LEGENDELE OLIMPULUI

Legendele lui Zeus

ZEUS
Când zeul Cronos se
însoţise cu zeiţa Reea,
tatăl lui, zeul Uranus, îi
proorocise că toţi copiii săi
se vor ridica împotriva sa
şi îl vor detrona. Cronos a
născocit atunci un plan
groaznic. Să îi înghită cu
totul pe nou-născuţii săi,
căci nu avea încredere în
nici o temniţă în care ar fi
putut să îi închidă. Cinci
copii născuse deja Reea:
doi băieţi, pe Hades şi
Poseidon, şi trei fete, Hestia, Demetra şi Hera. Cum se născuse unul,
tatăl său îl şi înghiţise. Acum Reea urma să nască al şaselea copil şi ar fi
vrut măcar pe el să îl salveze. I-a cerut sfatul mamei sale, Geea, iar
aceasta a ascuns-o într-o peşteră întunecoasă din insula Creta. Acolo l-
a nascut pe Zeus. Reea s-a dus iute la Cronos şi i-a dat o piatră
înfăsurată în scutece moi, spunând că e copilul. Grăbit, şi cum nici nu
vedea prea bine, Cronos a înşfăcat pietroiul şi l-a înghiţit pe loc,
mulţumit că a îndepărtat primejdia. Zeus rămăsese în grija unor
semizei, născuţi de bunica lui, Geea. Aceştia primiseră poruncă să facă
zgomot mare, să cânte şi să dănţuiască, lovindu-şi scuturile cu armele,
1
 LEGENDELE OLIMPULUI

ca să nu se audă cumva plânsetul copilului în cer, la tatăl său. Două

nimfe, Ida şi Adrasteea, aveau grijă de copilaşul aşezat într-un culcuş
din aur. Doică i-a fost capra Amalteea, adusă de nimfe pentru a hrăni
copilul cu laptele ei. Capra avea grai omenesc şi se juca cu Zeus cum se
joacă mamele cu copiii lor. Zeus creştea văzând cu ochii şi era foarte
puternic de mititel. Odată se juca cu Amalteea şi a apucat-o de un corn
atât de tare, că rămas cu el în mână. Lui Zeus i-a părut rău că îi rupsese
cornul Amalteeei, fiindcă ţinea mult la ea. De aceea, a hotărât ca acest
corn să fie mereu plin cu fructe: mere, pere, struguri, smochine şi
altele, astfel încât capra să aibe mereu hrană din belşug. Mai târziu,
cornul avea să primească denumirea de cornul abundenţei , iar
semnul său pictat pe locuinţe avea sa fie socotit aducator de noroc.
După moarte, Zeus a pus-o pe Amalteea pe bolta cereasca, sub forma
constelaţiei Caprei, iar cu pielea ei fermecată se spune că ar fi fost
acoperită pavăza sau egida zeiţei Atena. Cu lapte de capră şi miere de
albine, cu nectar şi cu ambrozie, Zeus a crescut într-un an cât alţii în
douăzeci şi cinci, aşa că
după un an era gata să îl
răstoarne pe Cronos, tatăl
său, şi să preia puterea.

Zeus si zeii
Olimpului

2
 LEGENDELE OLIMPULUI

- Zeus, Hera SI Apolo -

_________________________________________________________________
Zeus (Jupiter la romani)
crescuse într-un an cât alţii în
douăzeci şi cinci. Acum porni
să îşi elibereze fraţii, despre
care îi povestiseră mama şi
bunica, Reea şi Geea. Turnă o
licoare fermecată în băutura
tatălui său, Cronos, iar Reea i-o
dădu când veni acasă însetat.
Cronos o dădu toată pe gât şi
î ndată începu să verse. Dădu
afară pe toţi copiii înghiţiţi,
care şi crescuseră în pântecele
lui, ba încă Hades (Pluton) şi
Poseidon (Neptun) aveau
bărbile până la brâu. Tinerii zei
şi-au făcut tabăra pe muntele
Olimp. Recunoscători, l-au pus
pe Zeus în fruntea lor şi s-au
pregătit de luptă cu zeii cei
bătrâni. Zeii Olimpului i-au
eliberat pe ciclopi şi hecatonhiri
din temniţele în care îi ţinuse
Cronos. Mulţumiţi, ciclopii au făurit pe dată fulgerele, tunetele şi trăsnetele, pe
care le-au dăruit lui Zeus, apoi o furcă mare cu trei dinţi, tridentul, pentru
Poseidon şi o cască fermecată, ce îl făcea nevăzut când o punea pe cap, lui
Hades. Zece ani au luptat cu zeii cei bătrâni şi cu titanii, uriaşii care erau de
partea acestora. Până la urmă zeii Olimpului, conduşi de Zeus, au învins şi au
luat ei puterea. În palatul său de pe muntele Olimp, aşezat pe tron şi având la
picioare vulturul ce îi adusese pe când era micuţ zi de zi nectarul, băutura zeilor
nemuritori, Zeus îi chemă pe Hades şi Poseidon. A hotărât să împartă lumea. El
era conducătorul, dar a oprit pentru sine în chip deosebit, cerul. Poseidon a primit
apele din mări, fluvii şi izvoare, iar Hades a devenit stăpânul ţinuturilor de sub
pământ. Zeus le chemă apoi pe Hestia, Demetra şi Hera. Hestia (Vesta) a devenit
3
 LEGENDELE OLIMPULUI

zeiţa căminului familial şi a focului din vatra casei. Demetra (Ceres) a devenit
zeiţa holdelor bogate şi livezilor roditoare. Pe Hera (Junona), Zeus şi-a hotărât-o
de soţie şi i-a dat în grijă căsătoria, familia, naşterea şi copilaşii nou-născuţi.
După ce hotărî ce vor stăpâni zeii cei mari, Zeus socoti că nu sunt destui. Începu
să îşi cheme copiii. Întâi veni Palas-Atena (Minerva), frumoasa fecioară cu ochii
albaştri-verzi, născută din capul lui Zeus. Tatăl său a hotărât să fie zeiţa
înţelepciunii, a cugetărilor adânci, a măiestriei în muncă sau în războaie. Apoi
numi zeu peste meşteşuguri pe Hefaistos (Vulcan) cel urât şi greoi, dar puternic
şi priceput. Peste războiul nedrept, crud şi sângeros îl puse zeu pe certăreţul Ares
(Marte). Zeu al negoţului, al hoţiei, al călătoriilor pe mare şi pe uscat, dar şi al
născocitorilor, fu numit Hermes (Mercur)-fiul lui Zeus şi al Maiei-, hoţ şi
mincinos, dar şi născocitor şi descurcăreţ. El avea să fie şi curierul zeilor, căci era
tare iute de picior. Zeus i-a chemat apoi pe cei doi copii pe care îi avusese cu
zeiţa Leto sau Latona. Pe Apolo îl numi zeu al luminii soarelui şi al cântărilor
alese, iar pe Artemis (Diana)- zeiţa luminii lunii şi a vânătoarei de animale
să[Link] dintre cei doisprezece zei mari din Olimp (căci Hades nu se mai
întoarse niciodată de sub pământ) fu Afrodita (Venus), născută din spuma mării.
Ea deveni zeiţa dragostei şi a frumuseţii şi avea să fie însoţită mereu de
porumbiţele care îi aduseseră ambrozie lui Zeus când era mic. Porumbiţele aveau
să rămână pe vecie simbolul blândeţei şi iubirii. Pe lângă cei doisprezece zei
principali, Zeus mai numi alţi zei mari: Helios-Soarele, Selene-Luna, Eos-
Aurora,Temis-zeita dreptăţii la judecată şi alţii. Pe lângă aceştia, alte zeităţi:
horele, charitele, muzele şi multe altele, căci Zeus vrusese să aibe o curte mult
mai numeroasă şi mai fastuoasă decât o avuseseră zeii cei vechi.

IUBIRILE LUI ZEUS

Egina, una dintre iubirile
lui Zeus

4
 LEGENDELE OLIMPULUI

După ce îşi orândui curtea şi se iubi cu multe dintre zeiţele frumoase din
Olimp, Zeus începu să caute cu ochi pofticioşi pe Pământ, la nimfe şi la fetele
pământene. Se hotărî să calce legile cereşti, pe care chiar el le hotărâse şi porni
prin lume. Pentru a se împlini iubirile lui Zeus, acesta trecu prin multe
transformari. Ajunse întâi pe malul unui zeu fluviu care avea douăzeci de fete.
Zeus o îndrăgi chiar pe cea mai mică, Aegina. Se transformă într-o flacără
strălucitoare, o învălui pe frumoasa fată şi o duse departe. Tatăl ei o căută mult
timp, dar, când se apropie de locul unde erau cei doi, Zeus o prefăcu într-o bucată
de pământ si o aruncă în mare, transformând-o într-o insulă. Insula Aegina există
si azi în Grecia, nu prea departe de orasul Atena. Stăpânul zeilor dori apoi să se
însoţească cu nimfa Calisto, din cortegiul zeiţei Artemis, fiica sa. Zeus luă chiar
înfăţişarea zeiţei, o strânse la pieptul său pe nimfă şi o sărută, apoi reveni la
înfăţişarea sa adevărată şi îi dădu dovezi de iubire. Când şi-a dat seama că a fost
înşelată, Calisto a început să plângă şi a fugit în inima pădurii. Artemis a găsit-o
şi a aflat ce se întâmplase. Supărată, a ţintit-o cu săgeata. Zeus a vrut să o salveze
şi a transformat-o într-o ursoaică, dar Artemis nu s-a temut şi a ucis ursoaica.
Zeus a luat-o şi a zvârlit-o sus, pe cer. S-a ivit astfel o nouă constelaţie, Ursa
mare. Înainte de moarte, Calisto a născut un fiu (aşa se întâmplau lucrurile în
vremurile de demult, cât ai clipi din ochi !). După ce acesta a murit, Zeus l-a
aşezat şi pe el pe bolta cerească, schimbându-l în constelaţia Ursa mică. Zeus
simţi iubire apoi pentru o preoteasă din templul soţiei sale, Hera. Fata, pe nume
Io, tocmai se scăldase şi ieşise pe malul apei storcându-şi părul bălai, când Zeus
se repezi înaintea ei, înflăcărat. Io a luat-o la fugă, cu gândul să se ascundă în
ape, dar Zeus a făcut o beznă în care Io s-a rătăcit, iar el s-a apropiat de ea şi a
îmbrăţişat-o cu de-a sila. În timpul ăsta Hera, care devenise cam bănuitoare, se
tot uita după soţul ei prin toată lumea şi nu îl vedea nicăieri. Peste tot era soare,
numai într-un loc domnea bezna. Hera bănui că aici se ascunde Zeus şi împrăştie
întunericul. Zeus, viclean, transformă fata într-o junincă albă şi frumoasă. Hera
bănui că nu e lucru curat şi i-o ceru, iar Zeus, ca să scape de bănuieli i-o dădu.
Nemiloasa zeiţă încredinţă juninca unui monstru care trebuia să o chinuiască zi şi
noapte. Monstrul, pe nume Argus, avea corpul presărat cu zeci de ochi care
dormeau pe rând, aşa că nu a fost chip ca Io să scape. După un timp, Zeus nu a
mai putut să îndure să vadă suferinţele iubitei sale şi îl trimise pe Hermes să
ucidă monstrul. Hermes îl ucise pe Argus prin vicleşug şi Zeus o transformă pe
5
 LEGENDELE OLIMPULUI

Io la loc în fiinţă omenească. Hera găsi ochii lui Argus împrăştiaţi pe câmpul
unde se luptaseră, îi adună şi îi aşeză în coada unei păsări, păunul, care rămase de
atunci pasărea ei dragă. Iubirile lui Zeus nu s-au oprit aici. A mai înşelat el Zeus
multe fete, ajutat de felurite transformari. Ele i-au făcut copii despre care legenda
spune că au ajuns marii regi şi eroi ai antichităţii.

Atena –
Minerva
ZeiŢa
Atena
Cel mai mare dintre
zeii Greciei antice era Zeus.
El domnea peste ceilalti zei,
iar cand cineva nu-i asculta
poruncile, se infuria cumplit
si il pedepsea lovindu-l cu
traznete si fulgere. Asa isi
explicau oamenii, cu mii de

6
 LEGENDELE OLIMPULUI

ani in urma, fenomenele naturii. Cei mai importanti dintre zei erau Poseidon
sau Neptun-zeul marilor, Hades-zeul lumii de sub pamant, Hera sau
Junona-sotia lui Zeus si zeita casatorie, familiei si a copiilor, Apolo-
zeul luminii soarelui, Afrodita sau Venus-zeita frumusetii si Atena sau
Minerva-zeita intelepciunii si priceperii in munca sau in lupta. In
antichitate, latinii Imperiului Roman au preluat credinta in zeii grecilor, dar le-
au pus alte nume, de aceea azi ei sunt cunoscuti sub doua nume . In vremurile
acelea, un rege puternic construise un oras mare si frumos in Atica. Aceasta
regiune a Greciei are si azi acest nume. Fiecare zeu isi dorea sa fie el protectorul
orasului, ca sa-i poarte numele, iar locuitorii sa-i aduca jertfe bogate. Dupa
certuri nesfarsite, au renuntat pe rand si a ramas sa se aleaga intre zeul Poseidon
si zeita Atena. Zeus le-a cerut celor doi sa spuna fiecare ce daruri le-ar face
oamenilor din oras. Poseidon a lovit o stanca cu tridentul, furca sa cu trei dinti
care il insotea pretutindeni, ca semn al puterii sale. Stanca s-a despicat si din ea a
aparut un cal inca salbatic, bun doar sa-i duca pe razboinici la lupta. A mai lovit o
data si din stanca a tasnit un izvor cu apa sarata ca apa marii. Apoi a spus ca va
darui oamenilor din acel oras calul , sa-i duca in lupta , si apa , sa colinde marile
si sa ia in stapanire noi pamanturi. Atunci Atena a intins mana spre calul care
batea stancile cu copitele si sforaia furios. Ca prin minune, calul s-a linistit, s-a
apropiat de Atena si a lasat-o sa-i puna saua. Acum el putea fi folosit de oameni
si la munca si in calatorii, nu numai in razboaie. Apoi Atena a atins pamantul cu
varful lancei sale. Din pamant a iesit un vlastar subtirel care a crescut cu iuteala
si s-a facut un pomisor cu ramuri mladioase, cu frunze argintii si fructe verzui, un
maslin. Acesta era darul pe care Atena il oferea oamenilor din orasul cel nou.
Zeus i-a lasat pe oameni sa aleaga. Barbatii din oras ar fi vrut ca ocrotitorul
orasului sa fie Poseidon, sa-i apere in lupte si in calatoriile pe mare. Femeile o
doreau pe Atena,sa le invete sa teasa vesminte, sa tina barbatii acasa si sa-i ajute
sa cultive maslinii in pace. La numaratoare, femeile au iesit cu una mai mult
decat barbatii si Atena a devenit ocrotitoarea orasului. De atunci orasul a purtat
numele zeitei. Orasul Atena a devenit capitala Greciei, iar ramura de
maslin este si astazi un simbol al pacii.

7
 LEGENDELE OLIMPULUI

Legendele zeiţei Afrodita – Venus

AFRODITA

Zeiţa Afrodita (Venus la romani) era stăpâna iubirii, a frumuseţii şi a vieţii.

Era foarte plină de frumuseţe şi gingăşie, dar şi puternică, nimeni nu putea să-i
stea împotrivă, zei sau oameni. Până şi Zeus căzuse pradă iubirii şi încă de câte
ori. Alergase după iubire din Olimp pe pământ sub tot felul de înfăţişări, taur,
lebădă, vultur, de râsese o lume întreagă de el. Pentru asta Zeus îi purta pică
zeiţei Afrodita şi îi hărăzi dorinţa de a se îndrăgosti de un simplu muritor.
Afrodita l-a îndrăgit pe Anchise, din Troia. Din a lor iubire s-a născut Enea, cel
8
 LEGENDELE OLIMPULUI

care avea să întemeieze cetatea Roma. Dar dragostea zeiţei nu a ţinut mult şi l-a
părăsit pe Anchise. Din dragostea zeiţei cu neghiobul zeu al războiului, Ares
(Marte la romani), s-a născut Eros (Cupidon). Copilul umbla mereu cu arcul în
mână şi tolba cu săgeţi în spinare. Săgeţile erau de două feluri: unele cu vârful
înmuiat în miere, celelalte cu vârful înmuiat în otravă. Când Afrodita îi spunea, el
ţintea inimile şi aducea în ele dragostea, fericită-dacă sageata era cu miere,
nefericită-dacă săgeata era cu otravă. Odată, când Afrodita şi-a îmbrăţişat copilul,
o săgeată a zgâriat-o chiar pe zeiţă. Tocmai atunci în faţa ochilor ei a apărut un
vânător chipeş, Adonis. Se spunea despre el că îi întrecea în frumuseţe pe toţi
oamenii, ba chiar şi pe zeul Apolo, cel mai frumos dintre zei. Afrodita s-a
îndrăgostit atât de tare de Adonis, încât a părăsit Olimpul şi templele şi jertfele şi
l-a urmat pe el. A lepădat şi gătelile, căci lui nu îi plăceau, şi şi-a pus un strai
simplu de tot, fără podoabe. A început să cutreiere pădurile alături de el şi îl
sfătuia mereu să se ferească de fiare, căci nu era decât o fiinţă muritoare. Adonis
nu lua în seamă temerile ei şi nici nu se gândea să fugă de primejdii. Atunci când
întâlni un mistreţ mare cum nu mai văzuse, aruncă lancea în el să îl doboare. Nu
îl nimeri bine şi mistreţul se năpusti asupra lui, rupându-l în bucăţi cu colţii lui ca
nişte pumnale răsucite. Afrodita auzi răcnetele lui Adonis şi se duse cât putu de
repede acolo, dar iubitul ei îşi găsise deja moartea. Zeiţa îl recunoscu pe Ares în
mistreţul care se îndepărta. Zeul, furios că zeiţa îl părăsise şi gelos pe Adonis că
era atât de iubit de ea, alesese acest mijloc ca să se răzbune. Se spune că lacrimile
plânse de iubire şi durere de zeiţă zile în şir s-au transformat în anemone. În
memoria şi în cinstea lui Adonis, adesea Afrodita i-a ocrotit pe cei tineri care se
iubeau cu o dragoste curată.

ZeiTa Artemis SI regina Niobeea

9
 LEGENDELE OLIMPULUI

Artemis
___________________________________________

Artemis (Diana) era zeiţa vânătorii. Tot ea era şi zeiţa Lunii,

după cum fratele ei, Apolo, era zeul Soarelui. Îi ceruse tatălui lor,
Zeus, învoire să poarte tunică scurtă, ca să nu o stânjenească la vanatoare,
să stea mai mult în munţi şi să rămână fecioară. Urmată de un cortegiu de
fecioare, vâna din zori şi până-n seară şi se mândrea că nu e nimeni ţintaş
atât de bun ca ea. Auzea însă mereu că Acteon, un fiu de rege, mare vânător
şi el, se lăuda că e mai priceput decât zeiţa. Mânioasă, îl atrase pe Acteon
prin locurile ei. Era însoţit de tovarăşii săi de vânătoare şi de vreo cincizeci
de ogari. Deodată Acteon se simţi moleşit şi le porunci celorlalţi să plece,
să îl lase să se odihnească acolo, însoţit doar de câinii săi. Oamenii plecară,
iar Acteon porni pe firul unui pârâiaş. A mers el o vreme, până a ajuns în
locul în care se scălda zeiţa. Aceasta i-a aruncat în faţă doi pumni de apă ,
care pasămite era fermecată, căci Acteon se transformă pe dată în cerb. Dar
gândirea şi simţirea îi rămăseseră de om, ca să se chinuie mai tare. Câinii
se repeziră să hăituiască cerbul şi nu se lăsară până când nu zăcu mort la
pământ. Inima crudă a zeiţei Artemis nu ierta nimic. Era odată o regină,
10
 LEGENDELE OLIMPULUI

Niobeea, care avea şapte băieţi şi şapte fete. Regina şi regele, soţul ei îşi
iubeau tare mult copiii şi erau foarte fericiţi împreună. La sărbătoarea zeiţei
Leto, mama zeilor Artemis şi Apolo, Niobeea nu avu de lucru şi cârti
împotriva zeiţei, întrebând de ce ar trebui să îi aducă jertfe. Spuse apoi că
nu înţelege de ce trebuie să i se închine zeiţei şi să îi aducă daruri, când ea
avea şapte băieţi şi şapte fete, iar zeiţa doar o fată şi un băiat. Atunci multe
femei nu au mai adus nici ele jertfe pe altarul zeiţei Leto, iar aceasta s-a
mâniat rău. Zeiţa Leto le-a spus copiilor ei, Artemis şi Apolo, ce ocară i-a
adus Niobe şi le-a cerut să o pedepsească. Pe dată Apolo şi-a luat arcul şi i-
a străpuns cu săgeţi pe băieţii Niobeei. Când şi-a văzut băieţii morţi,
Amfion, soţul Niobeei, şi-a rupt firul vieţii. Niobeea şi fetele ei îi jeleau pe
cei pierduţi, când veni altă nenorocire şi mai năpraznică. Artemis îşi
încordă şi ea arcul şi ucise, pe rând, toate cele şapte fete ale Niobeei. De
durere, regina se transformă într-o stâncă ce avea înfăţişarea unei femei care
plânge nemişcată. Cu timpul, ploile şi vântul au măcinat trupul de piatră şi
l-au făcut să piară.

APOLO SI NIMFA DAFNE

ZEUL APOLO
Leto,
zeiţa nopţii
11
 LEGENDELE OLIMPULUI

înstelate, una din iubitele vremelnice ale lui Zeus, a avut cu acesta doi copii,
pe Artemis, zeiţa vânătoarei, şi pe Apolo. Acesta era zeul luminii şi
căldurii Soarelui, al poeziei şi cântului. Avea înfăţişarea mândră şi veşmânt
parfumat, de aur. În braţe avea întotdeauna instrumentul său muzical, lira,
iar pe umăr arcul şi tolba cu săgeţi înfăţişând razele soarelui. Cele nouă
muze îi erau supuse şi îl socoteau ocrotitorul lor. Apolo a coborât în lume
să-şi caute loc de templu. A ajuns pe muntele Parnas, pe unde hălăduia
şarpele Piton. Monstrul cu o sută de capete căpătase poruncă să îl omoare
de la Hera, soţia legiuită a lui Zeus, care îi ura pe copiii Letei. Zeul l-a
străpuns pe dată cu o săgeată care i-a adus sfârşitul. Pe locul unde l-a ucis
pe Piton, Apolo a pus să i se construiască un templu.

Preoteasa templului, Pitia, înfăşurată într-o piele de şarpe şi învăluită

într-un fum înecăcios, avea să primească întrebările pe care oamenii doreau
să le pună zeului. Tot ea avea să le dea acestora răspunsurile din partea lui
Apolo. Oamenii aveau să îi aducă zeului pentru aceasta daruri scumpe, aur,
pietre scumpe, vite şi aşa avea să ajungă acest loc cel mai bogat din Grecia
antică. Bucuros şi înfierbântat de izbândă, Apolo o zări pe nimfa Dafne.
Frumoasa îi ceruse tatălui ei să o lase să stea nemăritată. Deşi o iubeau
mulţi regi şi eroi, ea fugea de toţi. Un prinţ o iubea însă atât de mult încât
îşi lăsase părul să crească în plete, se îmbrăcase în fată şi era mereu prin
preajma nimfei. Apolo, răutăcios, îl ademeni pe tânăr la scaldă şi îl dădu de
gol în faţa nimfei, că e bărbat. Dafne se porni să plângă şi fugi speriată.
Zeul porni în goană după ea. Degeaba o strigă el, degeaba îi spuse cuvinte
de iubire, fata fugi peste coline până ajunse la tatăl său, râul Peneu. Obosită,
îi strigă acestuia să o apere cu orice preţ de Apolo, iar tată-său o transformă
într-un copac. Zeul ajunse şi el pe malul râului, dar în locul nimfei găsi
12
 LEGENDELE OLIMPULUI

copacul, cu rădăcinile înfipte în malul nisipos al râului, cu trunchiul

acoperit cu o scoarţă aspră, cu frunze verzi şi lucitoare în lumină. Apolo

hotărî ca, începând din ziua aceea, DAFINUL să fie copacul său, iar

cununile din frunze de laur sau dafin să fie un semn de cinste

pentru învingători.

PROMETEU SI LEGENDELE SALE

13
 LEGENDELE OLIMPULUI

PROMETEU ÎNLĂNŢUIT

Prometeu era fiul titanului Iapet şi al titanidei Temis, şi mai avea un frate, pe
Epimeteu. Încă de mic, Prometeu se dovedise isteţ şi dornic de cunoaştere. Când
a devenit şi el un titan matur, era stăpânit de gândul şi dorinţa să făurească o
fiinţă plină de însuşiri care să stăpânească Pământul şi să-i folosească roadele, cu
înţelepciune. A modelat din lut şi apă proaspătă şi rece trupul unui bărbat, ce
semăna leit cu zeii. Apoi a rugat-o pe Atena, zeiţa înţelepciunii, să dăruiască
minte fiinţei nou create. Atena i-a îndeplinit rugămintea, căci îl preţuia mult pe
Prometeu, şi omul a fost înzestrat şi cu gândire. Lui Zeus nu i-a plăcut că oamenii
semănau cu zeii şi a hotărât ca întotdeauna oamenii să se supună zeilor şi să îi
slăvească mereu. I-a chemat pe oameni să vină ca să afle ce hotărâre iau zeii în
privinţa îndatoririlor pe care le vor avea. Şi oamenii, însoţiţi de Prometeu, au
venit, aducând şi un taur mare, precum fusese porunca lui Zeus. Acesta le spuse
oamenilor că au îndatorirea să îi slăvească pe zei, să le construiască temple şi
altare, să le aducă sacrificii. Fiindcă voia să le arate oamenilor cât de drept este
el, Zeus spuse să taie taurul, să împartă ei carnea în două grămezi şi el va alege
una din grămezi, care va reprezenta mereu jertfele. Gândul lui era că oamenii vor
face o grămadă mai mare, pentru ei, şi una mai mică, pentru zei, dar el o va alege
pe cea mare şi îi va păcăli. Grămezile le făcu Prometeu, una mare, din oase,
coarne şi copite, învelită frumos cu un strat galben de grăsime. Cealaltă, mai
mică, era din bucăţile bune de carne, învelite cu pielea, iar deasupra erau maţele
şi stomacul. Fireşte, Zeus, lacom, a ales grămada mare şi frumoasă, iar când văzu
că dedesubt sunt numai oase şi copite, se înfurie amarnic, hotărât să se răzbune

14
 LEGENDELE OLIMPULUI

pe oameni şi pe Prometeu. Chiar după această întâmplare, Prometeu a cerut

focul, să îl dea şi oamenilor, să se încălzească în adăposturile lor, să gătească
hrana şi să-şi fărească unelte, arme şi alte lucruri. Cum era supărat, Zeus l-a
izgonit pe dată, dar Prometeu nu s-a lăsat. S-a dus noaptea în fierăria zeului
Hefaistos-Vulcan şi a furat un bob de jar. Ca să nu îl stingă vântul sau ploaia, l-a
adăpostit într-o tulpiniţă verde de soc, goală pe dinăuntru, şi l-a dus oamenilor.
Rând pe rând s-au aprins focuri peste tot, pe câmpii, pe munţi, prin păduri.
Oamenii au început folosească focul şi să-şi facă, învăţaţi de Prometeu, unelte şi
arme, roţi şi corăbii, case şi tot ce voiau ei. Mare i-a fost mânia lui Zeus când a
văzut şi a hotărât să se răzbune imediat, întâi pe oameni, apoi pe Prometeu. L-a
chemat pe Hefaistos şi i-a cerut să plămădească, tot din ţărână şi apă, o fată
muritoare, dar frumoasă ca o zeiţă. Apoi le-a cerut zeilor să o înzestreze cu
daruri. Aceştia i-au dăruit farmec şi gingăşie, haine minunate, iar Zeus, la sfârşit,
i-a dat o cutie de aramă în care a pus mai multe daruri. I-a dat fetei numele
Pandora şi i-a spus să dea cutia soţului ei, după ce se va căsători. Hermes-Mercur
a dus-o pe Pandora chiar acolo unde se aflau Prometeu şi fratele lui, Epimeteu.
Toţi bărbaţii au dorit-o de soţie, numai Prometeu a spus că nu se încrede în
darurile lui Zeus şi atunci ei s-au îndepărtat de fată. Epimeteu, însă, a rămas ca
vrăjit şi atunci zeiţa Afrodita-Venus l-a trimis pe Eros-Cupidon să-l ţintească în
inimă cu săgeata aducătoare de iubire. Deîndată Epimeteu a spus că el o ia de
soţie pe Pandora, astfel că a primit cutia Pandorei. Epimeteu a deschis cutia
Pandorei, dar din aceasta şi-au luat zborul toate relele care s-au răspândit pe tot
pământul: minciuna, ura, invidia, durerea, suferinţa, necazul, foamea şi setea,
moartea şi câte altele. Năucit, Epimeteu a trântit capacul la loc, dar toate relele
umpluseră pământul deja. În fundul cutiei a rămas numai Speranţa, care i-a mai
ajutat pe oameni să înfrunte toate necazurile. Văzând aceasta, Prometeu a urcat în
15
 LEGENDELE OLIMPULUI

Olimp, la Zeus, şi i-a spus acestuia, fără teamă, că e crud şi răzbunător şi că nu e

demn ca un conducător să îşi urască şi să-şi chinuiască supuşii în loc să îi
ocrotească. Groaznic de furios, Zeus le-a poruncit zeilor Hermes şi Hefaistos să îl
ducă pe Prometeu pe vârful muntelui Elbrus, să îl lege în lanţuri de stâncă, cu
mâinile şi picioarele strânse în cătuşe grele şi să îl şi străpungă cu un piron în
piept. Apoi Zeus îl trimise pe vulturul său, zi de zi, să îi sfâşie trupul, cu ciocul şi
cu ghearele şi asta pentru mii de ani… Prometeu însă îndură toate chinurile fără
să se vaiete şi se uită de acolo, de sus, peste pământ. Spre marele necaz al lui
Zeus, îl ajută să reziste priveliştea oamenilor, aşezaţi în sate şi oraşe, la căldura
focului din case, mâncând hrana gătită pe vatră, făurind lucruri cu ajutorul
focului şi învăţăturilor pe care li le dăruise.

HERCULE SI GRAJDURILE LUI AUGIAS

EROUL HERCULE – HERACLE -
Heracle sau Hercule era fiul lui Zeus si al unei muritoare, Alcmena.
Suparata rau pe Zeus din cauza necredintei sale, Hera, sotia lui, l-a urmarit pe
Hercule, dornica sa il distruga. Dar el era cel mai puternic dintre semi-zei, era
istet si avea o putere nespus de mare, asa ca a trecut cu bine prin toate incercarile

la care a fost supus, numite si “cele douasprezece munci al lui Hercule”.

1. Uciderea leului din Nemeea - fiul monstrului Tifon si al viperei

Echidna

Hercule a plecat spre pestera unde leul isi avea culcusul si l-a asteptat pe leu
pana ce acesta s-a reintors satul-mancase o turma intreaga si un pastor. Era o
16
 LEGENDELE OLIMPULUI

fiara uriasa.

Hercule a tras bine arcul si a tras prima sageata. Sageata l-a lovit pe leu, dar s-a izbit de el ca
de un zid de piatra. A tras si doua sageata si iar s-a lovit ca de o stanca. A mai tras o sageata-
nici ultima nu l-a ranit pe leu.

Pielea-i era vrajita, nimic nu ar fi reusit sa-l strapunga. Hercule l-a lovit cu maciuca, dar nici
aceasta nu a reusit sa-l invinga pe leu, iar maciuca lui Hercule s-a rupt la mijloc.

Atunci voinicul s-a saltat spre gatul leului sa-l prinda, numai ca leul s-a inficosat si a fugit
spre pestera. Pestera avea doua intrari. Hercule a smuls un munte si a inchis o intrare si apoi a
patruns inaintru iar leul a sarit la Hercule.

Cat a durat incaierarea nimeni nu stie. Dar Hercule a reusit sa prinda leul de grumaz si l-a
strans pana l-a inabusit. Hercule a cugetat ca din blana lui sa-si faca un vestmant si teasta lui
de fier o sa si-o puna pe cap.

[Link] cu Hidra

Hidra dormea cand au ajuns la ea Hercule si Iolau (feciorul lui Ificle). Hercule si Iolau au
adus lemne si o gramada de fan. Iolau a aprins focul apoi Hercule a incins sagetile in foc si a
inceput sa traga in hidra cu ele.

Hidra s-a ridicat- avea noua gatlejuri si noua capete si un cap mai gros decat toate- capul
nemuritor. Din boturile urate ii ieseau limbi otravite. Hercule a sarit la ea si i-a taiat unul din
capete numai ca in locul lui au aparut alte doua capete.

Oricat lovea alte doua capete ieseau la loc. Si astfel in loc de noua capete hidra avea acum
cinzeci de capete.

Hercule i-a spus lui Iolau sa aduca o faclie aprinsa si unde smulgea el capetele acesta sa arda
gatlejul. Astfel nu au mai crescut alte capete. Lupta a durat foarte mult, dar Hercule a reusit
sa zdrobeasca capul nemuritor ca maciuca.

Dar si asa capul azvarlea miasma otravite, coltii puteau sa muste si ochii aruncau flacari.
Hercule a rasturnat deasupra-i o stanca si si-a inmuiat sagetile in sangele otravitor al hidrei.

[Link] stimfaliene

Hercule a trebuit sa se lupte cu niste pasari care erau mai mari ca omul si traiau pe tarmurile
marii langa un oras Stimfalos. Aceste pasari aveau ciocuri de arama si aripi de bronz iar din
aripi zvarleau pene ca niste lanci, doborau animale si oameni, luau oameni in gheare si se
urcau in vazduh si acolo ii mancau.

17
 LEGENDELE OLIMPULUI

Aceste pasari erau in slujba lui Ares (zeul razboiului). Hercule a adus cu el doua timpane
mari facute din arama. Ajuns pe tarm a inceput sa bata puternic din timpane, iar pasarile au
intunecat cerul. Erau mii si zeci de mii. Era imbracat cu blana leului si avea coiful pe cap.
Tragea din arc sageti ce doborau si 100 de pasari odata, azvarlea cu lancea, lovea si cu
maciuca.

[Link] zeitei Artemis

Hercule trebuia sa prinda caprioara zeitei Artemis care avea coarne de aur si picioare de
arama. Hercule a urmarit caprioara un an de zile. Cand se implinea anul au ajuns la un rau si
dincolo de rau era templul zeitei.

Hercule si-a scos arcul si a tintit-o in piciorul stang. Animalul ranit s-a oprit locului, Hercule
a ajuns-o si a prins-o de coarne si legandu-i celelalte trei picioare a luat-o pe spinare.

[Link] din Erimant

Mistretul avea colti albi,lungi de un stat de om, taiosi ca niste lanci. Hercule a aruncat cu
pietre in ele si l-a silit pe mistret sa urce varful Erimant. Era zapada pe munte, iar mistretul
aluneca sau se impotmolea gafaind tot mai mult, numai putea sa fuga. Hercule a sarit peste
fiara a lovit-o in ceafa de i-a taiat suflarea si fiara s-a imblanzit.

[Link] lui Augias

Hercule a fost trimis de regele Euristeu sa faca curatenie in grajdurile lui Augias.

A scos vitele afara ducandu-le intr-un camp, a pus mana pe ghioaca si a facut doua sparturi in
fundul grajdurilor. Din dreptul fiecarei sparturi a sapat apoi cate o albie spre cele doua rauri-
Alfeul si Peneul.

Apa a intrat pe albii pana in grajdurile lui Augias. Hercule a spart zidul din fata la fel ca cel
din spate. Apa intra prin fundul acelui grajd urias si se varsa prin fata ducand gunoiul cu ea.
Seara grajdul era curat si gaurile din zid astupate, albiile noi umplute cu pamant, iar Alfeul si
Peneul curegeau iarasi in matci.

7. Taurul turbat alui Poseidon

Taurul era alb ca spuma,turbat ca vijelia. Ochii ardeau vapaie, din bot ii curgeau bale,mugea
infiorator. Musca oameni si vite, strica locinte si grajduri, livezi , gradini.

Hercule si-a facut o plasa din fire de otel, l-a atatat pe taur la lupta cu strigate si pietre, iar
cand s-a repezit cu coarnele plecate, taurul a nimerit in plasa, Hercule i-a strans botul cu
pumnii lui de fier si i-a-ncovoiat grumazul. Taurul lui Poseidon fusese imblanzit

18
 LEGENDELE OLIMPULUI

8. Aducera cailor lui Diomede

Cand a ajuns la regele Diomede sute si sute de razboinici l-au asteptat pe Hercule. Pana la
urma i-a biruit pe toti. A luat caii din grajduri legandu-i peste boturi cu lanturi de arama si a
pornit spre tarm sa-i suie pe corabie. Regele l-a atacat din nou si s-au luptat trei zile. Pana la
urma Hercule a invins.

   

[Link] cu amazoanele

Hipolita si Antiopa erau fetele lui Ares si domneau peste amazoanele care
locuiau in Pontul Euxin. Hercule a plecat insotit de cativa eroi vestiti- Tezeu
din Atena, Peleu si Telamon.

Cand au ajuns la Pontul Euxin au fost intampinati de Hipolita care i-a intrebat ce vor, iar
Hercule a spus ca vine trimis de regele Euristeu ca sa-i ceara cingatoarea- semnul ei de
regina. Regina era in stare sa-i dea cingatoarea de bunavoie lui Hercule, atunci Hera s-a
prefacut in amazoana calare , inarmata si a inceput sa strige spunand ca Hercule urma sa le
omoare si sa le ia regina si nu doar braul ei.

Amazoanele s-au si aprins si s-au pregatit de lupta. Hipolita incerca sa le opreasca insa fara
succes. Hercule si insotitorii sai au tras sageti si lanci spre amazoane. Au cazut prizoniere
Antiopa si o capetenie pe nume Menalipa, iar in schimbul acestor fecioare regina Hipolita i-a
dat lui Hercule cingatoarea plina toata de vraji. Antiopa a ramas prada eroului Tezeu.

[Link] lui Gerione

Euristeu i-a poruncit lui Hercule sa mearga la marginile lumii unde seara coboara Helios
(stralucitorul soare) sa se odihneasca.

Acolo era un urias Gerione care era nepotul Meduzei si care avea cirezi bogate de vaci rosii
ca focul daruite de [Link] trebuia sa aduca aceste cirezi in Micena.

S-a dus Hercule dar a vazut ca insula Eritia se afla in larg si nu putea sa ajunga acolo. Venise
seara si Helios se cobora, iar razele raspandeau o caldura asa de mare incat Hercule n-a mai
putut sa o indure si si-a pregatit arcul sa traga in Helios.

Zeul Helios miscat de acest curaj i-a daruit barca lui cea rotunda facuta de Hefaistos din aur
si argint si i-a spus lui Hercule ca-i va fi greu sa lupte cu Gerione pentru ca el are trei trupuri
prinse de mijloc, are trei capete si sase maini enorme, sase picioare si ca-l va izbi cu cate trei
sageti si trei lanci dintr-o data.

A ajuns pe insula Eritia iar acolo s-a intalnit cu un alt urias Eurition- ciobanul care pazea
cirezile de vaci si cainele sau [Link] avea si el doua capete urate si era frate cu cainele
19
 LEGENDELE OLIMPULUI

lui Hades(paznicul din Infern) dar Hercule i-a invins si pe acestia.

Hercule s-a intalnit si cu [Link] n-a fost usoara si Hercule a fost lovit dar vitejia lui si
ghioaca cea grozava l-au ajutat sa invinga. A luat cirezile si a plecat spre Micena trecand prin
Galia si Italia.

In Italia zeita Hera i-a pierdut o vaca ce a pornit-o inot pana-n Sicilia. Hercule a trebuit s-o
caute si sa se lupte pentru ea cu un fiu al lui Poseidon.

Apoi a ajuns in Marea Ionica- zeita a semanat turbarea in toate [Link] de turbare s-au
ratacit in lume. Cu greu le-a gasit dar a reusit sa le aduca pe toate lui Euristeu.

[Link] cainelui Cerber

Cerber era cainele lui Hades- avea trei capete de arama, inima de piatra si serpi incolaciti in
gheme pe obraz. Hercula a cautat locul prin care putea patrunde in Infern si a infruntat genii,
monstrii dar pana la urma a ajuns la Hades si i-a spus acestuia ca a venit sa-l ia pe Cerber dar
acesta i-a dat un raspuns viclean- poate sa-l ia pe Cerber daca Hercule il va dobori fara sa
lupte cu arme.

Hercule a inceput a se lupta cu Cerber si l-a strans atat de tare de gat incat monstrul s-a
pravalit ca mort, iar Hades a spus ca decat sa-l omoare pe Cerber mai bine sa-l ia si sa-l duca
la Euristeu.

[Link] lui Nereu

Euristeu l-a trimis pe Hercule sa-i aduca trei mere fermecate care s-ar afla in gradina nimfelor
hesperide, dar nimeni nu stia unde este gradina.

Atena i-a spus lui Hercule ca drumul spre gradina il stie Nereu- un batran zeu al marii dar
acesta nu-i va spune lui Hercule unde este decat prin lupta. A asteptat Hercule multa vreme
pana a iesit Nereu sa stea putin la soare si i-a sarit in spate.

S-au luptat mult, s-au pravalit in ape, s-au ridicat pe tarm si Hercule l-a prins de mijloc si l-a
legat burduf. Nereu i-a spus unde este gradina: la merginile lumii unde Atlas tine pe umeri
cerul.

Gradina era pazita de nimfe hesperide- niste nimfe ale serii si a unui monstru Ladon care
avea un ochi neadormit. Dar calea spre gradina nu o stia decat Prometeu care e-naltat din
porunca lui Zeus pe o piatra colturoasa, pe Elbrus, in Caucaz si un vultur ii sfasie neincetat
ficatul.

Pe drumul spre Caucaz Hercule s-a luptat si cu uriasul Anteu pe care l-a biruit si s-a mai
luptat cu multi regi dar pana la urma a ajuns pe muntele Elbrus in Caucaz, iar Hercule l-a
20
 LEGENDELE OLIMPULUI

eliberat pe Prometeu, iar cand l-a eliberat furtuna s-a intetit iar cerul s-a despicat, bubuituri
grozave au sunat in Olimp. Prometeu l-a invatat pe Hercule cum sa ajunga in tara hesperida.

Hercule a juns la Atlas in tara hesperida iar Atlas statea cu picioarele in mare si pe umeri
purta larga bolta cereasca.

Hercule i-a cerut lui Atlas mere pentru Euristeu si acesta i-a spus ca-i da acele mere daca va
tine bolta cereasca in timp ce el va culege merele. Hercule a fost de acord. Atlas a mutat bolta
cereasca pe umerii lui Hercule si a mers in gradina sa culeaga merele.

Cand s-a intors i-a spus lui Hercule ca el va pleca cu merele in Micene si Hercule va ramane
sa poarte bolta cereasca. Atlas era siret dsr nu si intelept. Hercule i-a spus ca e de acord cu
conditia sa tina Atlas bolta cereasca putin pana ce el isi va pune blana de leu pe el. Atlas a
fost de acord si Hercule a luat merele si a plecat spre Micena.
 a statornicit vestitele olimpiade, care reaminteau de incercarile prin
care trecuse el.

PYGMALION ŞI GALATEEA

21
 LEGENDELE OLIMPULUI

Zeiţa Afrodita
fusese dusă de
Zefir, după ce se
născuse din spuma
mării, pe insula
Cipru, din Elada. Se
spune că într-un
oraş din Cipru trăia
cândva, demult, pe
vremea când zeii se
mai coborau încă
printre muritori, un
artist, Pygmalion.
Frumosul tânăr sculpta din marmură sau fildeş, din piatră sau din lemn, chipuri
de zei şi de oameni. Pygmalion avea o casă mare şi frumoasă, grădini cu pomi
roditori şi flori înmiresmate. Avea şi câţiva sclavi, dar nu avea soţie. O mulţime
de fete ar fi vrut să se mărite cu el, o mulţime de mame cu fete de măritat îl
pofteau mereu pe la petrecerile lor, dar el rămânea de o parte. Sculptorul visa o
fiinţă pură, gingaşă, devotată, pe care să o iubească şi care să îl iubească pentru
toată viaţa. Fetele pe care le vedea Pygmalion puseseră privirile îndrăzneţe şi
vorba gălăgioasă în locul graţiei şi sfielii. Ele înlocuiseră virtutea şi credinţa cu
uşurătatea şi nestatornicia, modestia cu straie deşucheate şi dansuri zgomotoase.
Într-o zi artistul începu să cioplească din fildeş o copilă aşa cum visa el. Lucră şi
zi şi noapte şi rămase uimit când isprăvi. Fata pe care o dăltuise era mai
frumoasă decât în visul său. Pygmalion îi cumpără veşminte şi giuvaere, o
înconjură cu flori, ba chiar îi puse şi un nume, Galateea. De bucurie şi din iubire
22
 LEGENDELE OLIMPULUI

pentru ea, artistul făcea acum lucruri şi mai frumoase, fără pereche de frumoase.
La sosirea primăverii începu sărbătoarea zeiţei Afrodita. Pygmalion se duse la
altarul de marmură al zeiţei, îi aduse o jertfă bogată şi o rugă să o însufleţească
pe Galateea. Apoi o luă la fugă către casă. Galateea era tot pe soclu, frumoasă şi
neînsufleţită. Atunci artistul, cuprins de iubire, o luă în braţe şi îi şopti vorbe de
dragoste şi credinţă. Îi spuse că vrea să fie soţia lui, că numai pe ea o poartă în
suflet. În timp ce îi spunea vorbe înflăcărate, simţi că inima ei începe să bată.
Pielea ei se făcu mai moale ca mătasea, deschise ochii albaştri ca floarea de
cicoare ,cosiţele aurii îi unduiră când se mişcă şi îi cuprinse gâtul cu braţele.
Pygmalion o ridică în braţe şi începu să strige din tot sufletul mulţumiri către
zeiţa Afrodita, care îi dăduse suflet statuii create de el. Au făcut o nuntă mare, la
care au venit mulţimea din Cipru, artiştii din toată Elada, ba chiar şi Afrodita cu
fiul ei, Eros. Si au trăit împreună ani mulţi şi fericiţi, ocrotiţi de Afrodita, ocrotiţi
de iubirea pe care şi-au păstrat-o neştirbită. Fiul lui Pygmalion şi al Galateei,
regele Pafos, a clădit oraşul cu acelaşi nume. În el a construit cel mai frumos
templu al zeiţei, templu care ei i-a fost cel mai drag.

FILEMON SI BAUCIS
Filemon si Baucis găzduiesc zeii
Zeus află de la
zeul Hermes (Mercur)
că oamenii de pe
23
 LEGENDELE OLIMPULUI

Pământ nu îl cinstesc în temple cum se cuvine. Zeus porni la drum, să vadă cu

ochii lui, însoţit chiar de Hermes şi arătând ca doi drumeţi obişnuiţi. Aşa era. În
multe locuri, oamenii zâmbeau cu subînţelesuri când vorbeau despre zei, ba chiar
le puneau înţelepciunea la îndoială. Regele Licaon, care îl primise în ospeţie şi
înţelesese cine e, a vrut chiar să îi pună puterea la încercare dându-i de mâncare
bucate necuvenite. Zeus şi-a dat seama dinainte, a azvârlit bucatele pe jos şi l-a
pedepsit crunt pe rege, prefăcându-l în lup. În altă parte, într-un sat în care Zeus
şi Hermes ajunseseră pe seară, nu a vrut nimeni să îi primească în ospeţie peste
noapte, deşi o cereau în numele zeilor sau poate tocmai de aceea. Au ieşit din sat
şi au zărit o colibă sărmană. În colibă şedeau un bătrânel şi o bătrânică, Filemon
si Baucis. Erau soţ şi soţie de multe zeci de ani, iar cei din sat îi dădeau mereu
tinerilor drept pildă de iubire şi căsnicie trainică. Nu erau prea avuţi. Alături de
coliba lor cea coşcovită şi aplecată puţin pe o parte, aveau un petic de grădină,
unde cultivau legume, înconjurat de câţiva pomi şi butuci de viţă de vie. Sărăcia
însă îi făcuse să fie uniţi, iar mulţumirea vieţii o găsiseră în iubire. Filemon şi
Baucis i-au poftit deîndată în colibă pe cei doi drumeţi. El i-a îndemnat să şadă
pe laviţă, iar ea a aşezat pe scândura ei o pătură de lână moale. A aprins focul şi a
făcut o fiertură de legume cu o felioară de slănină, să aibă gust mai bun. Până să
fie gata, i-a ospătat cu măsline, brânză şi ouă coapte. La urmă au băut vin şi au
mâncat nuci, curmale şi smochine. Dar s-a întâmplat ceva ciudat. Oricât turna
Filemon din ulcior în căni, ulciorul rămânea mereu plin. Cei doi au înţeles că
drumeţii din coliba lor sunt zei. Gândind că cina a fost prea săracă, Filemon şi
Baucis au început să alerge să prindă ca să taie singura lor pasăre, o gâscă.
Aceasta fugea de colo-colo şi ţipa, iar până la urmă s-a ascuns chiar sub
picioarele lui Zeus. El le-a spus să o lase în viaţă, că le-a ajuns mâncarea. Le-a
mai arătat că preţuieşte felul în care i-au primit, dar că restul sătenilor vor fi
24
 LEGENDELE OLIMPULUI

pedepsiţi. Aşa că i-au dus în vârful muntelui din apropiere, iar satul a fost
acoperit de ape. Pe locul în care fusese coliba lor, Filemon şi Baucis văzură o
insulă înflorită, în mijlocul căreia se afla un templu din marmură, având înăuntru
statuia de aur a lui Zeus. Stăpânul zeilor le spuse că acolo vor locui ei şi că vrea
să le îndeplinească o dorinţă. Apoi îi întrebă ce vor: bogăţii, putere, tinereţe şi
frumuseţe ? Filemon şi Baucis se înţeleseră din priviri, apoi Filemon răspunse că
bogăţiile se cheltuiesc, puterea scade, tinereţea şi frumuseţea se duc. Ei ar vrea
doar să moară amândoi în acelaşi timp, ca să nu vadă unul cum se duce celălalt şi
să sufere. Aşa cum au trăit, într-o lungă căsnicie, toată viaţa împreună, aşa să şi
moară în aceeaşi clipă. Zeus le-a promis că aşa va fi. Când le-a sosit ultima clipă,
Filemon s-a transformat într-un stejar falnic şi, în acelaşi timp, Baucis a devenit
un tei subţirel, cu flori albe, parfumate, îmbrăţişat de ramurile stejarului.

25