PLEONASMUL
Printre greșelile frecvente ale limbii române se numără și folosirea pleonasmului.
Conform DEX, pleonasmul este “o eroare de exprimare care constă în folosirea alăturată
a unor cuvinte, expresii sau propoziții cu același sens”.
Există o serie de pleonasme folosite des din dorința de a fi cât mai bine înțeles,
convingător în exprimare și de a sublinia o anumită idee.
Cele mai întâlnite pleonasme în limba română:
– am văzut cu ochii mei;
– babă bătrână;
– întuneric beznă;
– taci din gură;
– ieși afară;
– urcă sus/ coboară jos;
– coridor de trecere;
– abundenţă mare;
– pacient bolnav;
– a se bifurca în două;
– avalanşă de zăpadă;
– a avansa înainte;
– lihnit de foame;
– garderobă de haine;
– ceremonie solemnă;
– amploare mare;
– marea majoritate etc.
Această frecventă greşeală de exprimare îşi are cauza principală în necunoaşterea
sensului (nuanţei semantice) unor unităţi sau segmente lexicale. Se adaugă neglijenţa în
exprimare, dar şi dorinţa unor persoane de a vorbi într-un mod preţios.
Termenii unei structuri pleonastice pot fi:
- două cuvinte: - a avansa înainte;
- un cuvânt şi un prefix: - a reveni iar;
- un cuvânt şi un sufix: - rezolvabil care poate fi rezolvat;
- un cuvânt şi un prefixoid: - telecomandă la distanţă;
- un cuvânt şi un sufixoid: - insecticid care omoară insectele;
- două articole: - ouălele.
Există structuri pleonastice cu mai mult de doi termeni: “el şi-a lăudat propriile sale
lucrări”.