspir, realizată prin creșterea volumului și scăderea presiunii în
cavitatea toracică și creșterea volumului și presiunii în cavitatea abdominală. Agonistul diafragmului este mușchiul
transvers abdominal. Prin acțiunea sa, diafragmul crește diamentrul toracic cranio-caudal în inspir. Poziția corpului este
foarte importantă: în decubit dorsal, diafragmul are cea mai mare amplitudine, iar în poziția șezând sau ghemuit, cea
mai mică. În expir, diafragmul revine pasiv la poziția sa inițială prin acțiunea elastică a plămânului, dar și prin presiunea
abdominală. Ca principal mușchi inspirator, diafragmul asigură 65% din ventilația de repaus, mușchii respiratori accesori
(scalenii, sternocleidomastoidienii, intercostalii) având și ei un rol în acest proces(8,14).
Tehnica: pacientul se așază în decubit dorsal, cu capul în anteflexie prin sprijin pe pernă și cu genunchii flectați pentru
relaxarea musculaturii abdominale. Mișcările se realizează cu palmele pe abdomen, pentru a conștientiza jocul presional
de la nivelul abdomenului: inspirul determină antepulsia (bombarea) abdomenului, iar expirul, retropulsia (sucțiunea
forțată). Exercițiul poate fi făcut fie liber, fie cu rezistență, care poate fi opusă manual de către terapeut, sub formă de
săculețe de nisip, mingi medicinale, discuri, centuri elastice. Exercițiile se fac zilnic, minimum trei luni. După ce se obține
o respirație abdominală corectă, se vor asocia și mișcări ale toracelui inferior, pentru a obține cel mai corect mod
respirator: cel abdomino-toracic inferior(14) (figura 10).
Variante de lucru:

 în poziția Trendelenburg, cu facilitarea expirului;

 în decubit lateral, cu reeducarea hemidiafragmului sau a hemitoracelui.

Exemple practice de exerciții pentru reeducarea diafragmatică:

a. cu genunchii strânși 

 poziție: culcat pe spate;

 expir: concomitent cu ducerea unui genunchi pe abdomen și (atât cât este posibil) a unui călcâi pe fese. Apoi
exercițiul se continuă cu ghemuirea ambelor picioare. Se presează genunchii pe abdomen cu mâinile; 
 inspir: concomitent cu revenirea în poziția inițială.

b. cu baston

 poziție: stând drept, cu picioarele depărtate și bastonul ținut orizontal, cu brațele la lățimea umerilor;
 inspir: concomitent cu ridicarea brațelor în prelungirea corpului;
 expir: concomitent cu flexarea trunchiului înainte, cu brațele coborâte până la sol (figura 11).

c. la spalier sau cu un scaun

 poziție: stând cu spatele lipit de spalier (sau o mobilă mai înaltă), mâinile apucă o șipcă a spalierului (sau o piesă
din mobilier);
 inspir: concomitent cu aplecarea trunchiului înainte;
 expir: concomitent cu revenirea la poziția inițială. 

Gimnastica respiratorie 2

C. Reeducarea respirației costale

Are la bază conștientizarea mișcărilor toracice care se realizează prin crearea unei rezistențe pentru mișcările costale de
către terapeut, forțând mușchii să lucreze la o tensiune mai mare, ușor de remarcat de către pacient. 
Tehnica: mâinile terapeutului se plasează la trei niveluri: costal inferior, mediu și superior (obligatoriu în această ordine,
de jos în sus) și se așază de-a lungul coastelor. Se solicită pacientului un expir complet, timp în care mâinile execută o
presiune pe peretele costal, presiune care crește pe măsură ce expirul se apropie de sfârșit (faza punerii în tensiune a
mușchilor costali). Inspirul va găsi în zona antrenată o contrarezistență (mâinile terapeutului), ceea ce va necesita o
creștere a tensiunii mușchilor inspiratori interesați pentru realizarea fazei de inspir. În continuare, presiunea exercitată
va slăbi treptat, pe măsură ce se termină inspirul, astfel încât la final toracele este liber de orice presiune(14) (figurile 12,
13 și 14).
Exerciții practice pentru amplificarea respirației costale:
a. cu baston

 poziție: culcat pe spate, cu un baston ținut în mâini;

 inspir: concomitent cu ridicarea brațelor, până la 180 de grade;
 expir: concomitent cu revenirea brațelor la poziția inițială.

b. cu mișcare de brațe

 poziție: stând cu picioarele depărtate la lățimea umerilor;

 inspir: concomitent cu ridicarea brațelor lateral, în prelungirea corpului;
 expir: concomitent cu revenirea la poziția inițială.

c. cu baston 

 poziție: stând cu picioarele depărtate la lățimea umerilor, cu brațele ridicate, mâinile ținând orizontal un baston;
 inspir: concomitent cu înclinarea laterală a trunchiului;
 expir: concomitent cu înclinarea trunchiului lateral, în direcție opusă, pentru forțarea expirului (figurile 15 și 16).

D. Exerciții pentru controlul și coordonarea respirației

Sunt exerciții care urmăresc scăderea tahipneei și controlul fluxului de aer. Scăderea tahipneei la bolnavii obstructivi se
realizează prin controlul raportului inspir/expir și prin apneea postinspiratorie, care are ca scop egalizarea ventilației în
toate compartimentele pulmonare. Controlul fluxului de aer se realizează prin prelungirea inspirului, concomitent cu
rărirea ritmului respirator.
Tipuri de exerciții: 

 inspir profund (fără efort, lung, ca și când pacientul ar mirosi o floare), apoi apnee postinspiratorie, expir și
apnee postinspiratorie. Se „numără”, prelungind durata de apnee postinspiratorie, respectiv postexpiratorie;
 cu mâinile la ceafă, în inspir se depărtează coatele, iar în expir se apropie (figurile 17 și 18).
 cu mâinile ridicate și coatele îndoite, ca și când s-ar ține în mâini o bară, se duc mâinile către spate în inspir și se
apropie antebrațele în expir. În acest fel se antrenează respirația costală superioară și se ventilează vârfurile
pulmonare, iar la nivelul cutiei toracice se modifică diametrele craniocaudal și anteroposterior. Între exerciții se
adoptă poziția de relaxare, cu coatele sprijinite pe genunchi și respirație „liniștită”(8);
 cu palmele pe genunchi, se ridică în inspir brațele paralel cu solul, la nivel mijlociu, timpul în expir însemnând
rotația brațelor spre stânga, respectiv dreapta; 
 în ortostatism, cu spatele drept, pacientul face inspir profund, cu aplecarea trunchiului în față, apoi revenirea
trunchiului cu expir;
  exerciții pentru educarea fiecărui hemitorace se pot efectua din poziție așezată sau la spalier; din așezat se
ridică brațele pe rând, se duc lateral (stânga/dreapta) în inspir, urmărindu-se cu privirea, apoi revenire în expir;
 cu banda elastică se fac exerciții pentru tonifierea grupelor musculare inspiratorii, dar și a membrelor
superioare și ale trunchiului, cu ridicarea brațului stâng/drept și urmărirea sa cu privirea în inspir, revenirea în
expir;
 din decubit dorsal și cu brațele depărtate se duc genunchii la piept, cu ridicarea capului și poziționarea mâinilor
pe genunchi în inspir și revenire în expir; în acest fel se antrenează respirația costală inferioară și se intervine
asupra diametrului anteroposterior și transversal al toracelui.

4. Educarea tusei 
Oricât ar părea de ciudat (tusea fiind un fenomen reflex, de apărare) și tusea trebuie „învățată” de către pacient. Vorbim
însă despre educarea, și nu despre inhibarea tusei.
Pacientul cu boală respiratorie cronică, îndeosebi cu BPOC, trebuie „să învețe să tușească” pentru ca: 

 tusea lui să fie eficientă (adică să elimine secrețiile bronșice cu un efort cât mai mic);
 să nu producă accidente legate de chinta de tuse, respectiv: rupturi alveolare (mai ales dacă există emfizem
pulmonar avansat), hemoragii la nivelul vaselor subcutanate ale feței și gâtului, hernii de substanță albă sau
dehiscențe de mușchi drepți abdominali, hernii inghinale etc.

Educarea tusei presupune:

a. Poziționarea corpului în timpul tusei
b. Modalitatea de control al respirației în timpul tusei 
c. Tonifierea musculaturii expiratorii(8,9,13).
a. Pentru poziționarea corpului în timpul tusei, se adoptă două posturi, în funcție de starea clinică a pacientului:

 poziția șezând, cu umerii relaxați, rotați în afară, capul aplecat, spatele ușor flectat, antebrațele sprijinite,
genunchii flectați, picioarele sprijinite pe sol și cu o mică pernă pe care o ține la nivelul abdomenului, cu care
presează abdomenul, ajutând la ridicarea diafragmului; în timpul tusei, pacientul va apleca trunchiul înainte; 
 poziția semișezând sau în decubit lateral (pentru pacienții imobilizați la pat), cu trunchiul ridicat și aplecat în față
și cu genunchii flectați.

b. Modalitatea de control al respirației în timpul tusei: 

 pacientul va inspira pe nas, lent și profund. În inspir, trunchiul va fi drept, capul ridicat, abdomenul va fi împins
către înainte, iar perna, presată;
 se realizează apoi o scurtă perioadă de apnee, cu gura închisă;
 expulzia aerului se realizează în două-trei reprize, cu trunchiul aplecat înainte și abdomenul tras înapoi.
Sunetul produs de tuse trebuie să fie profund, gros, ceea ce înseamnă că tusea este eficientă și drenează căile bronșice
inferioare; o tuse cu tonalitate ridicată înseamnă o tuse ineficientă, din zonele superioare, laringiene și traheale(10). A
nu se uita faptul că expulzia secrețiilor se va realiza într-un recipient cu dezinfectant și capac (figurile 19 și 20)! 
c. Tonifierea musculaturii expiratorii este un obiectiv realizabil prin gimnastica respiratorie propriu-zisă. 

5. Educarea vorbirii
Pare și aceasta o „ciudățenie”, dar este importantă în cazul dispneei cronice din BPOC sau alte afecțiuni respiratorii
cronice. Tehnica educării vorbirii este adaptată în funcție de gradul dispneei pe care o are pacientul și este utilă atunci
când acesta nu se poate exprima decât în propoziții scurte și într-o expirație care cuprinde un număr limitat de cuvinte și
silabe.
Tehnica: se vor alcătui grupuri de cuvinte pe care pacientul le va citi cu voce tare, de mai multe ori pe zi. Fiecare grup de
cuvinte va fi rostit pe un singur expir, apoi urmează un inspir, un alt grup citit etc. Treptat, grupurile vor fi alcătuite din
mai multe cuvinte. Ritmul de citire se adaptează la potențialul respirator al pacientului. Orice rărire a ritmului înseamnă
o prelungire a expirului(6,10).

6. Antrenamentul la efort dozat

Acesta duce la îndeplinire ultimul obiectiv al kinetoterapiei respiratorii, și anume creșterea capacității de efort. Este
metoda de elecție și de neînlocuit în BPOC și e considerat un „element-cheie” în recuperarea bolilor respiratorii. 
Cei mai mulți dintre pacienții cu BPOC au capacitatea de efort scăzută, pentru că declanșează crize de dispnee la efort
fizic, pierd capacitatea de efort în perioadele de acutizare a bolii sau își elimină singuri efortul din viața de zi cu zi, de
teama crizelor care pot apărea(8). Antrenamentul fizic la pacienții cu afecțiuni respiratorii este mai facil decât cel al
pacienților la care se face recuperarea bolilor cardiovasculare, dar oricum trebuie să respecte câteva reguli:

 în timpul ședințelor de antrenament, intensitatea efortului nu trebuie să depășească 60-70% din intensitatea
care declanșează dispneea;
 antrenamentul are fazele cunoscute: încălzire, antrenament propriu-zis, răcire; 
 în perioada de încălzire, intensitatea efortului este de 60% din capacitatea totală de efort și va crește treptat.

Se urmăresc următorii parametri:

 apariția sau accentuarea dispneei

 apariția unei stări de disconfort
 apariția sau accentuarea unei respirații zgomotoase
 apariția tahipneei
 tahicardie peste 110-120 bătăi/minut sau apariția aritmiilor cardiace 
 apariția durerilor anginoase.
Mecanismele de acțiune care cresc toleranța în cazul antrenamentului dozat la efort sunt:
1. ameliorarea ventilației pulmonare, prin mai buna coordonare a pompei musculare toracoabdominale (antrenamentul
mușchilor respiratori realizează o cheltuială energetică mai mică);
2. ameliorarea raportului ventilație-perfuzie și ameliorarea difuziunii oxigenului;
3. creșterea extracției periferice a O2 în îmbunătățirea utilizării lui în respirația tisulară;
4. creșterea PaO2 la cei mai mulți dintre bolnavi;
5. ameliorarea performanțelor cardiace;
6. scăderea anxietății legate de efort și de apariția dispneei(10).

Metodologia antrenamentului la efort

Cel mai la uzual mijloc de antrenament îl reprezintă cicloergometrul (bicicleta ergometrică), aparat pe care mulți
pacienți îl au deja acasă și care are avantajul că permite un dozaj foarte bun al efortului, permițând modularea
intensității și duratei acestuia. Dezavantajele principale sunt legate de faptul că activitatea la cicloergometru este
monotonă și bolnavul se poate plictisi relativ repede, precum și acela că antrenează îndeosebi musculatura membrelor
inferioare. 
Tehnica: pacientul începe pedalarea cu o frecvență de 55-65 rotații/minut, cu monitorizarea inițială a tensiunii arteriale,
a pulsului și a saturației în oxigen a sângelui arterial. Puterea standard inițială va fi de 40 W, adaptând durata pedalajului
la capacitatea de efort a pacientului. Ședința de antrenament este formată din două reprize de câte 3-10 minute, cu o
pauză egală cu durata reprizei. Când pacientul poate pedala 10 minute, se poate crește încărcarea până la dublare (80
W), după care se crește durata ședinței până la 20-30 minute, fără a mai mări pauza. Continuarea antrenamentului se va
face din acest moment și sub alte forme: mers, urcatul scărilor, alergări în aer liber, înotul(4,13,14), „manevre” care
trebuie să devină un adevărat stil de viață.
Un alt tip de antrenament, mai puțin utilizat, este antrenamentul la scăriță, care poate fi, de asemenea, efectuat la
domiciliu. 

Concluzii
Bolile respiratorii cronice (BPOC, astmul bronșic) sunt afecțiuni complexe, cu evoluție prelungită, discontinuă și uneori
capricioasă, care durează toată viața și pot crea dizabilități importante pacientului, care nu-și mai poate desfășura
activitățile zilnice și depinde de ceilalți membri ai familiei. Frecvent apare o incapacitate de efort, manifestată prin
dispnee de diferite grade. Aceste afecțiuni sunt deseori întâlnite în practica medicului de familie, care are acești pacienți
sub monitorizare continuă și pe care trebuie să-i includă într-un program de educație medicală: pacientul și aparținătorii
sunt instruiți să înțeleagă boala, să utilizeze corect medicația și dispozitivele medicale și să prevină eventualele
exacerbări sau complicații.
Programul de reabilitare pulmonară, pe care pacientul trebuie să îl urmeze toată viața, alături de măsurile igieno-
dietetice - între care renunțarea la fumat este cea mai importantă - și tratamentul farmacologic corect și complet vor
avea importante beneficii asupra stării de sănătate a pacientului, dar și pentru familie și societate.
La pacienții respiratori cronici se constată reducerea semnificativă a simptomelor diurne și nocturne, reducerea
numărului de exacerbări și a consumului de medicamente de urgență, reducerea internărilor și, implicit, reducerea
cheltuielilor pentru pacient, familie și societate și o reinserție socioprofesională mai bună.  

Bibliografie
1. American Thoracic Society/European Respiratory Society Statement on Pulmonary Rehabilitation. Am J Respir Crit
Care Med Vol 173, pp 1390 – 1413, 2006.
2. Busneag, C – Recuperarea în bolile cardio-respiratorii, sub tipar Editura Fundaţiei „România de mâine”.
3. Lozinca I.- Elemente de patologie a aparatului respirator și recuperarea prin kinetoterapie, Editura Universităţii din
Oradea, 2002.
4. Wijkstra PJ, Van Altena R, Kraan J, et al. Quality of life în patients with chronic obstructive pulmonary disease
improves after rehabilitation at home. Eur Respir J 1994;7(2):269-73.
5. Atelierele Simples ale Grupului RespiRO al SNMF – 2016.
6. Postolache P, Petrescu O, Rotariu M, Chelariu L, Pavaluc I, Husanu D, Parlog E, Effects of long-term pulmonary
rehabilitation program on BODE index components and health-related quality of life în COPD, ERS Annual Congress,
Thematic Poster Session, 2008.
7. American College of Chest Physicians/American Association of Cardiovascular and Pulmonary Rehabilitation,
Pulmonary rehabilitation: joint ACCP/AACVPR evidence-based guidelines. ACCP/AACVPR Pulmonary Rehabilitation
Guidelines Panel, Chest, 112:1363–96, 1997.
8. Postolache, P – Reabilitarea respiratorie, [Link]
[Link] [Link]
[Link] [Link]
[Link] accesate ian.2017 
9. Sbenghe, T - Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare – Editura Medicală, 1987, pg 292-318
10. Postolache P, Petrescu O – Respiratory rehabilitation effects on BODE Index components and correlation with
health-related quality of life în COPD, Chest, 2007 - Poster Presentations.
11. Sbenghe T., Recuperarea medicală a bolnavilor respiratori, Editura Medicală, București, 13- 32, 218-282, 1983.
12. British Thoracic Society, BTS guidelines for the management of chronic obstructive pulmonary disease, Thorax,
52(Suppl 5):S1–28, 1997.
13. Sbenghe T. Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului pentru medicul de familie. Editura Medicală: București,
pag 186-193, 197-227, 1996. 
14. Voicu M. T, Lovin.S, Marlyce Frisen: Tratat de reabilitare pulmonară, Editura Mirton Timișoara 2009; pag 104-113,
271-276. 
15. [Link] The Global Strategy for Diagnosis, Management, and Prevention of COPD, 2017 Report,
accesat ian. 2017.

Dieta pentru sanatatea plamanilor

1. Generalitati
Atunci cand un om respira, plamanii sai se dilata si se contracta. Acestia transporta oxigenul la sange si elimina dioxidul
de carbon toxic. Totusi, aerul pe care il respiram poate contine mai multe componente toxice care ar putea sa
deterioreze plamanii. Organismul poate fi vindecat de acest prejudiciu cu ajutorul unor substante nutritive.
Exista anumite alimente care ofera plamanilor doze mari de substante nutritive esentiale care le permit sa ramana cat
mai sanatosi cu putinta. Aceste alimente pot ajuta organismul in procesul vindecarii anumitor boli care afecteaza
plamanii. Lista este destul de extinsa, dar exista cateva produse alimentare care sunt foarte importante pentru
mentinerea sanatatii plamanilor.

2. Antioxidantii
S-a demonstrat stiintific faptul ca bolnavii care sufera de boli pulmonare obstructive cronice au un nivel mai scazut de
antioxidanti (substante nutritive cu rol benefic pentru organism ce protejeaza celulele de diferite tipuri de daune) in
sangele lor.

Nivelul scazut de antioxidanti ar putea avea un rol important in dezvoltarea astmului cronic. O dieta bogata in
antioxidanti care contine vitamina C si flavonoide ar putea contribui la sustinerea sanatatii respiratorii.
Cele mai bune surse de antioxidanti sunt fructele si legumele proaspete, in special fructele de padure, verdeturile,
rosiile, ardeii si ciresele. Consumati fructe si legume de diverse culori pentru a va asigura ca obtineti din alimentatie cat
mai multi antioxidanti.

3. Lactatele
Daca aveti probleme pulmonare, luati in considerare eliminarea produselor lactate din dieta dumneavoastra. Cazeina, o
proteina din lapte, poate creste productia de mucus in plamani, o problema caracteristica mai multor afectiuni care
afecteaza plamanii.

4. Cresterea aportului de magneziu

Cercetatorii au constatat ca nivelul de magneziu joaca un rol important in functionarea normala a plamanilor si ca
deficientele ar putea contribui la scaderea functiei pulmonare. Alimentele bogate in magneziu sunt cerealele integrale,
legumele verzi (in special spanacul), nucile si alunele (mai ales migdalele), semintele, fasolea si bananele.

5. Pestele si alte alimente bogate in acizi grasi Omega 3

Introduceti produsele din peste sau semintele in meniul dumneavoastra saptamanal. Acizii grasi Omega 3 care se gasesc
in grasimile din peste pot proteja suplimentar plamanii.
Acesti acizi grasi sunt cunoscuti pentru faptul ca ajuta la diminuarea inflamatiei care poate fi asociata cu bolile cronice
respiratorii. Adaugarea pestelui in meniu, de doua ori pe saptamana este suficienta. Unele specii de pesti contin valori
ridicate de mercur si consumul rdicat al acestora poate fi nesanatos.

6. Apa
Apa este esentiala pentru plamani sanatosi. Plamanii iritati sunt mult mai sensibili la iritatii. Orice persoana, pentru a fi
hidratata corespunzator, ar trebui sa bea sase-opt pahare cu apa in fiecare zi.

7. Cafea
O ceasca sau maxim doua de cafea pe zi s-a demonstrat ca poate imbunatati functia pulmonara si poate diminua
manifestarile specifice astmului. Toate aceste beneficii se datoreaza cofeinei.

19 metode naturale de a-ți curăța plămânii

Chiar dacă nu fumezi sau nu suferi de astm, la o anumită perioadă de timp este benefic să îți cureți plămânii apelând la
remedii naturale, pe care le poți prepară în casă. Iată 19 leacuri bătrânești pentru curățarea plămânilor.

Nu mulți dintre noi acordăm prea mare importantă respirației. Chiar și dacă nu fumezi sau nu suferi de probleme
respiratorii, este important să-ți cureți din când în când plămânii. Iar dacă fumezi sau suferi de astm sau alergii, cu atât
mai mult trebuie să ai grijă de căile respiratorii. În acest articol am adunat multe informații importante despre modul în
care ne putem menține plămânii sănătoși, plus câteva leacuri bătrânești pentru plămâni, adică ceaiuri pentru plămâni.
Iată ce vei afla citind acest articol:

Plămânii sunt mai mari decât credem

Deși încap perfect în interiorul pieptului, întreaga suprafață a plămânilor (interiorul și exteriorul) este de 40 de ori mai
mare decât pielea. Plămânii sunt alcătuiți dintr-un material poros care oferă flexibilitate și permeabilitate. Putem trăi cu
un singur plămân, însă toți cei care și-au înlăturat un plămân sunt de acord că viață nu este la fel fără ambele organe.
În interiorul fiecărui plămân se află tuburi respiratorii numite bronhiole, legate între ele printr-un arbore bronhic. La
capătul fiecărei ramuri a acestor arbori sunt săculeți cu aer numiți alveole. Celulele albe de sânge din alveole filtrează
iritantii și invadatorii din aer și îi distrug sau îi împing afară din corp.
Plămânii muncesc din greu pentru a lua oxigenul, a-l filtra și a-l elibera în sistemul circulator, care îl distribuie în tot
corpul. Având în vedere că aceștia se contractă și se extind de 20 de ori pe minut fără nicio pauză, avem tot interesul de
a ne menține plămânii în cea mai bună formă.
 Cauze comune ale problemelor respiratorii

Atunci când plămânii noștri sunt supraîncărcați cu substanțe toxice, când se produc inflamații sau când sunt polulați de
bacterii sau virusuri, apar diferite afecțiuni care ne pun sănătatea în pericol. Printre cele mai frecvente se numără:

 Astmul – o afecțiune în care tuburile bronhice suferă de inflamație cronică, îngustând căile respiratorii și
restrictionand respirația. Un atac sever de astm poate fi declanșat de factori externi, ca alergiile sezoniere, sau de stres.
Se estimează că 300 de milioane de oameni în întreagă lume suferă de astm și numărul acestora este în creștere. Astmul
este o afecțiune cronică, ce durează toată viață; în situații extreme, poate fi fatal.
 Bronșita – inflamatia tuburilor bronhice care fac legătură dintre pasajele nasului și ale gurii cu plămânii. Bronșita
este declanșată de obicei de alergii sau o infecție respiratorie (cum ar fi gripa) și trece după o scurtă perioadă de timp.
Poluanții din aer sunt, de asemenea, un factor principal.
 Răceli și alte infecții virale
 Fibroză chistică – o boală genetică în care se produce o cantitate mare de mucus în plămâni (și alte organe)
îngreunând respirația.
 Emfizem – o boală de plămâni progresivă în care alveolele sunt inflamate cronic, blocând circulația aerului în și
din plămâni.
 Pleurezia – inflamatia (și deseori lichid între straturile) captuselii interne a plămânului.
 Pneumonia – o infecție a plămânilor ce poate fi cauzată de bacterii, ciuperci, virusuri și substanțe aspirate.
 Tuberculoză – cea mai comună infecție bacteriană din întreagă lume. Atacă plămânii și poate dăuna rinichilor și
ficatului. Simptomele sunt variate și poate fi greu de diagnosticat. Cele mai comune simptome sunt similare cu o gripă
care nu se vindecă.
 Cancerul

Simptomele problemelor respiratorii includ:

 Lipsa de aer
 Tusea
 Respirația șuieratoare
 Senzație de gheară în piept
 Dureri în piept
 Sensibilitate locala in piept sau in spate
 Tuse cu flegmă sau sânge
 Răguseală
 Simptomele infecțiilor de plămâni sunt similare cu alte tipuri de infecție: febră, tuse, mucus în exces, dureri în
corp, iritație a gâtului și pieptului și oboseală extremă.
Suprasolicitarea plămânilor

Toxinele există pretutindeni în jurul nostru, inclusiv în aerul pe care îl respirăm. Praful obișnuit, poluarea de la mașini și
fabrici, bacteriile și virusurile, substanțele din aer provenite din diverse surse, precum și toxinele răspândite prin geo
inginerie înconjoară majoritatea oamenilor pe această planetă. Mai ales cei care locuiesc în orașe și în zonele cu
populație densă sunt mai predispuși la dureri pulmonare și probleme de respirație. Localnicii din zonele rurale nu sunt
nici ei mai protejați, cu atâtea chimicale folosite în agricultură.
În plus, multe dintre produsele casnice pot afecta buna funcționare a plămânilor. Produsele de curățenie, pudra de talc,
substanțele pe care le aducem de afară, balsamurile de rufe, parfumurile, deodorantele de cameră, lumânările
parfumate, praful și scuamele de la animale sunt iritanți comuni. De altfel, aerul din interior poate fi o sursă mai mare de
poluare decât aerul de afară, cu toxine care nu afectează numai plămânii, ci și creierul.
Dar aceștia nu sunt singurii iritanți ai plămânilor. Oamenii care lucrează cu substanțe periculoase, precum azbestul și
cărbunele, prezintă un risc ridicat de dezvoltare a unor boli cronice de plămâni. De asemenea, expunerea pe termen
lung la mucegai poate cauza congestie pulmonară și sângerări la nivelul plămânilor. Pe de altă parte, expunerea la radon
este extrem de periculoasă și nu îi afectează doar pe mineri: este a două cauza principală de cancer la plămâni, după
fumat.
“Oamenii subestimează deseori riscul potențial al cancerului cauzat de radon. Acest lucru ar putea descuraja evaluarea
și luarea de măsuri pentru reducerea acestuia în casă, atât timp cât populația nu îl consideră o problema. De fapt, mai
multe studii au înregistrat o opinie pozitivă din partea publicului cu privire la riscul expunerii la radon. În cea mai mare
parte, părerea generală este că expunerea la radon nu presupune riscuri,” scrie Agenția pentru Substanțe Toxice și
Registrul de Boli din SUA.
 Cum ne afectează toxinele plămânii

De la tusea moderată până la cancer, expunerea regulată la toxinele din aer este o problemă serioasă pentru plămâni.
Iată ce scrie The Daily Mail:
“...un studiu care a implicat Centrul de Sănătate Publică a Angliei pentru Radiații, Chimicale și Pericole din Mediu a
avertizat că deodorantele electrice de camera produc un nivel ‘considerabil’ de formaldehidă, descrisă de programul
Toxicologie Națională a guvernului SUA ca un cunoscut "carcinogen uman". Este strâns legat de cancerul la nas și la gât
și, în cel mai bun caz, poate cauza dureri în gât, tușe, mâncărimi în ochi și sângerări nazale. Nu este singura substanță din
deodorantele de camera de care trebuie să ne temem. Alte ingrediente includ produse pe baza de petrol și p-
diclorobenzen, care evocă mirosul câmpiilor de vară, a batoanelor de vanilie și a condimentelor tropicale. Aceste
ingrediente au fost asociate cu un risc mărit de astm la adulți și copii.”
Chiar dacă nu fumăm (sau nu trăim în casă cu un fumător), nu muncim în mină sau nu folosim produse chimice de
curățat în casă, suntem oricum expuși unor elemente cu potențial nociv și la particulele de praf din aerul pe care îl
respirăm constant. Pentru a ne întări plămânii, putem folosi plante care curată și detoxifică aceste prețioase organe.
Unele dintre acestea sunt plante de interior care ne curată aerul din casă. Altele pot fi ingerate pentru a-și produce
magia vindecătoare în interiorul corpului.

 
19 ceaiuri și tratamente naturiste de curățare a plămânilor

Cele mai multe dintre rețetele de mai jos sunt ceaiuri pentru plămâni, ușor de făcut, au un abur benefic și sunt ușor de
absorbit de către organism.
Pentru toate aceste leacuri bătrânești pentru plămâni ține cont de câteva aspecte:

 ai nevoie de un filtru textil, un infuzor pentru ceai sau o strecurătoare pentru frunze;
 folosește apă filtrată prin osmoza inversă;
 dacă folosești miere, alege mierea crudă, nepasteurizată, de producție locală;
 acoperă ceaiul când îl lași să infuzeze pentru ca uleiurile conținute să nu se piardă odată cu aburul.

1. Ceai pentru plămâni de lumânărică

Frunzele și florile de lumânărică sunt folosite ca remediu medicinal pentru afecțiuni respiratorii de tot felul, de la astm,
tușe, bronșită și până la boală pulmonară. Fitochimicalele sale detoxifică și calmează bronhiolele (tuburile respiratorii
din plămâni) și sunt expectoranti naturali eficienți.
Ingrediente:

 2 lingurițe frunză de lumânărică

 1 1/2 căni apă filtrată
 1 linguriță mentă uscată (opțional)
 1-2 lingurițe de miere (opțional)

Mod de pregătire:

1. Se fierbe apă și se adaugă frunzele de lumânărică.

2. Se adaugă menta într-un infuzor de ceai separat, dacă se dorește.
3. Se lasă la infuzat timp de 15 minute. Se îndulcește cu miere, după gust.

2. Ceai pentru plămâni de eucalipt

Uleiul de eucalipt conține un antibiotic natural, numit cineol. Compusul are proprietăți antivirale și antifungice.
“Surprinzător pentru o substanță antimicrobiană, aceasta are și efecte imunostimulatoare, antiinflamatoare,
antioxidante, analgezice și spasmolitice. Dintre toate celulele albe ale sângelui, monocitele și macrofagele sunt cele mai
afectate, datorită, în special, activității fagocitare mărite. Administrarea prin inhalare sau pe cale orală este benefică atât
pentru problemele respiratorii purulente cât și pentru cele ne-purulente, cum ar fi bronșită, astmul și boală pulmonară
obstructiva cronică.” 
Eucaliptul relaxează și extinde plămânii și bronhiolele, înlăturând congestia și disconfortul - un remediu natural ideal
pentru infecția în piept.
Trebuie folosite cantități mici de eucalipt, pentru că în doze mari, acesta poate cauza greață sau diaree. Jumătate de
linguriță pe cană este suficient. Femeile însărcinate și care alăptează, precum și cei care suferă de afecțiuni hepatice sau
gastrointestinale nu ar trebui să consume eucalipt. Dar pot să-l folosească sub formă de inhalatii pentru tratarea
afecțiunilor respiratorii.
Rețeta pentru ceaiul de eucalipt pentru plămâni:
Ingrediente:

 1/2 linguriță de frunze uscate de eucalipt

 1 cană apă fiartă
 Miere crudă după gust

Mod de pregătire:

1. Se toarnă apa fiartă peste frunzele de eucalipt, se acoperă și se lasă la infuzat timp de 10 minute.
2. Se adaugă miere după gust (opțional).

Mod de administrare: Se consumă 3 căni pe zi.

  

3. Ceai de plămânărică pentru plămâni

Plămânărica este un lichen care și-a câștigat numele în Evul Mediu grație aspectului sau care aduce a plămân. Plantă s-a
folosit de-a lungul timpului pentru a întări plămânii.
Pentru uz intern, s-a folosit în tratarea bronșitei, astmului și a bolilor de plămâni. Este bună și pentru stomac, afecțiuni
intestinale, precum și probleme renale și de tract urinar. În plus, plămânărica poate fi folosită cutanat pentru a ameliora
disconfortul cauzat de eczeme, arsuri și hemoroizi.
Pentru a prepară ceaiul pentru plămâni, se toarnă o cană de apă fierbinte peste 1 linguriță de plămânărica uscată. Se
lasă la infuzat 15 minute. Se consumă mai multe căni pe zi pentru a reduce inflamația pulmonară și a promova
vindecarea.

4. Ceai de oregano pentru plămâni

Carvacrolul din oregano este responsabil pentru abilitățile sale decongestionante și pentru că poate reduce histaminele,
care promovează sănătatea plămânilor. O plantă antivirală, antibacteriană și antifungică, oregano conține antioxidanți
care reduc stresul oxidativ din întregul corp.
Ingrediente:

 4-6 linguri de oregano proaspăt sau uscat

 2 ½ căni apă
 1 lingură miere crudă

Mod de pregătire:

1. Se taie sau se zdrobesc frunzele proaspete de oregano pentru a elibera uleiul. Se sare peste această etapă dacă
se folosește oregano uscat.
2. Se adaugă oregano și se lasă la infuzat cel puțin 5 minute.
3. Se bea fierbinte și se inhalează aburul.

5. Infuzie din frunze de pătlagină pentru plămâni

Frunzele de pătlagină stimulează producția de mucus, fiind un remediu foarte bun pentru tusea seacă sau iritatia
gâtului. De fapt, studiile au descoperit că frunzele de patlagina sunt extrem de eficiente în ușurarea bronșitei și are o
acțiune foarte blândă pentru copii. 
Este o plantă ușor de găsit, crește în grădina și poate fi folosită că remediu casnic pentru congestia pulmonară. În plus,
pătlagina sprijină sistemul imunitar. Ceaiul pentru plămâni se prepară prin infuzarea frunzelor de pătlagină.
Infuzia de pătlagină:
 1. Se toarnă o cană cu apă fierbinte peste 3-4 linguri de frunze uscate (sau ¼ cană frunze proaspete).
2. Se lasă la infuzat 15-20 minute și se consumă imediat.

6. Sirop de iarbă mare pentru curățarea plămânilor 

Iarbă mare (Inula helenium) este o plantă foarte bună pentru curățarea plămânilor. Folosită în medicină orientală și
antică pentru bronșită și astm, rădăcina de iarbă mare este un expectorant natural eficient. Conține inulină, un
fitochimical detoxifiant care acoperă și calmează bronhiolele, permițându-le să se relaxeze, ameliorand astfel respirația
șuierătoare și tusea.
Iarbă mare nu este recomandată femeilor însărcinate.
Remediu natural pentru tuse din iarbă mare:
Ingrediente:

 2 linguri de rădăcina de iarbă mare uscată

 2 căni de apă
 Miere crudă
 Suc de lămâie

Mod de pregătire:

1. Se fierbe apă într-o crăticioară.

2. Se adaugă iarbă mare și se lasă la fiert timp de 20 de minute la foc mic.
3. Când apă s-a redus la jumătate, se strecoară și se stoarce tot lichidul din plante.
4. Se adaugă miere și lămâie pentru gust și se lasă la răcorit.
5. Se depozitează siropul rămas în frigider unde se poate păstra până la 6 luni.

Mod de administrare: La copiii sub 14 ani - 2/3 linguriță la fiecare 2 ore, iar la adulți - 2 linguri la 2 ore. 

7. Ceai de Chaparral pentru plămâni

ATENȚIONARE: această plantă nu trebuie consumată pe termen lung sau de către persoanele cu afecțiuni hepatice.
Chaparral ameliorează iritația plămânilor și moderează reacția histaminica, fiind o plantă extrem de utilă în bronșită și
răceală. În plus, plantă conține o substanță antioxidantă numită acid nordihidroguaiaretic care reduce abilitatea
celulelor anormale (de cancer) să genereze energie.
Sub formă de ceai, chaparral este un expectorant natural.
Pentru ceai, se pun la infuzat 5 linguri de frunze și tulpini uscate de chaparral la un sfert de litru de apă fiartă.
 8. Inhalații cu mentă
Mentolul, un compus din mentă, este un compus antispastic și antiinflamator. În consecință, relaxează tractul respirator.
Aburul emanat de mentă curată mucusul (și toxinele pe care le conține) din plămâni, detoxificand organele. De altfel,
este unul dintre cele mai bune uleiuri esențiale pentru răceli.
Se pune apă fierbinte într-un castron mare din sticlă și se adaugă 3 picături de ulei esențial de mentă. Se pune un prosop
deasupra capului și a castronului (față nu trebuie să stea prea aproape de castronul aburind!) Se închid ochii și se
inhalează vaporii până când aburul dispare. Se suflă nasul regulat pentru a înlătura mucusul care va ieși foarte repede.
Este un remediu util și pentru o răceală care refuză să plece!

9. Sirop pentru curățarea plămânilor cu rădăcină de osha și voronic 

Osha este o plantă originară din Munții Stâncoși și Mexic. Plantă se folosește de nativii americani de sute de ani pentru
tratarea sistemului respirator și acționează că un remediu natural pentru tușe. Rădăcina conține camfor, un expectorant
natural. Rădăcina de osha mărește circulația în plămâni, ușurând respirația și înlăturând toxinele reziduale ale fumatului,
fiind un tratament pentru curățarea plămânilor foarte benefic.
Din cauza conținutului să de camfor, rădăcina de osha nu trebuie folosită o perioada lungă de timp, pentru că poate
afecta ficatul. Femeile însărcinate și care alăptează nu ar trebui să consume osha pentru că poate declanșa contracții
uterine.
Pe de altă parte, voronicul este un expectorant amar, dar eficient, și un anestezic ușor care calmează căile respiratorii
dureroase.
Rețeta Sirop pentru curățarea plămânilor:
Ingrediente:

 30 grame voronic
 2 căni de apă
 2 căni miere crudă
 30 grame de scoarță măcinată de ulm alunecos
 Sucul de la un lime
 1/2 cană brandy
 Câteva linguri de rădăcina de osha măcinată

Mod de pregătire:

1. Într-o crăticioară, se fierbe apă și voronicul.

2. Se lasă să fiarbă la foc mediu timp de 20 de minute.
3. Se strecoară ierburile și se fierbe apă până rămâne cât pentru 1 cană.
4. Se adaugă miere și se amestecă la foc mic.
 5. Se înlătura de pe foc și se adaugă ulmul alunecos, sucul de lime și brandy-ul.
6. Se adaugă rădăcina osha, se amestecă și se pune într-o sticlă.

Mod de administrare: 1-2 linguri, după caz.

10. Infuzie medicinală de măceș

Măceșul este o plantă cunoscută în special pentru efectele ei benefice pentru inima. Fructele de măceș conțin
antioxidanți antiinflamatorii, antimicrobieni și care promovează circulația sângelui. Aceste calități sunt importante
pentru prevenirea acumulării de lichide in plămâni și pentru curățarea lor.
Nu se recomandă consumul de măceșe dacă se iau medicamente pentru inima sau pentru subțierea sângelui.
Ingrediente:

 30 grame de flori și frunze măceș uscate

 4 căni apă clocotită

Mod de preparare:

1. Se toarnă apă clocotită peste măceș și se lasă la infuzat 48 de ore.

2. Se strecoară, se stoarce și se bea cald sau cu gheață.

11. Sirop penru curățarea plămânilor cu cimbru

Un studiu din 2016 despre efectele cimbrului asupra cailor respiratorii a concluzionat - fără umbră de îndoială - că plantă
este printre cele mai utile și protectoare pentru plămâni:
“Cimbrul (Thymus vulgaris) este folosit în mod tradițional pentru remediile din plante medicinale cu proprietăți
expectorante, mucolitice, antitusive și antispastice…Extractul din cimbru poate fi un tratament eficient pentru bolile
cronice care apar din cauze inflamatorii, când o hipersecretie a mucusului sufocă abilitatea de curățare ciliara și
obstrucționează căile respiratorii, cauzând morbiditate și mortalitate. Mai mult, extractul din cimbru, evaluat în linia
celulară a cancerului la plămâni H460, a demonstrat că induce citotoxicitate celulară și reduce semnalele inflamatorii ale
celulelor.” 
Ingrediente:

 60 - 120 grame flori și frunze de cimbru (preferabil proaspăt, dar e bun și cel uscat)
 un sfert de litru de apă
 1 cană miere crudă

Mod de preparare pentru sirop:

1. Se amestecă cimbrul și apă într-o crăticioara la foc mediu.

 2. Se fierbe cu capac, până când lichidul se reduce la jumătate. Ar trebui să rămână lichid cât pentru 2 căni de ceai
concentrat.
3. Se strecoară cimbrul, se răcorește și se adaugă miere.
4. Se amestecă și se depozitează într-un borcan de sticlă, la frigider, unde se poate păstra timp de 3-4 săptămâni.

Mod de administrare: 1/2 - 1 linguriță la câteva ore până când răceală sau tusea se ameliorează.

12. Ceai de salvie pentru plămâni

Salvia inhibă creșterea cancerului și metastaza la plămâni și în oricare altă parte a corpului. De aceea, persoanele cu risc
mărit de afecțiuni pulmonare (fumătorii sau cei care se expun la substanțe dăunătoare) pot beneficia de urmă
proprietăților salviei. Uleiurile aromatice din componentă să deschid sinusurile și ameliorează congestia pulmonară. De
asemenea, au efect de calmare pentru tușe, răceli și durerile în gât.
Bogată în antioxidanți, salvia reglează și colesterolul.
Ingrediente:

 1 cană apă
 2 lingurițe frunze proaspete sau 1 linguriță frunze uscate
 1 linguriță miere de hrișcă

Mod de preparare:

1. Se pune salvia într-o strecurătoare de ceai.

2. Se fierbe apă și se pune în ceainic.
3. Se lasă salvia la infuzat circa 10 minute, amestecând ocazional.
4. Se toarnă ceaiul în cană și se îndulcește cu miere.

Mod de administrare: cel mult 3 căni de ceai pe zi.

13. Ceai din rădăcină de lemn dulce pentru plămâni

Rădăcina de lemn dulce (cunoscută și că “rădăcina dulce”) conține acid glicirhizic, o substanță antivirală. Rădăcina mai
conține fitochimicale antiinflamatorii, antibacteriene și antifungice. În plus, lemnul dulce calmează plămânii inflamați și
țesutul mucos.
Atenție: femeile însărcinate și persoanele care suferă de hipertensiune sau boli renale ar trebui să evite rădăcina de
lemn dulce. Ceaiul din rădăcina de lemn dulce nu trebuie consumat mai multe de 7 zile. Iată cum se prepară acest ceai
pentru curățarea plămînilor.
Ingrediente:
 1 linguriță de rădăcina uscată de lemn dulce
 120 ml apă

Mod de preparare:

1. Într-o crăticioara, se fierbe apă.

2. Se ia de pe foc și se adaugă rădăcina.
3. Se lasă la infuzat 5 minute.
4. Se consumă fierbinte și se inhalează vaporii pe măsură ce se bea.

14. Tinctură de podbal pentru plămâni

Florile de podbal seamănă foarte bine cu păpădia și sunt la fel de bune că plante medicinale. Este o plantă eficientă în
tratarea bronșitei, a pneumoniei, astmului și tuberculozei. Este, în special, bună pentru reducerea inflamației. Cu toate
acestea, nu se recomandă consumul pe termen lung.
Rețeta pentru tinctură:

1. Se taie florile și restul plantei cât mai mărunt și se pun într-un borcan.
2. Se acoperă complet podbalul cu vodcă de concentrație 80-100% și se pune capacul.
3. Se scrie dată pe borcan, se acoperă și se pune la loc întunecos.
4. După șase săptămâni, se strecoară, se înlătura plantă și se păstrează lichidul.
5. Se pune într-o sticlă închisă la culoare, cu un dop prevăzut cu pipetă.

Mod de administrare: 2-4 ml pe zi, după caz.

15. Ceai de fenicul și păpădie pentru plămâni

Feniculul calmează durerea în gât datorită compușilor săi antiinflamatori. Are și efect de subțiere a mucusului. Păpădia,
pe de altă parte, este excelență pentru detoxifierea plămânilor, ficatului și rinichilor.
Iată cum se face ceaiul pentru curățarea plămânilor din fenicul și păpădie:
Ingrediente:

 6 părți frunză de lumânărica

 1 parte semințe de fenicul
 1 parte rădăcina de păpădie

Mod de preparare:

1. Se amestecă plantele într-un borcan de sticlă cu capac și se scutură bine borcanul pentru a amestecă plantele.
2. Se ia 1 lingură din amestecul de plante și se pune într-un ceainic, peste care se adaugă 2 căni de apă fiartă.
 3. Se lasă la infuzat 10 – 20 minute.
4. Se strecoară, se îndulcește și se savurează.

16. Ceai de lămâie și cuișoare pentru plămâni

Cuișoarele conțîn eugenol, un analgezic care ameliorează durerile. Mai important decât atât, structura complexă de
fitochimicale a cuisoarelor s-a dovedit că poate ucide celulele de cancer la plămâni și poate stopa multiplicarea acestora.
Lămâia, pe de altă parte, este bogată in vitamina C, un puternic antiviral.
Prin combinația celor două, acest ceai bogat, savuros reduce inflamația gâtului și întărește sistemul imunitar. Este cel
mai bun ceai pentru curățarea plămânilor și răceală.
Cum se face ceaiul:
Ingrediente:

 1 lingură ceai verde

 Câte 1/2 linguriță de cuișoare, turmeric și cimbru
 2 lingurițe miere
 Sucul de la o jumătate de lămâie

Mod de preparare:

1. Se pun ceaiul, condimentele și plantele într-o strecurătoare pentru ceai și într-o cană cu apă fiartă.
2. Se lasă la infuzat 3-5 minute.
3. Se strecoară și se adaugă miere crudă și lămâie.

17. Ceai pentru plămâni cu ghimbir și turmeric

Turmericul are proprietăți antiinflamatorii de neegalat. Ghimbirul este vărul acestuia și este la fel de eficient în
combaterea inflamației și întărirea sistemului imunitar cu antioxidanți puternici. De aceea, aceste două rădăcini sunt
esențiale pentru orice tip de detoxifiere sau curățare a corpului.
Acest ceai pentru curățarea plămânilor este bun, în special, pentru fumătorii care vor să-și curețe placă acumulată în
plămâni și să o elimine din corp.
Ingrediente:

 1 bucată mică de rădăcina de ghimbir

 400 grame de ceapă curată, tăiată
 2 lingurițe turmeric
 1 litru apă
 Miere crudă după gust
 Mod de preparare:

1. Se fierbe apă într-o crăticioara la foc mare, apoi se adaugă rădăcina de ghimbir și ceapă.
2. Se da focul mic și se lasă la fiert.
3. Se mai adaugă puțin ghimbir răzuit la acest amestec și se pune și turmericul.
4. Se lasă la fiert câteva minute.
5. Se strecoară și se consumă fierbinte. Se bea cel puțin de două ori pe zi.

Se pot folosi și variantele de turmeric și ghimbir pulbere pe care le găsești pe raftul cu Superalimente din magazinul
nostru verde viu. 

18. Nalba și rocoina

Rădăcina de nalba este calmantă și dulce. De asemenea, reduce inflamatia, iritația și tusea. Iar rocoină este o "buruiană"
cu proprietăți medicinale. Este bună pentru curățarea mucusului din plămâni, ameliorând congestia pulmonară. Este
emolienta (hidratează pielea), laxativă și nutritivă.
Pentru ceai, se amestecă în părți egale rădăcina de nalba, frunze de tătăneasă, frunze de rocoină și frunze de lobelia. Se
infuzează 2 lingurițe pentru fiecare cană timp de 5-10 minute. Adulții pot consumă 1 cană de 3 ori pe zi, iar copiii nu ar
trebui să consume mai mult de 1/2 cană de 3 ori pe zi.
Se poate face și tinctura cu aceste plante, din care se iau 15-20 picături pe zi. În cazul copiilor se iau 10 picături.

19. Ceai de echinacea pentru plămâni

Unii oameni consideră echinacea un remediu sigur pentru răceală sau gripă, în timp ce pentru alții nu are niciun
efect. Studiile științifice confirmă ambele situații - diferența vine din capacitatea sistemului imunitar al fiecărei persoane.
Echinaceea are efecte mai bune în cazul unui sistem imunitar mai slab. 
Echinaceea este o plantă cunoscută pentru abilitatea ei de a întări sistemul imunitar, a ameliora durerea, a combate
bacteriile și virușii, reduce inflamatia și combate radicalii liberi. Poate, de asemenea, reduce simptomele de infecție
bronsica, laringita, infecția urechii, infecția fungica și accelerează vindecarea.
Echinaceea trebuie folosită cu atenție: nu se administrează mai mult de 10 zile la rând și nu se recomandă consumul ei
de femeile însărcinate, persoanele care iau medicamente pentru ficat sau cele cu un sistem imunitar compromis.
Ceaiul de echinacea:
Ingrediente:

 frunze, rădăcina și/sau flori de echinacea (1/2 cană proaspete sau 1/4 cană uscate)
 180 ml apă
 1-2 lingurițe miere de Manuka
Mod de preparare:

1. Se fierbe apă într-o crăticioara la foc mediu.

2. Se adaugă echinaceea, se acoperă și se lasă la fiert 15 minute.
3. Se strecoară ceaiul într-o cană, se adaugă mierea și se savurează!

Cu toții avem nevoie de un ajutor pentru a ne menține plămânii sănătoși și în stare optimă de funcționare. Utilizarea
regulată a plantelor și a altor remedii naturale ajută întregul corp, inclusiv plămânii.
Descoperă  13 plante și ierburi benefice pentru plămâni și sistemul respirator.
CALIVITA

Cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar este o forma de cancer destul de agresiva si rapid evolutiva, care incepe atunci cand anumite celule
din plamani incep sa se inmulteasca rapid si haotic, fara a putea fi controlate. De cele mai multe ori, el se manifesta intr-
un stadiu avansat, cand afecteaza deja functionarea normala a plamanului. Problemele respiratorii sunt primele
simptome ale cancerului pulmonar. Cancerul pulmonar avansat se raspandeste la cei mai apropiati nodule limfatici si
uneori chiar si la celalalt plaman. Ulterior, metastazarea se realizeaza si la alte organe cum sunt oasele, creierul sau
ficatul.

Cancer-cauze, cura detoxifianata, substante anticancerigene

Care sunt posibilele cauzele ale cancerului pulmonar?
► tutunul este cel mai important factor de risc. Riscul ca o persoana care traieste langa un fumator sa se
imbolnaveasca de cancer pulmonar este mai mare cu 30% fata de o persoana care traieste intr-un mediu de
nefumatori. Femeile sunt mult mai sensibile la substantele chimice din fumul de tigara, prin urmare, ele sunt
predispuse la cancer atat cand fumeaza cat si daca traiesc intr-un mediu viciat de tutun.

► expunerea la alte substante daunatoare, cum sunt azbestul si radonul

► expunerea prelungita la fum si praf

► poluarea accentuata

► unele boli pulmonare cornice

⇒ Sunt doua tipuri de cancer pulmonar: cancerul pulmonar cu celule mici si cancerul pulmonar fara asemenea celule.
Cel mai des intalnit, cca. 75% din totalul bolnavilor de cancer pulmonar, este cel fara celule mici, care creste si se
imprastie mai incet decat cancerul pulmonar cu celule mici. Cancerul cu celule mici creste foarte rapid in majoritatea
cazurilor si se raspandeste la celelalte organe.

⇒ în ţările industriale, „ierarhia” frecvenţei cancerului, pe localizări, este deţinută de cel al plămânului si al laringelui
(14,5%), al celui colono-rectal (11,5%), al sânului, la femei (11%), al prostatei (6%), al vezicii urinare (4,7 %). (Dr. Grigore
Maltezeanu - „Alimentaţia şi boala canceroasă”).

⇒ în întreaga lume, birul anual al morţii din cauza fumatului a atins aproximativ 3 milioane de oameni. Aceasta
înseamnă că un om moare la fiecare 10 secunde. Există dovezi masive ce demonstrează puterea tutunului în cauzarea
cancerului. Peste 4000 de substanţe chimice diferite au fost identificate în fumul de ţigară. O parte din aceste chimicale
sunt cancerigene prin ele însele. Sunt unele carcinogene specifice ce cauzează cancerul pulmonar, iar altele cancerul
renal sau al vezicii urinare, unele care cauzează cancerul esofagian şi altele cancerul pancreatic. Se crede că aproximativ
90% din cazurile de cancer pulmonar sunt legate de fumatul de ţigări. în plus, dacă fumaţi, trebuie să aveţi în vedere că
fumatul vă secătuieşte de vitamine şi minerale esenţiale precum betacaroten, bitaminele C, E şi B6 şi acid folie.

⇒ Expunerea la radiaţii sau anumite substanţe toxice poate determina sau favoriza apariţia cancerului aparatului
respirator, lată câţiva din aceşti cancerigeni: radonul, uraniu, radiu, azbest, oxid de fier, gudron, hidrocarburi aromatice
policiclice (de ex. benzo(a)pirenul).

⇒ Obiceiul de a păstra naftalină în casă reprezintă o formă de otrăvire lentă, dar sigură. Este un carcinogen care poate
produce cancerul sistemului nervos, pulmonar, cât şi cancere cu alte localizări.

 ⇒Dr. Bjelke (conducătorul unui studiu norvegian) a descoperit că pentru orice nivel al fumătorului (cât de des fumează)
ingestia redusă de vitamina A a crescut riscul de cancer pulmonar. Pentru restul populaţiei, care include atât fumători
cât şi nefumători, persoanele care au avut o ingestie redusă de vitamina A au avut mai mult decât dublu riscul de cancer
pulmonar. Mai impresionant este că acei care au fumat vreodată au avut aproape de cinci ori riscul de dezvoltare a celor
mai comune cancere pulmonare corelate fumatului dacă ingestia lor de vitamina A a fost scăzută. Un studiu japonez mai
recent de asemenea a găsit că nivelele sanguine scăzute de vitamina A au crescut riscul cancerului pulmonar. Nu toate
cancerele pulmonare sunt dezvoltate la fumători. Până la 15% din cancerele pulmonare pot avea loc la aceia care nu
sunt fumători activi, dar pot fi expuşi la diferite nivele de fum la mâna a doua. Persoanele nefumătoare cu o ingestie mai
ridicată de beta-caroten din fructe şi vegetale au avut doar 70% din riscul cancerului pulmonar faţă de acei cu un
consum mai mic de beta-caroten.

⇒ Mai multe studii au arătat că cei care au un nivel ridicat de vitamina C în organism au şi un procent mai mic de
îmbolnăviri de cancer.

⇒  Consumul de alimente nepotrivite (proteine animale în exces, zaharul, alimentele rafinate şi cu aditivi chimici,
cafeaua, tutunul, alcoolul, combinaţii alimentare nepotrivite) poate provoca acidoza, care determină o vasoconstricţie
arterială pulmonară, urmată de creşteri cu 3-4 mmHg ale presiunilor în arterele pulmonare şi o creştere cu aproape 50%
a rezistenţei în vasele pulmonare. Se crede că acidoza cronică este o cauză de bază în procesul de malignizare.

⇒ Seleniul este un mineral rar ce se găseşte în cerealele integrale, cum ar fi grâul care creşte în Nordul şi Sudul Dakotei,
unde solul este bogat în seleniu. O dietă bogată în seleniu (aproximativ 200-400 micrograme pe zi) reduce riscul
cancerului pulmonar,laringian,  de colon şi de prostată.

⇒ Peste 17.000 de bărbaţi cu vârstele cuprinse între 30-79 de ani au fost calificaţi în raport cu nivelul de activitate fizică
în două ocazii separate într-o perioadă de peste 25 de ani. Aceia care au făcut multă mişcare (consumând 2500 de calorii
sau mai mult pe săptămână prin exerciţiu) au avut cu 38-61% mai puţin cancer pulmonar  si laringian decât aceia cu mai
puţină activitate (doar 1000 de calorii sau mai puţine pe săptămână). Exerciţiul fizic stimulează semnificativ acţiunea
sistemului imunitar. Prin exerciţiu fizic se facilitează eliberarea de interleucin-1, interferon, celule natural ucigaşe şi
limfocite. Adoptaţi un program zilnic de exerciţii fizice, în funcţie de toleranţa personală.
Produse CaliVita recomandate in tratarea cancerului pulmonar:
► Oxy Crystal : 7-7-7 picaturi intr-un pahar mare cu apa plata; produsul oxigeneaza in profunzime pana la nivel celular,
impiedicand proliferarea tumorala; totodata un aport semnificativ mai mare de sanger la creier, mai ales in cadrul
acestei afectiuni care afecteaza capacitatea pulmonara, ajuta organismul sa isi mentina tonusul si sa lupte mai eficient
pe cale nervoasa, imunitara si hormonala.
► Smokerade :1-0-1 dupa masa, 2-3 luni continuu, are rol detoxifiant la nivelul cailor respiratorii si vaselor de sange
atenuand efectele nocive ale nicotinei asupra la persoanele fumatoare sau cu antecedente in fumatul
indelungat SAU Liquid Clorophyll : 0-1-1 inainte de masa, 2-3 luni continuu, are deasemenea rol detoxifiant dar de data
asta la un nivel mult mai general in organism, aducand alcalinitate si purificare la nivelul ficatului, rinichiului, cailor
biliare, pielii, sistemului sanguin si limfatic, ameliorand de asemenea afectarile organice pulmonare, fiind si un
anticancerigen eficient.
► Omega 3 : 0-1-1 in timpul mesei, 3 luni continuu, purifica tesutul pulmonar, ajuta la asimilarea nutrientilor si
eliminarea eficienta a deseurilor metabolice, stimuleaza functionalitatea normala a celulei protejand contra
comportamentelor aberante si degenerarilor.
► Resveratrol :1-1-0 dupa masa, 2-3 luni continuu, actioneaza ca agent citostatic in cancerul de plamani.
► Ocean 21 :1-1-1 linguri inainte de masa, 3 luni continuu, anticarcinogen si antimutagenic, repara tesuturile lezate in
iradierile din terapia clasica si este un foarte bun imunomodulator.
-  Recomandat ar fi sa se consuma apa alcalina (vezi aparatul Aquarion), al carei rol in privinta prevenirii / stoparii
procesului de malignizare (proliferare tumorala) este deosebit de important prin faptul ca un consum regulat al acestei
ape duce la eliminarea din corp a metabolitilor cu potential toxic-cancerigen, dezacidificarea organelor si tesuturilor,
normalizarea absorbtiei intestinale a nutrientilor, hranirea si hidratarea optima a celulelor, curatirea colonului, ridicarea
imunitatii, oxigenarea intregului corp si in special a creierului. Efectele se manifesta atat la nivelul celor 3 sisteme
anatomice de baza - neuronal, hormonal si imunitar (aflate intr-o stransa interconectare) - precum si la nivelul organelor
si al circulatiei sanguine.
- Optional, se poate utiliza dispozitivul energetic de uz personal BioHarmonex, pe programele Immune (Sistem
imunitar), Hormone (Sistem Hormonal), Nerves (Sistem
nervos), Relax (Relaxare), Detox (Detoxifiere), Circulation (Circulatie), Respiratory (Aparat
respirator), Meridian (Meridiane energetice).

Observatie:  Daca bolnavul este sub tratament cu medicatia clasica oncologica  tratamentul recomandat mai sus se
poate lua in paralel.  

Remedii naturiste complementare in tratarea cancerului pulmonar

-Se incepe tratamentul cu o cura de sucuri de fructe si zarzavaturi, timp de 15-20 de zile. Se va consuma cate 250 ml de
suc la 2 ore si jumatate. Intr-o zi se va insuma 1-5-2,5 litri de sucuri.  Mai multe amanunte despre cum se tine cura de
sucuri gasiti pe pagina Cura de sucuri.
Sunt recomandate urmatoarele sucuri:
-Sfecla rosie (se incepe cu o jumatate de pahar/zi si se creste doza pana la 1-2 pahar /zi). Este esential sa se bea mult suc
de sfecla pe zi(250-500 ml).  Sfecla rosie are proprietari antitumorale si citostatice, limitand dezvoltarea tumorilor prin
oprirea multiplicarii celulelor canceroase. Este considerata unul din cele mai puternice remedii in tratarea cancerului si
leucemiei. Sucul de sfecla rosie se bea in combinatie cu alte sucuri de legume (preferabil de morcov), in proportie: o
parte suc de sfecla(50 ml), 2 sau 3 parti suc de morcovi(150 ml sau 200 ml). Se creste doza pana la un unu, 2 pahare de
sfecla pe zi. Se poate adauga putin suc de lamaie pentru corectarea gustului mai gretos al sfeclei rosii. 
-Urzica-1-2 pahare/zi. Extrem de bogata in clorofila, sucul de urzica este un excelent purificator pentru sange. Acesta
anihileaza radicalii liberi, remineralizeaza si vitaminizeaza organismul, are efecte puternice depurative, stimuleaza
procesele de hematopoeza si are efecte antiimflamatoare si antitumorale.
-Varza -1-2 pahare/zi. Varza contine o multime de substante puternice care combat cancerul(idoli, izotiocianiti,
monoterpene, sulfarafanul, etc.) si un factor cunoscut sub numele de "factorul de anti-eroziune gastrica ", numit mai
tarziu vitamina U- vitamina antiulceroasa. Pentru corectarea gustului, se poate adauga la sucul de varza, suc de telina. In
cazul unor bolnavi pot aparea gaze, dureri abdominale, balonari si constipatie in timpul primelor zile ale curei cu suc de
varza. De obicei, dupa a 5-a zi de tratment, tulburarile digestive sunt rare. Daca simptomele devin severe, sucul de
varza  se poate intrupe pentru o zi. Cercetari de la Universitatea  din Ohio arata ca  izotiocianatii, care se gasesc in varza,
inhiba cancerul pulmonar cauzat de substante chimice ca fumul. Fumul de tigare contine un numar imens de radicalii
liber care sunt puternic implicati in provocarea cancerului si ai altor boli.
-Orz verde(poate fi folosit si pudra)-1-2 pahare/zi. Orzul verde contine cea mai mare cantitate de SOD(superoxid-
dismutaza), una din cele mai puternice enzime cunoscute cu capacitate extraordinara de a stopa procesele degenerative
cauzate de radicalii liberi. Pe langa aceasta, orzul verde contine o cantitate insemnata de vitamine, minerale si alte
fitoelemente. 
-Strugure( rosu sau negru)-1-2 pahare/zi. Contine substante cu puternice efecte anticancerigene: acidul elagic,
quercitina, resveratrolul, seleniu. Este un dizolvator puternic al tumorilor. Cand se consumul sucul de struguri, tesuturile
bolnave si degenerarile grase, toate formele de materie morbida par sa se fracmenteze in particule minuscule si sa fie
aruncate in fluidul sanguin pentru a fi duse la organele de eliminare.
-Lapte de Migdale. Migdalele proaspete, uscate(nu prajite) reduc aciditatea sucului gastric, inhiba activitatea peptica in
mod semnificativ, sunt foarte nutritive si contin cele mai sanatoase grasimi. Pot fi consumate ca atare, bine mestecate.
Puteti prepara lapte de migdale: 12 migdale crude, 1 lingura pulbere seminte de in(obtinuta cu rasnita de cafea), 1
lingurita miere(se exclude in cazul diabeticului), 1 banana sau 1 mar (facultativ), 1 cana(300 ml) apa calduta. Se mixeaza
la blender migdalele cu putina apa, apoi se adauga restul de apa si celelate ingrediente si se mixeaza bine. Se poate
consuma 1-2 cani pe zi. 
-Patlagina- 1pahar/zi. Patlagina contine alantoina, substanta antitumorala si cu efect cicatrizant. Alantoina se mai
gaseste in radacina de Tataneasa. Este foarte valoroasa in combaterea septicemiei organismului si a sangelui, benefica
in tratarea furunculelor, abceselor si tumorilor. Are si proprietati expectorante. 
-Sucul de Macese-1-2 pahare/zi. Macesele nu au rival in cea ce priveste continutul in vitamina C si este bogata in
provitamina A. vitamina PP si alte fitoelemente. Se folosesc macese bine coapte, putin moi, culese toamna foarte tarziu,
sau chiar dupa ce da frigul iarna pana aproape de lunile martie-aprilie. Se pun in blender, se adauga apa cat sa le
depaseasca putin. Se mixeaza, apoi, se strecoara printr-un tifon dublu sau o sita deasa, pentru a fi retinuti perisorii. Se
adauga miere dupa gust sau se bea simplu. 
-Catina- 1-2 pahare/zi. Catina este bogata in betacaroten, vitamina C si vitamina E - toate substantele antioxidante
puternice. De asemenea, are proprietati excelente in reglarea sistemului imunitar si sistemului nervos.
-Sucul de la 2-3 lamai/zi. Lamaia este un activator al globulelor albe, un tonic al sistemului nervos, un bun curatator al
sangelui, are o actiune hemtopoetica (sinteza elementelor figurate ale sangelui). Lamaia este bogata in vitamina
C(antixidant si stimulator al imunitatii) si alte substante anticanceroare (lactone si cumarine), ce fac din ea un adevarat
maturator al tumorilor. Poate fi folosit si greape-fruitul rosu, care este bogat in licopen.
-Spanac-1 pahar/zi (obtinut la blender). Componentele antioxidante ale spanacului il fac folositor in bolile maligne.
Luteina continuta de spanac este un antioxidant tot atat de puternic ca si Beta-Carotenul. Oricum, spanacul le contine
pe amandoua din belsug. Poate fi combinat cu dragaveiul.
- Lapte de migdale - 12 migdale crude, 1 lingură pulbere seminţe de in (obţinute cu râşniţa de cafea), 1 linguriţă miere
(se exclude în cazul diabetului), 1 banană sau 1 măr (facultativ), 1 cană (300 ml) apă călduţă. Se mixează la blender
migdalele cu puţină apă, apoi se adaugă restul de apă şi celelate ingrediente şi se mixează bine. Se pot consuma 1-2
căni/zi. Migdalele sunt foarte nutritive şi conţin cele mai sănătoase grăsimi.

Obs.:

 1 pahar = 250 ml
 Gustul sucurilor care par mai greţoase (spre ex. sfecla roşie) poate fi corectat prin adăugarea câtorva picături de
suc de lămâie.
  In timpul curei exclusive cu sucuri, din prima zi a tratamentului, intern se vor folosi: ceaiurile, fineturile de
plante, pulberile de plante, argila şi/sau cărbunele vegetal, iar extern se pot practica toate procedurile indicate.
 Microclisme cu Mărul-Iupului şi Tătăneasă - 1 linguriţă rădăcină de Tătăneasă se fierbe cu 200 ml apă timp de
10 minute. Se opreşte focul şi se adaugă 1 linguriţă de Mărul-lupului şi se lasă la infuzat câteva minute. Când
ceaiul ajunge la o temperatură suportabilă, se filtrează foarte bine, apoi faceţi microclisma cu ajutorul
irigatorului. Rămâneţi în poziţie orizontală, pentru a reţine ceaiul în colon cel puţin 20 minute. După aceea,
numai dacă simţiţi nevoia, puteţi evacua... După câteva zile, prin exerciţiu, se poate reţine lichidul din ce în ce
mai mult, urmând ca lichidul să fie resorbit de colon. Se vor face clisme dimineaţa, vreme de 3 săptămâni. Are
efecte deosebite în cancerul de colon şi rect şi este utilă în toate tipurile de cancer. Clismele sunt strict
contraindicate în cazul în care bolnavul a fost operat de curând în regiunea rectului sau colonului. Clisma
însănătoşeşte flora intestinală, având rol esenţial în menţinerea imunităţii. Este ştiut faptul că malignizarea este
determinată de modificarea mediului bacterian al intestinului, prin apariţia agenţilor patogeni de putrefacţie.
80% din imunitate îşi are sorgintea în flora colonului!

□  In continuare, cura de sucuri şi crudităţi, timp de 12 luni. Se introduc treptat în alimentaţie salatele de crudităţi (de
fructe şi zarzavaturi), instituindu-se un program de 2-3 mese regulate pe zi, fără să se mănânce nimic între ele. Se va
consuma câte un pahar de suc înainte cu 30 de minute de fiecare masă. Se recomandă suc de morcov, sfeclă roşie,
urzică, orz verde, pătrunjel, strugure, grape-fruit, etc. în această perioadă, se pot consuma fulgi şi germeni de cereale,
seminţe de dovleac, floarea soarelui, susan, in, migdale, polen etc. Totul se va consuma crud! Fructele nu se amestecă
cu zarzavaturile la aceeaşi masă.

Alte recomandări dietetice:

✓ Ceapa şi usturoiul sunt o adevărată colecţie de substanţe antimicrobiene şi antitumorale, care acţionează la nivelul
plămânilor şi al căilor respiratorii. Consumaţi-le din belşug!

✓ Cura cu grâu germinat are un efect deosebit pentru refacerea plămânilor afectaţi. Se consumă 3-4 linguri de grâu
germinat în fiecare zi, în cure de 10-15 zile pe lună. Se poate prepara şi un delicios lapte după următoarea reţetă: 4
linguri de grâu germinat + 1/2 măr (opţional) + miezul de la 4 nuci + 1-2 linguri miere + 1 cană apă caldă. Se mixează
toate ingredientele cu ajutorul unui blender sau mixer.

✓ Pulbere din fructe de cătină şi măceşe. Superbogate în vitamina C şi betacaroten, având în plus şi alte fitoelemente
valoroase, reprezintă un supliment valoros în toate bolile, mai ales în cele maligne. Fructele pot fi transformate în
pulbere utilizându-se râşniţa de cafea sau maşina manuală pentru zahăr. Este bine ca plantele şi fructele uscate să fie
transformate în pulbere cu puţin timp înainte de folosire, pentru ca degenerarea oxidativă să fie cât mai mică, fără să
facem cantităţi mari odată. Se amestecă bine toate ingredientele, apoi se pun într-un borcan şi se păstrează la rece şi la
întuneric. Se consumă 2x2 linguri pe zi pentru adulţi şi 2x2 linguriţe pe zi pentru copii. Se recomandă să se prepare o
cantitate care să fie consumată într-o săptămână.

✓ Cura cu polen - se consumă câte 1 linguriţă, de două ori pe zi, înainte de masă. Cura durează 30 de zile. Se pot face 3-
4 cure pe an. Consumul de polen determină intensificarea acţiunii sistemului imunitar în sensul fagocitării formaţiunilor
tumorale, creşterea producţiei de celule imunocornpetente, precum şi a producţiei de anticorpi specifici. Pentru început
este bine să verificaţi dacă nu sunteţi alergic la polen. Pentru a face acest lucru, consumaţi mai întâi, doar 1-2 granule de
polen şi apoi vedeţi cum se comportă organismul. Măriţi doza de fiecare dată câte puţin, până ajungeţi la cantităţile
recomandate. în cazul efectelor adverse, întrerupeţi cura.

✓Cura cu hrean şi miere - 10 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină se amestecă bine cu 30 de linguri de miere (cea
mai bună este mierea de tei sau de brad) şi se lasă la macerat vreme de 3-4 zile. După trecerea acestui interval de timp,
se începe administrarea preparatului, din care se iau 2 linguriţe de 4 ori pe zi. Se face o cură de 30 de zile, urmează o
pauză de 14 zile, apoi se repetă cura.

✓ Nucile, migdalele, seminţele de susan, de floarea soarelui şi de dovleac - nu acţionează direct asupra aparatului
respirator, dar sunt o sursă foarte importantă de energie pentru organism, fiind utile mai ales persoanelor care au un
deficit de masă corporală, care prezintă o stare evidentă de slăbiciune fizică şi lipsă de energie - caracteristici ale
cancerului pulmonar.

✓ Fulgi de orz şi ovăz - se pot consuma împreună cu lapte de grâu şi miere. Au un efect tonifiant pentru organism. Uleiul
de cătină conţine o pleiadă de antioxidanţi puternici şi substanţe imunostimulatorii: tocoferoli, alfa şi beta- caroten,
licopen, zeaxantină, criptoxantină. Uleiul de cătină conţine de 10 ori mai mult caroten decât morcovul (C.Pârvu -
„Universul plantelor”). Se administrează câte 50 de picături, de 2 ori pe zi, luate pe o bucată de pâine uscată.

✓ în pagina „Reţete ce pot fi practicate în perioada curelor cu alimentaţie crudivoră”  veţi găsi o paletă largă de
preparate pe care le puteţi folosi în timpul tratamentului, bineînţeles, ţinând cont de indicaţiile şi contraindicaţiile legate
de afecţiunea dumneavoastră. Folosiţi, în mod special, reţete ce conţin ingrediente cu potenţial terapeutic pentru
afecţiunea de care suferiţi.

Fitoterapie:

✓ Cura cu pulbere imunostimulentă. Se amestecă în cantităţi egale Năprasnic, Echinacea Arnică şi muguri de Plop. Cu
ajutorul râşniţei electrice, plantele vor fi transformate în pulbere fină, ce va fi păstrată într-un borcan de sticlă închis
ermetic. Se administrează 1 linguriţă de pulbere, sublingual (se păstrează 5 minute, apoi se înghite cu puţină apă
sau ceai), de 4 ori pe zi. Cura va dura 2 luni, iar după o pauză se poate relua. Năprasnicul conţine din belşug germaniu,
un oligoelement cu efecte remarcabile de stimulare a oxigenării celulare. Echinacea şi Amica sunt plante cu un potenţial
deosebit de stimulare a sistemului imunitar. Mugurii de Plop au proprietăţi antibiotice, antiinfecţioase, imunostimulente
şi reglatoare hormonale.
✓ Pulbere de plante: Amestecaţi în cantităţi egale: rădăcină de Iarbă mare (Inula helenium), Lichen de piatră (Cetraria
islandica), Lumânărică (Verbascum thapsus), apoi folosiţi râşniţa pentru cafea transformând plantele în pulbere. Se
administrează 1 linguriţă rasă, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă cinci minute, după care se
înghite cu apă sau ceai. Iarba mare are acţiune antibiotică puternică (chiar asupra bacilului Koch), antivirală,
antitumorală (sescviterpenele au proprietăţi inhibitoare asupra celulelor tumorale) şi ajută la eliminarea secreţiilor din
plămâni si arborele bronhie. Lichenul de piatră este un redutabil fortifiant pentru plămâni, având şi proprietăţi
antibiotice şi antitumorale. (Pr. Dr. Constantin Părvu — ., Universul plantelor”). Lumânărică este o plantă ce contribuie la
reducerea tumorilor, este un expectorant eficient şi un excelent antiinflamator.

✓ Prin conţinutul divers de flavonoizi, Propolisul exercită o acţiune directă asupra macrofagelor, determină sinteza de
interleukina şi interferon, precum şi asupra factorului de necroză tumorală. Se administrează de trei ori pe zi cate 40
picături de tinctură, puse pe o bucăţică de pâine care se consumă, timp de o lună, cu 10 zile pauză, după care se poate
relua (3-4 cure anual).

Alte indicații
✓   Preparatul de aloe, miere şi propolis

 Miere de albine - 1.000 g

 Propolis (dat pe râzătoare de plastic sau de sticlă) - 20 g
 Aloe  (frunze, date prin râzătoare de plastic sau de sticlă) - 750 g Este bine ca planta de Aloe să fie de 3-5 ani.
înainte de recoltare, planta să nu se ude timp de 5 zile. Toate acestea se pun într-un borcan de sticlă şi se ţin la
rece timp de 5 zile, după care se administrează astfel: primele 5 zile se ia câte o lingură dimineaţa şi la prânz, cu
2 ore înainte de masă, apoi, restul curei, se ia câte 1 linguriţă dimineaţa şi la prânz, cu 2 ore înainte de masă.
Pentru mărirea eficienţei, în fiecare linguriţă de preparat se pun 2 picături de ulei volatil de Cimbru. Durata
tratamentului este de 3 săptămâni, până la 2 luni. Cura se poate repeta, după o pauză de 7 zile. Planta de Aloe
(mai ales gelul intern) conţine agenţi antitumorali, imunostimulatori şi acţionează în vederea detoxifierii
organismului.

✓ Comprese cu ulei de Ricin aplicate pe spate, chiar pe regiunea de proiecţie a plămânilor. Cercetările asupra
compreselor cu ulei de Ricin indică faptul că ele îmbunătăţesc funcţionarea sistemului imunitar, măresc dilatarea şi
dedurizează ţesuturile şi muşchii. Aplicate local, ele pot contribui la dislocarea sau dizolvarea formaţiunilor canceroase.
Instrucţiuni de aplicare:
Aveţi nevoie de o bucată de material moale din bumbac. Această bucată de material se va tăia (lungimea) la
dimensiunile regiunii unde va fi aplicată (să acopere ambii plămâni), cu menţiunea că pe lăţime se va împături de mai
multe ori. Aveţi nevoie de ulei de ricin (cel mai bun este cel presat la rece), ulei volatil de Mentă, o folie de plastic
(celofan) şi o buiotă cu apă fierbinte. După ce aţi pregătit compresa, îmbibaţi materialul în uleiul de ricin (în prelabil în
uleiul de ricin se amesetcă 5-6 picături de ulei volatil de Mentă). Apoi, aplicaţi compresa direct pe piele, pe regiunea
'interesată. Deasupra materialului îmbibat în ulei se va pune folia de plastic, iar deasupra se aplică buiota. Se menţine
compresa cel puţin o oră, iar dacă este cazul chiar toată noaptea. Compresa nu trebuie aruncată după o singură aplicare.
Ea va fi păstrată la rece în frigider, într-un recipient de sticlă, pentru a fi folosită ulterior. Se poate aplica o compresă la
zi, sau o zi da, o zi nu.

✓ Cataplasme cu rădăcină de Tătăneasă (Symphitum officinale). Tătăneasa are proprietăţi antiinflamatorii şi

antitumorale (datorită alantoninei). Cel mai bun efect îl au rădăcinile recoltate proaspăt. Rădăcinile se spală bine cu o
perie, apoi se dau prin răzătoarea mică. Această compoziţie se pune pe o frunză de varză (zdrobită în prealabil cu
ajutorul unei sticle sau sucitor de lemn) şi se aplică pe spate, chiar pe regiunea de proiecţie a plămânilor. Totul se leagă
cu o faşă lată de tifon sau pânză de bumbac pentru a adera la tegument. Se păstrează 2 ore. După folosire, rădăcina se
aruncă. Acest procedeu are o eficienţă deosebită în dizolvarea formaţiunilor canceroase. Noaptea se pot pune
cataplasme din frunze de varză, zdrobite în prealabil cu o sticlă sau un sucitor.

 Alte recomandări:
1) Nu folosiţi căldura focului deschis care poate contamina aerul. Dacă folosiţi un astfel de tip de încălzire, cât timp
arde focul, camera respectivă să fie aprovizionată continuu cu oxigen proaspăt. Reziduurile rezultate din arderea gazului
butan (sau metan) sunt foarte periculoase. Folosiţi încălzirea cu lemn.

2) Evitaţi gazele de maşină; ele sunt otravă pentru plămâni. De asemenea, fumul de ţigară. Pe cât posibil, nu accepta să
fii un nimător pasiv.

3) Nu inspiraţi sprayuri otrăvitoare de niciun fel.  Mutaţi-vă locuinţa dintr-o zonă poluată cu fum şi ceaţă.

4) Ar fi excelent să vă plimbaţi cât de des prin păduri de pin sau brad, pentru că exercită efecte vindecătoare asupra
sistemului respirator şi nervos.

Tratamente conexe:

-se administreaza cat mai multe ceaiuri de patlagina, precum si pulbere din frunze uscate de patlagina, amestecata cu
miere, cate o lingurita inainte de masa cu 20 minute.