Formaţiunile de rod la măr şi păr

La măr şi păr se cunosc următoarele formaţiuni de rod: pintenul, ţepuşa, smiceaua,

nuieluşa, mlădiţa, bursa şi vatra de rod.
Pintenul - este o formaţiune prefloriferă scurtă (0,5-5 cm), cu un mugure vegetativ
terminal iar axial este lipsit de muguri sau are uneori 2-3 muguri vegetativi slab dezvoltaţi.
El se formează din muguri terminali sau laterali ai ramurilor vegetative sau de rod, în anii
cu o încărcătură mare de fructe şi în perioada de declin a pomilor.
Pintenul evoluează prin mugurele terminal în ţepuşă sau tot în pinten.
Ţepuşa - este o ramură de rod scurtă (0,5-5 cm), care se deosebeşte de pinten, prin aceea
că mugurele terminal este mixt. Se întâlneşte la toate soiurile de măr şi păr, fiind predominantă la
cele de tip "spur".
Ţepuşa evoluează prin mugurele terminal într-o formaţiune fructiferă numită bursă.
Smiceaua - conţine de asemenea, o ramură anuală prefloriferă de vigoare slabă, lungă de
10-30 cm, cu mugurele terminal şi cei laterali vegetativi.
Smiceaua evoluează prin mugurele terminal şi cei laterali în nuieluşe (cel mai întâlnit caz),
mlădiţe, smicele, ţepuşe sau pinteni, în funcţie de încărcătura de rod, vigoare şi poziţia în
coroana pomului.
Nuieluşa - este o formaţiune de rod, care se aseamănă după formă şi lungime cu smiceaua,
deosebindu-se, prin aceea că mugurele terminal este mixt.
Ea evoluează într-o ramură de semischelet, care prezintă terminal o bursă iar lateral din
mugurii vegetativi se formează mlădiţe, nuieluşe, smicele, ţepuşe sau pinteni.
Mlădiţa - reprezintă o formaţiune de rod de 10-40 cm lungime care are în poziţie terminală
şi subterminală (2-5) muguri micşti, restul mugurilor fiind vegetativi.
Evoluează într-o ramură de semischelet care prezintă în poziţie terminală şi subterminală
burse iar lateral ţepuşe, pinteni.
Bursa - sau puntea de rod reprezintă o formaţiune bienală scurtă, care provine din
mugurele mixt terminal al ţepuşei, nuieluşei sau mlădiţei. În condiţii favorabile de nutriţie, bursa
asigură dezvoltarea normală a fructelor, dar şi formează ţepuşe, pinteni, smicele, nuieluşe sau
mlădiţe.
Vatra de rod - sau ramificaţia fructiferă este o formaţiune de rod multianuală formată din
două sau mai multe burse. Ele se dezvoltă numai prin evoluţia ţepuşelor.
La păr, ramurile de rod sunt viguroase decât la măr, glabre, cu muguri mari, conici, cu
vârful ascuţit şi depărtat de ramură.

Fig. 1. - Ramurile de rod la măr şi păr

1- pinten; 2- ţepuşă; 3- smicea; 4- nuieluşă; 5- mlădiţă; 6- bursă ; 7- vatră de rod
(după Cepoiu N., 2001)

1
 Formaţiunile de rod la gutui
Gutuiul fructifică pe ramuri lungi, măciulii şi coarne de melc.
Ramura mixtă este o creştere anuală de 20-60 cm lungime, care prezintă 5-20 muguri
micşti în treimea superioară şi mediană şi câţiva muguri vegetativi slab dezvoltaţi în partea
bazală. Uneori mugurii vegetativi pot alterna axial cu cei micşti.
Din mugurii micşti se formează lăstari fertili de 5-12 cm, care poartă în vârf o floare şi mai
târziu un fruct şi devin măciulii la sfârşitul perioadei de vegetaţie.
Ramura lungă evoluează într-o ramură de semischelet, garnisită cu măciulii, a căror
vigoare descreşte de la vârf spre baza ei.
Măciulia reprezintă o ramură de rod scurtă (5-12 cm) cu vârful îngroşat şi o cicatrice pe el,
rezultată în urma desprinderii fructului de pe lăstar. Pe partea terminală îngroşată se formează
câte 1-3 muguri micşti, iar lateral 3-7 muguri vegetativi.
Măciulia evoluează în formaţiunea coarne de melc, astfel, din muguri micşti se formează
lăstari fertili, care se îngroaşă terminal transformându-se în noi măciulii. Măciuliile mai puţin
viguroase, de cele mai multe ori se usucă sau formează o singură măciulie.
Coarnele de melc constituie o formaţiune de rod multianuală ce cuprinde două măciulii de
un an situate pe una de doi ani.

Fig. 2. - Ramurile de rod la gutui şi moşmon

Ramura mixtă (1) şi evoluţia ei în ramură de semischelet garnisită cu măciulii
(2), iar în anul următor formează coarne de melc (3); evoluţia mugurilor micşti
în lăstari fertili (a,b). (după Mary -Ann Drobotă, 1996)

2
 Formaţiunile de rod la prun şi cais

La prun şi cais se disting următoarele formaţiuni fructifere: spinul, pintenul şi smiceaua care sunt
preflorifere, ramura buchet, ramura mixtă şi ramura anticipată care rodesc.
Spinul este o creştere anuală scurtă (2 - 10 cm), la care mugurele terminal s-a transformat în
ghimpe. Lateral are muguri vegetativi slab dezvoltaţi. Se întâlneşte la zarzăr, corcoduş, unele biotipuri
locale de prun, dar în special la soiul Tuleu gras.
Spinul evoluează prin muguri vegetativi laterali, formând pinteni sau buchete de mai, în funcţie de
încărcătura de rod. După 2 - 3 ani de rodire, ghimpele terminal se usucă şi cade, spinul căpătând aspectul
unei ramificaţii fructifere.
Pintenul are lungimea de lungimea de 0,5 - 2,5 cm, terminal poartă un mugure vegetativ care-i
asigură creşterea în lungime, iar lateral are tot muguri vegetativi, slab dezvoltaţi.
Pintenul se formează din mugurii laterali ai ramurilor anuale de vigoare mică şi mijlocie şi
evoluează în general monoaxial în ramuri buchet scurte.
Smiceaua este o formaţiune prefloriferă subţire (2 - 4 mm), de 15 - 40 cm lungime, care prezintă
atât terminal cât şi lateral numai muguri vegetativi. Apare la unele soiuri de prun (Tuleu gras) la începutul
perioadei de rodire.
Evoluează într-o ramură de semischelet care prezintă în partea superioară smicele şi ramuri buchet
iar în treimea mijlocie şi inferioară numai pinteni.
Ramura buchet sau buchetul de mai este o formaţiune scurtă de 2 - 5 cm lungime, cu un mugure
terminal vegetativ care-i asigură creşterea, iar lateral sunt inserate 3 - 5 grupuri de muguri a câte 2 - 3
muguri, din care unul vegetativ şi ceilalţi floriferi.
Evoluează prin mugurii vegetativi în pinteni şi buchete de mai formând ramificaţii fructifere. La
soiul de prun Stanley se întâlnesc cele mai viguroase şi ramificate buchete de mai (Drobotă Gh. şi
colab.,1991).
Ramura mixtă este o creştere anuală de 15 - 60 cm, care prezintă terminal un mugure vegetativ.
Lateral sunt inseraţi muguri vegetativi şi floriferi, care pot fi dispuşi solitar, dar în general sunt grupaţi
câte 2 - 3 la prun şi 2 - 8 la cais, predominante fiind grupurile formate de un mugur vegetativ şi unul
florifer sau doi floriferi şi unul vegetativ.
Evoluează într-o ramură de semischelet, garnisită în partea terminală cu noi ramuri mixte, iar în
zona mediană şi bazală cu buchete şi pinteni.
Ramura anticipată este o formaţiune întâlnită îndeosebi la cais, care prezintă o organizare
morfologică asemănătoare cu a ramurii mixte, purtând lateral grupe de muguri vegetativi şi floriferi.
Deoarece, mugurii floriferi de pe aceste ramuri sunt mai rezistenţi la ger, în anii mai friguroşi ele pot
contribui la salvarea recoltei.

Fig. 1. - Ramurile de rod la prun şi cais

Ramură de prun cu spini (1); spinul (2a) şi evoluţia lui (2b); ramură mixtă anuală (3) şi evoluţia ei în
ramură de semischelet (4); pinten (5); buchet de mai simplu (6) şi evoluţia lui în buchet ramificat (7);
buchet ramificat, multianual la soiul de prun Stanley (8). (după Mary -Ann Drobotă, 1996)

3
 FORMAŢIUNILE DE ROD LA CIREŞ ŞI VIŞIN

Cireşul şi vişinul fructifică pe ramuri buchet (buchete de mai), mijlocii, lungi şi

ramuri plete, iar ca ramură prefloriferă este pintenul.
Pintenul are aceeaşi organizare morfologică ca la pomacee. La pomii tineri pintenul
evoluează în pinteni sau buchete de mai. Pintenii formaţi pe ramurile cu o poziţie
favorabilă în coroană evoluează în ramuri mijlocii sau plete.
Ramura buchet (buchet de mai) este o formaţiune scurtă (1 - 5 cm) care prezintă
central un mugur vegetativ, iar lateral sunt inseraţi într-o spirală strânsă 4 - 6 muguri
floriferi.
Buchetul de mai evoluează prin mugurii vegetativi, în funcţie de condiţiile de
nutriţie, în buchete, ramuri mixte , plete, iar în ultimii ani de vegetaţie în pinteni.
Ramura mijlocie are lungimea de 10 - 30 cm. Terminal şi în partea superioară
prezintă muguri vegetativi. În partea bazală prezintă numai muguri floriferi. Uneori
mugurii de rod pot alterna cu cei vegetativi pe toată lungimea ramurii.
Ramura mijlocie evoluează într-o ramură de semischelet care prezintă terminal
ramuri mijlocii, buchete de mai sau pinteni iar lateral buchete şi pinteni.
Ramura lungă reprezintă, în general, prelungirea unei şarpante sau subşarpante la
pomii tineri, are lungimea peste 40 cm şi o organizare morfologică ca ramura mijlocie.
Evoluează într-o ramură de semischelet care prezintă terminal şi în poziţie
subterminală ramuri mijlocii iar lateral buchete de mai şi pinteni.
Ramura pleată este caracteristică vişinului (soiurile Nana, Dropia, Crişana,
Schattenmorelle) şi mai rar întâlnită la cireş la unele soiuri (Ramon Oliva).
Este o creştere anuală cu lungimea de 15 - 30 cm, care prezintă un mugur vegetativ
terminal şi lateral 10 - 15 muguri floriferi dispuşi solitar.
Ramura pleată evoluează prin mugurele vegetativ terminal în plete viguroase la
început, apoi în plete mici, ramuri buchet sau pinteni în ultimii ani de viaţă. După 5 - 6
ani de fructificare ele se usucă.

Fig. 1 - Ramurile de rod la cireş şi vişin

Ramura mijlocie şi evoluţia ei (1a; 1b); ramura lungă şi evoluţia ei (2a; 2b); ramura pleată de un an (3a) şi evoluţia ei
în anii următori (3b); pintenul (4a) şi evoluţia lui tot în pinten (4b)sau în buchet de mai (5a); buchet de mai simplu (5b)
şi alungit (5c).
(după Mary -Ann Drobotă, 1996)

4
 Formaţiunile de rod la piersic şi migdal
Piersicul şi migdalul fructifică pe ramura buchet, ramura salbă, ramura mixtă, ramura
anticipată şi au ca ramură prefloriferă pintenul.
Pintenul este asemănător cu cel de la alte specii şi se formează la începutul rodirii pomilor,
pe ramurile de schelet. El evoluează în buchete la pomii tineri, iar în perioada de maximă rodire
în pinteni slab dezvoltaţi, care foarte des degeră în timpul iernii.
Buchetul de mai este o formaţiune de 1 - 5 cm lungime, care prezintă terminal un mugure
vegetativ iar axial câţiva muguri floriferi (2 - 4 la piersic şi 2 - 8 la migdal).
Evoluează prin mugurele vegetativ terminal în buchete de mai, pinteni, salbe.
Ramura salbă sau şifon este o creştere anuală subţire, cu lungimea de 10 - 20 cm, care
prezintă terminal un mugure vegetativ iar lateral 10 - 12 muguri floriferi dispuşi solitar, mai rar
grupaţi câte 2.
Salbele se formează în special la pomii bătrâni şi slabi.
Poate evolua monoaxial în salbe şi buchete la pomii cu încărcătură normală sau în pinteni
la pomii supraîncărcaţi cu rod.
Ramura mixtă este o creştere anuală, de 20 - 80 cm lungime şi poartă atât muguri
vegetativi cât şi floriferi. Mugurele terminal este vegetativ iar în zona bazală, de asemenea,
poartă 2 - 4 muguri vegetativi.
Axial poartă muguri floriferi şi vegetativi dispuşi solitar dar de regulă grupaţi câte 2 - 3,
cea mai frecventă grupare fiind formată din 3 muguri, din care unul vegetativ aşezat central şi 2
floriferi colaterali.
Ramura mixtă evoluează într-o ramură de semischelet, care prezintă terminal o nouă
ramură mixtă de vigoare slabă şi lateral salbe, buchete şi pinteni.
Ramura anticipată se formează din muguri axilari de pe ramurile mixte mai viguroase, în
cel de-al II-lea val de creştere. Are o lungime de 10 - 50 cm şi 3 - 5 mm grosime. Ca organizare
morfologică se aseamănă cu ramura salbă sau ramura mixtă.

Fig. 1 - Ramurile de rod la piersic şi migdal

1. pinten; 2. Ramura buchet, 3. Ramura salbă; 4,5 ramura mixtă: 6. Ramura anticipată
- diferite posibilităţi de dispunere şi grupare a mugurilor vegetativi şi floriferi
pe ramura mixtă. (după Cepoiu N., 2001)