PROGRAM CATEHETIC

I. SFATURI PENTRU PREGĂTIREA ŞI SUSȚINEREA UNEI CATEHEZE

1. ORGANIZAREA SPAȚIULUI ȘI RESURSELOR

Locaţie

 Biserică sau un spațiu al parohiei (centru catehetic, casă socială) potrivit pentru activitate;

 Scaune, mese – dacă se lucrează la ele;

 Lumină, caldură/răcoare.

Resurse

 Foi, pixuri;

 Flipchart, videoproiector, ecran (se găsesc la protopopiat);

 Laptop, boxe, aparat foto (de rânduit cineva care să facă poze);

 Pictura și icoanele din biserică;

 Obiecte de cult;

 Cărți liturgice.

Numărul participanților – până la 30 de persoane

2. ANUNȚAREA EVENIMENTULUI

 Program afișat pentru catehezele lunare;

 Program anunțat și afișat pentru catehezele ocazionale, cum ar fi cele demonstrative;

 Încurajarea credincioșilor de a medita și citi despre o anumită temă;

 Folosirea în acest scop a bibliotecii parohiale și a foii duminicale (acolo unde ea se editează);

 Invitarea la cateheză a unor personalități ale comunității, care pot aduce o mărturie personală
în legătură cu tema abordată.

3. ORGANIZAREA TIMPULUI

 Găsirea orei potrivite, ținând cont de realitățile pastorale;

 Cateheza să nu depășească 50 de minute;

 Monitorizarea timpului pe etapele catehezei și sarcini de lucru.

4. ORGANIZAREA INFORMAȚIEI

 Nu se pot realiza cateheze reușite improvizând;

 Improvizarea în cateheză constă în adaptarea scenariului catehetic și metodelor de abordare a

lui în funcție de pregătirea, receptivitatea și implicarea credincioșilor (auditoriului);

 Subiectul catehezei este învățătura de credință și trăirea ei;

 Pentru alcătuirea planului unei cateheze se va porni de la parcurgerea bibliografiei

recomandate, se vor folosi ideile teologice cuprinse în cântările bisericești, rugăciuni și
iconografie, va fi folosită experiența părinților Bisericii și a creștinilor care s-au sârguit în viața
lor să trăiască învățătura de credință, lăsând și nouă mărturie despre calea care trebuie parcursă
pentru aceasta (experiențele Patericului, Filocaliei, părinților contemporani);

 În cateheză NU se va enunța doar învățătura de credință, ci se va insista, prin exerciții

practice, asupra trăirii ei;

 3 idei principale, asupra cărora se revine și sunt dezvoltate în momentele catehezei;

 Informația trebuie să fie clară, succintă;

 Informația trebuie să fie organizată pe tot parcursul catehezei și nu doar în Tratare.

 5. SUGESTII METODICE

 Se vor parcurge toate momentele catehezei;

 Toți participanții trebuie implicați (lucru în echipă, mărturii personale);

 Folosirea metodelor nu trebuie făcută abuziv și nici incomplet;

 NU folosiți des prelegerea sau discursul!

 Folosiți mijloace moderne: prezentările multimedia, planșele și materialele de cult într-o cât
mai bună stare de utilizare!

 Realizați conexiuni interdisciplinare!

 Valorificați talentele și experiențele pozitive ale credincioșilor!

 Realizați prezentări cât mai atrăgătoare sub forma dezbaterii, dialogului și a altor structuri
conversative, interactive!

II. CLASIFICAREA METODELOR INTERACTIVE

1. METODE DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. Studiul de caz;

2. Brainstorming;

3. Știu/Vreau să ştiu/Am învăţat;

4. Gândiţi/Lucraţi în perechi/Comunicaţi;

5. Photolangage;

2. METODE DE EVALUARE
1. Cubul;

2. Cadranele;

3. Jurnalul cu dublă intrare;

4. Turul galeriei;

5. R.A.I.;

6. Cutia întrebătoare.

STUDIUL DE CAZ

ETAPE:

a) Prezentarea cazului, a conţinutului temei propuse;

b) Dezbaterea, în vederea înţelegerii cât mai corecte a conţinutului;

c) Stabilirea concluziilor.

BRAINSTORMING (stimulare a gândirii creative)

ETAPE:

a) Lansarea temei de către formator;

b) Cursanţii vor fi invitaţi să scrie pe foi cuvinte şi formulări despre tema propusă;

c) Notarea pe flip-chart a tuturor ideilor (preferabil, fără repetarea lor);

d) Evaluarea activităţii.

ŞTIU/VREAU SĂ ŞTIU/AM ÎNVĂŢAT

ETAPE:

a) Fiecărui participant i se va da de la început o foaie tabelată cu 3 coloane ca în titlu;

b) Formatorul lansează titlul temei care va fi prezentată în acea zi;

c) Toţi credincioşii vor completa prima rubrică, respectiv ŞTIU, cu ceea ce cunosc deja despre
subiectul în cauză;
d) Formatorul prezintă conţinutul (folosind lectura sau prezentarea orală sau proiecţia
multimedia etc.) În acest timp, cursanţii completează coloana VREAU SĂ MAI ŞTIU

e) Au loc dezbateri, lămuriri;

f) Credincioşii scriu concluziile învăţării în coloana AM ÎNVĂŢAT.

GÂNDIŢI/LUCRAŢI ÎN PERECHI/COMUNICAŢI

ETAPE:

a) Formarea perechilor;

b) Lansarea aceleiaşi teme ambilor membri ai perechii (dar fiecare pereche poate avea sarcini
diferite pentru tema propusă spre învăţare);

c) Realizarea individuală a sarcinii, în maxim 5 minute;

d) Prezentarea răspunsurilor către partenerul perechii şi formularea de concluzii comune;

e) Prezentarea concluziilor în faţa întregului grup.

PHOTOLANGAGE

ETAPE:

a) Prezentarea conţinutului de către formator;

b) Formatorul expune un set de imagini la temă. Cursanţii le privesc atent şi îşi aleg una dintre
acele imagini.

c) Fiecare cursant va argumenta selecţia făcută.

d) Se va discuta imaginea care a adunat numărul cel mai mare de preferinţe şi se va concluziona.

CUBUL

ETAPE:

a) Pe feţele unui cub se notează 6 sarcini de lucru pentru tema prezentată de formator. Aceste
sarcini trebuie să corespundă imperativelor: Descrie; Compară; Analizează; Asociază; Aplică;
Argumentează
b) Se concluzionează în comun şi se fixează, astfel, cunoştinţele.

CADRANELE

ETAPE:

a) Pe o foaie de flip-chart, se trasează o cruce cât toată coala (adică foaia va fi împărţită în 4 părţi
egale, denumite cadrane);

b) Conţinutul este prezentat de către preotul formator;

c) Grupul va fi împărţit în 4 echipe, fiecare echipă având de rezolvat câte o sarcină legată de
tema prezentată;

d) Rezultatele vor fi notate în cele 4 cadrane, corespunzătoare fiecărei sarcini de lucru.

JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE

ETAPE:

a) Fiecare participant va primi o foaie pe care o va împărţi în 2 părţi: pe o jumătate va scrie sau
va reprezenta grafic un fragment sau o imagine care la impresionat plăcut sau neplăcut în
conţinutul prezentat. În jumătatea cealaltă, va argumenta alegerea realizată;

b) Evaluarea jurnalului, care poate fi continuat şi la alte teme/conţinuturi.

TURUL GALERIEI

ETAPE:

a) Prezentarea conţinutului de idei al temei propuse;

b) Împărţirea participanţilor în echipe de câte 4 membri;

c) Realizarea unui produs (desen) referitor la tema abordată;

d) Expunerea lucrărilor realizate de toate echipele;

e) Fiecare participant la activitate va examina lucrările expuse şi va putea scrie observaţii într-un
colţ al acestora;

f) După încheierea turului, fiecare echipă îşi citeşte ob-servaţiile şi îşi autoevaluează lucrarea.
R.A.I. (Răspunde – Aruncă – Interoghează)

ETAPE:

a) Preotul împreună cu credincioşii se vor implica într-un joc de aruncare a unei mingi mici şi
uşoare de la unul la altul;

b) Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde;

c) Cel care primeşte mingea, după ce răspunde la între-bare, aruncă la rândul său mingea unui alt
participant, adre-sându-i o întrebare din tematica abordată la cateheză.

d) Se recomandă implicarea cât mai multor participanţi la acest joc.

CUTIA ÎNTREBĂTOARE

ETAPE:

a) Preotul prezintă conţinutul catehezei;

b) Credincioşii sunt aşezaţi în semicerc sau cerc în centrul căruia se află o cutie care conţine
bileţele înscrise cu întrebări, cuvinte, enunţuri lacunare etc., cu referire la conţinutul predat;

c) În cutie sunt pregătite în număr de bileţele cel puţin egal cu numărul de participanţi;

d) Fiecare participant va extrage un bileţel la care va răspunde, iar dacă nu va şti va fi ajutat de
ceilalţi;

e) Bileţele extrase vor fi aşezate pe un flipchart în funcţie de structura logică a conţinutului

predat, după ce în prealabil s-a configurat pe flipchart această structură;

f) La final se face o recapitulare-fixare a conţinutului în funcţie de pagina de flipchart completată

cu bileţelele din cutia întrebătoare.
 III. PROIECT DE ACTIVITATE CATEHETICĂ
I. Cum răspunde creştinul ortodox provocărilor societăţii contemporane?

Unitatea catehetică: Biserica/Parohia

Tema catehezei: Cum răspunde creştinul ortodox provocărilor societăţii contemporane?

Susţinător: Pr. Ioan Teodorescu, parohia Buna Vestire

Protopopiatul: Botoșani

Metode de învăţare: prezentare Power Point/multimedia

Metoda de evaluare: Schimb de opinii, idei

Tipul activităţii: mixtă

Scopul activităţii: Conştientizarea cu privire la problemele cu care se confruntă credincioşii

ortodocşi în societatea de astăzi și pericolul grupărilor neoreligioase. Rolul parohiei în rezolvarea
acestor probleme şi în ajutorarea enoriaşilor aflaţi în dificultate.

SCENARIUL CATEHETIC

Organizarea activităţii:

 Salutul şi rugăciunea de început. (Opţional) Intonarea unui cântec religios.

PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ

 Introducerea în activitatea catehetică: Se va realiza prin vizionarea unui film tematic

Părintele Dosoftei de la Mănăstirea Putna despre provocările lumii actuale (producţie TVR,
durata: 6 min.).
 Fiecare participant va primi o foaie de hârtie şi un pix, utile în desfăşurarea activităţii.
 ANUNȚAREA TEMEI

 Anunţarea temei şi a scopului acesteia: Astăzi vom încerca să observăm cum răspunde
creştinul ortodox provocărilor societăţii contemporane.
TRATAREA

 Desfăşurarea activităţii / ETAPE în realizarea activităţii:

1. După vizionarea filmului participanţii vor analiza pe scurt unele idei surprinse şi vor
fi invitaţi să spună ceea ce ştiu despre provovările la care sunt supuşi în societatea
contemporană.

Fiecare participant va spune 1-2 idei în legătură cu tema, fără să repete ideile consemnate deja.
Toate informațiile vor fi scrise pe flipchart sau direct pe PC într-o pagină word (simultan
proiectată pe ecran). Ideile vor fi notate și individual pe foile de lucru. Preotul poate interveni în
sprijinul acestora cu întrebări sau cu informații ajutătoare.

2. După ce preotul a notat ideile, continuă cu prezentarea unor noţiuni generale despre
subiect.

Care sunt provocările la care suntem supuşi noi, creştinii?

În ceea ce priveşte CREDINŢA

 Indiferenţa: Tot mai mulţi oameni se declară indiferenţi faţă de orice exprimare a
religiozităţii, a credinţei.
 critica la adresa Bisericii şi a slujitorilor ei, chiar şi pentru pretexte minore.
 atacuri virulente tot mai dese la formele de manifestare a credinţei (interzicerea icoanelor şi
simbolurilor religioase, a orei de religie în şcoli etc.)
 Încercarea de marginalizare cu orice preţ a religiei şi a educării tinerilor în spiritul
cunoaşterii şi trăirii acesteia.
 confuzia între spiritualitatea ortodoxă şi ocultismul păgân (superstiţiile, magia, ghicitoria,
inclusiv horoscoapele şi astrogramele, vrăjitoria).
 invocarea „norocului” (isteria creată în jurul loteriilor, tombolelor, pariurilor – toate
aducătoare de câştig nemuncit).

 În ceea ce priveşte FAMILIA

 creşterea numărului de divorţuri şi scăderea numărului căsătoriilor şi a natalităţii

 slăbirea vieţii spirituale în familie;
 sărăcia şi şomajul;
 dorinţa de câştig material imediat şi cu orice preţ;
 alcoolismul şi drogurile;
 concubinajul şi căsătoriile de probă, infidelitatea conjugală (adulterul);
 familia monoparentală;
 lipsa unei educaţii corespunzătoare a copiilor;
 plecarea la lucru în străinătate a unuia sau a ambilor soţi;
 avorturile şi disensiunile în familie;
 ofensiva publică a unor manifestări sexuale contrare familiei tradiţionale;
 convieţuirea familiilor tinere în spaţii inadecvate (cu părinţi sau cu mai multe familii în
aceeaşi locuinţă).
 influenţa negativă a mass-media (prin televiziune, publicaţii şi reviste cu conotaţii sexuale,
internet şi programe TV se atentează la viaţa de familie, apoi prin publicitatea care se face
pronografiei şi pacatelor împotriva firii, sexualităţii în general)

În ceea ce priveşte IDENTITATEA RELIGIOASĂ şi NAŢIONALĂ

Precizări introductive opţionale

Un studi1 din anul 2001, prezenta România ca fiind ţara în care se acordă cea mai mare
importanţă religiei la nivel european, după Malta, dar înaintea Poloniei şi Irlandei (Malta
67,2%, România 51,3%, Polonia 44,7%, Irlanda 32,3%). În plus, este ţara în care se acordă cea
mai mare importanţă socializării religioase a copilului.

O concluzie a acestui studiu: în toate cele patru ţări europene (deci şi în România) religia
creştină a constituit de-a lungul secolelor şi sursa formării identităţii naţionale.

1
Andrei Gheorghiţă, Raoul Rusalin, Identitate religioasă şi integrare socială,
[Link]
 Autorii aceluiaşi studiu conchid că: în România Religia ortodoxă este asociată cu
identitatea naţională. Pentru majoritatea românilor, a fi român înseamnă a fi creştin ortodox.

Dacă acum 50 de ani identitatea religioasă era dobândită prin naştere, asumată ca atare,
relaţionată de spaţiul geografic şi mediul educaţional şi social împărtăşit cu ceilalţi, în ultimele
decenii, identitatea religioasă a devenit un accesoriu pe care noile generaţii şi-l aleg ele
însele în mod liber.

Provocări:

 diversitatea culturală şi socială

 Impunerea, cu orice preţ, a „drepturilor” minorităţilor, în detrimentul dreptului firesc al
majorităţii.
 tinerii sunt îndemnaţi (direct sau indirect prin mijloacele moderne de comunicare) să îşi
aleagă propria orientare religioasă dintr-o varietate de opţiuni, în loc de a prelua valorile sacre
transmise de familie şi prieteni în copilărie
 “dreptul” de renunţa la religia în care ai fost născut şi crescut
 căsătoriile mixte (interreligioase)
 migraţia (1. din ţări sărace, în ţări bogate şi 2. din mediul rural, în mediul urban) contribuie
la apariţia unor influxuri spirituale alternative şi la experimentarea altor practice religioase
 dispariţia treptată a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, a portului şi a artei populare
în contrast cu importul masiv de “sărbători” occidentale şi de “arta” urâtului şi a kitsch-
ului.
 criza de valori şi promovarea excesivă a non-valorilor
 fenomenul sectar
Cum răspundem acestor provocări?

 Asumarea şi afirmarea identităţii ortodoxe

 Realizarea stării de comuniune. Biserica este marea familie creştină, parohia trebuie să
fie o familie în miniatură.
 Întregul tezaur doctrinar, moral şi cultic al Ortodoxiei reprezintă o moştenire intangibilă.
 Sfânta Tradiţie rămâne normativă pentru Biserică (deşi fidelă tezaurului doctrinar,
moral şi cultic moştenit, Biserica nu rămâne închisă în trecut, ci vine în întâmpinarea
provocărilor prezentului)
 Diminuarea expunerilor la manipulările din mass-media, accentul pus pe cultură, lectură
biblică, scripturistică şi patristică, dezvoltarea trăirii religioase autentice, ieşirea din tiparele
modei.
 Responsabilizarea enoriaşilor cu privire la cazurile delicate d.p.d.v. social din parohie
(Abandonarea bătrânilor este opusă poruncii a 5-a din Decalog. La fel, neîngrijirea copiilor poate
fi echivalentă unei crime.)
 Conştientizarea părinţilor cu privire la importanţa educaţiei temeinice de la vărste fragede
a copiilor lor.
 Solidaritate în parohie cu privire la sprijinirea familiilor aflate în dificultate.
Ajutorarea familiilor nevoiaşe, mai ales a bătrânilor bolnavi şi singuri.
 Atenţie sporită acordată schimbării mentalităţii tinerilor.
 Cultivarea respectului pentru bătrânii din parohie.
 Participarea tinerilor la discuţii cu caracter catehetic-didactic înainte de căsătorie.
(Catehizarea tinerilor care doresc să se căsătorească este foarte necesară pentru ca aceştia să
conştientizeze adevărata dimensiune a tainei cununiei şi să nu se raporteze la slujba oficiată în
biserică doar ca la un gest formal, care ţine mai degrabă de o tradiţie moştenită.)
 Încurajarea tinerilor spre a–şi întemeia familii evitând alte forme de convieţuire.
 Acordarea de sprijin moral şi de consiliere a femeilor înclinate să accepte avortul. Avort =
Crimă!
 Vizite pastorale, convorbiri duhovniceşti, consilierea membrilor familiei.
 Participarea credincioşilor de toate vârstele la orele de cateheză. Cateheza are menirea de a-
l obişnui pe enoriaş să frecventeze biserica, de a-l încuraja să pună întrebări şi să deprindă
elementele practice, liturgice ale vieţii creştine.
 Promovarea valorilor tradiţionale (sărbătorile religioase, obiceiuri, arta şi portul popular)
 Reducerea fenomenului migraţiei. Încurajarea familiilor de a nu-şi abandona copiii, fie şi
pe termen scurt.

Cum poate preveni parohia fenomenul neoreligios?

Analizând modul sectelor de a acţiona, se poate vedea că atitudinile şi metodele unora dintre
ele pot distruge personalitatea, dezorganiza familiile şi societatea, şi că doctrinele lor sunt foarte
departe de învăţătura lui Hristos şi a Bisericii Sale.
 În general posibilitatea de dialog cu sectele este slabă sau absentă ele fiind închise la dialog.

Dacă vrem să rămânem fideli în ceea ce credem şi principiilor noastre (respectul faţă de
persoana umană, respectul faţă de libertatea religioasă) nu putem să ne mulţumim doar cu
condamnarea sau combaterea sectelor, văzându-le puse în afara legii sau expulzate.

„Provocarea” sectelor sau a noilor mişcări religioase trebuie să fie un stimulent pentru a ne
reînnoi din punct de vedere al credinţei pe care o mărturisim.

E bine ştim:
 Credinţa Ortodoxă a păstrat unitatea naţională a românilor. Deci, este firesc ca aceia
care doresc să rupă unitatea naţională să izbească mai întâi în credinţa şi Biserica Ortodoxă.
Ruperea de Biserica Ortodoxă echivalează cu deznaţionalizarea.
 Fenomenul sectar are la bază interpretarea greşită, tendenţioasă, care duce la
răstălmăcirea şi denaturarea adevărului, a textelor Sfintei Scripturi. Cu aceasta sectanţii
derutează pe credincioşii ortodocşi, mai puţin poate familiarizaţi cu textul Sfintei Scripturi.
Biblia întrebuinţată de sectanţi nu are girul sau autoritatea instituţiei bisericeşti, fiind tradusă
greşit pentru a justifica învăţăturile greşite.
 Vizitele făcute la casele credincioşilor nu sunt decât încercări de racolare a
acestora. ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3, 10). Iată de ce
nu trebuie să ne impresioneze faptul că sectanţii vin la casele credincioşilor cu Biblia în mână. Şi
diavolul l-a ispitit pe Mântuitorul Hristos tot cu versete din Sfânta Scriptură.
 Atitudinea faţă de secte trebuie să fie tranşantă, din respect faţă de adevăr, de Hristos şi
de Biserică.

Să luăm aminte la cuvintele Sfintei Scripturi:

„Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor depărta de credinţă, luând aminte
la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi care sunt
înfieraţi în cugetul lor.” (1 Timotei 4,1-2)
„Între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe
Stăpânul care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor o grabnică pieire. Mulţi se vor lua după
învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită. Din poftă de avere şi cu
cuvinte amăgitoare vă vor momi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor
nu dormitează.” (2 Petru 2, 1-3)

„Ei vor face semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.“
(Matei 24, 24)

„Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi
răpitori.” (Matei 8, 15)

3. Participanţii vor asculta cu atenţie ideile prezentate şi le vor nota pe foile de lucru.

RECAPITULAREA

 Fixarea informaţiilor

4. Fixarea cunoştinţelor se va face prin vizionarea unui nou film tematic: Pr. Nicolae
Tănase – Provocări contemporane în familia creştină

ASOCIEREA

 Ispitirea Mântuitorului pe muntele Carantaniei.

Întreaga istorie arată că ȋn mare parte omenirea a ales sclavia ȋnșelăciunii acestei lumi, preferând
calea ispititoare sugerată de diavol, decât cea deschisă a Mântuitorului. Prin respingerea
diavolului Mântuitorul a optat ferm pentru calea Crucii.

GENERALIZAREA

4. Discuţia finală, condusă de preot şi realizată prin contribuţia tuturor participanţilor, va

avea rolul de a concluziona ideile surprinse şi de a evidenţia progresul în ceea ce priveşte
dobândirea de noi cunoştinţe. Au loc dezbateri şi lămuriri, schimb de opinii, idei.

APLICAREA
 Evaluarea / Concluzii
- Aprecieri individuale şi generale asupra implicării în activitate a membrilor grupului.

- Exprimarea impresiilor despre conţinutul activităţii de către unii dintre participanţi (prin
completarea unui chestionar)

 Încheierea activităţii
- Rugăciunea de încheiere Cuvine-se cu adevărat rostită sau cântată de toţi participanţii.

Observații:

 Activitatea este gândită pentru a fi realizată în orice locație și pentru un grup eterogen
(din punc de vedere al pregătirii profesionale și al nivelului de vârstă), adică pentru marea
majoritate a situațiilor.
 Este recomandat ca toate activitățile catehetice să fie susținute și de o prezentare
multimedia (Power Point, auto-video), pentru le spori atractivitatea și pentru stimularea
interesului participanților.
 PROIECT DE ACTIVITATE CATEHETICĂ

II. Sfintele Icoane

1. CE ESTE ICOANA?

Scopul catehezei

 Credincioşii să cunoască învăţătura despre cinstirea sfintelor icoane cu argumentare

scripturistică şi patristică.

Sugestii pentru conținut

 Prezentare istorică;
 Temeiuri scripturistice;
 Temeiuri patristice.

Îndrumări

 Se va avea în vedere percepţia pe care o au credincioşii asupra icoanei.

 Se va prezenta învăţătura de credinţă despre icoană, urmărind-se câteva temeiuri
scripturistice (vechi şi nou-testamentare).
 Se va oferi participanţilor o imagine a modului cum s-au raportat Sfinţii Părinţi la
icoană şi cum a perceput omenirea icoana în cursul istoriei.
 Se recomandă ca preotul să ofere credincioşilor, pe parcursul catehezei, o foaie care să
conţină cele mai importante temeiuri scripturistice şi patristice despre cinstirea
icoanei.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură.

2. Învăţătura de credinţă ortodoxă, Editura Doxologia, Iaşi, 2009

3. Bulgakov, Pr. Serghei, Icoana și cinstirea Sfintelor Icoane, Editura Anastasia [Eikona],
București, 2000.
 4. Caraza, Prof. I., Sfânta Scriptură şi Sfintele Icoane la Sfinţii Părinţi, în revista „Glasul
Bisericii”, 1-4/2003.

5. Sfântul Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaștilor, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.

6. Sfântul Teodor Studitul, Despre Sfintele Icoane. Contra ereticilor iconomahi, Editura
Fotini, Galați, 2008.

7. Resurse on-line

2. ROLUL ICOANEI ÎN CULTUL ORTODOX

Scopul catehezei

 Credincioşii să cunoască rolul icoanelor în cultul ortodox şi cum trebuie ele cinstite.

Sugestii pentru conținut

 Rolurile icoanei: haric, latreutic, pedagogic şi estetic;

 Cum ne închinăm corect la icoane în biserică şi acasă;

Îndrumări

 Vorbind la modul general sau pornind de la o icoană anume (la alegere) preotul va
prezenta cele patru roluri ale icoanei, făcându-i pe credincioşi să înţeleagă că, prin
icoană ne împărtăşim de harul lui Dumnezeu, că icoana este parte a cultului, ea este
Biblia neştiutorului de carte.
 Preotul va explica modul corect de inchinare si rugaciunile ce trebuie rostite la fiecare
icoană.
 Pentru a crea deprinderea închinării corecte în biserică, se recomandă ca preotul să ofere
credincioşilor, pe parcursul catehezei, o foaie care să conţină rugăciunile rostite în
cadrul ritualului de închinare.

Bibliografie

1. Boghiu, Arhim. Sofian, Chipul Mântuitorului în iconografie, Editura Bizantină, București,

2001.
 2. Braniște, pr. Prof. Dr. Ene, Introducere în Liturgica generală, Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993.

3. Evdochimov, Paul, Arta icoanei: o teologie a frumuseții, Editura Meridiane, București,

1993.

4. Florenski, Pavel, Iconostasul, Fundaţia Anastasia, Bucureşti, 1994.

5. Ozolin, Pr. Nikolai, Chipul lui Dumnezeu - chipul omului. Studii de iconologie și
arhitectură bisericească, Editura Anastasia, București, 1998.

6. Uspensky, Leonid, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, Editura Anastasia, 2009.

7. --- Resurse on-line

3. ICOANA ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX

Scopul catehezei

 Credincioşii să conştientizeze prezenţa lui Dumnezeu prin icoană în viaţa lor şi să-şi
formeze deprinderea de a deosebi icoanele de alte imagini cu caracter religios.

Sugestii pentru conținut

 Sensul prezenţei icoanei în alte spaţii decât în biserică şi acasă (şcoală, spital, penitenciar,
mall, alte instituţii);
 Icoana şi imaginile cu subiect religios (despre sfinţirea icoanelor, despre imaginile cu
persoane sau subiecte sfinte);
 Corectarea unor atitudini greşite care pot duce la profanarea icoanelor şi a semnului
Sfintei Cruci.

Îndrumări

 Preotul îi va învăţa pe credincioşi cum să deosebească o icoană de alte imagini cu

caracter religios.
 Credincioşii trebuie să înţeleagă că cinstirea icoanei se manifestă şi prin modul de aşezare
a acesteia într-un loc anume loc. Nu se recomandă icoane imprimate/aplicate pe diferite
obiecte care pot denatura sensul acesteia (ceasuri, belocuri, articole vestimentare etc.)
Bibliografie

1. Concordanţă biblică şi tematică, Editura Trinitas, Iaşi, 2002.

2. Ciobotea, Arhim Daniel, Iconografia ortodoxă – memoria vizuală a Bisericii, în revista

„Ortodoxia”, nr. 3/ an 1989;

3. Vlăducă, Ioan, Despre sfintele icoane, Editura Axa, Botoşani, 2010.

4. --- Resurse on-line

4. DE CE NU ESTE ICOANA CHIP CIOPLIT?

Scopul catehezei

 Deprinderea credincioşilor pentru a mărturisi şi a apăra învăţătura ortodoxă despre

sfintele icoane.

Sugestii pentru conținut

 Porunca a II-a şi explicarea ei;

 Reprezentări iconografice în Vechiul Testament;
 Primele icoane creştine.

Îndrumări

 Preotul va aborda această cateheză şi în funcţie de realităţile misionare din parohia

sa.
 Se vor aborda acele învăţături greşite întâlnite pe raza parohiei.
 Se recomandă ca preotul să ofere credincioşilor, pe parcursul catehezei, o foaie care să
conţină răspunsul ortodox la afirmaţiile greşite despre cultul sfintelor icoane.

Bibliografie

1. Învăţătura de credinţă ortodoxă, Editura Doxologia, Iaşi, 2009.

2. David, Diac. P.I., Călăuză creştină – Sectologie, ediţia a II-a, Episcopia Argeşului, 1994.

3. Ilie, Arhim. Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă , Editura Episcopiei Romanului, 2000.
4. Sfantul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale, Editura Deisis, Alba Iulia,
1994.

PROIECT DE ACTIVITATE CATEHETICĂ

III. Ce este Biserica?

Unitatea catehetică: Biserica

Tema catehezei: Ce este Biserica?

Susţinător: Pr. Ioan Teodorescu, parohia Buna Vestire

Protopopiatul: Botoșani

Metode de învăţare: Studiul de caz, Dezbaterea unor materiale adecvate temei, prezentare
Power Point/multimedia

Metoda de evaluare: R.A.I. (Răspunde-Aruncă-Interoghează)

Tipul activităţii: mixtă

Scopul activităţii: Cunoaşterea învăţăturii de credinţă referitoare la Biserică, în vederea formării

comportamentului creştin;

SCENARIUL CATEHETIC

Organizarea activităţii:

 Salutul şi rugăciunea de început. Intonarea unui cântec religios.

PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ

 Introducerea în activitatea catehetică: Se va realiza printr-un scurt dialog preot/participanţi

având ca temă cateheza precedentă, Ce este parohia?. Introducerea poate fi inclusă şi în
prezentarea PowerPoint.
 Introducerae poate fi făcută printr-un Joc de spargere a gheții gen Mă simt foarte bine
în biserica mea, pentru că...(fiecare membru al grupului își exprimă bucuria pe care o simte
atunci când se află în comuniunea de trăire a Bisericii).

 Fiecare participant va primi o foaie de hârtie pe care va nota informaţiile noi transmise de
către preot în timpul catehezei.

ANUNŢAREA TEMEI

 Anunţarea temei şi a scopului acesteia: Astăzi vom consolida câteva elemente esenţiale
despre Sfânta Biserică, privită ca locaş de închinare şi cinstire a lui Dumnezeu.
 Conștientizarea credincioșilor cu privire la faptul că mântuirea este şi un efort comunitar.
TRATAREA

 Desfăşurarea activităţii / ETAPE în realizarea activităţii:

1. După ce preotul a anunţat tema care urmează a fi discutată, continuă cu prezentarea

unor noţiuni generale despre subiect.

Pe tot parcursul prezentării, termenii noi sau mai puţin cunoscuţi credincioşilor (maxim 6) vor
fi evidenţiaţi (pe flipchart sau direct în prezentarea Power Point) şi explicaţi pe înţeles.

Idei principale:

 Biserica este aşezământul sfânt întemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos, pentru
mântuirea oamenilor.
 Dumnezeu i-a dat Bisericii această întreită putere:
 să înveţe adevărul dumnezeiesc
 să săvârşească Sfintele Taine şi slujbe bisericeşti
 să îndrume pe oameni spre trăire curată, în numele Său.
 Ȋnvăţătura ortodoxă despre Sfânta Biserică este cuprinsă pe scurt în articolul 9 din
Simbolul credinţei: (Cred) «şi într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică». Aşa
mărturisim credinţa noastră în Sfânta Biserică şi, în acelasi timp, arătăm ei.
 Credem si mărturisim că întemeietorul Sfintei Biserici este Iisus Hristos Domnul.
 Ȋn Biserică, iar nu în afara ei, Domnul nostru Iisus Hristos împărtăşeste harul Său mântuitor,
prin Duhul Sfânt în Sfintele Taine. De aceea numai în Biserică este sigură mântuirea.
 Nimeni nu se poate împărtăşi de mântuire, dacă nu este mădular al trupului lui Hristos, adică
al Bisericii. Căci Iisus Hristos şi Sfânta Sa Biserică sunt de nedespărţit.
 Tot biserică se numeşte şi locaşul de rugăciune sfinţit şi închinat lui Dumnezeu, pentru că
acolo se adună obştea credincioşilor să asculte cuvântul dumnezeiesc, să ia parte la aducerea
sfintei jertfe a Domnului şi să aducă împreună închinare lui Dumnezeu. Clădirea bisericii se
mai numeşte şi „Casa Domnului”.
 Participanţii vor urmări filmul tematic „Biserica – locaş de închinare” (20 min.)

2. Participanţii vor urmări cu atenţie filmul şi vor scrie pe foile de lucru ideile
prezentate.

RECAPITULAREA

 Fixarea informaţiilor
3. Fixarea cunoştinţelor se va face prin metoda R.A.I. (Răspunde – Aruncă –
Interoghează) astfel:

• Preotul împreună cu credincioşii se vor implica într-un joc de aruncare a unei mingi mici
şi uşoare de la unul la altul.
• Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde.

Pentru a nu crea blocaje în desfăşurarea activităţii, cauzate de emoţii sau de anumite tensiuni
ale participanţilor, este indicat ca întrebările ce urmează a fi adresate să fie afişate pe tot
parcursul jocului pe ecran sau pe flip-chart.

• Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui participant,
punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării
adresate.
 • Preotul supraveghează desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la care nu s-
au găsit soluţii.
Exemple de întrebări:

- Cine a întemeiat Biserica?

- Ce articol din Crez, vorbeşte despre Biserică?

- Ce formă are clădirea bisericii? Ȋn câte părţi este împărţită aceasta?

- Prin ce este despărţit naosul de altar?

- Ce rol are scaunul arhieresc?

- Care este cea mai sfântă încăpere a bisericii?

- Ce rol au uşile împărăteşti?

- Ce obiecte se află pe Sfânta Masă?

- Ce se păstrează în Sfântul Chivot?

- Ce simbolizează fumul ce emană din cădelniţă?

- Cum se mai numeşte clădirea bisericii?

ASOCIEREA

 Mântuitorul Iisus Hristos este Capul Sfintei Biserici, iar Sfânta Biserică este trupul
Lui, după cum bine aflăm din Sfânta Scriptură: «Hristos este Capul Bisericii,
trupul Său, al cărui Mântuitor şi este» (Efeseni 1, 22-23; 5, 23 ; Coloseni 1, 18-20).

 "Râmâneţi întru mine şi eu întru voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roade de la sine,
dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi întru mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi
mlădiţele. Cine rămâne întru mine şi eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără mine nu
puteţi face nimic… (Ioan 15, 4-6).

GENERALIZAREA
 4. Discuţia finală, condusă de preot şi realizată prin contribuţia tuturor participanţilor, va
avea rolul de a concluziona ideile surprinse şi de a evidenţia progresul în ceea ce priveşte
dobândirea de noi cunoştinţe. Au loc dezbateri şi lămuriri.

APLICAREA

 Evaluarea / Concluzii
- Aprecieri individuale şi generale asupra implicării în activitate a membrilor grupului.

- Exprimarea impresiilor despre conţinutul activităţii de către unii dintre participanţi (prin
completarea unui chestionar)

 Încheierea activităţii
Rugăciunea de încheiere Cuvine-se cu adevărat, rostită sau cântată de toţi participanţii. Se va
asculta şi un cântec religios despre Biserică.
 PROIECT DE ACTIVITATE CATEHETICĂ

IV. Ce este parohia?

Unitatea catehetică: Biserica/Parohia

Tema catehezei: Ce este parohia?

Susţinător: Pr. Ioan Teodorescu, parohia Buna Vestire

Protopopiatul: Botoșani

Metode de învăţare: Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat, Studiul de caz, Termeni cheie iniţiali,
prezentare Power Point/multimedia

Metoda de evaluare: R.A.I. (Răspunde-Aruncă-Interoghează)

Tipul activităţii: mixtă

Scopul activităţii: Conştientizarea şi dobândirea unor cunoştinţe despre Parohia ortodoxă, ca

structură administrativ-socială a Bisericii, în vederea formării comportamentului creştin;

Îndrumări:

Preotul va îndruma credincioşii în aflarea rolului personal în comunitate şi îi va forma

pentru a face faţă pericolelor care ameninţă unitatea parohiei. Creştinii trebuie să se identifice cu
propria comunitate, astfel încât problemele parohiei să îi motiveze în implicarea lor.

Pentru a fi eficientă, această cateheză va fi dublată de acţiuni menite să dezvolte

sentimentul apartenenţei la comunitate (de ex. slujbe de mulţumire la evenimente din viaţa
credincioşilor, pelerinaje, realizarea unui calendar al activităţilor parohiei, în concordanţă cu cel
liturgic, realizarea de studii, monografii, întocmirea portofoliului parohiei/albumul parohiei,
organizarea de expoziţii cu lucrări ale enoriaşilor pe diverse teme religioase, schimb de bune
practici cu enoriaşi ai altor parohii, crearea de proiecte pentru parohie, organizarea unor gale cu
impact social, la care să SCOPUL CATEHEZEI SUGESTII PENTRU CONŢINUT
ÎNDRUMĂRI fie oferite donaţii pentru categoriile sociale defavorizate din comunitatea
parohială, vizionare de filme pe categorii de vârstă, şezători tematice, concursuri etc.)

SCENARIUL CATEHETIC

Organizarea activităţii:

 Salutul şi rugăciunea de început. Intonarea unui cântec religios.

PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ

 Introducerea în activitatea catehetică: Se va realiza printr-un scurt dialog preot/participanţi

având ca temă Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi, cu referire succintă la tema
catehetică precedentă, Ce este Biserica? (generalităţi). Introducerea poate fi inclusă şi în
prezentarea PowerPoint.
Introducerea poate fi făcută şi printr-un Joc de spargere a gheţii gen Eu azi mă simt... (fiecare
spune cum se simte în acel moment sau cum s-a simţit în ziua respectivă), sau Ceva bun şi
frumos (unul sau mai mulţi participanţi povestesc câte o experienţă pozitivă pe care a(u) trăit-o
recent), sau Ecusonul (fiecare participant primeşte o foiţă de hârtie de mărimea unei cărţi de
vizită/post-it. Pe ea îşi vor scrie pe verticală prenumele cu litere de tipar, apoi vor completa
fiecare literă cu propriile trăsături de caracter – Exemplu: V L A D Vesel, Liniştit, Amuzant,
Distractiv. Ȋn final fiecare va realiza pe aceeaşi hârtie un desen reprezentativ pentru el. Urmează
apoi prezentarea trăsăturilor în plen).

 Fiecare participant va primi o foaie tabelată cu trei coloane ca în exemplul de mai jos:

Ştiu Vreau să (mai) ştiu Am învăţat

ANUNŢAREA TEMEI

 Anunţarea temei şi a scopului acesteia: Astăzi vom încerca să găsim răspunsul la o nouă
întrebare, în ceea ce priveşte Biserica în ansamblul ei, şi anume: Ce este parohia?

TRATAREA

 Desfăşurarea activităţii / ETAPE în realizarea activităţii:

1. Toţi credincioşii vor completa pentru început, prima rubrică (Ştiu) cu informaţiile
pe care le cunosc despre parohie.

Preotul poate interveni în sprijinul acestora cu întrebări sau cu informaţii ajutătoare.

2. După ce preotul a anunţat tema care urmează a fi discutată, continuă cu prezentarea

unor noţiuni generale despre subiect.

Pe tot parcursul prezentării, termenii noi sau mai puţin cunoscuţi credincioşilor (maxim 6) vor
fi evidenţiaţi (pe flipchart sau direct în prezentarea Power Point) şi explicaţi pe înţeles.

 Se vor lectura (selectiv) articole din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea BOR, cu
referire la Parohie (art. 43-48).
 Definiţia parohiei: comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni, situatã pe un anume
teritoriu şi subordonatã centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi
patrimonial, condusã de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul)
eparhiei respective.
 Idei principale:
- Scurt istoric (se pot aminti succint câteva mărturii scripturistice şi patristice despre primele
comunităţi creştine):
• Încă din primele zile ale istoriei sale, creştinismul a fost comunitar, comunitate al cărei
nucleu era format de predicarea Cuvântului, de rugăciune, de Euharistie (Fapte 2, 41-47).
• Apariţia primelor comunităţi parohiale în sec. III-IV.
• În secolul al V-lea Teodoret al Cyrului (392-458), scria papei Leon cel Mare (440-461),
că în eparhia lui înfiinţase opt sute de parohii.
 • Încă din primele zile ale Bisericii, mulţimea credincioşilor nu aveau decât o inimă şi un
suflet (Fapte 4, 32), stăruind la templu într-un cuget zi de zi (Fapte 2, 46); comunitatea
avea toate în comun (Fapte 2, 44-46), se propovăduia cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 4,
33) şi se săvârşea Sf. Euharisite (Fapte 2, 46).
- Centrul parohiei este sfânta biserică, iar viaţa ei o constituie lucrările sfinte săvârşite în
biserică şi în spaţiul parohiei.
- Structura administrativă a parohiei: Preotul, Epitropul, Adunarea parohială, Consiliul
Parohial, Comitetul parohial (pot fi amintite prevederi din Statutul BOR cu privire la organizarea
parohiei, art. 49-68). De reţinut: Comunităţile apostolice şi post-apostolice prezentau un larg
evantai de funcţii, de activităţi şi de slujiri, care contribuiau la întărirea şi extinderea Bisericii.
Pentru o mai bună înţelegere a mesajului catehetic, preotul poate prezenta şi istoricul propriei
parohii, mai aproape de sufletul credincioşilor.

 Rolul fiecăruia în parohie (cum dezvoltăm comuniunea) .

 Care sunt pericolele ce pot afecta integritatea duhovnicească şi administrativă a parohiei?
 Implicarea în rezolvarea problemelor comunităţii.
3. Participanţii vor asculta cu atenţie ideile prezentate şi vor completa în acelaşi timp
a doua rubrică din tabel (Vreau să mai ştiu).

RECAPITULAREA

 Fixarea informaţiilor
4. Fixarea cunoştinţelor se va face prin metoda R.A.I. (Răspunde – Aruncă –
Interoghează) astfel:

• Preotul împreună cu credincioşii se vor implica într-un joc de aruncare a unei mingi mici
şi uşoare de la unul la altul.
• Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde.
•
Pentru a nu crea blocaje în desfăşurarea activităţii, cauzate de emoţii sau de anumite tensiuni
ale participanţilor, este indicat ca întrebările ce urmează a fi adresate să fie afişate pe tot
parcursul jocului pe ecran sau pe flip-chart.
 • Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui participant,
punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării
adresate.
• Preotul supraveghează desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la care nu s-
au găsit soluţii.
Exemple de întrebări:

- Ce este parohia?

- Când au apărut primele comunităţi creştine?

- Ce reprezintă sfânta biserică pentru o parohie?

- Care este structura administrativă a parohiei?

- Cine conduce/administrează parohia?

- De ce parohia se aseamănă cu o familie mare?

- Cine sunt membrii parohiei?

ASOCIEREA

- Parohia – o mare familie, în care să dăinuie tot ce e frumos şi curat sufletului de creştin, iar
cele rele să dispară.
- Parohia este comunitatea în care membrii se găsesc în comuniune unii cu alţii, pe de o parte,
iar pe de altă parte, toţi şi fiecare în parte, în comuniune cu Dumnezeu.

GENERALIZAREA

4. Discuţia finală, condusă de preot şi realizată prin contribuţia tuturor participanţilor, va

avea rolul de a concluziona ideile surprinse şi de a evidenţia progresul în ceea ce priveşte
dobândirea de noi cunoştinţe. Au loc dezbateri şi lămuriri.

6. Participanţii scriu concluziile învăţării în rubrica Am învăţat.

APLICAREA

 Evaluarea / Concluzii
- Aprecieri individuale şi generale asupra implicării în activitate a membrilor grupului.

- Exprimarea impresiilor despre conţinutul activităţii de către unii dintre participanţi (prin
completarea unui chestionar)

 Încheierea activităţii
Rugăciunea de încheiere Cuvine-se cu adevărat rostită sau cântată de toţi participanţii.