ROMANUL MODERN OBIECTIV
"ION"
-roman realist-social obiectiv -
de Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman
realist obiectiv din literatura română, "Ion" şi primul roman obiectiv de analiză psihologică
din proza românească, "Pădurea spânzuraţilor".
"Ion" de Liviu Rebreanu, primul roman obiectiv din literatura română, a apărut în anul 1920, după o
lungă perioadă de elaborare, aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei, între martie 1913-
iulie 1920. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creaţia
nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: "Nimic din ce a publicat înainte nu
ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început şi a continuat vreo zece
ani, nu numai fără strălucire dar şi fără indicaţii de viitor", nota Eugen Lovinescu. Criticul primeşte
romanul "Ion" ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacţia sa este consemnată în studiul "Creaţia
obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion". Pentru iniţiatorul modernismului românesc, a/ cărui principiu de bază
era "sincronismul" literaturii române cu cea europeană, romanul "Ion" este cel care "rezolvă o problemă
şi curmă o controversă". Această afirmaţie a Iui Lovinescu se referă Ia faptul că apariţia primului roman
obiectiv direcţionează literatura română ccătre valoare europeană şi stinge polemica pe care criticul o
avea cu sămănătoriştii epocii.
Geneza romanului:
Liviu Rebreanu mărturiseşte că în lunga sa trudă de creaţie, în cei 7 ani în care a lucrat la roman, un rol
important l-a avut, pe de o parte "impresia afectivă” , emoţia, iar pe de altă parte, acumularea
de material documentar. O scenă văzutăde scriitor pe colinele dimprejurul satului I-a impresionat în
mod deosebit şi a constituit punctul de plecare al romanului "Ion". Aflat Ia vânătoare, Rebreanu a
observat "...un ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare", care s-a aplecat, deodată "şi-a sărutat pământul.
L-a sărutat ca pe-o ibovnică. Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci
numai ca o simplă ciudăţenie".
O altă întâmplare relatată de sora sa, Livia, i-a reţinut atenţia: o fată înstărită, rămasă însărcinată cu un
tânăr sărac, a fost bătută cumplit de tatăl ei pentru că trebuia să se înrudească acum cu un sărăntoc,
"care nu iubea pământul şi nici nu ştia să-1 muncească.
Un eveniment care l-a marcat în mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un
tânăr ţăran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar ai Glanetaşului, care nu avea pământ şi pronunţa
acest cuvânt cu "atâta sete, cu atâta lăcomie şi pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi
adorată..."
O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat în jurul Iui mentalităţile şi
obiceiurile ţăranilor, viaţa lor dificilă şi complexă din cauza ocupaţiei Imperiului Austro-Ungar.
Prima variantă a romanului "Ion" a fost o schiţă scrisă de Rebreanu în 1908, care purta titlul "Ruşinea",
subiect reluat într-o nuvelă, "Zestrea", în care conturează portretul lui Ion şi schiţează întâlnirea dintre
flăcău şi Ileana (Ana din roman).