MARA

de Ioan Slavici
Publicat în foileton în 1894, reluat în volum în 1906, romanul ,,Mara” este considerat
,,cel mai reuşit roman al lui Slavici, celelalte fiind mai degrabă experienţe decât realizări”.Opera
apare într-un moment când romanul românesc cunoscuse încă puţine împliniri, astfel ,,Mara” face
din Slavici un deschizător de drumuri în sensul realizării unor personaje complexe, bine
conturate, în acela al zugrăvirii realiste a unui mediu distinct, târgul transilvănean, precum şi în
privinţa fundamentării analizei psihologice.
Specia literară în care se încadrează este:
- roman tradiţional de tip obiectiv (narator omniscient şi omniprezent, naraţiunea la persoana a
III-a, amploarea acţiunii desfăşurate pe mai multe planuri, conflict complex, personaje
numeroase).
-roman realist, social, având în centru relaţia individ-colectivitate
- roman de familie
-Bildungsroman (roman al formării unei personalităţi): Persida
Timpul acţiunii este după Revoluţia de la 1848, momentul pătrunderii relaţiilor
capitaliste şi al dezvoltării târgurilor de provincie, a breslelor, în Ardeal, la sfârşitul
secolului al XIX-lea.
,,Mara” este o scriere complexă şi atinge teme fundamentale precum: familia, iubirea,
adolescenţa, căsătoria - plasate sub semnul unor confruntări etice şi civice. Tema romanului o
constituie prezentarea eforturilor unei vaduve într-un târg transilvănean, Radna, pentru a
asigura un trai mai bun copiilor ei, Persida şi Trică şi încercarea de a obţine, prin hărnicie şi
perseverenţă, o poziţie socială privilegiată între micii negustori ai locului.
Majoritatea criticilor au considerat titlul nepotrivit, căci acţiunea romanului apare centrată
pe Persida .,,În realitate însă romanul este mai ales romanul Marei, Persida însăşi nefiind decât o
Mara juvenilă, pe cale de a lua, cu vârsta, obiceiurile şi înfăţişarea mamei sale.” (Nicolae
Manolescu).
În ceea ce priveşte construcţia discursului narativ, romanul este alcătuit din 21 de
capitole ce poartă câte un titlu semnificativ. Ca moduri de expunere sunt folosite descrierea,
naraţiunea şi dialogul. Romanul este construit pe două planuri narative centrale: romanul
zgârceniei grijulii a Marei şi romanul iubirii dintre Persida şi Naţl. Incipitul cuprinde, în maniera
tradiţională, portretul personajului principal.
Subiectul poate fi organizat în funcţie de momentele specifice: în expoziţiune este prezentat
mediul, târgul ardelenesc Radna, ocupaţiile personajelor fiind cele ale lumii târgoveţilor: Mara e
comerciantă, Hubăr este măcelar, Bocioacă e cojocar, iar tinerii vor avea meserii asemănătoare.
Intriga o constituie momentul în care Persida îl zăreşte pe Naţl, băiatul măcelarului Anton Hubăr,
de la fereastra mânăstirii. Este momentul iniţial al unei relaţii tumultoase.
Conflictele dezvoltate în roman se organizează pe mai multe planuri, dintre care cele mai
importante sunt al Marei şi al Persidei, cele două personaje trăind un dublu conflict, cu sine şi cu
comunitatea. Mara este animată de un conflict exterior, cu comunitatea, în care se impune prin
muncă şi perseverenţă, deşi porneşte cu un statut defavorabil (văduvă cu doi copii) şi un conflict
interior ce se dă între dragostea pentru copii şi patima de a strânge bani. Persida se află în conflict
cu comunitatea (exterior), iar pe plan interior trebuie să aleagă între datorie şi iubire.
 Desfăşurarea acţiunii este concentrată pe iubirea dintre Persida şi Naţl, sentiment pe care îl
vor respinge amândoi la început. Naţl pleacă să-şi facă anii de călătorie pentru a intra în breasla
măcelarilor, iar Persida este curtată de teologul Pavel Codreanu. Persida îl respinge pe teolog, iar
când Naţl îşi loveşte tatăl şi e alungat, fata Marei se hotărăşte să fugă cu el. Cei doi sunt cununaţi
în secret de Codreanu şi fug la Viena. Aici vor deschide o măcelarie, afacere care va prospera. Se
întorc în ţară şi vor deschide un birt, la Sărărie. Diferenţa temperamentală este evidentă şi viaţa
celor doi decade în vulgaritate. Naşterea copilului domoleşte tensiunile între cei doi soţi, dar şi
între cele două familii, a Marei şi a lui Hubăr.
Botezul copilului va uni cele două familii, iar romanul se încheie (deznodământul) brutal cu
uciderea bătrânului Hubar de fiul lui natural, Bandi-final cu puternice accente naturaliste.
Personajele sunt puternic conturate, complexe, realiste. Mara este personaj principal şi
eponim (numele său coincide cu titlul romanului), este o femeie văduvă, care munceşte ca
podăriţă şi comerciantă pentru a-şi întretine copiii. Este foarte bine definită de următoarele
afirmaţii critice:,,tipul comun al femeii de peste munţi şi, în genere, al văduvei întreprinzatoare şi
aprige”([Link]), ,,prima femeie capitalist din literatura română”([Link]). În realizarea
personajului se foloseşte caracterizarea directă: ”muiere mare, spătoasă, greoaie şi cu obrajii bătuţi
de soare, de vânt şi de ploi”, ,,procletă muiere” sau caracterizarea indirectă care se poate deduce
din replicile, faptele, gândurile şi sentimentele personajului:energică,voluntară, optimistă,
zgârcită.
Persida este fiica Marei. Pe parcursul romanului este urmărită în evoluţie, trecând prin mai
multe ipostaze: copila sălbatică şi încăpăţânată, tânăra îndragostită şi, în cele din urmă, femeia
matură gata să-şi asume, asemeni mamei sale, responsabilitatea unei familii.
Trică este fiul Marei. Într-un plan secundar este urmarită evoluţia lui, de la copilul temător
apărat de sora mai mare, la aceea de calfă la Bocioacă pentru ca, în final, să fie, dupa armată, un
bărbat matur şi responsabil.
Naţl este fiul măcelarului Hubăr şi se îndrăgosteşte de fiica Marei, Persida, cu care se va
căsători, dar fără acordul părinţilor. Dupa unele crize de identitate şi abateri de la normele morale
de conduită, îşi asumă rolul de cap al familiei, dobândind înţelepciunea necesară.

REPERE CRITICE

[Link] ,,Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent”: ,,Cu mult înaintea
lui Rebreanu, Slavici zugrăvise puternic sufletul ţărănesc de peste munţi şi cu atâta dramatism,
încât romanul este aproape o capodoperă”.
[Link], ”Arca lui Noe”: ,,Mara” este ,,romanul societăţii învingătoare pe toate
planurile în confruntarea cu indivizii luaţi în parte, pe care cultura şi vârsta îi împing vremelnic la
nesupunere. Colectivitatea face legea pe care individul e ţinut s-o respecte; el nu simte
deocamdată în această necesitate individuală caracterul opresiv. O primeşte ca şi cum legea ar fi
bună şi pentru el.”
Şerban Cioculescu, ,,Curs de istoria literaturii române moderne”,,Mara este cea mai
expresivă operă epică apărută între 1880-1900, ba chiar […] cel mai bun roman al nostru înainte
de ,,Ion’’.