1.

Proiectarea și gestionarea proceselor cu valoare adăugată, pentru a răspunde nevoilor reale ale
clientului final se numește:
a) Aprovizionare strategică;
b) Managementul valorii;
c) Managementul relațiilor cu clienții;
d) Managementul lanțului de aprovizionare;
e) Managementul procesului strategic.

2. Adevăratul test al contribuției aprovizionării este atunci când directorul executiv și echipa de
management recunosc valoarea aprovizionării și furnizorilor plătite pentru bunuri și servicii.
ADEVĂRAT/FALS

3. Pe măsură ce lanțurile de aprovizionare au devenit mai globale, riscul de întrerupere a aprovizionării:

a) a scăzut, deoarece riscul este răspândit între furnizorii din întreaga lume.
b) a scăzut deoarece există și mai multe legi și tratate internaționale.
c) a rămas la fel, deoarece problemele sunt similare oriunde sunt localizați furnizorii;
d) a crescut deoarece alte țări nu au etica în afaceri.
e) a crescut din cauza fluctuațiilor financiare și ale cursului de schimb.

4. Inițiativele de sustenabilitate includ captarea și eliminarea efectivă și eficientă a produselor din

aval de la clienți și reducerea impactului lanțurilor de aprovizionare ale organizației asupra mediului
natural.
ADEVARAT / FALS

5. Performanța funcției de management a aprovizionării poate fi vizualizată în două contexte:

a) Evitarea operațională și evitarea problemelor.
b) Operațional și strategic.
c) Operațional și tranzacțional.
d) Strategic și oportunist.
e) Strategic și orientat spre viitor.

6. Termeni precum achiziții, procurare, aprovizionare, lanț de aprovizionare și logistică nu au definiții

standard care sunt utilizate pe scară largă în sectoare economiei.
ADEVARAT / FALS

7. Efectul privind rentabilitatea activelor (ROA) cuantifică și măsoară:

a) Contribuția indirectă a managementului aprovizionării asupra rentabilității;
b) Orice creștere a vânzărilor care are loc într-un ritm mai mare decât costul activelor.
c) Impactul acțiunilor de aprovizionare asupra stocurilor și a bilanțului.
d) Reduceri ale alocărilor la bugetul de funcționare al departamentului de aprovizionare.
e) Efectul asupra rentabilității a cheltuielilor reduse comparativ cu o creștere a vânzărilor.
8. Reducerile investițiilor în stocuri provin în principal din faptul că utilizatorii își reduc cererea la
articole stocate.
ADEVARAT / FALS

9. Aprovizionarea are potențialul de a contribui la:

a) Managementul costurilor, rentabilitatea, rentabilitatea activelor, poziția concurențială și politica
socială corporativă.
b) b. Managementul costurilor, rentabilitatea, rentabilitatea activelor și poziția competitivă.
c) Gestionarea costurilor, rentabilitatea și rentabilitatea activelor.
d) Managementul costurilor și rentabilitate.
e) Managementul costurilor.

10. Managementul aprovizionării a evoluat de la o funcție tactică bazată pe tranzacții la o funcție

strategică orientată spre proces.
ADEVARAT / FALS

11. În ce interval ca procent din venituri se încadrează suma cheltuită furnizoriilor în organizațiile din
sfera producției?
a. 65 to 75.
b. 50 to 80.
c. 45 to 75.
d. 30 to 60.
e. 25 to 35.

12. Unul dintre cei mai importanți pași în atingerea potențialului funcției de aprovizionare într-o
companie este ridicarea specialistului de aprovizionare la statutul executiv.
ADEVARAT / FALS

13. Managementul aprovizionării poate contribui indirect la avantajul competitiv al organizației prin:
a) Efectul de levier-profit.
b) Efectul randamentului activelor.
c) Reducerea cheltuielilor anuale.
d) Îmbunătățirea eficienței procesului de producție.
e) Toate cele de mai sus.

14. Creșterea externalizării a dus la o creștere a procentului de venituri plătite furnizorilor.

ADEVARAT / FALS

15. Dovadă a creșterii influenței managementului aprovizionării într-o organizație include:

a) Mai puține activități sub gestionarea sau controlul aprovizionării.
b) Implicare mai intensă în mai puține activități ale lanțului de aprovizionare.
 c) Implicare în planificarea strategică.
d) O delimitare clară între ofertă și contabilitate.
e) Fuziunea aprovizionării și contabilității.

16. Întrucât forța de muncă și alte costuri depășesc considerabil cheltuielile pentru materialele și
serviciile achiziționate în majoritatea organizațiilor de servicii, aprovizionarea este de importanță mică
în majoritatea organizațiilor de prestare a serviciilor.
ADEVARAT / FALS

17. Efectul pârghiei de profit al economiilor din aprovizionare înseamnă că:

a) O reducere a banilor legați de stocul de mărfuri contribuie la creșterea profitului.
b) O reducere a cheltuielilor de aprovizionare crește profitul mai mult decât o creștere egală a
vânzărilor.
c) Negocierile efective de preț cu un furnizor vor scădea profiturile furnizorului.
d) Cumpărătorul obține efect de levier față de furnizori atunci când achizițiile sunt standardizate.
e) Un proces eficient și eficient de gestionare a aprovizionării va crește profiturile.

18. Oferta aduce o contribuție limitată la gestionarea riscurilor organizaționale, deoarece majoritatea
deciziilor de aprovizionare au puține riscuri majore care ar putea afecta strategia organizației.
ADEVARAT / FALS

19. Utilizarea conceptelor de gestionare a achizițiilor, a achizițiilor, a aprovizionării și a lanțului de

aprovizionare va varia de la organizație la organizație, în funcție de:
a) Etapa de dezvoltare și / sau sofisticare a organizației.
b) Industria în care își desfășoară activitatea.
c) Poziția competitivă a organizației
d) a și b.
e) a, b și c.

20. Raportul dintre vânzare-cupărare (procentul de vânzări în dolari plătit furnizorilor) variază puțin de
la industrie la industrie.
ADEVARAT / FALS

1. Aproximativ 70% din valoarea oricărei potențiale achiziții este stabilită atunci când nevoile sunt
recunoscute și descrise. Prin urmare, următoarele subdiviziuni ar trebui să funcționeze împreună în
timpul recunoașterii și descrierii nevoilor:

a. Utilizatorul principal și specificatorul;

b. Utilizatorul principal și furnizarea;
c. Utilizatorul principal, proiectarea inginerească și aprovizionarea;
d. Utilizatorul principal, proiectarea inginerească, furnizarea și contabilitatea;
e. Utilizatorul principal, proiectarea inginerească, furnizarea și toate celelalte domenii funcționale
relevante, precum contabilitate / finanțe, marketing și operațiuni.
2. O schimbare a modului de organizare și structurare a aprovizionării este rezultatul la :

a. schimbarea preferinței șefului de achiziții;

b. o evaluare a celei mai bune structuri de cumpărare având în vedere baza de aprovizionare;
c. o schimbare în structura organizațională generală corporativă;
d. o determinare a celei mai ușoare schimbări la nivel de management intern;
e. un consens între profesioniștii din managementul aprovizionării din companie.

3. Descentralizarea se referă la o organizație de aprovizionare care se află fizic la sediul central din
care se iau toate deciziile cu privire la cheltuieli organizaționale.

ADEVARAT / FALS

4. Ce factori au o influență majoră asupra locului aprovizionării în organizație:

a. Ponderea costurilor materiale și a serviciilor achiziționate în costurile totale.

b. Mărimea bazei de aprovizionare.
c. Natura produselor sau serviciilor achiziționate.
d. Măsura în care aprovizionarea și furnizorii pot oferi un avantaj competitiv.
e. Autoritatea personalului de aprovizionare existent.
f. A și B.
g. C și D.
h. D și E.
i. A, C și D.
j. A, D și E.

5. Există un conflict inerent între obiectivul aprovizionării de a oferi un flux neîntrerupt de materiale și
servicii necesare pentru funcționarea organizației și obiectivul de a menține investițiile și pierderile în
stocuri la minimum.

ADEVARAT / FALS

6. Organizațiile îndreaptă resurse pentru dezvoltarea echipelor trans-funcționale pentru a:

a. oferi utilizatorilor interni puterea de a gestiona mai eficient sarcinile și problemele.

b. realiza obiective ce țin de timp, calitate sau reducere a costurilor.
c. promova diversitatea la locul de muncă.
d. oferi aprovizionării să gestioneze sarcinile și problemele.
e. organiza în echipe mixte angajații în cazul reducerii dimensiunilor.

7. Produsele, serviciile și procesele pot fi standardizate și, dacă aceasta e făcută în mod eficient, se va
reduce costul total de proprietate.

ADEVARAT / FALS
8. Aprovizionarea poate furniza un flux neîntrerupt de materiale, consumabile și servicii prin:

a. Deținerea unor stocuri mari.

b. Deținerea unor mici stocuri.
c. Standardizarea echipamentelor de capital, a materialelor, a întreținerii și reparației și a serviciilor.
d. B și C.
e. A și C.

9. Șeful căruia îi raportează șeful de aprovizionare nu are nicio legătură cu statutul departamentului de
aprovizionare și locul amplsaării acestuia în organigramă.

ADEVARAT / FALS

10. Un consorțiu de achiziții:

a. Accelerează procesul de cumpărare, dar nu duce de obicei la concesii de prețuri de la furnizori.

b. Constă din două sau mai multe organizații independente care combină cerințele pentru materiale,
servicii și bunuri de capital pentru a obține prețuri, servicii și tehnologie mai bune de la furnizori.
c. Rezultă concesii de prețuri de la furnizori, dar de obicei nu grăbește procesul de achiziție.
d. Constă din două sau mai multe divizii ale aceleiași organizații care combină cerințele pentru
materiale, servicii și bunuri capitale pentru a obține prețuri, servicii și tehnologie mai bune de la
furnizori.
e. Este o formă de achiziție colaborativă folosită numai de sectorul public pentru a furniza o gamă
mai largă de servicii la un cost total mai mic.

11. Procesul de aprovizionare și structura pentru gestionarea cheltuielilor indirecte sunt de obicei
diferite de cea pentru gestionarea cheltuielilor directe:

ADEVARAT / FALS

12. Structurile de aprovizionare hibride, de obicei:

a. Amplifică dezavantajele centralizării.

b. Amplifică avantajele descentralizării.
c. Îmbină beneficiile atât a structurilor centralizate, cât și a celor descentralizate.
d. Sunt utilizate în organizații mici și mijlocii.
e. Sunt utilizate în organizații de servicii de toate dimensiunile.

13. Într-o structură de aprovizionare descentralizată, acele sarcini care sunt gestionate mai eficient la
nivelul unității de afaceri includ stabilirea politicilor, procedurilor, controalelor și sistemelor.

ADEVARAT / FALS

14. Structura organizațională (centralizată, descentralizată sau hibridă) a funcției de aprovizionare:

a. Are o influență redusă asupra proceselor de aprovizionare, a relațiilor inter-funcționale interne

sau asupra procedurilor și sistemelor utilizate.
 b. Influențează procesele de aprovizionare, relațiile inter-funcționale interne și procedurile și
sistemele utilizate.
c. Influențează procesele de aprovizionare, dar nu și relațiile inter-funcționale interne sau
procedurile și sistemele folosite.
d. Influențează relațiile inter-funcționale interne și procedurile și sistemele folosite, dar nu procesele
de aprovizionare.
e. Influențează procedurile și sistemele utilizate, dar nu furnizează procese sau relații inter-
funcționale interne.

15. Unele dintre dezavantajele descentralizării sunt specializarea îngustă și plictiseala la locul de muncă,
lipsa de flexibilitate în muncă și tendința de a minimiza cerințele în specificații.

ADEVARAT /FALS

16. Contribuția ofertei la poziția competitivă a organizației depinde de capacitatea sa de a:

a. Reduce costurile.
b. Spori veniturile
c. Gestiona activele
d. A și C.
e. A, B și C.

17. Aprovizionarea ar trebui să obțină bunuri și servicii necesare la cel mai mic cost total de proprietate,
ceea ce înseamnă că alți factori de costuri - cum ar fi nivelurile de calitate, serviciile post-vânzare,
garanțiile, cerințele de inventar și piese de schimb și timpul de oprire - trebuie să fie luate în
considerare chiar dacă pe termen lung acești factori au rareori un impact asupra costului mai mare
decât prețul inițial de achiziție.

ADEVARAT / FALS

18. Specializarea în cadrul funcției de aprovizionare:

a. Permite personalului să dezvolte expertiză în anumite domenii.

b. Nu este necesară, deoarece majoritatea sarcinilor sunt tranzacționale.
c. Nu are impact asupra managementului talentului sau organizării în cadrul aprovizionării.
d. Crește costurile de operare dincolo de avantajele specializării.
e. Rareori se cere acum, când multe sarcini sunt automatizate.

19. Gradul de centralizare este reflectat de numărul profesioniștilor din domeniul aprovizionării care
lucrează în toate domeniile funcționale ale organizației.

ADEVARAT / FALS
1) Un avantaj al procurării în funcție de performanță sau funcție față de alte metode de specificații este
faptul că acesta prevede:

a) Dovada că cumpărătorul a gândit și a studiat cu atenție nevoia și modalitățile prin care aceasta poate
fi satisfăcută.
b) Oportunitatea pentru potențialul furnizor de a stabili cum să asigure cel mai potrivit produs.
c) potențialul unei concurențe echitabile, asigurându-se că furnizorii cotează exact pentru același
material sau serviciu.
d) Un standard pentru măsurarea și verificarea materialelor furnizate.
e) Oportunitatea de a cumpăra același produs de la o serie de surse de aprovizionare diferite.

2) Calitatea ca termen acoperă atât funcționalitatea: „Îndeplinește funcția pe care ne-o dorim?”, cât și
conformitatea cu specificația: „Se potrivește specificației convenite?”

ADEVARAT / FALS

3) Implicarea tot mai mare aprovizionării în achiziția de servicii poate fi explicată prin:

a. Declinul cunoștințelor tehnice ale utilizatorilor interni ai serviciilor.

b. Necesitatea unei relații personale cu furnizorul de servicii.
c. Faptul că cerințele privind prețul și prestarea serviciilor sunt complexe.
d. Respectul tot mai mare pentru managerii de aprovizionare.
e. Costuri mari pentru servicii și oportunitățile de reducere a costurilor.

4) Activele de capital sunt active pe termen lung care:

a. Sunt cumpărate și vândute în cursul activității regulate.

b. Au o utilizare preconizată de mai puțin de un an.
c. Au un efect continuu asupra operațiunilor organizației.
d. În general sunt cheltuite.
e. Sunt achiziționate pentru sume destul de mici de bani.

5) Obiectele capitale pot fi depreciate, sunt adesea cumpărate în cadrul unei alocări bugetare separate
și pot necesita aranjamente speciale de finanțare.

ADEVARAT / FALS

6) Atunci când o specificație este pe larg cunoscută, recunoscută în mod obișnuit și ușor disponibilă
pentru fiecare cumpărător, aceasta se numește:

a. Specificație standard.
b. Specificații de performanță.
c. Specificație individuală.
d. Specificații privind gradul de piață
e. Specificații personalizate.
7) Echipamentele, imobiliarele și construcțiile sunt exemple de achiziții de capital, dar tehnologia
informației nu este.

ADEVARAT / FALS

8) Implicarea timpurie a aprovizionării se poate realiza prin:

a. Angajarea departamentului de inginerie cu specialiști în aprovizionare.

b. Utilizarea echipelor inter-funcționale pentru dezvoltarea de noi produse.
c. Încurajarea clienților interni să interacționeze în mod regulat cu furnizorii.
d. Abilitarea clienților interni pentru evaluarea și selectarea furnizorilor.
e. Co-localizarea personalului contabil în departamentul de achiziții / aprovizionare.

9) Activele pot fi tangibile și intangibile

ADEVARAT / FALS

10) Descriere după marcă:

a. Poate fi o preferință a unui utilizator intern, dar nu este niciodată o necesitate.

b. Este abordarea cu cel mai puțin riscant și cel mai mic cost pentru a atinge „cea mai bună valoare”
c. Poate fi o necesitate, deoarece procesul de fabricație este secret.
d. Ar trebui să fie întotdeauna descurajat de cumpărător.
e. Indică faptul că un furnizor a influențat în mod necuvenit pe cineva din organizația
cumpărătorului.

11) Ambalajul este o categorie ușoară de cumpărat, deoarece are puține implicații privind scoaterea din
exploatare, mediul și transportul.

ADEVARAT / FALS

12) Scopul identificării funcției unui articol care trebuie solicitat este:

a. a asigura matematica pentru un program de inspecție adecvat.

b. a ajuta la determinarea a ceea ce reprezintă o valoare acceptabilă.
c. a evita nevoia de a cumpăra un articol de marcă.
d. a evita substituirea.
e. a evita argumentele de cumpărare inginerească.

13) Cumpărarea mijloacelor fixe diferă de alte tipuri de achiziții, deoarece determinarea costului final
include estimări pe durata de viață a echipamentelor.

ADEVARAT / FALS
14) Un cumpărător poate fi obligat să cumpere după specificații atunci când:

a. Este necesar un grad ridicat de expertiză sau abilitare a furnizorui și este dificil de definit.
b. Preferințele utilizatorului intern sunt imposibil de depășit.
c. Un furnizor deține un brevet necesar.
d. Există o oportunitate de a cumpăra cerințe identice din mai multe surse.
e. Cumpărătorul dorește ca furnizorul să decidă cum să facă cel mai potrivit produs.

15) Noua tehnologie permite frecvent unei organizații să obțină un avantaj competitiv pe baza
diferitelor produse și servicii la costuri semnificativ mai mici.

ADEVARAT / FALS

16) Standardizarea:

a. Înseamnă acordul cu privire la dimensiuni, design și calitate.

b. În esență este un concept de marketing și vânzări.
c. Este o reducere a numărului de dimensiuni și modele.
d. Este o problemă comercială și selectivă.
e. Este o încercare de concentrare a producției de cele mai importante dimensiuni.

17) Pentru cerințe care nu se repetă, se poate proiecta un sistem sau un proces de achiziție.

ADEVARAT / FALS

18) Riscurile lanțului de aprovizionare includ:

a. Întreruperi ale fluxului de bunuri sau servicii.

b. Acțiuni care reduc atractivitatea companiei pentru comunitatea de investiții.
c. Lipsa respectării reglementărilor.
d. A și C.
e. A, B și C.

19) Prețul materialului semiprocesat - foi de oțel în loc de lingouri, burtă de porc congelată în loc de
porci, unt de cacao în loc de fasole - tinde să se deplaseze în direcția opusă prețului materiei prime de
bază.

ADEVARAT / FALS

1. Noțiunea "cea mai bună achiziție" se bazează pe:

a) Considerații tehnice.
b) Probleme de calitate.
c) Un echilibru între preț și calitate.
d) Percepțiile unui cumpărător individual.
e) Un echilibru al cerințelor de marketing, inginerie, operațiuni, și de aprovizionare.
2. Nu este rezonabil să ne așteptăm ca un furnizor să îmbunătățească calitatea și să reducă costurile.

ADEVĂRAT/FALS

3. ISO 9001:2008 oferă un cadru testat pentru o abordare sistematică a livrării consecvente a
produsului care satisface așteptările clienților prin gestionarea:
1. Relațiile cu furnizorii.
2. Costul total de proprietate.
3. Capacitatea de proces.
4. Șase sigma.
5. Procese organizaționale.

4. Orice producție produsă într-un interval între limita superioară și limita inferioară a
specificațiilor este luată în considerare în cadrul toleranței.

ADEVĂRAT/FALS

5. O tehnică de eșantionare bazată pe efectul cumulativ al informațiilor pe care fiecare element

suplimentar din eșantion le adaugă în timp ce este inspectat se numește:
a) Eșantionare aleatorie.
b) Eșantionare secvențială.
c) Testarea 100%.
d) Eșantionare cumulativă.
e) Testarea aditivă.

6. Fiabilitatea se referă la potrivirea dintre un material, un bun sau un serviciu disponibil în comerț
cu funcția prevăzută.

ADEVĂRAT/FALS

7. Costurile de defectare externă sunt suportate atunci când bunurile sau serviciile de slabă
calitate sunt transferate clientului și includ costurile returnărilor, costurile de garanție și timpul
de gestionare a plângerilor clienților.
ADEVĂRAT/FALS

8. Rolul și responsabilitățile aprovizionării pot contribui la limitarea costului calității slabe prin
abordarea:
a) Costuri de prevenire.
b) Costuri de evaluare.
c) Costuri interne.
d) Costuri externe.
e) Toate cele de mai sus.
9. Kaizen este un termen japonez pentru controlul proceselor.

ADEVĂRAT/FALS

10. O abordare de șase sigma a calității:

a) Se concentrează asupra defectelor predominante prin utilizarea feedback-ului clientului.
b) Înseamnă că nu există mai mult de 6 defecte la un milion de oportunități.
c) A fost dezvoltat de companii japoneze în 1950.
d) Este foarte aproape de zero defecte.
e) Are obiective soft, cum ar fi clienții mai fericiți și angajați.
f) O abordare six sigma a calității are 99.66666% șanse de defecte pentru un produs. Deci,
este foarte aproape de zero defecte.

11. Managementul Total al Calității este o filozofie și sistem de management axat pe succesul pe
termen lung prin satisfacția clienților.

ADEVĂRAT/FALS

12. Limitele superioare (UCL) și inferioare ale controlului (LCL):

a) Sunt setate de inginerii de proiectare la o anumită specificație de produs.
b) Sunt dependente de un anumit proces.
c) Setat de un operator de mașină pe baza cerințelor zilnice de producție.
d) Necesită acțiune a operatorului în cazul în care procesul este în afara intervalului normal
de funcționare.
e) Sunt un factor critic în succesul unui program TQM.

13. Procesul formal de evaluare a calității serviciilor măsoară decalajul dintre așteptările serviciilor
de-a lungul dimensiunilor definite și percepțiile privind performanța reală a serviciilor.

ADEVĂRAT/FALS

14. Serviciile de control al calității sunt:

a) Relativ dificil în comparație cu controlul calității mărfurilor.
b) Efectuate exact la fel ca este pentru bunuri.
c) Imposibil de cuantificat dacă serviciul este foarte intangibil.
d) Se face cel mai ușor la sediul cumpărătorului.

15. Potrivirea este probabilitatea matematică ca un produs să funcționeze pentru o perioadă de

timp stipulată.

ADEVĂRAT/FALS

16. Un program de certificare a furnizorilor:

 a) Adaugă costuri furnizorului, dar oferă puține beneficii furnizorului.
b) Poate permite cumpărătorului și vânzătorului să reducă costurile și să îmbunătățească
calitatea.
c) Poate îmbunătăți calitatea, dar în cel mai bun caz nu va crește costurile.
d) Îmbunătățiți întotdeauna calitatea, dar, de obicei, la un preț de achiziție mai mare.
e) De obicei, costa mai mult pentru a pune în aplicare decât valoarea de îmbunătățire a
calității.

17. O abordare a calității de șase sigma se concentrează pe prevenirea defectelor prin utilizarea
feedback-ului clienților pentru a reduce variațiile și pierderile.

ADEVĂRAT/FALS

În teoria şi practica economică se utilizează frecvent noţiunile de „aprovizionare” şi „asigurare

materială”. Faţă de „aprovizionare”, noţiunea de „asigurare materială” este:

Mai cuprinzătoare;

a) Mai restrînsă;
b) Au conţinut identic;
c) Se completează reciproc.

Noţiunea de achiziţionare are un conţinut identic cu:

a) ¤Cumpărarea;¤
b) ¤Aprovizionarea;¤
c) ¤Asigurarea;¤
d) ¤Alimentarea.¤

Definiția corectă a managementului aprovizionării este:

a) Activitate prin care se asigură, din punct de vedere material, întreprinderea în scopul obținerii
de profit;
b) ¤Activitate complexă de coordonare a relaţiilor stabilite cu furnizorii în vederea cumpărării de
materiale, semifabricate, combustibil, energie, conform cerinţelor procesului de producţie;¤
c) ¤Activitatea prin care se urmăreşte crearea şi descoperirea necesităţilor consumatorilor în vederea
orientării producţiei proprii spre satisfacerea acestor necesităţi;¤
d) ¤Totalitatea activităţilor desfăşurate de întreprindere pentru procurarea mijloacelor necesare
producţiei şi valorificării acesteia în condiţii profitabile pentru asigurarea dezvoltării în perioada
următoare.¤

Managementul aprovizionării integrează într-un "tot unitar" fluxul şi controlul resurselor materiale de
la:

a) Identificarea pe structură a resurselor materiale necesare întreprinderii şi până la controlul

utilizării acestora în consum;
b) Studiul pieţei de furnizare până la trecerea în consum a acestora;¤
c) Fundamentarea programelor de aprovizionare până la controlul utilizării resurselor în consum;¤
d) Alegerea furnizorilor până la eliberarea pentru consum a resurselor materiale.¤
Principalul obiectiv al activității de aprovizionare se concretizează în:

a) Asigurarea completă şi complexă a firmei cu resurse materiale şi echipamente tehnice

corespunzătoare calitativ, la locul şi termenele solicitate cu un cost minim;
b) Achiziţionarea la cel mai mic preţ a unor bunuri de aceeaşi calitate sau a unor servicii comparabile
calitativ;
c) Conducerea şi coordonarea unitară a întregului proces de livrare-vînzare;
d) Asigurarea calităţii materiilor prime şi a materiilor necesare pentru derularea procesului de
producţie.

În structura activităţilor componente ale managementului aprovizionării se încadrează:

a) Prospectarea pieţei de furnizare de resurse materiale şi echipament tehnic;

b) ¤Elaborarea de previziuni privind producerea producţiei;¤
c) ¤Extinderea relaţiilor de vânzare pe bază de comenzii, convenţii şi contracte comerciale;¤
d) ¤Extinderea şi modernizarea reţelei proprii de servicii.¤

În structura activităților componente ale managementului aprovizionării se încadrează:

a) Stabilirea volumului şi structurii materiale necesare unităţii economice pentru realizarea

activităţii de ansamblu a acesteia;
b) Aprecierea activităţii economice a întreprinderii;
c) Controlul sistematic al evoluţiei stocurilor de desfacere;
d) Selectarea şi angajarea, după principiul competenţei, a personalului întreprinderii.

În structura activităţilor de aprovizionare pentru a căror realizare se impune o atenţie sporită în

economia de piaţă se încadrează:

a) Selectarea şi testarea credibilităţii furnizorilor;

b) Alimentarea ritmică a consumului;
c) Organizarea raţională a primirii-recepţiei loturilor de materiale sosite de la furnizor;
d) Fundamentarea programelor de aprovizionare.

În rolul de "sursă de informare strategică", subsistemul aprovizionare poate colecta informații utile
conducerii întreprinderii referitoare la:

a) Evoluția cererii şi ofertei de produse și resurse;

b) Necesarul de consum al întreprinderii;
c) Evoluția stocurilor efective din depozitul unității;
d) Stadiul realizării contractelor cu furnizorii.
Rolul aprovizionării de "subsistem cu participare activă la fundamentarea strategiilor de dezvoltare a
întreprinderii" se manifestă prin:

a) Elaborarea şi fundamentarea strategiilor eficiente în cumpărarea de resurse materiale şi cu

echipamente tehnice;
b) Servirea ritmică a subunităţilor de consum ale întreprinderii;
c) Încheierea de contracte de aprovizionare;¤
d) Urmărirea comportamentului furnizorilor pe parcursul derulării livrărilor de resurse materiale.¤

În fundamentarea strategiilor de dezvoltare a întreprinderii rolul aprovizionării de subsistem cu

participare activă se manifestă prin:

a) Elaborarea de strategii de acţiune, în raport cu furnizorii, care să corespundă intereselor

întreprinderii;
b) Elaborarea programelor de aprovizionare;
c) Întocmirea de situaţii statistice privind stadiul asigurării bazei materiale;
d) Studiul evoluţiei preţurilor pe piaţa de furnizare.

În structura activităţilor componente ale managementului desfacerii produselor se încadrează:

a) Elaborarea studiilor de marketing în vederea asigurării portofoliului de comenzi;

b) Urmărirea stadiului de asigurare cu resursele necesare;
c) Alegerea resurselor materiale şi a echipamentului tehnic care răspund cel mai bine
caracteristicilor cererilor de consum ale întreprinderii;
d) Acordarea asistenţei în domeniul organizării şi conducerii producţiei.

Managementul desfacerii produselor cuprinde următoarele activități:

a) Elaborarea planului şi programelor de livrare-vânzare a produselor și organizarea activității

operative de livrare-vânzare a produselor finite;
b) Coordonarea şi controlul activității partenerilor de afaceri;
c) Extinderea rețelelor proprii de aprovizionare;
d) Prospectarea pieței în vederea depistării și localizării surselor reale și potențiale de furnizare.

Prin funcţiunea comercială de desfacere-vânzări se răspunde la următoarele întrebări esențiale:

a) Cât se cere? ce se cere? la ce preț îl cere? când se cere?

b) Ce se cere? cît se cere? la ce preţ îl cere? de ce se cere? cînd se cere?
c) Ce se cere? cînd se cere? la ce preţ îl cere?
d) Cînd se cere? pentru ce îl cere? cine cere?
De modul în care este organizată activitatea operativă de desfacere depinde:

a) Fidelitatea clienților şi conlucrarea mai eficientă cu ei;

b) Recrutarea, formarea şi pregătirea personalului pentru producție;
c) Extinderea paletei de furnizori;
d) Stabilitatea în aprovizionarea materială.

În cadrul circuitului economic al întreprinderilor, activitatea de desfacere constituie:

¤Ultima fază;

¤Faza a doua;¤

¤Prima fază;¤

¤Faza a patra.¤

Formele de aprovizionare (inclusiv şi variantele acestora) ce pot fi utilizate de unităţile consumatoare

de resurse materiale sunt:

a) Prin unităţi specializate în comercializare de materiale şi produse, direct de la producători-

furnizori, prin tranzit achitat, prin tranzit organizat, de la depozitele intermediarilor comerciali;
b) Prin intermediari comerciali, direct de la producători-furnizori, prin reţele proprii sau publice de
magazine, prin tranzit organizat;
c) Prin tranzit organizat, prin comenzi anticipate, de la depozitele intermediarilor comerciali; prin
agenţii specializate în aprovizionare;
d) Prin tranzit achitat, prin tranzit organizat, de la depozitele intermediarilor comerciali.

Criteriile ce stau la baza diferenţierii unei forme de aprovizionare faţă de alta sunt:

a) Sistemul de achitare a contravalorii produselor, livrate consumatorilor; modul de organizare şi

concretizare a relaţiilor de vânzare-cumpărare dintre factorii participanţi la proces; modul de
livrare a produselor;
b) Modul de livrare a produselor; durata de comandă-aprovizionare; sistemul de achitare a
contravalorii produselor, livrate consumatorilor;
c) Durata unui ciclu de producţie; modul de organizare şi concretizare a relaţiilor de vânzare-
cumpărare dintre factorii participanţi la proces; proprietăţile fizico-chimice ale resurselor;
d) Sistemul de achitare a contravalorii produselor; intervalul de timp dintre două aprovizionări
succesive; modul de transportare a produselor.

Aprovizionarea prin tranzit achitat presupune:

 a) Contractarea şi plata produselor să se realizeze prin intermediarul comercial, iar livrarea să
deruleze direct între producător şi consumator;
b) Contractarea, livrarea şi achitarea contravalorii produselor livrate să se realizeze de către
intermediarul comercial;
c) Contractarea să fie înlesnită de către intermediarul comercial, iar livrarea şi plata produselor să
se realizeze direct între producător şi consumător;
d) Contractarea şi livrarea produselor să se realizeze prin intermediarul comercial, iar plata
acestora să se asigure prin relaţia directă consumator – producător.

Aprovizionarea directă de la producători – furnizori dezavantajează micii consumatori pentru că:¤

a) Suportă cheltuieli de transport mari pentru deplasarea de cantităţi mici;

b) Beneficiază de rabat comercial sau de bonificaţii;
c) Se reduce costul total cu comandarea comenzilor în cantităţi mari;
d) Îşi formează stocuri mai mici decât cele anterior estimate, dacă se aprovizionează în cantităţile
impuse ca limită minimă pentru a fi acceptaţi la servire.

Aprovizionarea în cantităţi mai mari prezintă ca avantaj:

a) Reducerea costului total cu comandarea sau lansarea comenzilor mari;

b) Reducerea stocului maxim de materiale depozitate;
c) Amplificarea efectului uzurii morale;
d) Sporirea cheltuielilor legate de stocare.

Avantajele formei de aprovizionare de la depozitele angrosiștilor se consideră a fi următoarele:

a) Se promovează mai ușor și mai eficient produsele noi realizate de anumiți producători; se
asigură premisele pentru reducerea substanțială a stocurilor clienților; se simplifică activitatea
de desfacere a produselor la nivelul producătorilor;
b) Eliberarea producătorilor de un număr prea mare de clienți; se poate beneficia de rabat comercial
sau de bonificații; se suportă cheltuieli de transport mari pentru deplasarea de cantități mici;
c) Se suportă cheltuieli mari pentru transportarea cantităților mici; se asigură premisele pentru
reducerea substanțială a stocurilor clienților; sporesc cheltuielile legate de stocare;
d) Se simplifică activitatea de desfacere a produselor la nivelul producătorilor; eliberarea
producătorilor de un număr prea mare de clienți; se reduce costul total cu comandarea
comenzilor în cantități mari.

Sistemele concrete de organizare structurală a activității de aprovizionare sunt:

a) Pe grupe de activități distincte, pe grupe de aprovizionare-depozitare-control-utilizare, pe

departamente;
b) Pe grupe omogene de activități, după gradul de centralizare a puterii, pe grupe de activități
distincte;
c) Pe destinații de consum, pe grupe omogene de materiale, după natura sarcinilor şi
responsabilităților conducătorilor;
d) Pe grupe de aprovizionare-depozitare-control-utilizare, pe trepte ierarhice, pe departamente.

Sistemul de organizare pe grupe omogene de materiale constă în:

 a) Formarea sectoarelor de aprovizionare - depozitare, fiecare având ca sarcini asigurarea
structurii materiale pentru care se formează, de la determinarea necesităților, contractarea
resurselor şi până la aducerea, gestionarea şi controlul utilizării acestora, precum şi asigurarea
depozitării materialelor;
b) Primirea-recepția resurselor ce sosesc de la furnizori, verificarea calității, depozitarea şi păstrarea
lor precum şi eliberarea pe destinații de consum;
c) În formarea sectoarelor de aprovizionare-depozitare în funcție de secția sau subdiviziunea
consumatoare;
d) Selectarea furnizorilor, depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, la încheierea
contractelor de aprovizionare, la achiziționarea resurselor și urmărirea livrărilor de la furnizori.

În contextul organizării compartimentului de aprovizionare după sistemul "funcţional", grupa de plan,

contractare, evidenţă, asigură:

a) Prognozarea necesităţilor materiale, fundamentarea planurilor de aprovizionare, elaborarea

bilanţurilor materiale, încheierea contractelor comerciale, determinarea stocurilor economice
şi a cantităţilor de comandat;
b) Prognozarea necesităţilor, fundamentarea planurilor de aprovizionare, participarea la recepţie-
expediţie, efectuarea de cumpărări neprogramate;
c) Fundamentarea planurilor de aprovizionare, participarea la recepţie-expediţie, urmărirea
procesului de aducere a resurselor la destinatar, efectuarea de cumpărări neprogramate;
d) Prognozarea necesităţilor materiale, fundamentarea planurilor de aprovizionare, elaborarea
bilanţurilor materiale, încheierea contractelor comerciale, derularea operativă a aprovizionării
materiale.

În contextual organizării compartimentului de aprovizionare după sistemul funcţional, grupele

operative de aprovizionare asigură:

a) Contractarea resurselor materiale, participarea la recepţie-expediţie, aducerea resurselor

materiale, derularea operativă a aprovizionării materiale;
b) Participarea la recepţie-expediţie, urmărirea procesului de aducere a resurselor la destinatar,
efectuarea de cumpărări neprogramate, fundamentarea planurilor de aprovizionare;
c) Pregătirea şi eliberarea pentru consum a resurselor materiale, derularea operativă a
aprovizionării materiale, determinarea mărimii stocurilor;
d) Efectuarea de cumpărări neprogramate, depozitarea materialelor, fundamentarea planurilor de
aprovizionare.

În contextul organizării compartimentului de aprovizionare pe “departamente” grupa de “planificare -

control” asigură:

a) Elaborarea de previziuni privind necesităţile de materiale, dimensionarea stocurilor, elaborarea

planurilor şi programelor de aprovizionare, participarea la încheierea contractelor comerciale,
stabilirea cantităţilor de comandat;
b) Elaborarea de previziuni privind necesităţile materiale, elaborarea programelor de aprovizionare,
depistarea surselor de furnizare, achiziţionarea materialelor;
c) Determinarea stocurilor, elaborarea programelor de aprovizionare, încheierea contractelor
comerciale, participarea la recepția materialelor;
 d) Dimensionarea stocurilor, urmărirea stadiului fabricației produselor la furnizor, stabilirea
cantităților de comandat, elaborarea programelor de aprovizionare.

În contextul organizării compartimentului de aprovizionare pe “departamente” grupa de “recepţie şi

depozitare” asigură:

a) Verificarea calităţii, primirea-recepţia materialelor sosite de la furnizori, eliberarea pe destinaţii

de consum, depozitarea şi păstrarea materialelor;
b) Depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, elaborarea programelor de
aprovizionare, elaborarea de previziuni, efectuarea de cumpărări neprogramate;
c) Participarea la primirea-recepţia resurselor materiale sosite de la furnizori, efectuarea de cumpărări
neprogramate, stabilirea cantităţilor de comandă-aprovizionare;
d) Primirea – recepţia materialelor care sosesc de la furnizori, depistarea surselor de materiale şi
furnizorilor potenţiali, verificarea calităţii;

În contextul organizării compartimentului de aprovizionare pe departamente, grupa procurare-

achiziționare asigură:

a) Depistarea surselor de furnizare, selectarea furnizorilor, participarea la negocieri, încheierea

contractelor de aprovizionare, achiziționarea resurselor și urmărirea livrărilor de la furnizori,
efectuarea de cumpărări neprogramate;
b) Depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, achiziționarea materialelor
neprogramate, întocmirea situațiilor statistice şi rapoartelor privind stadiul asigurării cu resurse
materiale, dimensionarea stocurilor;
c) Depistarea surselor de furnizare, participarea la încheierea de contracte şi convenţii, participarea
la recepţia-expediţia resurselor de la furnizori, elaborarea de situaţii referitoare la evoluţia
stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
d) Participarea la negocieri, participarea la încheierea de contracte şi convenţii, achiziţionarea
materialelor neprogramate, participarea la primirea-recepţia resurselor sosite de la furnizori,
verificarea calităţii; elaborarea programelor de aprovizionare.

Agentul de aprovizionare asigură:

a) Studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară a

condiţiilor de furnizare, urmărirea derulării operative a procesului de aprovizionare, participarea
la bursele de materii prime;
b) Studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, urmărirea derulării operative a
procesului de aprovizionare, elaborarea programelor de aprovizionare;
c) Studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară a
condiţiilor de furnizare, dimensionarea cantităţilor economice de comandat;
d) Studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, elaborarea de previziuni privind
consumurile materiale, elaborarea programelor de aprovizionare.

Analistul în aprovizionare asigură:

a) Elaborararea de studii de prognoză privind evoluţia consumurilor, analiza gradului de
fundamentare a cererilor de materiale emise de subunităţile de consum, dimensionarea
cantităţilor de comandă-aprovizionare;
b) Depistarea surselor de furnizare, participarea la bursele de mărfuri şi studierea evoluţiei potenţialului
de furnizare;
c) Fundamentarea necesităţilor de resurse materiale, elaborarea strategiei în aprovizionare,
dimensionarea stocurilor, contactarea unităţilor de transport specializate şi stabilirea condiţiilor de
deplasare a materialelor de la furnizor la destinatar;
d) Contactarea unităţilor de transport, participarea la bursele de mărfuri, efectuarea de cumpărări
neprogramate, participarea la selecţia furnizorilor, urmărirea derulării operative a aprovizionării.

Pentru desfăşurarea eficientă a activităţii de aprovizionare, unitatea economică stabileşte în afara ei,
relaţii cu:

a) Unităţi specializate în comercializarea de produse, furnizorii de resurse de pe piaţa internă şi

externă, unităţi bancare, burse de mărfuri, agenţi comerciali independenţi, unităţi specializate în
comercializarea de materiale şi produse reutilizabile;
b) Unităţi de transport, unităţi specializate în importul de materiale, unităţi bancare, subunităţi de
consum ale întreprinderii, burse de mărfuri ;
c) Unităţi de transport, unităţi specializate în importul de materiale, burse de mărfuri, compartimentul
de planificare şi dezvoltare al întreprinderii;
d) Unităţi bancare, agenţi comerciali (de vânzare), depozite proprii de produse, centre de calcul
specializate.