CEREBELUL
1. AŞEZARE : etajul inferior al cutiei craniene, în spatele trunchiului cerebral.
2. CONFIGURAŢIE (MORFOLOGIE) EXTERNĂ
→ două emisfere cerebeloase, fiecare fiind alcătuită din
→un lob anterior = PALEOCEREBEL
→un lob posterior = NEOCEREBEL
→ o parte mediană = VERMIS ce formează ARHICEREBELUL
LOBII →LOBULI→LAMELE (FOLII) delimitate de şanţuri
Cerebelul este legat de formaţiunile trunchiului cerebral prin cele trei perechi de
pedunculi cerebeloşi (inferiori , mijlocii şi superiori)
3. STRUCTURA INTERNĂ
→ substanţa cenuşie la exterior formează scoarţa cerebeloasă(“arborele vieţii”) + nuclei
cerebeloşi la interior ( patru perechi: fastigiali, globoşi, emboliformi şi dinţaţi) situaţi în
masa de substanţă albă;
→ substanţa albă este dispusă la interior şi este constituită din două tipuri de fibre:de
proiecţie (ascendente şi descendente, care trec prin cele trei perechi de pedunculi cerebeloşi)
şi intracerebeloase care pot fi de asociaţie (fac legătura între scoarţa cerebeloasă şi nucleii
cerebeloşi) şi comisurale (leagă între ele emisferele cerebeloase).
4. FUNCŢII
Principalele funcţii ale cerebelului constau în menţinerea tonusului muscular, în coordonarea
mişcărilor şi în păstrarea echilibrului.
ARHICEREBLELUL : reglarea echilibrului ( extirparea acestuia duce la pierderea
echilibrului );
PALEOCEREBELUL: reglarea tonusului muscular (extirparea acestuia duce la
tulburări în mers);
NEOCEREBELUL: reglarea miscarilor fine (extirparea acestuia duce la pierderea
preciziei miscărilor fine, tulburări în mers);
EXTIRPAREA TOTALĂ:este compatibilă cu supravieţuirea, dar în primele zile
apar tulburări grave motorii, apoi se instalează:
- astazia = imposibilitatea de a sta în picioare;
- astenia = oboseală musculară rapidă;
- atonia = scăderea tonusului muscular;
Toate aceste tulburări dispar progresiv în timp, principalele funcţii ale cerebelului
fiind preluate de scoarţa cerebrală.